pulbere fină o solutie parţial

care neutralizată de
conţine în acid orto-fosforic
principal
ZnO

Pastă zinco-fosfatică
 ZnO existent în comerţ este sub formă de pulbere fină, cu granule
având diametre mai mici de 0,4 mm.
 Dacă această pulbere este amestecată cu soluţii de acid
ortofosforic, reacţia este violentă şi exotermică şi materialul
obţinut nu are rezistenţă.
 Pentru a diminua viteza reacţiei, pulberea de ZnO este supusă
unui tratament de sinterizare .
 În timpul tratamentului granulele de ZnO se topesc superficial şi
întreg materialul se aglomerează într‐o masă poroasă care după
răcire poate fi măcinată şi adusă la o fineţe corespunzătoare.
 Granulele de ZnO din componentul solid destinat cimenturilor
dentare trebuie sa aibă dimametre cuprinse între 2 până la 10
mm.
 Temperatura de topire a ZnO pur este foarte mare aprox. 1800°C.
 MgO
(3-15%) SiO2
Pentru a
(2-5%)
reduce
temperatura de
sinterizare
ZnO se amestecă cu
SnO2 cantităţi mici de diferiţi
oxizi, care exercită un R2O3
(4-5%) (0,1-3%)
efect fondant, dar
modifică şi proprietăţile
cimentului obţinut.

Bi2O3
Floruri
(0,1-4,5%)
 MgO
(3-15%)

 Determină reducerea temperaturii de sinterizare cu

400° pana la 700°C şi îmbunătăţeşte plasticitatea pastei
obţinute prin amestecarea pulberii cu acid ortofosforic .
 Are şi o influenţă pozitivă asupra proprietăţilor
mecanice si a aderenţei cimentului întărit la ţesutul
dentar.
 MgO are efect pozitiv asupra gradului de alb a ZnO.
 SiO2
(2-5%)

 Determină apariţia unor eutectice la temperaturi

de aprox. 1500°C, deci reduce temperatura de
sinterizare.

 Daca depăşeşte limita de 5% SiO2 determină o

întârziere a timpului de priză şi creşte vâscozitatea
pastei proaspete de ciment.
 Al2O3
sau  Determină reducerea temperaturii
Fe2O3 de sinterizare a ZnO.
(0,1-3%)  Modifică culoarea cimentului întărit.

 Determină reducerea temperaturii de

SnO2 sinterizare până la aprox. 1370°C

(4-5%)
 Îmbunătăţeşte stabilitatea chimică a
cimentului întărit (în contact cu saliva)
  Reduc temperatura de sinterizare a ZnO la
aproximativ 1150-1200°C.
Fluorurile  Exercită efect anticarie un timp îndelungat,
datorită difuziei ionilor F- din cimentul întărit în
ţesutul dentar care constă în principal din
hidroxiapatită.

Ca10(PO4)6.(OH)2 + F-Ca10(PO4)6(OH,F) + HO-

 Solubilitatea hidroxiapatitei cu conţinut de F- este mai mică,

deci acest compus este mai stabil în raport cu lichidul
bucal.
 Mai mult, acest tip de hidroxiapatită este mai puţin sensibil
la atacul acidului fosforic, care se manifestă în prima parte
a procesului de întărirea lianţilor.
 Deoarece fluorurile se volatilizează în procesul de ardere
(la peste 1200oC) este necesară dozarea în exces a
fluorurilor în amestecul brut.
Schemă de obţinere component solid

• Amestec de ZnO cu 
Tratament  aditivi de sinterizare
termic a ZnO • la 1300‐1400oC

• Dimensiunea medie de 
Măcinare particulă (d50) = 40µm

Adăugarea 
• nuanţe de 
de substanţe  galben‐gri
cromofore 
 Este o soluţie apoasă de acid ortofosforic parţial
neutralizat.
 Pentru neutralizarea parţială a acidului ortofosforic se
folosesc adaosuri de Al(OH)3 (sau Al2O3) singure sau în
amestec cu ZnO sau MgO.
 Gradul de neutralizare influenţează viteza reacţiei dintre
soluţia de acid ortofosforic şi pulberea de ZnO.
 Compoziţia lui este:
H3PO4 38 la 58
fosfaţi 12 la 30 %
apă 28 la 35 %.
 Densitatea acestui lichid variază între 1,5 până la 1,8
g/cm3.
 Schemă de obţinere component lichid

Al(OH)3 soluţie apoasă ZnO

67 % - 73 % H3PO4

Amestecare Filtrare Amestecare

continuă continuă

Soluţie clară

Diluare
(dacă este cazul)

Soluţie de acid cu o anumită valoare a

densităţii
Factori de influenţă asupra calităţii acidului orto-fosforic
parţial neutralizat

a) Temperatura de sinteză

Neutralizarea acidului orto-fosforic se poate face la:

 temperatura camerei, dar şi la

 temperatură ridicată - până la 80°C, ceea ce determină

scurtarea timpului de preparare, dar modifică şi
calitatea lichidului obţinut.
Cimentul zinco-fosfatic obţinut prin neutralizare parţială
la temperatură normală are următoarele avantaje
comparativ cu cel obţinut prin neutralizare la temperatură
ridicată (80°C):

 plasticitate mai bună a pastei proaspete;

 cantitatea de pulbere care poate fi înglobată în 0,5 ml
lichid (pentru obţinerea pastei cu consistenţă standard) e
mai mare;
 pH pastei în momentul utilizării (în cavitatea bucală) este
cu 0,3 până la 0,9 unităţi mai mare;
 rezistenţele mecanice dezvoltate sunt mai mari;
 timpul de priză este mai scurt.
 b) Conţinutul de apă

Influenţează gradul de disocire a acidului ortofosforic şi

implicit viteza reacţiei cu pulberea de ZnO.

 Un conţinut redus de apă (valori mari ale densităţii)

determină un grad redus de disociere şi implicit reacţia
ZnO-acid este întârziată.

 Un conţinut ridicat de apă (valori mici ale densităţii)

favorizează procesul de disocierea acidului ortofosforic
si accelerează reacţia cu ZnO.
 c) Gradul de neutralizare (n)

n=(g Al(OH)3+g ZnO)/gP2O5 

 La păstrarea în timp:
•n0,43 – soluția precipită
•n=0,43‐0,33 – soluție instabilă
•n 0,33 – soluție stabilă în timp.
 Stabilitatea soluției este îmbunătățită prin 
adăugarea a 1‐5% B2O3.
(g‐ grame)
Conservarea lichidului în sticle deschise va modifica conținutul
său de apă (în corelație cu umiditatea relativă (RH) a aerului)

Se observă că doar la o umiditate relativă

de aproximativ 80%, presiunea de vapori a
lichidului este în echilibru cu atmosfera și
lichidul nu-și schimbă compoziția și nici
proprietățile sale de reacție.
 Informații privind
cinetica evaporării apei dintr-o soluție parțial neutralizată
de acid fosforic în contact cu aerul la 25°C și umiditatea
relativă de aprox. 50%.

Timpul de contact cu  15 min. 1 oră 1 zi 7 zile 30 zile

aerul la 25°C 
Pierderea de masă  0,3 0,7 7,5 17,7 24,6
(%)

 pierderea în greutate a soluției de acid fosforic este

importantă în primele șapte zile de contact cu aerul;

 în această perioadă, compoziția (diluarea) soluției de acid

se modifică și tinde să atingă starea de echilibru ceea ce
conduce la modificarea proprietățile soluției acide.
 Compoziţii liante zinco-fosfatice
Simbol Componenţi pulbere (%)
ciment ZnO MgO SiO2 R2O3 Bi2O3
A 100 0 0.05 0.05 0
C 98 0 0 0 1.9
F 90,3 8,2 1,4 0,1
L 89,1 4 1,8 0,5 4,5
Simbol Componenţi lichid (%)
ciment PO4 Al Zn
A 57,4 1,8 10
C 64,3 2,7 0
F 52,6 2,5 7,1
L 64,2 2,7 0,9
 Concluzii
Viteza reacţiei dintre pulberea de ZnO şi soluţia de acid
ortofosforic parţial neutralizată este influenţată de următorii
factori:
a) reactivitatea componentului solid, care depinde de:
‐ compoziţia iniţială a pulberii ;
‐ condiţiile de tratament termic (temperatura maximă şi
palierul de tratament termic);
‐ fineţea pulberii;

b) reactivitatea componentului lichid, care depinde de:
‐ gradul de neutralizare al acidului fosforic;
‐ raportul Al2O3/ZnO din lichid;
‐ conţinutul de apă din soluţia de  acid.
 Mecanismul interacţiei pulbere-lichid

Zn2+ Fosfati de Zn şi
aluminiu

creste
pH-ul
H3PO4
Zn2+ ZnO

Fosfati de Zn si
Apa – mediu de reactie Aluminiu
 Mecanismul interacţiei pulbere-lichid

 Prezenta ionilor de Al3+, în special, şi Zn2+ diminuează

viteza de reacţie a pulberii cu acidul ortofosforic.
 Dupa amestecarea granulele de oxid de zinc sunt
atacate de soluţia de acid ortofosforic.
 Ionii de zinc migrează în soluţie şi pH-ul creşte,
determinând precipitarea fosfaţilor de aluminiu şi zinc.
Aceşti compuşi gelici precipită la suprafaţa granulelor
de zinc.
 Acest strat gelic reduce viteza procesului.
 Reacţia între acidul ortofosforic si granulele de ZnO are
loc doar la suprafaţa granulelor.
 În jurul fiecărei granule se formează un strat de produşi
de reacţie a cărui grosime creşte în timp reducând
procesul de difuzie a acidului ortofosforic către ZnO
nereacţionat din interiorul granulei.
 Mecanismul interacţiei pulbere-lichid

ZnO + 2H3PO4  Zn(H2PO4)2 + H2O

Zn(H2PO4)2 + H3PO4  Zn3(PO4)2·4H2O
hopeit

 Hidrofosfatul neutru de zinc, cristalin, denumit şi hopeit,

alături de fosfaţii de aluminiu, se separă din soluţia
suprasaturată determinând rigidizarea şi întărirea
cimentului.
 După perioade mai mari de întărire, se poate forma şi
Zn3(PO4)2

Hidrogel amorf de fosfat de aluminiu şi zinc 


HO 2
Zn3(PO4)2∙4H2O + AlPO4∙nH2O
 Micostructura cimentului întărit
Matrice
lianta Granule ZnO
neconsumate

cristale de hopeit
Pori