PRACTICILE SCRIERII -ROGER CHARTIER

-Noile posibilitati legate de scriere au creat un domeniu al intimitatii, totodata izolare si refugiu
pentru individul care s-a sustrat controlului comunitatii.

-Daca toti cei care semneaza stiu sa si citesca, cei care stiu sa citeasca nu stiu in mod obligatoriu si sa
scrie.

-Semnatura poate fi considerata ca semn identificator al unei populatii.

-Sec 17-18, mai multi barbati stiau sa citeasca, decat femei.

Pretutindeni, asadar, epoca moderna cunoaste o crestere, adesea evidenta, a procentajelor celor
capabili sa semneze.

- Deprinderea scrierii face progrese, inzestrand populatiile cu notiuni culturale.

Ratele de semnaturi marcheaza cu claritate o seama de deosebiri:

1. Intre barbati si femei. – femeile frecventeaza in numar mai mic decat barbatii aceasta lume a
scrierii.EUROPA
2. Intre mestesugari si starile sociale. Clericii, nobilii, marii negustori stiu co totii sa se semneze.
3. Negutatorii si meseriasii din mediul rural. Stie sa se iscaleasca un om din 4

Capacitatea de a te semna depinde in mod riguros si de nivelul de calificare al meseriei.

Europa mediteraniana- inceputul sec al 19, starea civila atesta ca 42% din soti si 21 din sotii sisi pot
semna numele, in zonele rurale 17 si respectiv 5.

-Aceste multiple diferentieri in ceea ce priveste accesul la scriere creeaza fara indoiala puternice
distantari in procesul de privatizare. A stii sa citesti, este in primul rand, conditia obligatorie pentru
aparitia unor practici noi, constitutive ale intimitatii individuale.

Faptul de asti sa citesti si sa scrii permite, de asemenea, noi modalitati de a intra inr elatie cu ceilalti
si cu autoritatile.

Biserica luterana, sustinuta de stat, a initiat intra-adevar o vasta campanie privind deprinderea de a
citi pentru ca toti credinciosii sa opoata invata „sa citeasca si sa vada cu proprii lor ochi ceea ce
Dumnezeu ordona si porunceste prin Cuvantul sau sfant”.

Manuirea scrierii se caracterizeaza astfel prin impunerea unei autoritati care supune, cu ajutorul legii
sau al magiei, pe cel slab, celui puternic, si, de asemenea, prin semnul unui refuz al egalitatii
comunitare.

Tiparul se face de mai multe ori vinovat: corupe textele, puse in circulatie in editii lucrate in graba si
pline de greseli, editii alcatuite numai in vederea profitului.

Separarea capacitatii de a citi si a scrie, multiplicarea materialelor tiparite constituie temeiuri de

confuzie pentru cler, care intelege sa monopolizeze producerea sau analizarea cunostintelor umane.

Deprinderea de a citi determina, intre secolele 16-18, cateva practici noi. Lectura efectuata in
intimitatea unui spatiu sustras comunitatii, care ingaduie reflectia solitara.

Noi competente: permite individului sa citeasca fara a rosti cuvintele , cu voce tare sau joasa, ale
textului pe care il are in fata.
Acest fel de a citi, doar cu ochii, pare sa fi cucerit treptat-treptat toate cercurile de cititiori in timpul
EV Med.

In secolul al 15 lea lectura efectuata in tacere a devenit asadar o modalitate obisnuita de a citi, cel
putin pentru cititorii deprinsi cu scrierea si cu vechea alfabetizare.

Cititiorii incepatori si lipsiti de pricepre se vor diferentia de ceilalti prin incapacitatea lor de a citi in
tacere.

Lectura efectuata in tacere deschide noi orizonturi. Activitatea intelectuala, a devenit in esenta un
act al intimitatii individuale, o confruntare persoanal cu texte tot mai numeroase.

Privatizarea practicarii lecturii insamna, in acelasi timp, o crestere a numarului celor care se afla in
posesia unui numar de carti.

In sec al 16 lea, in mai multe orase europene, cifrele atesta o prezenta mai mare a cartii proprietate
personala.

Cresterea procentajului detinatorilor de biblioteci, asa cum se intampla la Canterbury, cel mai
important oras din Kent.

In parohiile rurale cartea este tot rara.

In zonele luterane, indiferent de starea sociala a proprietaruylui, biblioteca este alcatuita din carti
religioase. In orasele renane, pe langa biblie, biblioteca mai cuprinde carti de devotiune si de
spiritualitate.

America sec 17 18, lectura si credinta sunt insolubil legate intre ele.

In acest mediu cultural, as ti sa citesti e asadar un lucru de la sine inteles/

A citi inseamna a reveni neincetat la aceleasi carti. Cand citesti trebuie sa acorzi atentie deosebita
textului pe care il citesti. Lectura repetata a aceloasi texte constituie metoda obisnuita a
protestantilor americani.

Cartea devine partasa privilegiata a unei intimitati inedite, biblioteca inseamna de acum inaitne locul
izolarii, al studiului si al meditatiei solitare. Biblioteca este asadar locul cel mai propice stabilirii unor
anumite relatii, ca aceea dintre cititor si cartile sale.

Forta pe care o da retragerea intima in biblioteca este amintita si de alte texte, ca Furtuna de
Shakespeare.

Locul inc are exista o biblioteca poarta numele de cabinet, acesta nu mai este un loc de sfidare
sociala ci devine locul unde se tezaurizeaza „tot ceea ce are cineva mai depret”.

Cartea proprietate personala, si locul unde este pastrata si consultata, devin si acestea obiectul unor
atentii deosebite.

Lectura intovaraseste mersul pe jos (sau cu metroul)