Modelul credințelor despre sănătate (engl.

Health Belief Model – HBM) a fost elaborat la începutul anilor 50

de un grup de specialiști în psihologie socială la United States Public Health Service, în încercarea de a înțelege
din ce motive este atât de mare eșecul campaniilor de screeing pentru depistarea precoce a unor boli
asimptomatice. Mai târziu, modelul s-a aplicat și pentru răspunsul pacientului la simptome și pentru complianța
față de regimul medical prescris. Modelul a fost elaborat de Rosenstock în 1966, iar ulterior dezvoltat de
Becker.

Componentele de bază ale HBM sunt fundamentate de o serie de teorii psihologice, care au drept ipoteză
dependența comportamentului uman față de două variabile și anume:

1.Valoarea percepută a unui scop anume și

2. Probabilitatea percepută ca o anumită acțiune să ducă la un anumit scop.

Când aceste variabile au fost conceptualizate în domeniul comportamentelor importante pentru sănătate,
parametrii potriviți au fost considerați a fi:

1. Dorința de a evita boala sau dorința de însănătoșire în cazul celor bolnavi și

2. Credința că o anumită acțiune specifică pentru un aspect al sănătății va preveni sau va ameliora
boala (ex. individul estimează nivelul primejdiei pe care o poate aduce boala și probabilitatea ca el să
fie în măsură ca prin propriile acțiuni să reducă amenințarea).

Rosenstock (1974) a considerat că primele cercetări care au utilizat HBM au fost cele ale lui
Hochbaum (1958) privind utilizarea servicilor medicale pentru depistarea precoce a tuberculozei cu ajutorul
radiografiei. Hochbaum a constatat că susceptibilitatea percepută pentru a contracta boala numită tuberculoză și
credința că persoanele cu boală ar putea fi asimptomatice au fost parametrii care au făcut diferența între
cei care au participat la investigarea cu raze X și cei care nu au participat. În mod similar, un studiu prospectiv
al lui Kegeles (1963) a arătat că susceptibilitatea percepută pentru cele mai grave probleme dentare și
conștientizarea faptului că vizitele la dentist ar putea preveni aceste probleme au fost predictori adecvați ai
frecvenței vizitelor la cabinetul stomatologic pe parcursul urmatorilor trei ani. Haefner și Kirscht (1970) au dus
această cercetare cu un pas mai departe și au demonstrat că o intervenție în domeniul educației pentru sănătate
menită să crească susceptibilitatea percepută a participanților, severitatea percepută și anticiparea beneficiilor
au dus la un număr mai mare de vizite la medic în următoarele opt luni după intervenție, comparativ cu lotul de
control. Astfel, de la începutul anilor 70 o serie de studii au sugerat că există cogniții legate de sănătate care pot
fi utile pentru înțelegerea diferențelor individuale și pentru proiectarea intervențiilor în vederea schimbării
comportamentelor care au impact asupra sănătății.
1
Page
 Modelul HBM a avut avantajul de a fi specificat un set de cogniții distincte care s-au dovedit a fi
mediatori între variabile demografice și comportament și care au putut fi abordate în intervenții. El a putut fi
aplicat unei sume de comporamente importante pentru sănătate și a oferit o bază pentru campaniile publice
legate de sănătate și pentru traningul profesioniștilor implicați în lucrul cu percepțiile subiective ale oamenilor
privind boala și tratamentul.

HBM s-a concentrat pe două aspecte ale reprezentărilor indivizilor asupra sănătății și asupra
comportamentelor importante în sănătate: perceperea amenințărilor și evaluarea comportamentală.
Perceperea amenințării fost interpretată prin două credințe-cheie, susceptibilitatea percepută
a bolii sau probleme de sănătate și severitatea sau gravitatea percepută a consecințelor bolii. Evaluarea
comportamentală a constat, de asemenea, din două seturi distincte de credințe, cele referitoare la beneficiile
sau eficacitatea unui comportament recomandat pentru sănătate precum și cele privind costurile sau barierele în
calea adoptării comportamentului. În plus, modelul a sugerat că stimulii către acțiune pot activa
comportamentul sănătos atunci când persoana are credințe adecvate. Acești stimuli către acțiune pot aparține
unei game diverse de declanșatori, inclusiv percepții individuale ale simptomelor, influența socială și
campaniile de educație pentru sănătate. În cele din urmă, o motivație generală legată de sănatatea individului
sau disponibilitatea de a fi preocupat de problemele de sănătate au fost incluse în versiunile ulterioare ale
modelului (de exemplu, Becker și colab., 1977). Au fost deci șase constructe distincte specificate de HBM.
Nu a fost creata vreo formulă pentru operaționalizarea comportamentului, ci modelul este folosit prin
operaționalizarea a șase variabile separate, care are fiecare potențial explicativ pentru varianța
comportamentului.

Rosenstock a spus că nivelurile combinate de susceptibilitate și severitate furnizează energia sau forța
pentru acționa, iar percepția beneficiilor și a unui număr redus de bariere oferă calea spre acțiune și a subliniat
importanța anumitor stimuli (triggeri) care să îndemne la acțiune. Acești stimuli pot fi interni (simptome) sau
externi (comunicare maass media, discuția cu un coleg, postituri care aduc aminte etc). S-a mai considerat că
variabile socio-demigrafice și de personalitate afectează percepțiile individuale și astfel au efect indirect
asupra adoptării unui comportament sănătos recomandat.
2
Page
 Modelul credințelor despre sănătate (engl Health belief model – HBM).

Page 3
 Exemplu privind operaționalizarea variabilelor HBM, pe baza modelului oferit de un studiu despre
autoexaminarea sânilor pentru prevenția cancerului mamar (Champion, 1984)

Susceptibilitatea percepută. – percepeția subiectivă a riscului pe care individual îl are de a contracta o anumită
boală. Se formulează itemi care să măsoare susceptibilitatea pentru boală sau/și credințele privind riscul unei
recăderi.

1.Șansele mele de a face cancer de sân sunt mari.

2 Sănătatea mea fizică face să fie mai mare riscul să am cancer de sân.
3 Consider că riscul meu de a face cancer de sân în viitor este mare.
4 Există un risc mare ca eu să fac în viitor cancer mamar.
5 Mă îngrijorez foarte mult la gândul că aș putea avea cancer la sân.
6 În următorul an, voi avea cancer de sân.

Severitatea percepută. – se referă la credințele despre gravitatea faptului de a contracta o boală sau de a o lăsa
netratată. Această dimensiune include evaluarea consecințelor medicale (moarte, dizabilitate, durere) și a
consecințelor sociale (efecte ale boli asupra muncii, familiei și relațiilor sociale).

1 Gândul la cancerul de sân mă sperie.

2 Când mă gândesc la cancerul de sân, simt greață.
3 Dacă aș avea cancer la sân, cariera mea ar fi pusă în pericol.
4 Când mă gândesc la cancerul de sân, inima mea bate mai repede.
5 Cancerul de sân ar pune în pericol căsnicia mea (sau o relație semnificativă).
6 Cancerul de sân este o boală fără speranță.
7 Sentimentele mele față de mine s-ar schimba dacă aș face cancer la sân.
8 Mi-e teamă chiar și numai să mă gândesc la cancerul de sân.
9 Securitatea mea financiară ar fi pusă în pericol dacă aș face cancer de sân.
10 Probleme pe care le-aș experimenta dacă aș avea cancer de sân ar dura mult timp.
11. Ar fi mult mai grav să am cancer la sân decât să am alte boli.
12 Dacă aș avea cancer de sân, întreaga mea viață s-ar schimba.

Beneficiile percepute. – se referă la credințe legate de eficacitatea acțiunilor cu care amenințarea bolii poate fi
redusă. Un om care percepe suficient de clar amenințarea bolii nu va face totuși anumite acțiuni prescrise ca
relevante și necesare, decât dacă el le percepe ca fiind fezabile și eficiente.

1 Autoexaminarea sânului previne viitoare probleme pentru mine.

2 Am multe de câștigat prin efectuarea autoexaminării mamare.
3 Auoexaminarea mamară mă poate ajuta să găsesc noduli în sân.
4 Dacă fac autoexaminarea mamară lunară pot descoperi un nodul înainte ca el să fie descoperit la medic.
5 Nu aș fi așa de îngrijorată de cancerul de sân dacă aș face autoexaminarea lunară.
4
Page
Barierele percepute. –Aspectele negative ale unor acțiuni importante pentru sănătate pot avea rol de
impediment în realizarea comportamentului recomandat. Un fel de analiză cost-beneficiu trebuie să aibă loc. Se
compară avantajul comportamentului sugerat cu riscurile sau costurile lui probabile (efectele secundare ale unui
tratament medical, caracterul dureros al unei procedure medicale, faptul de a fi consumator de timp etc.).

1 Este jenant pentru mine să fac autoexaminarea mamară lunară.

2 Pentru ca să fac autoexaminarea mamară lunară trebuie să fac un mic efort.
3 Autoexaminarea mamară poate fi dureroasă.
4 Autoexaminările mamare sunt consumatoare de timp.
5 Familia mea s-ar distra pe seama mea dacă eu aș face autoexaminarea sânilor.
6 Practica autoexaminării mamare interferează cu activitățile mele.
7 Efectuarea de autoexaminări mamare înseamnă să îți faci un nou obicei, ceea ce este dificil.
8 Mi-e teamă că nu voi putea să fac autoexaminarea mamară.

Weinstein (1988) a atras atenția asupra unor dificultăți privind conceptualizarea susceptibilității
percepute din HBM. El considera că sunt trei stadii pentru care susceptibilitatea percepută ar trebui înțeleasă. În
primul stadiu apare conștientizarea faptului că există o amenințare pentru sănătate. În al doilea stadiu are loc
determinarea nivelului amenințării și înțelegerea amplorii fenomenului (cât de multe persoane s-ar putea
îmbolnăvi/ar putea fi afectate). În aceasta etapa, data fiind ambiguitatea chestionării/autochestionării, mulți
oameni vor prezenta un optimism nerealist. Doar în stadiul al treilea, cel final, când amenințarea va fi
personalizată, susceptibilitatea proprie va fi recunoscută. Aceasta evoluție arată că nivelurile susceptibilității
percepute nu sunt fixe ci ele se schimbă de-a lungul timpului, pe măsură ce persoanele sunt influențate de
educația pentru sănătate. Drept urmare, tăria corelației dintre susceptibilitatea percepută și comportamentul
ulterior va depinde de momentul din timp în care se va evalua susceptibilitatea percepută.

Mai trebuie menționată aici și limita produsă de specificul studiilor corelaționale care fac inferențe cu
date obținute în aceeași etapă, pentru că se pot obține între susceptibilitate si comportament, atât corelații
pozitive cât și negative. De exemplu să presupunem că cineva se consider ca având risc de a se infesta cu
virusul HIV și de aceea decide că va utiliza un prezervativ în timpul actului sexual. În acest caz,
susceptibilitatea sporită duce probabil la comportamente mai sigure și astfel corelația apare pozitivă. Însă mai
târziu, aceeași persoană, utilizând deja cu strictețe prezervativul își estimează ca fiind redus riscul, adică
susceptibilitatea pentru contaminare cu HIV și ca urmare corelația cu acțiunea va fi negativă. Datele
corelaționale nu permit determinarea relației cauzale între credințe și comportament și viceversa. Într-o lucrare
5

de tip review asupra acestei probleme Weinstein și Nicolich (1993) au ajuns la concluzia că asocierea dintre
Page
percepția riscului și comportamentul preventiv în aceeași etapă nu trebuie utilizată ca un indicator al efectului
percepției asupra comportamentului ci ca un indicator al acurateței percepției riscului. În sprijinul acestei
concluzii sunt si rezultatele obtinute de Gerrard și colaboratorii (1996), care au analizat patru studii prospective
despre susceptibilitatea percepută la un anumit moment dat și comportamenul sexual protectiv la o măsurare
ulterioară. Ei nu au găsit evidențe privind faptul că susceptibilitatea percepută ar prezice comportamentul,
atunci când efectul comportamentului anterior era controlat. Dimpotrivă, au găsit o corelație mica dar
semnificativă între comportamentele riscante din trecut și susceptibilitatea percepută pentru contaminare HIV.
Comportamentul sexual este un comportament social și este complex. Din acest tip de motive impactul
susceptibilității percepute poate fi uneori redus. Cu toate acestea se subliniază importanța utilizării studiilor
longitudinale și a controlului efectelor comportamentelor din trecut în elaborarea modelelor pentru impactul
cognițiilor asupra comportamentului viitor. Atunci când se măsoară efectul intervențiilor pentru schimbarea
cognițiilor este important să evaluăm cognițiile imediat după informarea cu privire la riscuri și înainte ca
participanții să aibă oportunitatea să își schimbe deja comportamentul.

6
Page
Teoria motivației pentru protecție – engl. Protection motivation theory PMT

Rogers, 1975

După cum am văzut în capitolul din fisierul cu numarul 1 (capitolul Riscuri pentru sănătate.
Comunicare și schimbare comportamentală), în care a fost prezentat modelul PMT, Rogers a revizuit teoria
motivației pentru protecție, considerând maladaptativ procesul de evaluare a pericolului/amenințării, pentru că
el poate duce la descreșterea motivației pentru protecție și a arătat că este adaptativ procesul de evaluare a
copingului, a reacției de protejare recomandată.

PMT (Rogers, 1983) subliniază răspunsurile cognitive care rezultă după mesajele care fac apel la frică.
Sursele de informare care aparțin mediului (apelul la frică) sau care sunt intrapsihice (personalitatea) pot iniția
două procese de evaluare independente: evaluarea amanințării, a pericolului și evaluarea copingului. Când
persoana face evaluarea pericolului ea se concentrează asupra factorilor care sporesc sau reduc probabilitatea
răspunsurilor maladaptative precum evitarea, negarea, gândirea bazată pe visare etc. Persoana are șanse mai
mari să se angajeze în comportamentul protectiv atunci când ea se percepe ca având risc de îmbolnăvire. Totuși
există și recompense intrinseci (plăcerea) sau extrinseci (aprobarea socială) care sporesc probabilitatea
răspunsurilor maladaptative. De exemplu fumătorii pot crede că fumatul ajută la reglarea greutății sau că el
facilitează comunicarea socială. Evaluarea copingului se concentrează asupra răspunsurilor cu care individul
poate face față în gestiunea pericolului și a factorilor care sporesc sau reduc probabilitatea unui răspuns
adaptativ, cum ar fi respectarea sfatului comportamental favorabil sănătății.
7
Page
 Atât credința cât și comportamentul recomandat vor fi eficiente în reducerea amenințării, a pericolului
(eficacitatea răspunsului), iar credința că individul este capabil să realizeze acel comportament
(autoeficacitatea) crește probabilitatea răspunsului adaptativ. De exemplu, fumătorii pot aprecia măsura în care
abandonarea fumatului va reduce șansele lor de a face cancer pulmonar în viitor și pot aprecia și cît de capabili
sunt să abandoneze fumatul. În vreme ce percepția eficacității răspunsului și autoeficacitatea servesc la creșterea
probabilității unui răspuns adaptativ, pot exista și bariere sau costuri ale răspunsului dezirabil (ex.
inaccesibilitatea resurselor) care să inhibe realizarea comportamentelor adaptative. De exemplu, fumătorii pot
gândi că dacă se lasă de fumat vor tânji și mai mult după țigări. Motivația pentru protecție (ex. intenția de a
realiza un comportament recomandat) rezultă din două procese de evaluare și este o funcție pozitivă a percepției
severității, a vulnerabilității, a eficacității răspunsului a autoeficacității și o funcție negativă a percepției
recompensei asociate cu răspunsuri dezadaptative și cu costurile percepute pentru comportamentul sănătos.

Pentru ca persoana să fie motivată pentru a se proteja, percepția severității și a vulnerabilității ar trebui
să o depășească pe cea asociată cu răspunsurile maladaptative. În plus, percepția eficacității răspunsului și
autoeficacitatea ar trebui să excedeze costurile răspunsului adaptativ, sănătos. Cele mai multe aplicații ale PMT
iau în calcul efectele adiționate ale acestor variabile asupra motivației pentru protecție. Motivația pentru
protecție, numită și intenție în diverse studii care folosesc acet model, mediază legătura dintre evaluarea
amenițării și a copingului pe de o parte și comportamentul protectiv pe de altă parte.

Prima etapă în dezvoltarea chestionarelor pentru PMT este determinarea conținutului itemilor care să fie
utilizați, iar acesta se poate realiza în două moduri. Se poate face o analiză a literaturii de specialitate pentru a se
depista eventuale instrumente deja utilizate, publicate sau nepublicate și care ar fi potrivite pentru scopul actual.
Al doilea mod este să elaborăm itemii chestionarului specifici pentru studiul planificat. Pentru asta trebuie să
generăm un bazin de itemi care să acopere constructele PMT. Acest lucru se obține cu interviuri semistructurate
adresate unui eșantion din populația țintă (ex. 20-30 participanți), pentru a determina cele mai proeminente
credințe despre amenințările la adresa sănătății și despre comportamentele importante pentru sănătate care sunt
avute în vedere. Doar un număr mic de studii cu PMT au urmat o astfel de abordare când au elaborate scalele
necesare. Într-un studiu din 2003, Norman și colaboratorii au condus interviuri pilot cu 20 de părinți ai unor
copii care aveau prescripție să poarte pansament ocular pentru ambliopie. Studiul era destinat cercetării
factorilor complianței la acest tratament. Interviurile semistructurate au fost bazate pe variabilele PMT și au
constat în întrebări deschise. Putem vedea în caseta de mai jos exemple de astfel de itemi inspirați de cercetarea
lui Searle și colab. (2000)
8
Page
 Severitatea

După opinia ta care sunt consecințele posibile ale deficitului vizual al copilului tău?

Vulnerabilitatea

Ce gândești despre felul în care va evolua în timp deficiența de vedere a copilului tău?

Eficacitatea răspunsului

Care sunt beneficiile utilizării unui pansament ocular?

Autoeficacitatea

Ca părinte, în ce măsură te consideri capabil să ai grijă de cerințele tratamentului?

Costurile răspunsului

Care sunt lucurile care îl împiedică pe copilul tău să poarte pansamentul la ochi?

Recompensa comportamentului neadaptativ

Există vreun beneficiu în faptul de a nu purta pansamentul?

O abordare similară au avut și Orbell și Sheeran (1998) în studiul lor despre screening-ul pentru cancerul
de col cervical. După ce au avut bazinul de itemi, aceștia au fost evaluați pentru a se asigura că fiecare construct
PMT este acoperit adecvat și că itemii par într-adevăr să reflecte constructele specifice (validitate de conținut).
Un mod de a verifica aceasta validitate este judecata experților. Apoi se aplică itemii într-un studiu pilot pentru
a se putea semnala dificultăți eventuale de înțelegere a itemilor și a se face verificări ale unor proprietăți
psihometrice ale instrumentului elaborat.
9
Page