um poti sa ai o experienta pozitiva la nastere

psih. Roxana Alina Olaru

Majoritatea informatiilor care ajung la viitoarele mamici se refera la durerea ce insoteste travaliul
si nastere, la cum pot sa o evite si la cum sa o calmeze, de la a face epidurala, rahianestezie si
pana la cezariana (ca da, cezariana scapa de durerea din travaliu, dar nu si de durerea de dupa
operatie).

Frica de durere este mare deoarece atunci cand apare oamenii se gandesc ca li se intampla ceva
rau, ca le este pusa in pericol integritatea corporala. In momentul in care simt durerea primul
impuls este sa se fereasca de cauza, sa se protejeze, sa supravietuiasca. Totusi, durerea in travaliu
si nastere nu are ca declansator o experienta traumatizanta la nivelul corpului, ci ea este un
indicator despre cum decurge travaliul, despre cand se va produce nasterea si despre cat de
repede va putea fi tinut bebelusul in brate de catre mama. Durerea in travaliu si nastere este o
consecinta a contractiilor care ajuta la coborarea bebelusului.

Teama si nesiguranta pot duce spre experiente traumatizante pentru mama si familia acesteia in
ceea ce priveste nasterea. Atunci cand teama preia controlul, iar mama nu stie ce se intampla cu
corpul ei, nu stie la ce sa se astepte, ce poata sa faca si ce se va intampla, orice se intampla este
foarte greu de acceptat si gestionat.

Intotdeauna lipsa de informatii, informarea incompleta sau eronata duce spre experiente
nefavorabile.

In cadrul cursurilor de pregatire prenatala Lamaze pe care le sustin viitorii parinti au acces la
multe informatii ce vizeaza sarcina din ultimul trimestru, perioada premergatoare travaliului,
travaliul in sine, nasterea si perioada post-partum (ingrijirea bebelusului, alaptarea, modificarile
emotionale post-partum, relatia de cuplu si cu familia extinsa).
Viitoarele mamici au nevoie sa stie cum sa se pregateasca pentru nastere, cum pot sa duca o
sarcina in conditii optime la termen. De asemenea, este foarte important sa invete sa isi faca un
plan de nastere si de ingrijire a copilului din timp, sa stie ce informatii sunt utile sa obtina de la
medicul curant.

In momentul cand apar primele semne ce prevestesc travaliul este important atat pentru ele, cat si
pentru bebelus si medicul obstretician ca acestea sa fie atente la ce se intampla, sa stie cum si cat
lichid amiotic a fost eliminat, cand s-au declansat contractiile, care este intervalul si durata
acestora si cand sa mearga la spital.

Daca mamica sta in pat, culcata pe spate, cu siguranta acest fapt va avea drept efect doar
incetinirea progresului travaliului. Pentru ca travaliul sa decurga in mod natural este foarte
important ca viitoarele mame sa isi asculte corpul si sa faca ceea ce simt, sa adopte cat mai multe
pozitii verticale pentru a ajuta la progresul optim al travaliului, sa utilizeze cat mai multe metode
naturale de diminuare a durerii, sa stie cand si daca vor sa ceara epidurala, sa invete cum sa
respire pentru a avea un aport optim de oxigen pentru ele si pentru bebelus.

In momentul nasterii este foarte importanta colaborarea dintre mamica si medic, dintre a stii cand
sa impinga si cand nu, de a fi increzatoare in fortele proprii, de a stii ce se va petrece, de a nu uita
sa respire.

Daca travaliul si nasterea au fost traumatizante, mama va fi prinsa de propria experienta, de ceea
ce i s-a intamplat si va avea nevoie de mult sprijin din partea celor din jur.

O experienta pozitiva pe perioada travaliului si nasterii ajuta ca mama sa se poata orienta spre
propriul bebelus, sa isi dea voie sa il cunoasca, sa invete impreuna ce inseamna alaptarea, sa
poata sa fie atenta la nevoile lui si la cum il poate ingriji.

Totodata, accesarea prin pregatirea prenatala Lamaze de catre viitorii parinti a informatiilor
despre ingrijirea nou-nascutului in primele saptamani de viata ii ajuta sa devina mai increzatori
in ei, mai atenti unii cu altii. Proaspatul tatic va stii cum sa se poarte si cum sa aiba grija de bebe
si de sotia lui, va stii la ce semne sa fie atent si ce decizii sa ia.

Sunt de parere ca intotdeauna informarea corecta confera un sentiment de siguranta si

ofera posibilitatea de luare a celei mai bune decizii cu putinta. Deciziile bine luate duc spre
experiente pozitiveEtapele "nasterii psihologice"
Inapoi Autor: Oana Rafa

Personalitatea noastra este rezultatul unui proces de dezvoltare, pe care psihanalistul

Margaret Mahler il numeste "nasterea psihologica". Mahler este de parere ca nasterea
psihologica nu este aceasi cu nasterea fizica. Ea si colegii ei au urmarit "copii normali ai unor
mame obisnuite", de la nastere pana la varsta de 3 ani. Observatiile i-au facut sa traga concluzia
ca nasterea psihologica necesita o trecere reusita prin urmatoarele etape:
Etapa autista
Prima etapa din viata copilului, de la nastere la doua luni, timp in care copilul raspunde doar
nevoilor interne, iar perioadele de somn sunt mai lungi decat cele de veghe.
Etapa simbiotica
Cand sensibilitatea si reactia copilului la stimulii exteriori se intensifica, intre doua si cinci luni,
copilul trece in etapa simbiotica. Aici nu exista diferentiere intre sine si non-sine, intre copil si
mama. Simbioza, aceasta experienta de a fi unul cu mama, este piatra de temelie pentru abilitatea
de a iubi si toate relatiile de iubire viitoare. Trecerea reusita in aceasta etapa depinde de abilitatea
mamei de a fi mama si de abilitatea copilului de a accepta mama.
Etapa simbiotica explica de ce, atunci cand oamenii se indragostesc, granitele eului lor se
prabusec, iar ei se simt uniti in trup si suflet cu persoana iubita si de ce oamenii care se
indragostesc sunt inchisi emotional la posibilitatea de a se indragosti de altcineva.Simbioza si
prin urmare, indragostirea pot avea loc doar intre doua persoane.
Etapa separarii de mama si dezvoltarea unui sine independent
Aceasta etapa apare atunci cand un copil are parte de ceea ce psihologul si pediatrul Donald
Winnicott numeste "ingrijire materna suficient de buna", copilul poate incepe sa se separe de
mama si poate incepe sa-si dezvolte o identitate a sinelui independenta, iar acest proces se
produce in patru faze:
1. Diferentierea
Intre sase si noua luni, copilul exploreaza lumea prin intermediul ochilor, mainilor, picioarelor si
gurii. Inceputul diferentierii poate fi observat la un bebelus care isi suge pumnul. Expresia de
mirare si fascinatie nesfarsita de pe figura copilului indica debutul intelegerii ca senzatia din
pumn si din gura ii apartin deopotriva si ca el face ca acest lucru sa se intample.
S-a spus ca prima testare a realitatii din partea bebelusului este gustarea realitatii. Numai atunci
cand va putea face diferenta dintre sine si ceea ce nu tine de sine, bebelusul va putea incepe sa
internalizeze obiectele, respectiv oamenii, relatiile si lucrurile. Mama este primul obiect al iubirii
pentru bebelus si, de asemenea, primul obiect pe care bebelusul il internalizeaza.
Pe masura ce copilul incepe sa se separe de mama, sunt internalizate elemente apartinand
acesteia. Elementele internalizate devin parte a lumii interne independente proprie bebelusului.
2. Exersarea
De la zece la saisprezeceluni, dupa ce copilul a internalizat mama, sau elemente ale acesteia,
poate suporta sa fie despartit de ea. In aceasta faza copilul incepe sa exerseze separarea de mama
si incepe sa aiba o aventura cu lumea devenind din ce in ce mai independent.
La inceputul acestei faze, bebelusul merge de-a busilea, iar la final, copilul paseste. Tot in
aceasta faza copii adora sa se joace "de-a plecatul de langa mama". Mama trebuie sa poata
tolera distantarea si sa incurajeze dezvoltarae unui sine independent, recunoscand nevoile si
preferintele copilului. Cand mama incurajeaza independenta copilului dar ii este alaturi, copilul
invata ca separarea poate fi placuta si incitanta si nu inseamna pierderea iubirii.
3. Apropierea
De la saptesprezece luni la douazeci si patru de luni, se instaleaza faza in care reincarcarea este
caracterizata prin independenta in crestere, urmata de o retragere, separare si revenire pentru a
primi iubirea. E important ca mama sa ii permita copilului sa se departeze de ea, dar sa ii fie
alaturi cu o imbratisare iubitoare si ocrotitoare cand nou-dobandita independenta devine prea
infricosatoare.
4. Consolidarea individualitatii
Intre douazeci si patru si treizeci si sase de luni, o lume interioara de obiecte internalizate ii
permite copilului sa formeze relatii emotionale stabile, sa amane gratificarea, sa tolereze
frustrarile si sa se bucure de constructiile sinelui independent.
Cand copilul trece cu succes de aceste etape rezultatul este o "nastere psihologica", primul pas
spre dezvoltarea unei personalitati autonome, cu o identitate a sinelui unica si coerenta, capabila
sa faca fata provocarilor, sa formeze atasamente, sa ii accepte pe altii si sa faca fata separatiei si
conflictelor. O persoana individuata poate mentine relatii de iubire pe termen ling chiar si dupa
ce prima pornire a fost satisfacuta si in ciuda frustrarii, dezamagirii si atacurilor.
O astfel de persoana poate amana gratificarile, poate indura frustrarile si se poate bucura de
functionarea unui eu independent. O astfel de persoana poate de asemenea sa faca distinctia intre
sine si celalalt si se poate bucura cu adevarat de identitatea separata a celeilalte persoane.
De-a lungul acestui proces, se manifesta conflictul fundamental dintre dorul de simbioza
infantila, nevoia de independenta si teama de a fi absorbit. Conflictul revine in plina forta in
relatiile romantice de la varsta adulta, ca dans al intimitatii, intre traseul catre intimitate si
impinsul spre independenta.

si multumitoare.