AUREL ŞARA .

ALrMENTAŢIA ~ -
RAŢIONALA
A ANIMALELOR ~

DE FERMA

Editura RISOPRINT
Cluj-Napoca • 2007
 © 2007 RISOPRINT
:roate drepturile rezervate autorilor & editurii.
~.o(},

Editura RISOPRINT este acreditată de CN CSl.S (Consiliul

Naţional
al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior).
Pagina web a CNCSIS: www.cncsis.ro

Toate drepturile rezervate. Tipărit în România. Nici o parte din

această lucrare
nu poate fi reprodusă sub nici o formă, prin nici un mijloc
mecanic sau
electronic, sau stocată într-o bază de date fără acordul
prealabil, în scris, al autorului.

Ali rights reserved. Printed in Romania. No parts ofthis

publication may be
reproduced or distributed in any form or by any means, or
stored
in a data base or retrieval system, without the
prior written permission ofthe author.

ŞARA,AUREL
ALIMENTAŢIA RAŢIONALĂ A ANIMALELOR
DE
FERMĂ / Aurel Şara - Cluj-Napoca; Risoprint, 2007
291 p.; 17x24cm.
Bibliogr.

ISBN 973-751-366-5
978-973-751-366-3

-
-
Director: GHEORGHE POP
Consilier editorial: MIRCEA DRĂGAN
 -
----
-
Design copertă: CAMELIA MA.NASrA

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ
Panait Istrati BRĂILA
Tiparul executat la:
S.c. ROPRINT S.R.L.
i?J'o'-<f,

400275 Cluj-Napoca • Str. Horea nr. 82

Tel.lFax: 0264-432384 • roprintcluj@xnet.ro
i?J'o'-<f,

430 315 Baia Mare> Piaţa Revoluţiei nr, 5/1

Tel.lFax: 0262-212290

657328
 III

CUPRINS

Pag.
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1
CERINŢELE NUTRIŢIONALE LA ANIMALE
3
1.1. Norma de hrană 3
1.2. Cerinţele nutriţionale pentru întreţinerea funcţiilor vitale
5
1.2.1. Cerinţele de energie 5
1.2.2. Cerinţele de proteină """"",""""""""""""""""""'"
7
1.2.3. Cerinţele de substanţe minerale
7
1.2.4. Cerinţele de vitamine 8
1.3. Cerinţele nutriţionale pentru animalele de reproducţie
9
1.3.1. Influenţa alimentaţiei asupra
funcţiei de reproducţie 9
1.3.1.1. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei
de reproducţie la masculi 9
1.3.1.2. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei
de reproducţie la femele 15
1.3.2. Cerinţele pentru femelele de reproducţie ..""" .." .."..
21
1.3.3. Cerinţele pentru reproducătorii masculi ..""
".. 23
1.4. Cerinţele nutriţionale pentru creştere şi îngrăşare
25
1.4.1. Influenţa alimentaţiei asupra creşterii
şi dezvoltării "....................... 25
1.4.2. Cerinţele pentru creştere şi îngrăşare
27
1.5. Cerinţele nutriţionale pentru producţia de lapte
29
 1.5.1. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei de lapte
29
1.5.2. Cerinţele pentru producţia de lapte
30
1.6. Cerinţele nutriţionale pentru producţia de ouă
33
1.6.1. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei de ouă.........
33
1.6.2. Cerinţele pentru producţia de ouă
34
1.7. Cerinţele nutriţionale pentru producţia de lână
36
1.7.1. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei de lână
36
1.7.2. Cerinţele pentru producţia de lână "......................
36
1.8. Cerinţele de apă la animale "....................... 37
IV
\
CAPITOLUL II
TEHNICA ÎNTOCMIRII RA ŢIEI DE HRANĂ
. 41
2.1. Raţia de hrană şi condiţiile pe care trebuie
să le îndeplinească . 41
2.2. Întocmirea raţiei de hrană . 42
CAPITOLUL III
SPECIFICUL ALIMENT AŢIEI TA URINELOR
. 53
3.1. Particularităţi de digestie şi valorificare
a substanţelor nutritive la taurine . 53
3.2. Alimentaţia taurilor de reproducţie .
56
3.3. Alimentaţia vacilor de lapte . 64
3.3.1. Alimentaţia vacilor în gestaţie avansată .
64
3.3.2. Alimentaţia vacilor în lactaţie . 68
3.4. Alimentaţia viţeilor în perioada de alăptare
83
3.5. Alimentaţia tineretului taurin de reproducţie
 de la 6 - 24 luni . 89
3.6. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării .
94
3.6.1. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării
în sisitem extensiv . 95
3.6.2. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării
în sistem semiintensiv . 97
3.6.3. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării
în sistem intensiv . 100
CAPITOLUL IV
SPECIFICUL ALIMENT AŢIEI OVINELOR
. 109
4.1. Alimentaţia berbecilor de reproducţie .
109
4.2. Alimentaţia oilor mame : . 117
4.2.1. Cerinţele nutriţionale . 117
4.2.2. Alimentaţia oilor în perioada de
pregătire pentru montă şi montă : .
121·
4.2.3. Alimentaţia oilor în gestaţie . 121
4.2.4. Alimentaţia oilor în lactaţie . 123
4.3. Alimentaţia tineretului ovin de reproducţie .
124
4.3.1. Alimentaţia mieilor în perioada de alăptare .
124
4.3.2. Alimentaţia tineretului ovin înţărcat .
1~
4.4. Alimentaţia ovinelor supuse îngrăşării .
129
4.4.1. Alimentaţia tineretului ovin supus îngrăşării .
129
4.4.2. Alimentaţia ovinelor adulte reformate .
134

CAPITOLUL V
SPECIFICUL ALIMENT AŢIEI CAPRINELOR
136
5.1. Alimentaţia ţapilor de reproducţie
136
5.2. Alimentaţia caprelor şi tineretului caprin de reproducţie
138
 v

CAPITOLUL VI
SPECIFICUL ALIMENTAŢIEI CABALINELOR
142
6.1. Particularităţi de digestie şi valorificare
a hranei al cabaline
142
6.2. Alimentaţia armăsarilor de reproducţie
144
6.3. Alimentaţia iepelor de reproducţie
149
6.4. Alimentaţia tineretului cab alin
154
6.4.1. Alimentaţia mân jilor în perioada de alăptare
154
6.4.2. Alimentaţia tineretului cabalin înţărcat
155
CAPITOLUL VII
SPECIFICUL ALIMENTAŢIEI PORCINELOR
158
7.1. Particularităţi de digestie şi valorificare
 a hranei la porcine
158
7.2. Alimentaţia vierilor de reproducţie
160
7.3. Alimentaţia.scroafelor de reproducţie
164
7.4. Alimentaţia tineretului porcin
174
7.4.1. Cerinţele nutriţionale
174
7.4.2. Alimentaţia purceilor în perioada de alăptare
177
7.4.3. Alimentaţia purceilor înţărcaţi
179
7.4.4. Alimentaţia tineretului porcin de reproducţie
180
7.5. Alimentaţia porcinelor supuse îngrăşării
182
7.6. Alimentaţia porcinelor în sitemul intensiv de creştere
191
7.6.1. Tehnica alcătuirii structurilor
de nutreţuri combinate...............................................
191
7.6.2. Structuri de nutreţuri combinate pentru
diferite categorii de porcine
197
CAPITOLUL VIII
SPECIFICUL ALIMENTAŢIEI PĂSĂRILOR
207
8.1. Particularităţi de digestie şi
valorificare a hranei la păsări
212
8.2. Alimentaţia puilor de găină şi tineretului de înlocuire
214
8.3. Alimentaţia găinilor ouătoare
219
8.4. Alimentaţia puilor de carne
224
8.5. Alimentaţia curcilor adulte, puilor
şi a tineretului de curcă...
229
8.6. Alimentaţia
palrnipedelor ;... 236
8.6.1. Alimentaţia gâştelor adulte, bobocilor
 şi tineretului de gâscă..
236
8.6.2. Alimentaţia raţelor adulte, bobocilor
şi a tineretului de raţă
242
8.7. Alimentaţia fazanilor
249
8.8. Alimentaţia struţilor
253
8.9. Alimentaţia prepeliţelor
262
VI

CAPITOLUL IX
SPECIFICUL ALIMENT AŢIEI IEPURILOR
267
9.1. Particularităţi de digestie şi valorificare
a hranei la iepuri 267
9.2. Alimentaţia iepurilor crescuţi în sistem extensiv
270
9.3. Alimentaţia iepurilor crescuţi în sistem
intensiv................... 272
ANEXE 277
BIBLIOGRAFIE 290
 TRODUCERE

Exteriorizarea potenţialului genetic al animalelor este

determinată de o serie de
factori externi (de mediu sau tehnologiei) dintre care alimentaţia are
un rol principal.
Prin alimentaţia raţională se asigură o hrană completă din punct
de vedere al
conţinutului în substanţe nutritive, în funcţie de particularităţile
morfoproductive şi
starii fiziologice la un moment dat a animalelor. Întotdeauna o
alimentaţie raţională,
ine echilibrată în substanţe nutritive asigură o stare bună de
întreţinere a animalelor
şi o producţie ridicată. Alimentaţia influenţează direct, nu numai
nivelul producţiilor
animale dar şi desfăşurarea normală a funcţiei de reproducţie,
procesele de creştere şi
ezvoltare, starea de sănătate a animalelor precum şi eficienţa
economică.
Studiul alimentaţiei animalelor domestice este o ştiinţă aflată în
progres, fiind
impusă de necesitatea de a contribui la dezvoltarea zootehniei şi prin
aceasta la
igurarea unor produse animaliere de calitate pentru om.
Nutriţia şi alimentaţia animalelor reprezintă o disciplină
obligatorie din planul
e învăţământ al facultăţilor de Zootehnie, Agricultură şi Medicină
veterinară, având
o contribuţie însemnată în formarea specialiştilor din domeniul
creşterii animalelor.
Prin elaborarea cărţii "Alimentaţia raţională a animalelor de
fermă", autorul a
urmărit să prezinte un material informativ cât mai concis şi
actualizat din domeniul
alimentaţiei animalelor domestice, în concordanţă cu cerinţele
fiziologice ale
diferitelor tipuri de animale. Prin conţinut, lucrarea se adresează în
primul rând
tudenţilor dar şi specialiştilor din zootehnie, putând fi de folos
tuturor celor interesaţi
de organizarea şi aplicarea alimentaţiei raţionale. Lucrarea este
concepută în 9
apitole, cuprinzând şi anexele cu valoarea nutritivă a nutreţurilor.
Tematica abordată
face referiri cu privire la cerinţele nutriţionale la animale, tehnica
întocmirii raţiei de
hrană, a reţetelor de nutreţuri combinate şi la aspecte teoretice şi
practice privind
specificul alimentaţiei taurinelor, ovinelor, caprinelor, cabalinelor,
porcinelor,
păsărilor, iepurilor în sistemele de creştere extensiv şi intensiv.
Prin conţinutul şi modul de abordare a problematicii tratate,
cartea de faţă
informează studenţii şi specialiştii din zootehnie cu noile orientări
care există în
alimentaţia animalelor, atât pe plan mondial cât şi la noi în ţară.
 3

CAPITOLULI

CERINTELE
, NUTRITIONALE
, LA
NIMALE

1.1. NORMA DE HRANĂ

Norma de hrană reprezintă cantitate a de substanţe nutritive

(enegie, proteină,
aminoacizi, Ca, P, vitamine, micro elemente etc.) necesare unui
animal pe timp de 24

Normele sunt stabilite pe baza cerinţelor, diferit în funcţie de

specie, rasă,
'arstă, categorie de producţie, nivelul şi calitatea producţiei.
Norma de hrană este formată din necesarul pentru întreţinerea
şi asigurarea
funcţiilor vitale (care diferă în funcţie de greutatea corporală), la care
se adaugă
necesarul pentru producţie (care diferă în funcţie de nivelul şi
calitatea acesteia).
Norma de hrană poate fi exprimată sub formă de normă
globală, ceea ce
, eamnă că aceasta cuprinde atât necesarul pentru întreţinerea vieţii
cât şi necesarul
~ntru producţie, sau sub formă de norme diferenţiate, stabilindu-se
separat necesarul
~ntru funcţiile vitale şi separat pentru producţie (prin însumare se
obţine norma de
.::rranăglobală).
Cerinţele de energie sunt exprimate în unităţi convenţionale ca
TSD, E.A.,
C.F., U.n., U.FL şi UFV, UNL şi UNC, sau în energie: energie
digestibilă,
etabolizabilă sau netă. Pentru animalele rumegătoare, energia se
exprimă prin
energia netă pentru lapte şi carne, iar pentru animalele mana gastrice
se utilizează
energia metabolizabilă.
În cazul proteinei, aceasta se exprimă în proteină brută,
respectiv aminoacizi
esenţiali pentru monogastrice, iar pentru rumegătoare cerinţele în
proteină se exprimă
. proteină digestibilă (P.D.) sau proteină digestibilă în intestin
(P.D.!.).
4

Pentru substanţele minerale, cerinţele se exprimă în % din

hrană sau în g
pentru macroelemente şi respectiv mg sau ppm pentru
microelemente. În raţii, aceste
cerinţe sunt date în calciu, fosfor şi sare.
Cerinţele în vitamine se exprimă în unităţi internaţionale (UI.)
pentru
vitaminele liposolubile, sau în mg (sau ug) pentru vitaminele
hidrosolubile. În cazul
raţiilor furajere se ia în considerare carotenul.
În cazul nutreţurilor combinate, normele de hrană sunt
exprimate în energie
(KcalJkg), proteină brută . (%), aminoacizi (%), substanţe minerale
(%),
microelemente şi vitamine (mg, ug, sau U.I. pe kg) etc.

Modul de întrebuinţare a normelor de hrană

Normele pentru întreţinerea funcţiilor vitale sunt date în raport

cu greutatea
corporală, începând cu greutatea minimă corporală a speciei şi
crescând din 50 în 50
sau din 100 în 100 kg, până la greutatea maximă. Greutatea de 50
sau 100 kg
reprezintă scara normei.
În cazul în care greutatea animalului pentru care se stabileşte
norma, este
înscrisă în tabelul cu norme, atunci se ia norma corespunzătoare ei.
Dacă greutatea
animalului respectiv nu figurează în tabelul cu norme, atunci se
stabileşte norma prin
interpolare.
De exemplu se stabileşte norma pentru un taur cu greutatea
corporală de 890
kg cu activitate intensă. Pentru aceasta se iau valorile învecinate şi
normele
corespondente lor, din normativ şi prin diferenţă se calculează norma
ce revine pentru
890 kg:
800 kg 9,0 U.n.
900 kg 9,7 U.n.
 100 kg 0,7 U.n.
90 kg XU.n.

x- 90x 0,7/100= 0,63 u.n.

Deci pentru 890 kg norma de întreţinere va fi ca pentru 800 kg

+90 kg
respectiv 9,00 U.n.+ 0,63 Un= 9,63 Un.
Trebuie reţinut că metoda interpolării este precisă, dar calculul
este valabil
numai pentru cazul în cauză, rezultatele nu se pot generaliza şi la alte
cazuri.
Când se stabilesc norme pentru diferite producţii, atunci la
norma pentru
întreţinere, se adaugă necesarul pentru producţia pe care o dă
animalul, cunoscând
necesarul pentru un produs (1 kg carne, 1 litru lapte, un ou, o montă
etc.).
În România, la animalele rumegătoare normele de hrană ca şi
tabelele de
valoare nutritivă a nutreţurilor, sunt exprimate în U.n. ovăz, P.D.,
Ca, P etc., iar după
modelul propus de IBNA Baloteşti, în UNL, UNC, PDIN, PDIE,
calciu şi fosfor.
În creşterea intensivă, energia metabolizabilă este normată în
kcal pe kg nutreţ
combinat, iar proteina brută, aminoacizii, substanţele minerale etc.,
sunt exprimate în
 5

procente (din nutreţ); fiind prezentate limitele (minimă şi maximă)

între care pot
vana.
În funcţie de producţia principală, hrana se normează pentru
animalele de:
reproducţie, creştere, lapte, carne, lână şi ouă. La stabilirea cerinţelor
nutriţionale
pentru fiecare dintre aceste categorii se va lua în considerare:
mărimea producţiei (kg
spor în creştere, kg lapte), compoziţia chimică a produsului, valoarea
calorică a
produsului, precum şi coeficientul de utilizare a hranei în elaborarea
produsului
respectiv.
Cerinţele nutriţionale exprimate prin normele de hrană trebuie
revăzute
periodic pentru a corespunde cu noile tipuri de animale şi cu
rezultatele cercetărilor
ştiinţifice. Această revizuire este făcută de către organisme de
specialitate: NRC
~ ational Research Council) din SUA; ARC (Agricultural Research
Council) din
Marea Britanie; INRA (L'Institut National de Recherche
Agronomique) din Franţa,
iar în România INCDBNA (Institutul Naţional de Cercetare
Dezvoltare pentru
Biologie şi Nutriţie Animală).

1.2. CERINTELE
"
NUTRITIONALE PENTRU ÎNTRETINEREA
,
FUNCŢIILOR VITALE LA ANIMALE

1.2.1. CERINŢELE DE ENERGIE

Din totalul de hrană primită de un animal prin raţia zilnică o

parte este utilizată
~ ntru obţinerea unor producţii (lapte, carne, ouă) iar restul se
foloseşte pentru
igurarea funcţiilor vitale ale organismului animal (respiraţie,
circulaţie, reacţiile
.ochimice celulare). Necesarul de energie pentru întreţinerea
funcţiilor vitale
reprezintă 35 - 65 % din raţia zilnică, fiind în funcţie de specie şi
producţie. Astfel
ecesarulla porcinele supuse îngrăşării este de aproximativ 35% în
timp ce la găinile
ouătoare ajunge până la 65%. În cazul vacilor fără producţie şi
animalelor de
rracţiune în perioada de repaus, prin normă se asigură numai
necesarul pentru
- treţinerea funcţiilor vitale. Din energia cheltuită pentru întreţinerea
funcţiilor vitale,
..;.o - 50% este folosită pentru reînoirea ţesuturilor, 50 - 60% pentru
cheltuielile
fiziologice şi până la lO% pentru ingestia şi digestia hranei.
Cerinţele minime de energie pentru întreţinerea funcţiilor
vitale corespund
oţiunii de metabolism bazal. Acesta reprezintă consumul minim de
energie necesară
pentru menţinerea funcţiilor vitale ale animalului ţinut în condiţii de
post a hranei şi
repaus. Pentru calcularea metabolismului bazal şi a necesarului de
energie pentru
ţreţinere se utilizează masa metabolică a animalului care
reprezintă raporul dintre
suprafaţa corporală şi masa corporală a animalului ridicată la puterea
0,75 (GO,75).
Necesarul de energie pentru întreţinere este influenţat de o
serie de factori
legaţi de natura animalelor şi de condiţiile de mediu în care trăieşte
animalul.
6

Factorii dependenţi de natura animalului se referă la masa şi

dimensiunile
corporale, specia, rasa, individualitatea, vârsta, sexul, starea de
întreţinere, activitatea
musculară.
Masa şi dimensiunile corporale. Consumul de energie este mai
mare la
animalele cu o talie mai mică. Aceasta se explică prin faptul că la
animalele cu talie
mai mică revine pentru 1 kg masă vie o suprafaţă de iradiere a
căldurii mai mare şi
deci un consum de energie sporit.
Specia. Necesarul de energie este mai redus la ovine şi mai
ridicat la cabaline.
La bovine cerinţele sunt mai mari cu 20 - 30 % comparativ cu cele
pentru ovine.
Rasa. În cadrul speciei, rasele uşoare au metabolismul bazal
mai intens decât
rasele grele. Astfel, armăsarii din rasa Pur sânge au metabolismul
bazal cu 30% mai
ridicat fată de cei din rasele grele, iar rasele de taurine de lapte au
cerinţe energetice
mai mari cu circa 10 - 15 % faţă de rasele de taurine de carne.
Vârsta. Tineretul animal are un metabolism bazal mai intens
decât animalele
adulte, ceea ce determină un consum energetic suplimentar cuprins
între 30 - 50%.
Sexul, influenţează metabolismul bazal. La masculi necesarul
energetic este cu
până la 10 - 15% mai mare decât la femele iar la animalele castrate
metabolismul
bazal este mai redus decât la cele necastrate.
Individualitatea, determină diferenţe ale consumului energetic
pentru
metabolismul bazal în funcţie de temperament. Astfel animalele care
au un
temperament vioi prezintă un metabolism bazal mai intens decât cele
cu temperament
limfatic.
Starea de întreţinere a animalelor. Animalele supuse îngrăşării
consumă
pentru întreţinerea funcţiilor vitale cu aproximativ 17% mai multă
energie decât
animalele neîngrăşate.
Activitatea musculară. Animalele cheltuiesc o- parte din
energie pentru
menţinerea tonusului muscular pentru susţinerea şi deplasarea
corpului. Animalele
care au un temperament liniştit şi care fac puţină mişcare, cheltuiesc
mai puţină
energie pentru întreţinere, fapt ce are importanţă practică mai ales
pentru animalele
supuse îngrăşării, Întreţinerea animalelor legate sau în stabulaţie
determină diferenţe
în ceea ce priveşte cheltuielile de energie pentru întreţinere.
Taurinele întreţinute pe
păşune sau în stabulaţie liberă consumă mai multă energie pentru
asigurarea funcţiilor
vitale.
Factorii dependenţi de mediu şi de condiţiile de întreţinere se
referă la
temperatura mediului ambiant, temperatura apei şi a hranei, structura
raţiei,
anotimpul.
 Temperatura mediului ambiant. La animalele domestice
temperatura
corpului este cuprinsă între 39 - 41 DC şi se menţine constantă
indiferent de
temperatura mediului exterior.
Când temperatura mediului este sub limita zonei termice neutre,
care la
animalele adulte în stare de inanitie sau hrănire insuficientă se află
între 18 - 200C iar
la cele hrănite normal între 14 _15° C, se trece în zona critică. În
acest fel, animalele
îşi intensifică arderile în organism şi îşi reglează pe cale chimică
temperatura
 7

corpului. În acest caz animalele cheltuiesc o cantitate mai mare de

energie pentru
asigurarea funcţiilor vitale.
Temperatura apei şi a hranei, trebuie să fie cel puţin de 10 -
12°e. În cazul
în care apa de băut sau nutreţurile ingerate au o temperatură prea
scăzută, animalul
trebuie să cheltuiască o cantitate mai mare de energie pentru a le
aduce la temperatura
rpului.
Structura raţiei, felul nutreţului în special conţinutul lui în
celuloză
influenţează cheltuielile de energie pentru ingestie care reprezintă
din necesarul
energetic pentru întreţinere 1% pentru concentrate şi până la 8%
pentru fân.
Anotimpul. Metabolismul energetic este influenţat de factorul
lumină care prin
intensitate şi durată influenţează activitatea glandei tiroide şi prin
aceasta
consumurile energetice. În acest sens s-a constatat că metabolismul
bazal este mai
intens în lunile mai - iunie cu 16% decât în sezonul de iarnă
(ianuarie - martie).
Necesarul de energie pentru întreţinerea funcţiilor vitale poate fi
exprimat în
energie netă pentru rumegătoare şi în energie metabolizabilă pentru
porcine şi păsări.
e folosesc ecuaţii de regresie pentru calculul energiei nete şi
metabolizabile. Energia
netă se exprimă în kcal, MJ, unităţi nutritive, unităţi furajere.

1.2.2. CERINŢELE DE PROTEINĂ

Prin experienţe s-a stabilit că animalele nu pot să trăiască fără

cantităţi minime
e proteină chiar dacă primesc în hrană din abundenţă celelalte
substanţe. Aceasta se
explică prin faptul că funcţiile specifice ale proteinelor nu pot fi
substituite cu alte
substanţe.
Necesarul de proteină pentru întreţinerea funcţiilor vitale se
determină prin
stabilirea cantităţii zilnice de azot excretat în urină, la o hrană fără
substanţe proteice
-ar energia pentru funcţiile vitale a fost asigurată prin glucide şi
grăsimi. În felul
cesta azotul excretat reprezintă cantitatea de proteină corporală
catabolizată pentru
igurarea nevoilor de proteină ale organismului. Această cantitate
de proteină poartă
numirea de "coeficient de uzură." Cantitatea cea mai redusă de
proteină care poate
să acopere nevoile de uzură se numeşte minimum de proteină. Pentru
stabilirea
minimului proteic s-a plecat de la cercetări de bilanţ ale azotului.
Cerinţele de
• roteină pentru întreţinerea funcţiilor vitale sunt influenţate de
gradul de asigurare a
aminoacizilor esenţiali implicaţi în funcţiile specifice reprezentaţi
prin aportul de:
izoleucină, metionină, treonină, triptofan şi valină.

1.2.3. CERINTELE
 , DE SUBSTANTE
, MINERALE

Cerinţele de substanţe minerale se stabilesc prin experienţe de

bilanţ mineral,
la nivelul cantităţilor care asigură menţinerea animalelor fără
producţie în echilibru
mineral. În general, necesarul de substanţe minerale pentru
întreţinerea funcţiilor
itale la animale este mic. Până în prezent se cunoaşte cel mai bine
necesarul în
alciu, fosfor, sodiu şi clor (tabelul 1).
8

Tabelul 1

Cerinţele de substanţe minerale pentru întreţinerea

funcţiilor vitale

Ca P K Na CI Mg
Vaci, 600 kg, glzi 36,0 27,0 39,0 8,0 15,0
8,0
Oi, 50 kg, glzi 3,5 2,5 2,0 1,0 1,0
Capre 50 kg, glzi 3,5 2,5
Iepuri, % 0,8 0,4
Sursa: diferiţi autori

Gradul de utilizare a substanţelor minerale ingerate este influeţat

de compoziţia
chimică a raţiilor, de echilibrul acido - bazic, de raportul dintre
substanţele minerale
şi respectiv dintre elementele minerale şi vitamine.

1.2.4. CERINŢELE DE VITAMINE

Cerintele de vitamine se apreciază diferenţiat în funcţie de

specie, vârstă,
sistem de creştere, tehnologie aplicată etc. Normele privind
necesarul de vitamine
sunt date global, necesarul pentru întreţinerea vieţii fiind inclus în
valorile date.
Excepţia este întâlnită la taurinele adulte pentru vitamina A.
Pentru rumegătoare sunt recomandate următoarele cerinţe
vitaminice care se
asigură prin hrană (Wolter R, 1988, citat de P. Halga şi col., 2005):

Tabelul 2
Cerinţele de vitamine la rumegătoare
(Wolter R, 1988, citat de P. Halga şi colab, 2005)

Categoria de ,
UIlkgSU
 animale VitaminaA Vitamina D
Vitamina E
Vaci, 600 kg 4000 1200 15
Oi 2700 15

Pentru animalele monogastrice se fac recomandări globale pentru

cerinţele de
vitamine (întreţinere şi producţie).
 9

1.3. CERINTELE
, NUTRITIONALE
, PENTRU ANIMALELE DE
REPRODUCŢIE

1.3.1. INFLUENTA
, ALIMENTATIEI
, ASUPRA FUNCTIEI
, DE
REPRODUCTIE,

1.3.1.1. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei de reproducţie la

masculi

Obţinerea unor indici superiori de fecunditate şi prolificitate şi a

unor produşi
_ vitalitate corespunzătoare este condiţionată substanţial de nivelul
cantitativ şi
calitativ al hranei.
Cantitatea şi calitatea hranei influenţează funcţia de reproducţie
prin legătura
strânsă ce există între alimentaţie, producerea celulelor sexuale şi
manifestarea
reflexelor sexuale. Hrănirea reproducătorilor masculi cu raţii
echilibrate, cu nutreţuri
Ce bună calitate duce la dezvoltarea normală a aparatului genital, la
apariţia
turităţii sexule la vârsta caracteristică speciei, la obţinerea unui
material seminal
.:e calitate superioară, la manifestarea normală a reflexelor sexuale.
Atât deficitul cât şi excesul de substanţe nutritive, contribuie la
scăderea
?IOducţiei de material seminal şi ca atare, trebuie ca raţiile furajere
să fie echilibrate
ntru a obţine rezultate bune.
Alimentaţia poate influenţa negativ funcţia de reproducţie în
următoarele
si aţii: de subalimentaţie, de supraalimentaţie şi de alimentaţie cu
valoare
- ompletă, lipsită de unele substanţe nutritive, sau când substanţele
nutritive se
.:- esc unele faţă de altele într-o proporţie necorespunzătoare.

Subalimentaţia

Subalimentaţia sau subnutriţia se datorează unor raţii care

cuprind toţi
utrienţii, dar în cantităţi mai reduse decât necesarul. Aceasta apare
în urma unor
enţe alimentare îndelungate prin lipsa de nutreţuri, precum şi în
decursul unor boli
onice cu hiperconsum (boli infecţioase, glandulare) sau datorită
unor boli digestive.
Subalimentaţia animalelor în perioada de pubertate, întârzie
creşterea şi
dezvoltarea organismului, masculii tineri fiind mai sensibili la stresul
alimentar. În
acelaşi timp subalimentaţia întârzie instalarea pubertăţii, dezvoltarea
testiculelor şi a
glandelor anexe, instinctul genezic fiind abolit, iar funcţia endocrină
a testiculului se
in talează mai târziu.
La reproducătorii adulţi subalimentaţia provoacă tulburări ale
spermatogenezei
şi ale manifestării instinctului genezic, fiind afectate şi secreţiile
glandelor anexe
conţinutul în fructoză şi în acid citric se diminuează mult, chiar sub
60% faţă de
conţinutul normal). În experienţele pe berbeci supuşi unei
subalimentaţii severe, se
onstată scăderea producţiei de material seminal, a motilităţii de la
92% la 64%, a
nivelului fructozei de la 215 mg la 98 mg/lOO mi (Okolski, A., citat
de A. Şara, 1994)
BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ
657328 Panait Istrati BRĂILA
10

şi a acidului citric de la 71 mg la 42 mg/lOO ml. S-a constatat că

subalimentaţia la
reproducători influenţează negativ valoarea biologică a materialului
seminal prin
micşorarea conţinutului de hialuronidază, enzimă cu rol hotărâtor în
procesul
fecundaţiei. De asemenea, subalimentaţia determină o reducere
accentuată a
conţinutului materialului seminal în fosfatază alcalină şi acidă, care
după cum se ştie,
sunt enzimele metabolismului glucidic (glucidele fiind sursa
principală a energiei
mişcării spermatozoizilor).
Subalimentaţia îsi exercită efectul asupra hipofizei care nu mai
poate stimula
funcţia gonadelor şi în acest fel activitatea androgenică a testiculului
este întârziată
sau suprimată.

Dezechilibrele nutriţionale şi influenţa acestora asupra

 reproducţiei la masculi

În cazul în care substanţele nutritive din raţie nu se găsesc într-un

echilibru
normal (deficit sau exces), funcţia de reproducţie la masculi este
influenţată negativ.
Dintre substanţele nutritive ce se află într-o legătură mai strânsă
cu funcţia de
reproducţie sunt proteinele, vitaminele şi substanţele minerale.
Carenţa în aceste
elemente poate constitui un factor major al infecundităţii.

Carenţa proteică
Administrarea excesivă a proteinelor ca şi insuficienţa lor în
raţii duce la
tulburări ale spermatogenezei şi diminuarea cantităţii de material
seminal. De
asemenea, deficitul proteic din raţie scade activitatea sexuală a
reproducătorilor,
înrăutăţeşte calitatea materialului seminal, ducând la oligospermie
(spermă foarte
rară) şi chiar azoospermie (lipsa spermatozoizilor).
 Subalimentaţia proteică scade rezistenţa organismului şi implicit
a aparatului
genital, favorizând instalarea unor inflamaţii comice, cum sunt:
spennatocistite
(inflamaţia veziculelor seminale), prostatite (inflarnaţia prostatei) şi
chiar
orhiepididimite (inflamarea testiculului şi epididimului).
Pentru a combate tulburările de fecunditate determinate de
carenţa proteică este
necesar ca raţia reproducătorilor să fie normată conform cerinţelor
de proteine şi
trebuie să ţinem seama de: specie, rasă, varstă, greutate corporală,
modul de utilizare
la reproducţie (frecvenţa recoltărilor de material seminal) etc.
Alimentaţia săracă în proteină şi carenţată în macroelemente
(calciu, fosfor), în
microe1emente (zinc, mangan, cupru, cobalt, iod) şi în vitamine (A,
B, E), produce
tulburări în funcţia spermatogenetică ce pot degenera în sterilitate. În
aceste condiţii
reproducătorii produc o cantitate mică de material seminal şi de
calitate slabă, cu un
conţinut redus de spermatozoizi cu viabilitate şi capacitate
fecundantă scăzută.

CarenJa în glucide
In cazul insuficienţei glucidelor nu este influenţată în mod vădit
funcţia de
reproducţie, aceasta făcându-se indirect prin diminuarea rezistenţei
organismului la
diferite infecţii. În absenţa substanţelor energetice, se poate ajunge la
tulburări ale
 11

intezei testosteronului şi prin urmare scade potenţa sexuală.

În perioada furajării reproducătorilor cu nutreţ însilozat, este
necesar ca raţii1e
ăconţină cantităţi corespunzătoare de glucide pentru a
preîntâmpina apariţia
aci dozelor. Excesul de siloz şi de borhot duce la stări subclinice de
acetonemie
(creşterea acetonei şi corpilor cetonici în sânge) care afectează
spermatogeneza,
producând procese degenerative la nivelul epiteliului seminifer.

Carenţa în lipide
Subalimentaţia în lipide la masculi duce la degenerescenţa
progresiva a
lulelor sexuale, la tulburări de spermatogeneză, iar în final la
atrofia testiculară.
Tulburările de reproducţie depind în mai mare măsură de calitatea
decât de cantitatea
lipidelor şi în special de carenţa acizilor graşi nesaturaţi
(acidullino1eic şi arahidonic)
 căror carenţă în raţie determină infertilitatea. Milovanov şi Golubi
citaţi de
> tefanache E. (1980) recomandă hrănirea berbecilor cu nutreţuri
bogate în acizi graşi
esaturaţi, uşor solubili care duc la o creştere a rezistenţei
spermatozoizilor la şocul
afrigoric, cât şi la congelare. Autorii citaţi administrând în raţia
berbecilor ulei de soia
obţin creşterea cu 8% a fecundităţii, faţă de lotul martor. De
asemenea, unele
. metabolii (vicierea metabolismului) cauzate de tulburări ale
catabolismului lipidic,
pot determina sterilitatea. Datorită arderilor incomplete şi anormale
ale lipidelor se
cumulează în organism, în mod lent cantităţi exagerate de corpi
cetonici care
provoacă o cetoză subclinică. Aceste stări, asociate cu o carenţă în
glucide,
influenţează funcţia antehipofizară care se reflectă negativ asupra
spermatogenezei.

Carenţa în vitamine
 La reproducători carenţele vitaminice determină tulburări la
nivelul aparatului
genital, iar gravitatea lor variază în funcţie de vitamina în care este
carenţat
organismul.
Prevenirea tulburărilor provocate de insuficienţa sau lipsa de
vitamine se
realizează prin asigurarea acestora în cantităţi suficiente prin hrană.
Deficienţa în vitamina A inhibă spermatogeneza şi afectează
fertilitate a şi
calitatea materialului seminal. În cazul carenţei vitaminei A, la
mascul se produc
modificări ale epiteliului seminifer, caracterizate prin descuamări ale
celulelor
eminale, edem al membranei bazale a tubilor seminiferi şi
modificări ale mucoasei
epididimului, veziculelor seminale şi prostatei. Ca urmare a acestor
modificări apare
azoospermie, oligospermie şi necrospermie sau uneori spermatozoizi
puţin viabili, cu
o capacitate fecundată scăzută. De asemenea carenţa vitaminei A
determină scăderea
ecreţiei testoteronului, producând involuţia prostatei şi a veziculelor
seminale.
Pentru prevenirea şi combaterea sterilităţii determinate de
carenţa în vitamina
A, se impune în primul rand organizarea unei alimentaţii raţionale
sau corijarea
eventualelor raţii deficitare, care să corespundă speciilor respective
conform
activităţii de reproducţie. Astfel de exemplu, un taur de 1 000 kg
necesită 50 000 -
100000 D.I. de vitamina A sau 80 - 200 mg caroten. În cazul
reproducătorilor tineri,
dozele trebuie mărite. În scop curativ, pe lângă redresarea
alimentaţiei se va recurge
şi la vitaminoterapie.
12
Carenţa în vitaminele din complexul B poate deveni de
asemenea responsabilă
de tulburări ale funcţiei de reproducţie la masculi. La reproducătorii
carenţaţi în
vitamina BI s-au constatat procese de atrofie şi de scleroză la nivelul
testiculelor şi
diminuarea funcţiei endocrine a hipofizei, caracterizată prin
hiposecreţie de
gonadotrofine antehipofizare. Vitaminele B6 şi B12 activează
funcţia
spermatogenetică a testiculului şi influenţează favorabil funcţia de
reproducţie a
masculului.
Prevenirea tulburărilor funcţiei de reproducţie se face în primul
rând, printr-o
alimentaţie raţională şi prin administrarea nutreţurilor bogate în
vitaminele din
complexul B ca: drojdie furajeră, nutreţuri verzi, făină de peşte, lapte
smântânit,
lucernă uscată etc.
Rolul vitaminei C în funcţia de reproducţie la masculi, nu este
încă bine
precizat. Deficienţa vitaminei C se reflectă negativ asupra
concentratiei materialului
seminal în spermatozoizi. La taurii trataţi pe cale intravenoasă, cu
vitamina C, s-a
constatat că infertilitate a dispare progresiv.
Reproducătorii masculi afectaţi de carenţa vitaminei D devin
agresivi şi
nervoşi, iar funcţia spermatogenetică este prejudiciată prin
oligospermie.
Pentru prevenirea şi combaterea infecundităţii cauzate de
carenţa vitaminei D,
trebuie respectate condiţiile raţionale de hrănire, întreţinere şi
adăpostire. Se vor
asigura astfel adăposturi luminoase şi plimbări zilnice ale
reproducătorilor, în special
toamna şi iarna.
Influenţa avitaminozei E asupra organelor genitale şi a funcţiei
de reproducţie
la masculi nu s-a putut demonstra pentru animalele mari şi mijlocii.
La masculi, după'
unii autori, se pare 'că deficienţa vitaminei E produce tulburarea
procesului de
spermatogeneză, atrofia testiculului şi pierderea reflexelor sexuale,
precum şi
dispariţia caracterelor sexuale secundare.

Carenţa în substanţe minerale - macroelemente

Alimentaţia carenţată în unele substanţe minerale poate
determina de asemenea
sterilitatea la animale. Tulburări mai importante ale funcţiei de
reproducţie SULlt
determinate de următoarele carenţe în macroelemente: calciu, fosfor,
sodiu, clor şi
potasiu.
Cel mai frecvent carenţa în calciu se înregistrează în urma
consumului de
nutreţuri de proastă calitate, sau în cazul furajării reproducătorilor cu
raţii bogate în
concentrate şi sărace în fân de leguminoase. Carenţa în calciu poate
să apară şi atunci
când calciul şi fosforul există în nutreţuri, dar datorită
dezechilibrului între aceste
elemente, apare deficienţă în absorbţia lor. Dacă unul dintre aceste
elemente este
prezent în exces, acesta împedică absorbţia celuilalt precum şi
absorbţia altor
substanţe minerale în special mangan, zinc etc.
Modificările raportului calciu/fosfor pot determina reducerea
fecundităţii sau
chiar sterilitatea, prin apariţia tulburărilor echilibrului acido-bazic,
însoţite de un
dezechilibru neuroendocrin. Existenţa raportului calciu/fosfor
caracteristic fiecărei
specii, este mai important pentru procesele de reproducţie decât rolul
pe care îl are
fiecare component în parte în raţie. La masculi carenţa în calciu
determină tulburări
grave ale spermatogenezei care poate evolua până la azoospermie.
 13

Carenţa în fosfor se înregistrează destul de frecvent, în special în

urma
consumului de porumb siloz, sfeclă, melasă sau nutreţuri de proastă
calitate, fân de
pădure sau provenit din regiuni mlăştinoase etc. Deficienţa în fosfor
diminuează
manifestarea instinctului genezic şi viabilitatea spermatozoizilor,
provocând
întârziere în instalarea pubertăţii.
Lipsa fosforului, asociată cu lipsa vitaminelor din complexul B
şi a proteinelor,
reduce fecunditatea şi prolificitatea, prin scăderea viabilităţii
spermatozoizilor.
Fosfatul de sodiu influenţează favorabil spermiogeneza şi
calitatea materialului
seminal prin creşterea apreciabilă a numărului de spermatozoizi. De
aceea la berbeci
cu circa 45 de zile înaintea montei se recomandă administrarea a câte
10 g fosfat de
sodiu/cap/zi.
 Carenţa în dor, sodiu şi potasiu poate provoca de asemenea
tulburări ale
funcţiei de reproducţie. Întrucât organismul animal nu are
capacitatea de a stoca
rezerve mari de clor şi sodiu, este necesară prezenţa lor permanentă
în raţia
reproducătorilor şi mai ales în perioada utilizării intense la
reproducţie.
Carenţa în sodiu are un rol important în etiologia tulburărilor
funcţiei de
reproducţie la masculi. De asemenea s-a constatat că regimul
carenţat în potasiu
determină oligospermie şi azoospermie. Potasiul este necesar pentru
viabilitatea şi
mobilitatea spermatozoizilor la mamifere.

Carenţa în microelemente
Alimentatia carenţată în microelemente produce tulburări în
funcţia de
reproducţie la mascul, ce pot degenera în sterilitate. Cele mai
importante
microelemente care influenţează funcţia de reproducţie la mascul
sunt: zincul,
manganul, cuprul, iodul, seleniul, cobaltul etc,
Zincul are un rol deosebit de important în procesul de
spermatogeneză, în
menţinerea libidoului şi potenţei sexuale, acţionând atât asupra
gonadelor cât şi
upra hipofizei. Prin administrarea în hrană a sulfatului de zinc sau
oxidului de zinc,
se constată influenţa accentuată a acestui microelement asupra
volumului materialului
seminal, densităţii, a mobilităţii, rezistenţei şi duratei de viabilitate a
spermatozoizilor.
Carenţa în zinc determină tulburări funcţionale grave asupra
funcţiei de
reproducţie la mascul: atrofia tubilor seminiferi, a epiteliului
germinativ concomitent
u atrofia testiculelor la tăuraşi, berbecuţi, iezi; inhibarea
spermatogenezei;
mtârzierea dezvoltării testiculelor şi a maturităţii sexuale;
hiposecreţia androgenică şi
azoospermie; diminuarea libidoului şi lipsa potenţei sexuale; atrofia
glandelor anexe
prostată, veziculele seminale). Excesul de calciu din nutreţuri
reduce folosirea
zincului din raţie fapt ce duce la tulburări de reproducţie. Absorbţia
zincului este
inhibată şi de excesul de fosfor, de cupru şi de acidul fitic cu care
formează fitaţi de
zinc, greu solubili.
Manganul este un element strict necesar proceselor de
metabolism, mai ales în
procesele de creştere, de dezvoltare a scheletului şi de reproducere.
14

La masculi carenţa de mangan determină: perturbarea

spermiogenezei,
degenerarea tubilor seminiferi, atrofia testiculară, întârzierea
pubertăţii şi diminuarea
activităţii sexuale. De subliniat faptul că după Salanţiu Dorina citată
de A. Şara
(1994) chiar hrana taurilor de reproducţie este frecvent deficitară în
mangan şi zinc;
suplimentarea hranei cu aceste microelemente determină ameliorarea
calitativă şi
cantitativă a materialului seminal. De asemenea, s-a constatat că
taurii hrăniţi cu
nutreţuri sărace în mangan, ejaculează un volum redus de material
seminal, iar
concentraţia acestuia în spermatozoizi este scăzută. Spermatozoizii
au mobilitatea şi
viabilitatea redusă. La vierii furajaţi cu raţii carenţate în mangan s-a
constatat atrofia
şi degenerescenţa testiculară.
În cazul apariţiei manifestărilor clinice de carenţă în mangan la
tauri, se
recomandă administrarea repetată per os a sulfatului de mangan, în
doză de 4 - 5 g, la
intervale de 3 - 4 zile, fiind necesare cel puţin 5 - 6 intervenţii. La
vieri, se va
proceda la fel ca şi la tauri, însă doza de sulfat de mangan este de 1
g.
Manifestările carenţiale de mangan pot fi prevenite prin
asigurarea necesarului
de mangan în nutreţuri. Excesul de fier, calciu şi fosfor exercită un
efect inhibitor
asupra absorbţiei manganului.
Carenţa în cupru determină absenţa instinctului sexual, leziuni
histologice ale
epiteliului seminifer, diminuarea spermatogenezei şi infecunditate.
Sterilitatea la
animale se înregistrează în special atunci când carenţa este
secundară, ca urmare a
excesului de molibden, fiind reversibilă la administrarea sărurilor de
cupru (Neikerk,
F.E., 1989). Absorbţia cuprului este inhibată de excesul de
molibden, calciu, zinc,
fier, proteină (20 - 30% din nutreţul proaspăt), de cianuri şi
tiocianaţi.
Iodul este microelementul necesar metabolismului general al
organismului şi
funcţionării glandei tiroide. Datorită raportului strâns care există
între funcţia
tiroidiană şi cea a organelor genitale, iodul are un rol important în
desfăşurarea
proceselor de reproducţie. La mascul alimentaţia carenţată în iod
determină reducerea
instinctului genezic şi tulburări în spermatogeneză, manifestată
îndeosebi prin
apariţia formelor anormale de spermatozoizi. I

Carenţa de iod se instalează atunci când necesarul de iod nu

poate fi asigurat
din cauza nivelurilor scăzute din sol, nutreţuri şi apă.
Pentru a preveni efectele carenţei în iod se impune asigurarea
necesarului în
acest microelement, ţinând seama de faptul că deficienţa este în
funcţie nu numai de
cantitate a de iod din raţie ci şi de prezenţa eventuală a substanţel ar
antitiroidiene. În
acest scop se recomandă administrarea zilnică a iodurii de potasiu
sau a iodoproteinei
sub formă de: iodocazeină, iodoalbumină şi iodotiroxină.
Cobaltul este necesar organismului animal, deoarece participă
la mecanismele
de biosinteză a vitaminei BI2. De asemenea cobaltul stimulează
eritropoieza şi
activează diferite sisteme enzimatice, printe care şi grupa
fosfatazelor, necesară
procesului de spermatogeneză. La masculi infecunditatea
determinată de carenţa în
cobalt este încă puţin studiată. Se afirmă totuşi că la tauri, funcţia
spermatogenetică
este afectată în cazul furajării cu nutreţuri carenţate în cobalt.
 15

Supraalimentaţia şi condiţia de reproducţie

Supraalimentaţia, deşi este mai rar întâlnită are de asemenea

efecte nedorite
asupra potenţei sexuale şi deci influenţează negativ folosirea
masculilor la
reproducţie.
Taurii şi vierii sunt cei mai sensibili la supraalimentaţie şi în
general în aceste
cazuri fecunditatea reproducătorilor este diminuată.
Supraalimentaţia duce la îngrăşare care este considerată atât la
female cât şi la
masculi o cauză a sterilităţii. La reproducătorii masculi,
supraalimentaţia se manifestă
prin reflexe sexuale mai şterse, aceştia având în acelaşi timp o
potenţă sexuală mai
redusă,
În general excesul alimentar trebuie evitat la masculii
animalelor de fermă
deoarece, în afara faptului că favorizează instalarea precocităţii,
expune organismul şi
.a o uzură precoce, la tulburări hepatice şi la hipofuncţie
neuroendocrină, manifestată
prin indiferenţă sexuală.
Principiul de bază al normării alimentaţiei reproducătorilor
masculi, constă în
menţinerea condiţiei de reproducător o perioadă cât mai lungă,
concomitent cu
igurarea unui libidou normal, însoţit de spermatogeneză
corespunzătoare cantitativ
şi calitativ. Prin condiţie de reproducător se înţelege asigurarea unei
condiţii specifice
de întreţinere, în care animalul să nu fie nici prea gras, nici prea slab,
să fie robust,
suplu şi vioi.
Alimentaţia aplicată în perioada de pregătire pentru montă şi în
timpul acesteia
:rebuie să menţină condiţia de reproducător, evitându-se îngrăşarea,
care poate avea
influenţe negative asupra funcţiei de reproducţie.
 1.3.1.2. Influenţa alimentaţiei asupra funcţiei de reproducţie la
femeIe

Alimentaţia este unul dintre. cei mai importanţi factori ai

mediului extern, cu
rol deosebit în desfăşurarea proceselor de reproducţie. Foarte multe
observaţii şi
cercetări au stabilit existenţa unor corelaţii strânse între carenţele
alimentare cauzate
e aportul alimentar nesatisfăcător şi o serie de tulburări ale funcţiei
de reproducţie,
care duc la infecunditate şi sterilitate.
Factorii alimentari influenţează infecunditatea la femelele de
reproducţie prin
sub alimentaţie , supraalimentaţie sau prin administrarea de raţii
incomplete, carenţate
în substanţe nutritive.

Subalimentaţia şi influenţa ei asupra funcţiei de reproduc ţie

Subalimentaţia determină o serie de tulburări funcţionale care

pot afecta
parţial sau total reproducţia la femeIe, în funcţie de nivel şi durată.
În prima fază,
subalimentaţia diminuează secreţia hormonilor gonadotropi,
ca urmare a
erturbărilor care privese axul hipotalamo - hipofizo - gonadic, cu
acţiune dominantă
asupra coordonării funcţiei de reproducţie. Subalimentaţia
tineretului femel
determină slaba dezvoltare a aparatului genital, apariţia întârziată a
pubertăţii, cicluri
16

sexuale anovulatorii, hipofuncţia gonadotropă adenohipofizară.

Astfel la viţele,
subalimentaţia se manifestă prin anestrus foarte prelungit iar
ciclurile sexuale au o
exteriorizare foarte neregulată. La scrofiţe subalimentaţia provoacă o
întârziere a
creşterii care se manifestă asupra aparatului de reproducţie printr-un
infantilism
genital (hipoplazie ovariană, modificarea caracterelor secundare şi
tulburări
funcţionale genitale ).
De asemenea la scrofiţe, subalimentaţia determină şi o
întârziere a pubertăţii.
La femelele adulte se constată tulburări de ovogeneză, desfăşurarea
anormală a
ciclurilor sexuale, lipsa libidoului, călduri liniştite, anestrie
prelungită după
parturiţie. În cazul unei alimentaţii insuficiente ovarul devine atrofie,
prezentând
atrofie foliculară, ovulele se maturizează greu şi rămân infecunde.
 La femelele subalimentate se mai constată fătări distocice,
retenţia anexelor
fetale, subinvoluţie uterină, persistenţa pe ovar a corpului galben,
formarea de chişti
ovarieni. Subalimentaţia femelelor adulte poate produce avorturi sau
chiar resorbţia
embrionului. Produşii rezultaţi de la femelele subalimentate au la
naştere greutaţi
corporale scazute şi o viabilitate redusă
Vacile adulte subalimentate manifestă perioade de anestrus
prelungit la
4 - 5 - 6 luni sau prezintă călduri neregulate şi adeseori anovulatorii.
La oile subalimentate în preajma şi în decursul sezonului de
montă se
înregistrează un procent ridicat de infecunditate
De asemenea, subalimentaţia determină la oi şi la scroafe un
anestrus foarte
prelungit, animalele devenind infecunde pentru o perioada destul de
indelungată.
La iepe subalimentaţia se manifestă diferit: frigiditate totală,
călduri
anovulatorii, absenţa nidaţiei şi avort la femelele gestante. Din cele
prezentate se
desprinde concluzia că subalimentaţia calitativă, caracterizată prin
lipsa sau carenţa
unor substanţe nutritive, este una dintre cele mai frecvente cauze ale
infecundităţii la
animale.
În vederea restabilirii funcţiei de reproducţie se recomandă
alcătuirea
judicioasă a raţiilor complete şi echilibrate, începând cu tineretul
destinat pentru
prăsilă. La finele unei alimentaţii raţionale se recomandă o stimulare
hormonală cu
substanţe gonadotrope, în special la tineretul cu pubertate a
întârziată.

Carenţele în substanţe nutritive şi influenţa acestora

asupra reproducţiei la femele

Absenţa sau carenţa unor substanţe nutritive din raţie, la femele

de reproducţie
constituie cauze frecvente de infecunditate.
Carenţa în substanţe proteice
Din numeroase cercetări, rezultă evident că aportul insuficient
de proteine
poate constitui una din cauzele detenninante ale sterilităţii.
Efectul carenţei proteice asupra funcţiei de reproducţie, depinde
de specia
animalului şi valoarea biologică a proteinei. Astfel animalele
monogastrice sunt mai
sensibile la carenţa proteică decât rumegătoarele, deoarece rumenul
posedă o
accentuată activitate proteosintetică.
 17

Nivelul scăzut alproteinei din raţiile femelelor de reproducţie

inhibă secreţia
hormonilor gonadotropi care determină reducerea activităţii ovariene
şi resorbţia
embrionară. Carenţa proteică instalată în perioada de gestaţie inhibă
dezvoltarea
sistemului nervos şi a mucoasei intestinale a fetuşilor. Insuficienţa
proteinelor din
hrană, mai ales când acestea au valoarea biologică redusă şi când
lipsa de proteine
este asociată şi cu lipsa fosforului sau vitaminelor, determină
scăderea fecundităţii.
In acest caz insuficienţa unor aminoacizi (lizina, triptofanul,
arginina, cistina) ,
produce tulburări ale funcţiei hipofizei şi ovarului.
Adeseori hipofuncţia antehipofizară provoacă sistarea
maturităţii foliculare şi
ovulaţiei. Carenţa în substanţe proteice la tineretul femel de
reproducţie produce
~ubertate întârziată şi infantilism genital. La viţele se înregistrează
întârzieri în
. talarea maturitaţii sexuale, din care cauză pubertate a apare la
vârsta de 15 - 20
uni. La vaci apar manifestări de frigiditate, iar anestrul devine foarte
prelungit (un
i.,e1la,2 ani).
La oi au loc tulburări ale ciclului sexual şi diminuarea
fecundităţii în cazul
alimentaţiei carenţate în substanţele proteice. Datorită
subalimentaţiei proteice, scade
rezistenţa organismului şi implicit a aparatului genital la diferite
infectii. Ca urmare,
apar inflamaţii cu caracter cronic ca: endometrite, salpingite etc. ce
determină în
mod frecvent infecunditate şi sterilitate. Excesul de proteine în raţie,
administrate
timp îndelungat, este de asemenea, dăunator, determinând:
perturbarea ciclurilor
sexuale, cicluri sexuale anovulatorii, dezechilibre hormonale
prin creşterea
eatabolismului hormonilor sexuali şi mortalitatea embrionară.
La normarea cerinţelor de proteină pentru femele de reproducţie
trebuie să se
jnă seama de specie, rasă, vârstă, greutate corporală, producţie,
echilibru nutritiv şi
m special al aminoacizilor esenţiali, de calitatea acestora şi de
cantitate a de azot pe
care animalele o pot reţine în organism.

Carenţa în glucide
Afectează într-o masură mai mare sau mai mică funcţia de
reproducţie la
=~mele. Furajarea animalelor cu nutreţuri însilozate şi borhoturi în
exces duce la
- talarea stărilor de acetonemie care afectează funcţia ovariană.
Stările de cetonemie şi subcetonemie pot determina
infecunditatea la vacile cu
~ oducţii mari de lapte. Consecinţele negative ale cetonemiei asupra
funcţiei de
reproducţie se manifestă prin hipofuncţie hormonală, a hipofizei,
chişti hipofizari,
ereglări în funcţia ovariană, persistenţa corpului galben, călduri
anovulatorii etc.
uficienţa în energie inhibă dezvoltarea ovulei, reduce fecunditatea
şi măreşte
mortalitatea embrionară.
Excesul de glucide, la care se adaugă lipsa de mişcare,
determină scăderea
fertilităţii prin tulburarea gametogenezei şi hipofuncţia gonadelor.
Acest exces duce
călduri liniştite, anovulatorii şi la moarte ovulară.

Carenţa lipidelor din raţie are o influenţă nefastă asupra

reproducţiei la
femele. Acumularea în organism a cantităţilor mari de corpi cetonici
rezultaţi în
urma arderilor incomplete şi anormale a lipidelor, asociată cu
carenţa glucidelor,
inf1uentează funcţia hipofizară şi ovariană, determinând hipofuncţia
anterohipofizară
18

şi hipoplazie ovariană. Excesul de lipide în raţie va duce la

îngrăşarea animalelor,
fapt care influenţează negativ fertilitatea.

Carenţa în vitamine
Cercetările efectuate pe plan mondial şi naţional au scos în
evidenţă ca hipo- şi
avitaminozele determină tulburări în procesele de gametogeneză,
nidaţie, dezvoltarea
embrionului şi fătului, dereglarea ciclurilor sexuale, hiposecreţii
hipofizare şi
gonadice.
Carenţa vitaminei A şi a carotenului, frecventă în special în
sezonul de iarna,
provoacă hipoplazii ovariene, tulburări în maturarea foliculară şi în
ovulaţie, anestrus
prelungit, keratinizarea epiteliului mucoasei uterine, mortalitate
embrionară, avorturi
precoce. Produşii obţinuţi au o viabilitate scăzută şi sunt expuşi
îmbolnavirilor.
 Pentru prevenirea şi combaterea tulburărilor de reproducţie
determinate de
carenţa vitaminei A, se recomanda administrarea în raţia femelelor a
nutreţurilor
bogate în vitamina A (caroten), care se găseşte în nutreţ verde, fânuri
de bună
calitate, făină de fân uscat artificial, morcovi.
Carenţa în vitamina C. În cadrul sferei genitale, vitamina C
intervine în
procesul de dezvoltare şi maturare foliculară, participă la formarea
corpului galben şi
în sinteza hormonilor steroizi. Carenţa în vitamina C produce
tulburări de ovogeneză
şi dehiscenţă foliculară, determină atonia uterină care duce la fătări
grele, retenţii
placentare, subinvoluţie uterină. Prevenirea infecunditaţii se face
printr-o alimentaţie
cu nutreţuri bogate în vitamina C cum sunt nutreţul verde, cetina de
conifere,
cartoful, sfecla de zahăr, dovleci, fânul de bună calitate.
Carenţa în vitamina D. La animalele de laborator carenţa în
vitamina D
provoacă dereglarea ciclurilor sexuale, anestrus prelungit etc.
Alimentaţia vacilor cu
nutreţuri carentate în vitamina D şi întreţinute în adăposturi
întunecoase determină
fătări grele, retenţii placentare, atonie uterină şi infecţii puerperale.
Prevenirea şi
combaterea infecundităţii cauzate de carenţa în vitamina D se
realizează prin
păşunatul animalelor pe pajişti însorite, hranirea cu fânuri de bună
calitate în
perioada de stabulaţie, plimbarea zilnică şi întreţinerea în adăposturi
luminoase.
Carenţa în vitamina E. La femele carenţa gravă nu influenţează
desfăşurarea
ciclului de călduri şi procesul fecundării, dar afectează gestaţia în
stadiul embrionar,
provocând avortul precoce şi resorbţia embrionului. Avitaminoza E
determină
debilitatea şi moartea nou - născuţilor. De asemenea, la femelă,
carenţa vitaminei E
provoacă leziuni degenerative ale miometrului, modificări la nivelul
glandelor cu
secreţie internă şi în special la hipofiză. Infecunditatea determinată
de carenţa în
vitamina E se previne prin alcătuirea unor raţii complete şi
echilibrate, în toţi
principii nutritivi. Organismul animal poate fi asigurat cu vitamina E
prin nutreţ
verde (păşune, lucerna, trifoiul), fân sau făină de fân, graunţe de
cereale şi germenii
grăunţelor. Administrarea acestor nutreţuri în hrana femelelor de
reproducţie şi
întretinerea lor pe păşune constituie posibilităţi de prevenire şi
combatere a carenţei
în vitamina E.
Carenţa în vitaminele complexului B. Aportul de vitamine ale
complexului
B este necesar în primul rând la monogastrice. Rumegatoarele pot
să-şi sintetizeze
 19

vitaminele din complexul B, prin microflora şi microfauna de la

nivelul rumenului.
Carenţa sau asigurarea insuficientă a vitaminelor din complexul B
duce la tulburări
în manifestarea instinctului genezic, la oprirea evoluţiei şi maturării
foliculare, la
anestrus prelungit. Scroafele carenţate în aceste vitamine, avortează,
rămân
infecunde iar purceii au vitalitate redusă.
Manifestările de sterilitate pot fi prevenite sau combătute prin
administrarea în
ană a drojdiei de bere, laptelui praf, făinii de peşte, nutreţurilor
verzi, şroturilor de
soia.

Carenţa în substanţe minerale

Ratiile furajere carenţate în unele substante minerale pot
determina
ecunditatea la femelele de reproducţie.
Carenta in calciu sau asigurarea acestuia in raport
necorespunzator cu
:esforul şi cu vitamina D diminuează secreţia horrnonilor hipofizari
şi ovarieni,
_ alel cu reducerea viabilităţii produşilor. La femele carenţa în calciu
se poate
manifesta prin tulburări în dinamica ciclurilor sexuale şi prin cicluri
anovulatorii. De
semenea, carenţa în calciu determină apariţia retenţiilor placentare,
a subinvoluţiei
erine, favorizând endometritele acute puerperale.
În general carenţa în calciu apare ca o consecinţă a hrănirii
animalelor cu
eţuri de slabă calitate, cu raţii dezechilibrate şi păşunatul pe
soluri acide şi
-'-ipoase.
Pentru prevenirea tulburărilor provocate de carenţa calciului, se
recomandă ca
~ ezonul de stabulaţie fânul de leguminoase bogat în calciu să nu
lipsească din raţia
:e:melelor de reproducţie. De asemenea raţia va fi suplimentată cu
nutreţuri minerale.
surse de asigurare în calciu pentru organismul animal amintim şi
făina animală,
eţurile verzi şi laptele.
Carenţa în fosfor determină la femele sterilitate temporară
caracterizată prin
estrie, cicluri sexuale neregulate, călduri liniştite, hipoplazie utero
- ovariană,
: işti ovarieni, corp galben persistent. De asemenea, carenţa în fosfor
provoacă
, estrogenie, afectează ovulaţia şi fecunditatea. Nutreţuri bogate în
fosfor sunt:
:2ina animală, tărâţele, şroturile. Dintre nutreţuri, numai laptele
integral şi smântânit,
:mna de carne şi peşte au un raport CaJP corespunzător cerinţelor
organismului.
În alimentaţia femelelor de reproducţie este necesar să alegem
nutreţurile care
ătuiesc raţia, în aşa fel încât să se realizeze un raport cât mai
corespunzator între
şi P. Nutreţurile utilizate de multe ori nu pot asigura cerinţele în
calciu şi fosfor,
5ind necesară astfel adăugarea în raţie de suplimente minerale.
Carenţa în dor şi sodiu poate provoca avorturi la taurine. Dacă
deficitul în
este elemente persistă, apar tulburări în desfăşurarea ciclurilor
sexuale, în gestaţie
. . în perioada puerperală. Pentru prevenirea acestor tulburări se
recomandă
dministrarea clorurii de sodiu în hrana femelelor de reproducţie.
Carenţa în zinc, la femele provoacă hipoplazie utero-ovariană,
tulburări în
ovogeneză. De asemenea lipsa zincului în raţie, diminuează sinteza
gonadotrofinelor
antehipofizare, manifestarea ciclurilor estrale, fecunditatea, nidaţia
ovulei fecundate
20

şi favorizează resorbţia embrionară, apariţia diferitelor malformaţii

la fetuşi. Pentru a
preveni aceste tulburări, se recomandă introducerea în hrană a
grâului încolţit şi
tarâţelor care sunt bogate în zinc.
Carenţa în mangan determină la femele, tulburarea ciclurilor
sexuale,
mortalitatea embrionară, pubertate întârziată la viţele. La oi raţiile
carenţate în
mangan produc infecunditate în masă, iar la scroafe carenţa în
mangan poate produce
mortalitate embrionară sau naşterea de purcei debili şi agalaxie. Prin
adăugarea de 10
grame de sulfat de mangan la 1 kg de sare, se previn manifestările
carenţiale la
scroafe. Sunt bogate în mangan tărâţele de grâu, şroturile de floarea -
soarelui, făina
de lucernă etc. Carenţa poate să apară şi atunci când plantele provin
de pe soluri
nisipoase, cu turbă, calcaroase, ori cu pH ridicat (6 - 7), din care
manganul nu poate
fi mobilizat de catre plantă. În general, tulburările carenţiale sunt
reversibile la
administrarea sărurilor de mangan.
Carenţa în iod la femele, determină dereglare a ciclului sexual,
călduri
anovulatorii, călduri liniştite, avorturi. Tineretul femel hrănit cu
nutreţuri sărace în
iod prezintă hipoplazie utero-ovariană, pubertate întârziată. Pentru
ridicarea
conţinutului plantelor în iod se recomană administrarea
ingrăşămintelor pe baza de
compuşi iodaţi pe pajişti sau culturi.
Carenţa în cupru se manifestă prin reducerea fertilităţii, anestrus,
subestrus
sau călduri neregulate.
Carenţa în cobalt afectează funcţia de reproducţie prin
dereglarea ciclurilor
sexuale sau prin infecunditate, prin moartea ovulară sau embrionară.
În gestaţia
avansată şi mai ales după fătare, această carenţă poate duce la
retenţie placentară sau
la atonie uterină.
În concluzie, carenţele în substanţe nutritive la femele, în
perioada de montă şi
gestaţie, determină diminuarea capacităţii de reproducţie.

Supraalimentaţia

La tineretul taurin femel şi vaci după prima fătare,

supraalimentaţia
influenţează negativ indicii de fertilitate, determină fătări grele,
întârziere a
manifestării primului ciclu estral, reducerea producţiei de lapte şi a
duratei vieţii
productive. La viţelele supraalimentate ovarele pot să sufere procese
de degenerare
grasă, cu o reducere a numărului de foliculi.
Raţiile cu un nivel energetic foarte ridicat grăbesc vârsta
pubertăţii,
favorizează apariţia căldurilor, dar provoacă mortalitatea
embrionară. Dacă se
instalează gestaţia se produc avorturi, iar produşii sunt neviabili.
 La femelele supraîngrăşate se constată o slabă manifestare a
apetitului sexual,
călduri liniştite, uneori anovulatorii, anestrie prelungită.
Alimentaţia abundentă şi echilibrată în substanţe nutritive,
aplicată pe o
perioadă scurtă influenţează favorabil funcţia de reproducţie la
femele.
 21

1.3.2. CERINŢELE PENTRU FEMELELE DE REPRODUC

ŢIE

În asigurarea necesarului de substanţe nutritive pentru funcţia

de reproducţie,
trebuie avut în vedere că alimentaţia influenţează atât valoarea
produşilor de
concepţie cât şi producţia obţinută. În timpul gestaţiei, organismul
femel este supus
unui efort continuu care necesită un consum suplimentar de energie,
proteină,
ubstanţe minerale şi vitamine. La stabilirea acestor cerinţe
suplimentare trebuie să
se ţină seama de următoarele: intensificarea metabolismului bazal
specific gestaţiei;
creşterea fetusului; dezvoltarea uterului, anexelor fetale şi a glandei
mamare;
acumularea de rezerve nutritive în organismul matern, pe care le
foloseşte după
fătare; continuarea creşterii femelelor tinere
Pentru asigurarea energiei necesare proceselor amintite,
femelele gestante au
nevoie de o cantitate sporită de hrană. În primele două treimi ale
gestaţiei, ritmul de
creştere a fetuşilor la toate speciile este relativ redus, realizându-se
aproximativ 20-
4% din masa corporală la naştere. Diferenţa de 66 - 80% se
realizează în ultima
treime a gestaţiei. Ţinând seama de aceste creşteri, cerinţele
energetice medii zilnice
ITI primele două treimi de gestaţie sunt cu 10 - 25% superioare celor
corespunzatoare
asigurării funcţiilor vitale şi cu 50 - 80% în perioada de gestaţie
avansată. În perioada
de gestaţie avansată se instalează anabolismul de gestaţie, care
trebuie avut în vedere
la stabilirea nivelului energetic al hranei. În acest stadiu fiziologic se
intensifică
procesele anabolice care duc la o creştere în greutate a femelelor
chiar dacă nivelul
alimentaţiei rămâne constant. Capacitatea de utilizare mai bună a
hranei în perioada
de gestaţie, este mai evidentă la scroafe, într-o anumită masură la
vaci şi mai puţin la
oi. Nivelul proteic al hranei femelelor se reflectă în funcţia de
reproducţie. Un nivel
ăzut în proteină duce la repetarea căldurilor, ca urmare a
mortalităţii embrionare
timpurii, la lipsa maturării foliculilor etc.
În cazul unei alimentaţii proteice dezechilibrate, în timpul
gestaţiei sunt
utilizate proteinele din ţesuturile mamei pentru dezvoltarea fetuşilor.
În aeeste situaţii
e obţin produşi cu o greutate mai mică la naştere, iar din lipsa
rezervei proteice din
orp, este influenţată negativ producţia de lapte. Necesarul de
proteină pentru
gestaţie, la fel ca cel de energie este mai mare în ultima treime a
gestaţiei.
Substanţele minerale care influenţează funcţia de reproducţie la
femele sunt:
Ca, P, CI, Na, Zn. Mn, I, Cu, Co. În ultima parte a gestaţiei, când se
produce
mineralizarea scheletului fetuşilor, trebuie să se acorde o atenţie
deosebită asigurării
cu nutreţuri minerale.
Pentru toate speciile de animale, cele mai importante vitamine
pentru funcţia
de reproducţie sunt vitaminele A, E şi unele vitamine din
complexul B (pentru
porcine). Necesarul de substanţe nutritive pentru femelele gestante
este prezentat în
tabelul 3.
22
Tabelul 3

Necesarul în substanţe nutritive la femelele gestante

Specificare vaci oi iepe scroafe

UN/1 00 kg greutate corporală 1,20 - 2-2,4 1,4 - 1,7
-
1,60
EM kcal/100 kg greutate - - - 3200 -
3800
corporală
P.d. g/lOO kg greutate 90 - 160 - 130 - 180 100
-160
corporală 130 240
P.B. % la SU raţie 9 - 11 9 - 11 9 - 11 13 -15
Ca g/l 00 kg greutate 5 - 10 12 - 20 10 -14 8
-13
corporală
P.g/lOO kg greutate corporală 4-8 10 - 16 6~8
6-8
Caro ten mg/1 00 greutate 30 -40 25 - 30 25 - 35
25 - 25
corporală

Pentru femelele prumpare, normele de hrană trebuie să cuprindă

şi
substanţele nutritive necesare realizării sporului mediu zilnic
specific categoriei de
vârstă, până la maturitate a corporală.

Tabelul 4
Cerinţe de vitamine pentru gestaţie
. (după P.Halga şi colab. 2005)

Vitamine Specia
Vaci Oi Capre Scroafe
A, Ullzi 45000 5100 3100 4000
D, Ullzi 18000 400
E, UI/kg SU 15 20
K, mg/kg hrană 2
B2,mg/kg hrană 5
Niacină, mg/kg hrană 35
Acid pantotenic, mg/kg hrană 20
Colină, mg/kg hrană 500
Bl2, mg/kg hrană 20
Biotină, mg/kg hrană 100
 23

1.3.3. CERINŢELE PENTRU REPRODUCĂTORII

MASCULI

Pentru a aplica o alimentaţie raţională la reproducătorii

masculi, nivelurile de
::in:ire trebuie să se coreleze cu cantitate a şi calitatea materialului
seminal.
Normele de hrană se stabilesc în raport cu specia, greutatea
corporală,
egoria de vârstă, pe baza compoziţiei chimice şi valorii energetice
a materialului
seminal, a volumului unui ejaculat şi a intensităţii activităţii
reproducătorilor.
Intensitatea activităţii de reproducţie se apreciază în funcţie de
numărul
= ltărilor de material seminal sau de numărul de monte efectuate
într-o anumită
: ioadă de timp.
Volumul unui ejaculat este variabil, în funcţie de specie, fiind
în medie de:
-- 5 mlla,tauri; 1- 1,5 mlla berbeci; 250 - 500 mlla vieri; 50- 60 mlla
armăsari.
Conţinutul materialului seminal în substanţa uscată este corelat
negativ cu
J.!IlIDul
unui ejaculat şi este cuprins între 2 - 10%. Substanţa uscată
este formată din
_ -'0 - 8,70% substanţe organice şi respectiv din 0,8 - 1,3% substanţe
minerale.
_~' tanţele organice sunt reprezentate prin: 50% proteine cu valoare
biologică
--·cată; 0,2% lipide; 49% glucide care constituie sursa principală de
energie necesară
- tilităţii spermatozoizilor.
Ţinând seama de compoziţia chimică a materialului seminal
trebuie să se
igure în raţie toate substanţele necesare spermiogenezei.
Energia influenţează mai puţin capacitatea fecundată a
materialului seminal, în
= himb influenţează condiţia fizică a reproducătorului. Raţiile cu
nivel energetic
=. cat influenţează negativ libidoul şi actul montei. Suplimentarea
cu energie peste
- -elul de întreţinere se va face diferenţiat de la o specie la alta, în
funcţie de
rensitatea folosirii la montă a reproducătorilor, conform normelor
date pentru
.=ecare specie.
Proteina este necesară în spermatogeneză. Deci procesul de
formare a
terialului seminal este dependent atât de nivelul proteic al raţiilor
cât şi de valoarea
iologică a proteinei. Aminoacizii necesari pentru reproducătorii
masculi sunt: lizină,
ginina, metionina şi triptofanul. Pentru a ridica eficienţa
alimentaţiei proteice este
zecesar ca aminoacizii să se găsească unii faţă de alţii, într-un
anumit echilibru în
raţie. Dacă acest echilibru nu este asigurat, are loc diminuarea
utilizării azotului şi în
consecinţă apar tulburări ale funcţiei de reproducţie. Pentru
asigurarea cantitativă şi
calitativă a proteinei în hrana reproducătorilor masculi se impune
utilizarea
nutreţurilor proteice de origine animală şi microorganică (drojdia
furajeră).
Substanţele minerale necesare reproducătorilor masculi sunt
asigurate în
funcţie de conţinutul materialului seminal în diferite elemente,
predominante fiind Na
şi K, urmate de Ca, P, S, Cu, Zn, Mn. Vitarninele care se găsesc în
materialul seminal
unt: A, C, D, BI. B2, B3, B5.
Valoarea energetică a materialului seminal este cuprinsă între 6
şi 45 kcal/lOO
ml, în raport cu conţinutul în substanţe organice.
Pe baza compoziţiei chimice brute şi a valorii energetice a
materialului seminal
24

în raport cu coeficienţii de utilizare a substanţelor nutritive ingerate

sau digestibile
pentru spermiogeneză şi a intensităţii utilizării reproducătorilor, s-au
stabilit normele
medii globale, care includ şi normele pentru asigurarea funcţiilor
vitale (tabelul 5).
Pentru a asigura supleţe şi vioiciune reproducătorilor masculi se
evită raţiile
voluminoase (celulozice, suculente) şi nutreţurile concentrate, care
predispun la
îngrăşare (porumb).

Tabelul 5

Cerinţele de energie şi substanţe nutritive la reproducătorii

masculi

Specificare Tauri Berbeci Armăsari

Vieri
SU kg/lOO kg corp 1,5 - 2 2,5 - 3,5 2-2,2
1,5 - 1,8
EMKcal/100 kg corp - - - 3000 -
3500
UN/l 00 kg corp 1,0 - 1,3 2-2,8 1,6-2 1,2
- 1,5
PB% 14 -16 14-16 12-14 15
PD glUN 100 -120 110 -120 100 -120
120
Ca g/100 kg corp 6-8 6-8 10-14 8
-12
P g/l 00 kg corp 5-7 5-7 6-10 6-12
NaCl g/lOOkg corp 5-8 15 5 10-
12
Caroten mg/100 kg corp 50 - 60 50 25
30 - 40

Tabelul 6

Randamentul folosirii proteinei în producţia de material

seminal,
în cazul folosirii intense la montă
(după P. Halga şi col. 2005)
 Specificare Specia
Vier Armăsar Taur I
Berbec
Greutatea corporală, kg 200 500 1000
70
Proteina ingerată/zi g* 300 620 610
120
Proteina eliminată prin ejaculate, glzi** 16,64 1,60
0,96 0,12
Randamentul global de utilizare al proteinei 5,9 0,26
0,16 0,10
(%)
Consumul de proteină pentru întreţinere, 200 350
580 65
glzi*
Aport suplimentar pentru montă glzi 100 270
30 55
Randamentul de utilizare al proteinei
administrate peste necesarul de întreţinere 16,6 0,60
3,20 0,22
(%)
* norme INRA; ** două monte pe ZI
 25

Tabelul 7

Cerinţe de substanţe minerale pentru reproducătorii

masculi
(după P.Halga şi col., 2005)

Minerale Vieri Rumezătoare Vieri

Gebhardt G., (INRA, Wahlstorm
n.c,
1981 1988) 1991
g!kgSU
Ca 6-8 5,5 - 6,0 6,5
P 5-6 3,5-4,0 5
Na 2 ? ?
ma/kz Sfl
I
Cu 5 10 6
Zn 50 50 75
Mn 30 50 20
1 0,2- 0,4 0,2 - 0,8 0,15
 Se 0,1 - 0,2 0,1 0,1

1.4. CERINŢELE NUTRIŢIONALE PENTRU CREŞTERE ŞI

ÎNGRĂŞARE

1.4.1. INFLUENŢA ALIMENTA ŢIEI ASUPRA

CREŞTERII ŞI
DEZVOLTĂRII

Alimentaţia este principalul factor al mediului, care în strânsă

legătură cu
sistemul endocrin influenţează procesul de creştere şi dezvoltare în
special în
_ rioada postnatală.
Produşii de concepţie proveniţi din femelele alimentate raţional
în timpul
~ taţiei au o viabilitate ridicată ceea ce influenţează pozitiv creşterea
şi dezvoltarea
nlterioară. Creşterea şi dezvoltarea noilor născuţi şi a tineretului sunt
influenţate în
mare măsură de nivelul alimentaţiei. Subalimentaţia determină
oprirea sau reducerea
eşterii, frânarea dezvoltării diferitelor regiuni corporale, în funcţie
de momentul
instalării acesteia. Dacă subalimentaţia este de scurtă durată şi
tineretul dispune de
rezerve corespunzătoare de compensaţie, după revenirea la hrănirea
normală sau
abundentă animalele pot recupera pierderile prin creşterea apetitului
şi prin
imbunătăţirea coeficienţilor de utilizare a substanţelor nutritive.
Aceste aspecte stau
a baza aşa numitei "creşteri compensatorii." Subalimentaţia severă
şi de durată mai
lungă nu poate fi compensată, determinând prelungirea procesului de
creştere şi
ezvoltare,
26
Creşterea compensatorie reprezintă sporul suplimentar de
greutate realizat în
timpul unei alimentaţii normale, intervenită după o perioadă de
subalimentaţie. Acest
fenomen este aplicat în practică atât la bovine cât şi la ovine în
sistemele de
exploatare semiintensiv şi extensiv. La aplicarea temporară a
subalimentaţiei trebuie
să ţinem seama de următoarele aspecte: nu se practică la animalele
foarte tinere; să
aibă o perioadă de timp mai lungă, pentru a se manifesta
compensaţia. Subalimentaţia
se poate practica pentru energie.
Prin folosirea raţiilor cu un nivel de energie ridicat, dar cu un
conţinut redus de
proteină, substanţe minerale şi vitamine, se reduce creşterea în
lărgime, fiind
favorizată depunerea de grăsime specifică tipurilor de grăsime. De
asemenea raţiile
furajere care au aceeaşi valoare nutritivă, cu volum diferit pot
stimula sau reduce
dezvoltarea organelor interne. O importanţă deosebită revine
alimentaţiei în
realizarea unui echilibru optim între dezvoltarea organelor de
reproducţie şi masa
corporală a tineretului de prăsilă.
În funcţie de nivelul energetic şi nutrienţii necesari pentru
producţia de carne
se disting mai multe tipuri de hrănire. nivel ridicat şi continuu până
la sacrificare;
nivel ridicat la început şi apoi scăzut; nivel scăzut la început şi apoi
ridicat; nivel
scăzut pe toată perioada până la sacrificare. Aportul de energie
influenţează
compoziţia tisulară iar aportul de proteină, substanţă minerale şi
vitamine acţionează
asupra vitezei de creştere.
Prin nivelul energetic şi proteic al raţiilor pot fi influenţate
mărimea şi calitatea
sporului, durata îngrăşării şi costurile de producţie ale sporului în
greutate. Calitatea
sporului poate fi înfluenţată prin alimentaţie sub aspectul raportului
carne grăsime şi
al consistenţei şi culorii grăsimii. Un nivel energetic ridicat folosit
înainte de
sacrificare determină creşterea proporţiei de grăsime în carcasă. Prin
creşterea
aportului de proteină sau lizină şi păstrarea energiei la un nivel
constant se reduce
cantitatea de grăsime în favoarea cărnii în carcasă.
Consistenţa grăsimii este dependentă de tipul de grăsime din
nutreţurile
ingerate. Astfel grăsimea de tip oleic specifică porumbului, ovăzului,
şrotului de
floarea soarelui imprimă grăsimii animale o consistenţă redusă.
Secara, orzul,
cartofii, leguminoasele verzi, fânul de leguminoase, boabele şi
şroturile de
leguminoase produc grăsime cu o consistenţă ridicată. Borhoturile
influenţează
negativ calitatea şi conservabilitatea cărnii. Făinurile animale în
special făina de
peşte, imprimă gust şi miros specific cărnii. Porumbul, laptele
degresat şi drojdia
furajeră imprimă culoare corespunzătoare şi suculenţă cărnii de
pasăre. Nutreţurile
poluate cu nitriţi, compuşi organocloruraţi folosiţi în hrană,
determină acumularea
acestora în special în grăsime care poate deveni toxică pentru
consumatori. În acest
sens se impune ca în faza de finisare a îngrăşării să se excludă din
raţie resursele
furajere care depreciază calitatea cărnii şi a grăsimii.
 27

1.4.2. CERINŢELE PENTRU CREŞTERE ŞI ÎNGRĂşARE

La tineretul animal necesarul de substanţe nutritive este

determinat de sporul
::.e creştere realizat. În afară de specie şi rasă cerinţele depind şi de
vârstă, respectiv
de modificările de ordin calitativ ce au loc în organism (scăderea
conţinutului în apă,
zreşterea conţinutului în grăsime, dezvoltarea scheletului etc.). La
stabilirea cerinţelor
zebuie să se ţină seama şi de coeficientul de utilizare a hranei
precum şi de natura
_treţurilor administrate. Nutreţurile de origină animală au un
coeficient de
zlorificare al hranei mai ridicat decât nutreţurile de provenienţă
vegetală.
Compoziţia chimică a sporului în greutate variază în limite
largi în raport cu
__ia, categoria de vârstă şi starea de întreţinere. Îngeneral în primele
săptămâni de
 " ţă sporul în greutate conţine peste 70% apă. Substanţa uscată a
sporului este
tă din proteine şi substanţe minerale specifice creşterii ţesutului
muscular şi
.:: . Odată cu înaintarea în vârstă se reduce treptat proporţia de apă,
proteină şi
__ tanţe minerale şi va creşte proporţia de grăsime. Compoziţia
chimică a sporului
~ greutate este influenţată de nivelul nutritiv şi de compoziţia
chimică a hranei.
- oorul de creştere este mai intens de la naştere până la maturitate a
fiziologică apoi se
reduce treptat până la maturitate a morfologică. Metabolismul
bazalla tineretul animal
este mai intens cu 20 - 25% comparativ cu metabolismul animalelor
adulte. În
:;e:rioadade alăptare noii născuţi utilizează substanţele nutritive din
lapte în proporţii
-" 85 - 90% în timp ce substanţele provenite din nutreţurile de
origine vegetală sunt
zzilizate în proporţie de 55 - 65% (cu excepţia celulozei). Odată cu
înaintarea în
 . tă cresc coeficienţi de utilizare ai celulozei şi a substanţei
organice în general
_. ă la vârsta corespunzătoare platoului maxim al creşterii, după care
se reduc treptat
__ 15 - 20%.
Cerinţele de energie pentru creştere şi îngrăşare depind de
valoarea calorică a
soorului în greutate, de gradul utilizării energiei metabolizabile a
hranei în diferite
'--:!Zede creştere şi de mărimea sporului. Randamentul de utilizare a
energiei
tabolizabile a fost stabilit la 83 % la purcei, 77 - 62 % la porcine
la îngrăşat, 85 % la
"leiîn perioada de alăptare şi 72 - 45% la tineretul taurin (valorile
scad cu avansarea
:......ârstă). Randamentul utilizării energiei metabolizabile pentru
îngrăşare este mai
e la animalele monogastrice (70 -75%) şi mai redus la
rumegătoare (30 - 35%).
Pentru rumegătoare cerinţele energetice se exprimă în ENC (pentru
tăuraşi, juninci şi
ci la îngrăşat) fie în ENL (pentru tineretul femel de reproducţie).
Pentru
zxmogastrice cerinţele se exprimă în energie metabolizabilă. Ca
unităţi de măsură
:- ntru energie la rumegătoare se folosesc UFV, UFL (sistemul
INRA) şi UNL şi
T • C (sistemul IBNA). Cerinţele de energie pentru creştere şi
îngrăşare pentru 1 kg
spor greutate sunt cu atât mai mari cu cât sporurile zilnice sunt mai
mici. Tineretul în
eştere prezintă unele cerinţe faţă de lipide, în deosebi faţă de acizii
graşi esenţiali
izii linoleic, linolenic, şi arahidonic), care constituie principala
sursă energetică şi
sigură transportul vitaminelor liposolubile.
În literatura de specialitate se cunosc numeroase ecuaţii şi
formule de calcul a
cerinţelor zilnice de energie pentru diferitele specii de animale.
28

Cerinţele de proteină pentru animalele în creştere se stabilesc în

funcţie de
mărimea, compoziţia chimică a sporului precum şi de coeficientul de
utilizare a
proteinei din hrană în proteina sporului. Coeficientul de utilizare a
proteinei la
tineretul în creştere are valori cuprinse între 85 - 90% în timpul
alăptării după care
scade treptat cu vârsta până la 50%. Nerealizarea nivelului proteic
corespunzător din
hrană determină reducerea proporţiei de proteină şi o creştere a celei
de grăsime din
carne. Cerinţele în proteină stabilite pentru tineretul porcin şi aviar
au în vedere
nivelul şi echilibrul aminoacid pe care trebuie să îl realizeze
nutreţurile utilizate.
Dezechilibrul aminoacid al hranei trebuie prevenit prin faptul că
acesta determină
reducerea apetitului. Cerinţele în aminoacizi diferă de la o specie la
alta, lizina fiind
aminoacidullimitativ în creştere. Gradul de utilizare al proteinei din
hrană în sinteza
tisulară depinde de valoarea biologică a ei, nivelul energetic,
respectiv raportul
energo-proteic al hranei, nivelul şi echilibrul vitaminic şi mineral.
La rumegătoare cerinţele de proteină sunt exprimate în PDI
(sistemele INRA şi
IBNA). Folosirea sistemului lizină şi metionină digestibilă
contribuie la o mai bună
echilibrare a hranei rumegătoarelor în aminoacizi limitanţi. La
animalele
monogastrice cerinţele în proteină sunt exprimate în PB % din hrană,
sau g PB/kg
nutreţ.
Cerinţele în substanţe minerale la tineretul în creştere s-au
stabilit pe baia
evoluţiei depunerilor de minerale în ţesuturile nou formate şi valorile
de digerare şi
absorbţie ale acestora din hrana administrată. Cerinţele în substanţe
minerale depind
de masa corporală, de sporul de creştere, precum şi de coeficientul
de utilizare a
acestora în organism (30 - 50%). Trebuie reţinut faptul că mărimea
cerinţelor în
substanţe minerale scade odată cu înaintarea în vârstă a animalelor.
Concomitent cu
înaintarea în vârstă se schimbă nu numai cerinţele ci şi raportul
calciu/fosfor scăzând
de la 1,5 - 2 : 1 în primele faze ale creşterii, la 1,2 - 1: 1 spre sfârşitul
acesteia.
Pentru animalele în creştere şi îngrăşare o importanţă deosebită
trebuie
acordată asigurării mineralelor existente în sporul de greutate,
respectiv calciu şi
fosfor pentru schelet şi Mg, K, Na pentru ţesuturile moi. Cerinţele de
microelemente
pentru creştere sunt apreciate ca reduse. Pentru sigurarea cerinţelor
de minerale la un
nivel optim la monogastrice trebuie să avem în vedere
disponibilitatea acestora în
funcţie de specie şi de sursa de minerale. La animalele monogastrice
la care fosforul
fitic nu este disponibil, cerinţele pentru acest element sunt
recomandate ca fosfor total
şi ca fosfor disponibil.
Cerinţele în vitamine pentru animalele în creştere sunt diferite
în raport cu
specia şi vârsta, sistem de creştere, tehnologia aplicată.La
rumegătoare pentru
creştere şi îngrăşare hrana trebuie suplimentată cu vitaminele
liposolubile: A, D şi E.
Suplimentarea hranei cu aceste vitamine se recomandă la
rumegătoare în timpul iernii
când se folosesc raţii bazate pe nutreţuri cu un conţinut redus în
vitamine cum sunt:
rădăcinoasele şi tuberculiferele, fânuri învechite sau recoItate tardiv,
subproduse din
industria alimentară.
La animalele monogastrice (porcine şi păsări) este necesară
suplimentarea
hranei atât cu vitamine liposolubile cât şi cu cele hidrosolubile.
 29

1.5. CERINTELE
" NUTRITIONALE PENTRU PRODUCTIA
,
DE LAPTE

1.5.1. INFLUENŢA ALIMENTAŢIEI ASUPRA

PRODUCŢIEI
DE LAPTE

Producţia de lapte poate fi înfluenţată prin nivelul nutrienţilor

şi structura
raţiilor. Astfel nutreţurile suculente administrate în hrană au efect
stimulator asupra
:;;oducţiei de lapte. Utilizarea în hrană a unor nutreţuri poluate cu
nitraţi, nitriţi,
. tibiotice, pesticide sau contaminate cu miceţi, influenţează negativ
producţia
titativă şi calitativă de lapte. Tipul de alimentaţie poate influenţa
atât cantitate a de
_~ te cât şi indicii de calitate ai laptelui. Grăsimea din lapte poate fi
influenţată sub
raportul cantităţii şi consistenţei. Reducerea conţinutului de grăsime
din lapte poate fi
:.etenninată de lipsa unui nivel corespunzător în celuloză structurată
a raţiei, de
::::ezenţa unor cantităţi mari de nutreţuri bogate în acizi graşi
nesaturaţi şi de starea de
::idoză rumenală. Nutreţurile ca masa verde, seminţele de
oleaginoase, sau
"produsele acestora, uruiala de porumb reduc consistenţa grăsimii,
în timp ce
- broasele, uruielile de orz, grâu, boabele leguminoase şi
rădăcinoasele fac să crească
zonsistenţa,
Conţinutul laptelui în proteină poate fi influenţat prin nivelul
aportului de
_ ergie şi proteină din raţie. O ingestă energetică scăzută (cu 20
-25% faţă de normă),
reduce atât conţinutul total în proteină cât şi fracţiunea cazeinică din
lapte. Reducerea
 nţinutului de proteină din lapte în primele două luni de lactaţie este
determinată de
-~ a unei ingeste energetice corespunzătoare la începutullactaţiei.
Proteina din lapte
este influenţată favorabil de prezenţa glucidelor uşor solubile
existente în uruieli de
.::ereale, sfeclă, porumb şi graminee masă verde. Creşterea
proporţiei de celuloză din
raţie determină reducerea conţinutului de proteină din lapte. Excesul
de proteină din
~ tie nu influenţează nivelul proteic al laptelui. Un exces de durată în
proteină (peste
.:0% faţă de norme) atrage după sine scăderea conţinutului fracţiunii
cazeinice şi îl
majorează pe cel al ureei din lapte. Un astfel de lapte coaguleză la
încălzire.
Substanţele minerale din lapte sunt mai puţin influenţate de
nivelul lor în raţii.
Conţinutul în microelemente este determinat de alimentaţie.
Vitamina A din lapte
epinde cel mai mult de asigurarea acesteia sau a carotenului prin
alimentaţie.
Conţinutul ridicat în nitraţi din hrană poate să reducă transformarea
carotenului în
itamina A.
Gustul şi mirosul normal al laptelui pot fi modificate de
substanţele specifice
prezente în nutreţuri. Astfel nutreţurile care au o influenţă mare
asupra acestor
însuşiri sunt: rapiţa, varza , sfecla, guliile, nutreţul însilozat bogat în
acid butiric,
utreţuri mucegăite. Nutreţurile care influenţează neplăcut gustul şi
mirosul laptelui
e administrează în hrana vacilor numai după muls. Consumul unor
plante ca:
usturoiniţă, pelin, măcriş depreciază gustul, mirosul şi
conservabilitatea laptelui.
30

Aciditatea laptelui este influenţată de unele tulburări (cetoze,

acidoze) cât şi de
alimentaţie: sub alimentaţie energetică, deficit de celuloză brută în
raţie, exces
pronunţat de proteină, dezechilibru mineral.

1.5.2. CERINTELE
, PENTRU PRODUCTIA
, DE LAPTE

Stabilirea cerinţelor pentru animalele producătoare de lapte

depinde în primul
rând de compoziţia chimică a acestuia. Din acest punct de vedere
laptele colostral
este mai bogat în proteină,grăsimi, substanţe minerale, enzime şi
anticorpi dar mai
sărac în lactoză. După 5 - 6 zile de la fătare compoziţia chimică a
laptelui se
modifică, devenind caracteristică speciei, iar în cadrul acesteia în
funcţie de rasă,
vârstă, lună de lactaţie, stare de întreţinere. Din însăşi compoziţia
chimică, rezultă că
în lapte se secretă mari cantităţi de substanţe a căror provenienţă o
constituie hrana.
Nivelul şi calitatea alimentaţiei, influenţează atât producţia
cantitativă de lapte cât şi
conţinutul acesteia în principalele elemente nutritive. Numai o
alimentaţie completă,
echilibrată şi în concordanţă cu cerinţele şi potenţialul productiv al
animalelor asigură
o producţie corespunzătoare. Atât subalimentaţia cât şi
supraalimentaţia duc la
scăderea producţiei cantitative de lapte şi-a principalilor lui
componenţi. Se ştie că la
o valoare energetică constantă, nivelul proteinelor din raţie ca şi
structura acestora
influenţează producţia cantitatvă de lapte precum şi conţinutul lui în
grăsime şi
proteină. Sunt consideraţi ca aminoacizi limitanţi ai
producţiei de lapte:
metionina,lizina, histidina, la rumegătoare.
Prin proteinele microbiene se asigură 50 - 80% din necesarul de
aminoacizi al
vacilor de lapte, la care se adaugă aminoacizii din proteina din
nutreţuri nedegradată
în rumen şi respectiv aminoacizii aşa-zis protejaţi în special
metionina şi lizina.
Nivelul raţiei în glucide influenţează conţinutul laptelui în
grăsime şi în
lactoză.
S-a constatat că raţiile deficitare în calciu şi fosfor precum şi
insuficienţa
sărurilor de magneziu determină scăderea producţiei de lapte şi a
conţinutului
acestuia în grăsime. Asigurarea cerinţelor de substanţe minerale se
impune 'cu
necesitate, cunoscându-se faptul că într-o perioadă de lactaţie se
elimină prin lapte
cantităţi mari de minerale, mai ales de calciu şi fosfor dar şi potasiu,
natriu şi clor
(aproximativ 22 kg minerale la vaci, 7 - 8 kg minerale la iepe şi 2 - 5
kg minerale la
scroafe ).
Conţinutul laptelui în vitamina A este dependent de nivelul de
asigurare al
animalelor cu vitamina A şi caroten. Vitaminele D şi E din lapte sânt
puţin influenţate
de alimentaţie.
Stabilirea cerinţelor în substanţe nutritive pentru producţia de
lapte se face pe
baza experienţelor de bilanţ nutritiv energetic şi material.

~erinţele de energie
In producţia de lapte energia metabolizabilă din nutreţuri este
utilizată cu un
randament sporit (65 - 70%), faţă de producţia de carne şi grăsime
(45 - 50% ).
Pentru stabilirea cerinţelor de energie în producţia de lapte se pleacă
de la valoarea
 31
calorică a laptelui, dependentă de compoziţia chimică şi echivalenţii
calorici ai
componentelor din lapte. Astfel pentru 1 1 lapte de vacă cu 4%
grăsime, 3,6%
proteină şi 4,5% lactoză valoarea lui calorică va fi de:

40 g grăsime x 9,2 kcal = 368 kcal

36 g proteină x 5,7 kcal = 205 kcal
175 kcal
45g lactoză x 3,8 kcal = ----------------
748 kcal

Aplicand echivalentul energetic al unităţii nutritive:

'1 U.n, în producţia de lapte = 1680 kcal

x = 748 kcal
de unde x = 0,45 U.n.

Pe baza acestui raţionament şi cunoscând producţia zilnică de

lapte precum şi
compoziţia lui chimică, se pot calcula cerinţele de energie pentru
această producţie.
în funcţie de compoziţia chimică, respectiv de valoarea calorică,
cerinţele de energie
pentru producţia de lapte la principalele specii de fermă sunt
prezentate în tabelul 8.

Tabelul 8

Cerinţele de energie pentru producţia de lapte

(după P.Halga şi col. 2005)

Provenienţa laptelui /kg lapte

VFL VNL
Vacă 0,44 0,47**
Oaie 0,65 0,71
Capră 0,39 0,40
Iapă 0,27* ?
Scroafă 1538 kcal
*UF cal = 2200 kcal EN; ** lapte cu 3,5% grăsime
 Cerinţele de energie pentru producţia de lapte depind de o serie de
factori:
antitatea şi compoziţia laptelui, vârsta, stadiul lactaţiei, condiţiile de
creştere,
sănătatea, alimentaţia. TrebUIe să avem în vedere că la începutul
lactaţiei, prin lapte
se elimina cantităţi de energie mai mari decât cele pe care animalul
şi le poate asigura
32

prin hrană. În acest caz are loc o mobilizare a rezervelor corporale de

grăsime depuse
în gestaţie avansată.
Cerinţele de proteină pentru producţia de lapte se stabilesc în
funcţie de
conţinutul laptelui în proteină şi coeficientul de utilizare a proteinei
în producţia de
lapte (60 -70 %), folosind următoarea relaţie:

g proteină/kg lapte
g PDI /kg lapte =
randment utilizare
proteină în lapte

Tabelul 9

Cerinţele de proteină pentru producţia de lapte

Specia Conţinutul mediu, lapte Randament g PDII

kg lapte
 g /kg utilizare
Vacă 31 0,64 48
Oaie 45 - 65 0,58 76 -110
Capră 29 0,64 45
Iapă 25 0,60 42*
Scroafă 55 0,70 110**
"Pdcal; ** PB
Ca şi în cazul energiei nici proteina din ingesta zilnică nu
asigură cerinţele
pentru vaci la începutul lactaţiei. Deficitul este asigurat prin
utilizarea rezervelor
corporale depuse în perioada gestaţiei avansate.
Cerinţele de calciu şi fosfor pentru producţia de lapte se
stabilesc în funcţie de
conţinutul laptelui în fiecare substanţă şi de coeficientul de utilizare
al mineralelor
din nutreţuri ( 35 - 50% ).

g Ca / kg lapte
Cerinţe Ca (g/kg) =
randamentul utilizare Ca
în producţia de lapte
 De menţionat că şi în cazul substanţelor minerale are loc o
mobilizare după
fătare a rezervelor corporale, asigurându-şi cantităţile necesare.
Cerinţele de vitamine pentru producţia de lapte sunt inf1uenţate
de mulţi
factori: specia, aportul prin nutreţuri (pentru vitaminele liposolubile),
felul
vitaminelor etc.
 33

1.6. CERINTELE
, NUTRITIONALE
, PENTRU
PRODUCŢIA DE OUĂ

1.6.1. INFLUENTA ALIMENTAŢIEI

ASUPRA PRODUCŢIEI DE OUĂ

Producţia de ouă în cadrul fiecărei specii este influenţată

cantitativ şi calitativ
de nivelul nutritiv al alimentaţiei, de sortimentele de nutreţuri
utilizate şi de calitatea
nutreţurilor.
Calitatea oului este dată de masa lui, rezistenţa coji, compoziţia
chimică, gust,
miros, culoare gălbenuş etc. Masa oului poate fi influenţată prin
alimentaţie, prin
conţinutul hranei în proteine şi în special în acid linoleic. Influenţa
nivelului proteic
!!.lhranei asupra greutăţii oului este mai mare la găinile din rasele
grele şi mai redusă
cele din rasele uşoare. S-a constatat că lipsa acidului linoleic din
hrană determină
reducerea greutăţii oului. Calitatea cojii este apreciată prin grosime
care influenţează
rezistenţa la spargere. O coajă rezistentă există atunci când grosimea
acesteia este de
,32 mrn, rezistând la o presiune de 2,6 - 3,7 kg. La calcifierea cojii
oului contribuie
şi vitamina D3, prezenţa manganului şi zincului şi raportul acido-
bazic din sânge în
timpul formării cojii oului. Excesul de fosfor în hrană reduce
mobilizarea calciului
din oase. Carenţa în calciu determină demineralizarea organismului,
reducerea
producţiei de ouă şi a ec1oziunii, obţinerea de ouă mici cu coajă
subţire sau fără coajă.
Aportul ridicat de calciu dereglează absorbţia magneziului şi reduce
producţia de ouă,
apacitatea de ecloziune şi rezistenţa cojii. Carenţa în NaCI
diminuează apetitul,
reduce asimilarea calciului, diminuează producţia de ouă, masa
ouălor şi rezistenţa la
spargere a cojii. Carenţa de potasiu determină reducerea capacităţii
de ecloziune şi
întârzie creşterea puilor. Manganul influenţează pozitiv rezistenţa
cojii şi viablitatea
puilor la ecloziune.
Carenţa vitaminelor şi a carotenului reduce intensitatea
ouatului, capacitatea de
ecloziune şi viabilitatea puilor. Aportul optim de vitamina D,
favorizează creşterea
producţiei de ouă, a rezistenţei la spargere a cojii şi măreşte
capacitatea de ec1oziune.
Carenţa în vitamina E reduce fecunditatea şi determină mortalitatea
embrionilor în
primele zile de incubaţie. Dintre vitaminele complexului B cele mai
importante
pentru producţia de ouă, incubaţie şi viabilitatea puilor sunt: Bt. B2,
B3, B6, B12.
 Culoarea gălbenuşului este influenţată de pigmenţi
carotenoidici (xantofile).
Aceşti pigmenţi în urma absorbţiei în tubul digestiv sunt depozitaţi
în gălbenuşul de
ou şi ţesutul adipos. Pentru colorarea gălbenuşului cei mai
importanţi pigmenţi sunt:
luteina din lucerna verde şi zeaxantina din porumbul galben. Pentru
intensificarea
culorii gălbenuşului se folosesc şi compuşi sintetici sau naturali cum
sunt
carotenoideie din boiaua de ardei.
Gustul şi mirosul ouălor pot fi depreciate prin utilizarea în
hrană a făinii de
peşte. Prezenţa petelor de sănge de pe gălbenuş se datorează
alimentaţiei, respectiv
34

nivelului prea ridicat de proteină din hrană, folosirea soiei crude,

carenţa în clor şi
vitamina A, prezenţa micotoxinelor.

1.6.2. CERINTELE
, PENTRU PRODUCTIA
, DE OUĂ

Consumul mai ridicat al păsărilor pentru întreţinerea funcţiilor

vitale, ca o
consecinţă a metabolismului mai accentuat, a mobilităţii şi
intensităţii de creştere
sporite, precum şi temperaturii corpului este compensat de
valorificarea superioară a
hranei în producţia de ouă şi carne.
Cerinţele în substanţe nutritive sunt influenţate de specie, rasă,
vârstă,
intensitatea ouatului, valoarea energetică şi nutritivă a hranei,
valoarea calorică a
oului, precum şi de gradul de folosire a energiei potenţiale din hrană.
O caracteristică
a producţiei de ouă o reprezintă cantitatea mare de substanţe
nutritive metabolizate în
cursul unui an. Raportat la 1 kg greutate corporală, în decursul unui
an, găinile
metabolizează 20 - 25 kg substanţe nutritive absorbite în timp ce la
vacă acestea
reprezintă 6 - 7 kg şi la scroafă 4 kg.
Cerinţele de energie pentru producţia de ouă se stabilesc în
funcţie de
producţia de masă ou realizată, valoarea calorică a acesteia şi
coeficientul de utilizare
a energiei metabolizabile din hrană în energie ou (60 - 70%).
Cunoscând greutatea
unui ou, intensitatea ouatului şi coeficientul de utilizare a energiei se
poate stabili
cerinţele de energie metabolizabilă pentru producţia de ouă.
Adăugând la aceste
cerinţe şi energia metabolizabilă pentru funcţiile vitale rezultă
cerinţele zilnice în
energie metabolizabilă a găinilor. Au fost elaborate relaţii
matematice de calcul
pentru stabilirea cerinţelor de energie pentru găini din rase uşoare şi
grele.
Păsările ouătoare îşi reglează consumul zilnic de nutreţ în
funcţie de nivelul
energetic al reţetei. Dacă se administrează o reţetă cu un nivel
energetic redus,
aceasta va mări ingesta de nutreţ până la asigurarea necesarului
zilnic.
Cerinţele de proteină pentru producţia de ouă se stabilesc în
funcţie de
conţinutul oului în proteină (6,6 g) şi de coeficientul de utilizare a
proteinei din hrană
în proteina oului (60%). I

Proteina prezintă importanţă în hrana păsărilor atât sub raport

cantitativ cât şi
calitativ prin conţinutul în aminoacizi. Atât deficitul cât şi excesul
sau lipsa
echilibrului aminoacid determină o creştere a consumului specific
pentru producţia de
ouă. Concomitent cu nivelul proteic trebuie asigurat şi cel al
aminoacizilor esenţiali
care trebuie colerat cu concentraţia energetică a hranei.
Cerinţele în substanţe minerale. La păsările ouătoare cerinţele
cele mai mari
sunt pentru calciu. Cu două săptămâni înainte de a începe ouatul,
găinile pot depune o
rezervă de calciu suficientă pentru 5 - 6 ouă. Lipsa unui nivel
corespunzător de calciu
din hrană pe parcursul producţiei, determină reducerea şi chiar
încetarea ouatului. ÎL.
perioada producţiei ridicate de ouă o găină trebuie să ingere până la
3,3 g Ca/zi.
Cerinţele în calciu se stabilesc ţinând seama de conţinutul oului în
calciu (2 -2,2 g),
de intensitatea ouatului şi de coeficientul de utilizare a calciului din
hrană (40 -
60%). Din calciu ingerat se reţine în organism aproximativ 60% la
găinile tinere şi
40% la cele în vârstă. La o producţie mai mare de ouă, prin hrană se
asigură o
 35
cantitate mai mare de calciu iar după vârsta de 40 săptămâni a
găinilor, scade
tilizarea calciului în organism.
Un nivel prea ridicat de calciu în hrană atrage după sine o
reducere a
consumului şi a digestibiităţii. Cerinţele în fosfor rămân constante pe
perioada
productiei de ouă. Coeficientul de utilizare a fosforului din hrană
este de 50%. Având
vedere utilizarea mai slabă a fosforului din combinaţiile fitice,
recomandările se
.: pentru fosfor disponibil. Se apreciază că o cantitate de 400 - 450
mg fosfor
3sponibil este suficientă pentru găinile ouătoare. Lipsa sodiului din
hrană, prin
omiterea suplimentării de sare, duce la scăderea producţiei şi chiar la
încetarea
uatului. Pentru ouăle destinate incubaţiei prezintă importanţă
asigurarea unor
raicroelemente, ca de exemplu manganul şi zincul, deoarece lipsa lor
reduce
 acitatea de ecloziune şi vitalitatea puilor.

Cerinţele de vitamine
Pentru producţia de ouă cerinţele de vitamine sunt diferite în
funcţie de
::e tinaţia ouălor, respectiv ouă de consum sau ouă pentru incubaţie.
La stabilirea
zerinţelor optime de vitamine pentru păsări trebuie avut în vedere
factorii care
ţionează diferit de la o vitamină la alta: factorii furajeri (adaos
grăsimi), diferenţe
::e necesar condiţionate genetic, condiţii de întreţinere (sol, baterii),
factori de stres,
.abilitatea conţinutului de vitamine a nutreţurilor, pierderi de
vitamine prin
conservare, depozitare şi procesare, disponibilitate a diferită a
vitaminelor şi
zntivitaminele. Se apreciază că nivelul optim reprezintă de cel puţin
1,2 ori nivelul
srabilit experimental pentru rasele uşoare şi de 1,5 ori pentru rasele
grele (tabelull0).
 Tabelul la
Aportul suplimentar de vitamine pentru găini
(după Sauveur, 1990 citat de P.Halga şi col. 2005)

Vitamina Rase uşoare Rase grele

Vitamina A, UI/kg 10000 15000
Vitamina D3, UI/kg 2000 3000
Vitamina E, mg/kg 10 25
Vitamina K, mg/kg 2 3
Vitamina B 1, mg/kg 0,5 2
Vitamina B2, mg/kg 4 6
Vitamina B6, mg/kg - 2
Vitamina B 12, mg/kg 0,1 0,2
Acid pantotenic, mg/kg 5 15
Niacină, mg/kg 20 30
Acid folie, mg/kg - 1
Biotip.ă,mg/kg 0,1 0,15
Colină, mg/kg 500 600
36
Carenţa unor vitamine (A, D, Bs, B6, B12) reduce intensitatea
de ouat, iar în
cazul ouălor destinate incubaţiei este redusă capacitatea de ecloziune
(A, D, Bs, Bn)
creşte mortalitatea embrionară (D, E, B2, B3, B7, Bn). Carenţa în
vitamina D
determină producerea de ouă fără coajă şi o coajă subţire a ouălor.

1.7. CERINTELE
" NUTRITIONALE PENTRU PRODUCTIA
,
DE LÂNĂ

1.7.1. INFLUENTA ALIMENTATIEI ASUPRA

PRODUCTIEI
, .... ' .... '
DELANA
 Productia
, de lână este determinată de o serie de factori dintre care
alimentatia ,
are un rol însemnat. Influenţa alimentaţiei asupra producţiei
ulterioare de lână se
resimte încă din faza de fetus şi primele luni după fătare. În
comparaţie cu celelalte
producţii animale, cerinţele în energie şi proteină pentru producţia de
lână sunt mai
mici. În cazul unei alimentaţii deficitare, organismul foloseşte pentru
sinteza
proteinei din lână, proteinele musculare. În acest caz este afectată
grosimea fibrei,
lâna -fiind mai subţire (lână înfometată), ca urmare a reducerii
activităţii mitotice a
foliculilor. În situaţia în care carenţa este de lungă durată, o mare
parte din foliculi
de vind nefuncţionali şi lâna cade.
Energia şi proteina din hrană sunt factorii cei mai importanţi
care influenţează
producţia de lână.
Cerinţele de hrană pentru producţia de lână sunt dependente de
calitatea şi
cantitatea lânii obţinute, ca şi de gradul de utilizare a hranei în
producţia de lână, care
în medie este de 50%.

1.7.2. CERINTELE
, PENTRU PRODUCTIA
, DE LÂNĂ

Asigurarea cerinţelor în energie la un nivel corespunzător se

impune pentru
realizarea sintezei zilnice de proteină, în funcţie de potenţialul rasei.
În acest sens un
rol important îl are tipul raţiei. În cazul raţiilor în care se includ
grosiere şi fânuri de
proastă calitate, se reduce ingesta zilnică de substanţă uscată. În
aceste situaţii,
ingesta energetică nu asigură cerinţele producţiei potenţiale de lână.
Carenţa hranei în
energie atrage după sine scăderea greutăţii corporale, reducerea
producţiei de lapte şi
lână şi tulburări ale funcţiei de reproducţie. Cerinţele de energie
pentru producţia de
lână se apreci~ză pe baza caloricităţii lânii şi coeficientului de
utilizare a energiei din
hrană (50%). In practica alimentaţiei cerinţele de energie pentru
producţia de lână
sunt incluse în cerinţele pentru funcţiile vitale.
Eficienţa utilizării proteinei pentru creşterea lânii diferă în
funcţie de rasă,
respectiv oile cu lână grosieră utilizează mai eficient proteina decât
oile cu lână fină.
În privinţa calităţii proteinei ce se administrează trebuie avut în
vedere ca aceasta să
conţină îndeosebi aminoacizii bogaţi în sulf (metionină, cistină). La
nivelul
 37

rumenului microsimbionţii sintetizează mare parte din aminoacizii

necesari pentru
roducţia de lână. La ovine cantitatea de proteină ce se asigură prin
hrană prezintă o
mai mare importanţă decât calitatea ei.
Pentru producţia de lână prezintă importanţă vitaminele
liposolubile (A, D, E,
K), vitaminele hidrosolubile fiind sintetizate în rumen. Vitamina A
are rol important
::::t dezvoltarea foliculilor, carenţa acesteia produce căderea lânii.
Pentru producţia de
:mă sunt necesare atât macro cât şi microelementele. Astfel lipsa
fosforului din hrană
uenţează negativ cantitate a de lână iar lipsa cuprului
diminuează cantitate a lânii şi
-:mduce dispariţia ondulaţiilor fibrelor. Sulful influenţează creşterea
fibrelor în
gime şi sinteza cistinei în rumen. Carenţa în cobalt influenţează
negativ producţia
:z lână. În perioada de păşunat cresc cerinţele de sare, fapt pentru
care aceasta se
zsigură la discreţie.

1.8. CERINŢELE DE APĂ LA ANIMALE

Organismul animal îşi asigură cerinţele în apă prin: apa de

reacţie, ce rezultă în
a proceselor de oxidare a substanţelor nutritive în organism, apa
existentă în
~~treţuri şi apa de băut.
Cerinţele de apă la animale sunt înfluenţate de un complex de
factori dintre
e cei alimentari au o importanţă deosebită. Dintre factorii
alimentari mai
:::::::!portanţiamintim: cantitatea de substanţă uscată ingerată,
structura raţiilor,
_ nţinutul în NaCl. Alţi factori care influenţează consumul de apă se
referă la
.emperatura mediului ambiant, individualitatea, forma de producţie
etc.
 Consumul de apă este influenţat în primul rând de cantitatea de
substanţă
zscată ingerată. Sub acest raport există diferenţe Între speciile de
animale: 3,5 - 6l1a
.znrine; 2 - 3,5 lla cabaline; 1,5 - 3 lovine; 1,5 - 2,5 lla porcine; 2 -3
lla păsări
~ntru 1 kg substanţă uscată ingerată.
În ceea ce priveşte structura raţiei, s-a constatat că raţiile
bazate pe nutreţurile
=erzi, rădăcinoase şi borhoturi asigură în cea mai mare parte
cerinţele zilnice de apă.
nţinutul ridicat în electroliţi, în special în NaCl, determină
creşterea senzaţiei de
sete şi deci a consumului de apă.
Temperatura ridicată a mediului ambiant determină creşterea
consumului de
-.. ă peste valorile normale. Creşterea cea mai mare se înregistrează
la păsări la care
. a are un rol mai mare decât la mamifere, în reglarea temperaturii
corporale, de
_revenire a hipertermiei.
 38

_1 NECESARUL DE APĂ

FACTORI
~ ~~~ DmN)FNŢI I
DEPENDENTI DE I
MEDIUL
AMBIANT ,

~ SPECIA I I Temperatura"
--+j CATEGORIADEVARSrĂ I
Umiditatea 1+
-.! SEXUL I :art. cmnţi re r I
OJMAT,MICRCXJJMAT I
-.! MASA CORPORALĂ I Radiaţii
~

-1 COMPORTAMENT
INDIVIDUAL
CorţinutulînSU

Stare de sănătate

STRUCTURA,

COMPOZIŢIA RAŢIEI

STARE FIZIOLOGICĂ

I Gestaţie I I La discreţie 1.-1

MODUL DE
FURAJARE
I Porţionat r-
--1'Lapte I
DlRECŢlADE }-+ I oua I Temperatura
EXPLOATARE I ~
I Carne, spor I I Gust, miros r-
I Muncă I I Turbiditate 1+ I
INSUŞIRILE APEI

I îîijiri d1imire ~
I La discreţie ~
I Discontinuu 1+1
SISTEMULDEADĂPAT
~ NIVELUL
PRODUCŢIEI I
 39

Tabelul 11
Consumul zilnic de apă la animale
(după diferiţi autori)

Specificare Necesarul de apă

1/24 h/cap
BOVINE
Tauri de reproducţie - peste 700 kg 50
Vaci gestante 50
Vaci în lactaţie:
~ 10 l lapte/zi 65
~ 20 llaptelzi 85
~ 301laptelzi 100
I
Juninci gestante 45
Tineret femel 3 - 6 luni 10
Tineret femel 6 - 12 luni 25
Tineret femel 12 - 18 luni 30
Tineret femel peste 18 luni 35
Tineret la îngrăşat 100 - 200 kg 15 -20
Tineret la îngrăşat 300 - 400 kg 25 -35
Tineret la îngrăşat 500 kg 40
OVlNE
Berbeci, 70 - 80 kg 6
Oi gestante 3,5 -4,5
Oi în lactaţie 5,5 - 6,5
Miei 0,5
Tineret ovin 1,2 - 3,5
CABALINE 20 - 30
PORCINE
Scroafe gestante 7-8
Scroafe în lactaţie 12
Porcine la îngrăşat 5 -10
PĂsĂRI
Găini rase uşoare 200 -250 ml
Găini rase grele 400 -450 ml
Pui broiler, 1 - 3 săptămâni 18 -105 ml
Pui broiler, 3 - 6 săptămâni 130- 210ml
Tineret de înlocuire - rase grele 15 - 220 ml
Tineret de înlocuire - rase uşoare 10- 200 ml
IEPURI
Femele gestante şi masculi 0,7
Femele în lactaţie + sugari 1,5
Tineret, 30 - 80 zile 0,4
40
În cadrul speciei există diferenţe individuale sub raportul
consumului zilnic de
apă, diferenţele fiind influenţate de particularităţile fiziologice ale
animalului.
Diferenţele de producţie la exterior (lapte, carne, ouă) atrag după
sine cerinţe diferite
de apă.
În cazul în care nu se asigură cerinţele de apă la animale, scade
consumul de
hrană şi odată cu aceasta şi producţia zilnică. Temperatura apei nu
trebuie să fie mai
scăzută de 9 - 100C.Din acest punct de vedere cele mai pretenţioase
sunt porcinele şi
păsările şi mai puţin pretenţioase ovinele.
 41

APITOLULII

TEHNICA ÎNTOCMIRII RATIEI

, DE HRANĂ

_.1. RAŢIA DE HRANĂ ŞAl CONDIŢIILE P~ CARE TREBUIE

SĂ
LE INDEPLINEASCA

Prin raţia de hrană se înţelege cantitate a de nutreţuri

administrată unui animal
de 24 ore, în care trebuie să se asigure integral, cantitativ şi
calitativ, cerinţele
:;.:=văzute de normă. Ca şi norma, raţia de hrană variază în funcţie
de specie, rasă,
- goria de vârstă, nivelul de producţie etc.
Pentru o bună valorificare a hranei este necesar ca raţia să
îndeplinească
umite condiţii:
a). Să fie completă, adică să conţină cantitatea de energie şi
substanţe nutritive
recomandate prin norme.
b). Să fie echilibrată, înţelegându-se prin aceasta ca diferitele
grupe de
_ stanţe nutritive trebuie să se găsească în anumite raporturi: ca de
exemplu între
snbstanţele proteice şi neproteice care se exprimă prin raportul
proteic, între diferitele
_ bstanţe minerale, vitamine etc.
Dintre acestea raportul proteic sau relaţia nutritivă este cea mai
importantă şi se
stabileşte raportând g PDIUN, sau g PDlIUNL.

Exemplu
Raportul proteic al raţiilor de hrană pentru vaci în lactaţie este
de 1/4,5- 1/6,
adică la o parte de substanţe proteice trebuie să corespundă 4,5- 6
părţi substanţe
::utritive neproteice (glucide şi lipide).
Deoarece nutreţurile sunt caracterizate prin două valori PDIN
şi PDIE raportul
~ oteic alraţiei corespunde celei mai mici valori calculate.
Proporţia de participare a unui nutreţ sau grupe de nutreţuri în
structura raţiei
:rebuie să corespundă specificului cerinţelor animalelor. Verificarea
se face prin
42

raportarea la substanţa uscată (SU) a raţiei, a cantităţii de SU

asigurată de un anumit
nutreţ.

SU(fân)x 100/ SU(raţie)= cât Ia sută din SU a raţiei este

reprezentată prin fân

Echilibrarea minerală a raţiei se face prin raportul Ca/P, care

variază între 1,3-
2/1.
Pentru echilibrarea vitaminică se stabilesc raporturile reciproce
dintre diferitele
grupe de vitamine.
c). Să fie săţioasă, adică să dea animalului senzaţia de sătul, ceea
ce se asigură
prin volumul şi consistenţa raţiei. Conţinutul de substanţă uscată
conferă animalului
această senzaţie.
d). Să fie gustoasă, pentru ca animalele să o consume cu plăcere.
Gustul raţiei
este dat de suculenţa nutreţurilor, de metoda de preparare şi de
conţinutul unor
substanţe (sare, substanţe aromatizante).
e). Să fie "sănătoasă", adică să nu conţină componente alterate,
toxice sau
dăunătoare care să prejudicieze sănătatea, producţia, sau calitatea ei.
f). Să fie economică, adică să fie alcătuită din nutreţuri obţinute
la un cost cât
mai scăzut, cunoscându-se că 50 % din costul produselor animale
este dat de valoarea
nutreţurilor la rumegătoare şi 60 - 70% la monogastrice.
Pentru animalele erbivore, raţia de hrană este formată din raţia
de bază
alcătuită din nutreţuri de volum şi raţia suplimentară care cuprinde
concentratele
energetice şi proteice şi premixuri vitamino :- minerale.
Raţia de hrană poate să fie administrată la discreţie (ad libitum)
sau porţionată
în mai multe tainuri. Nutreţurile care alcătuiesc raţia pot să fie date
într-un amestec
omogen (ca raţie completă) sau separat într-o anumită ordine şi la
diferite intervale de
timp.

2.2. ÎNTOCMIREA RA ŢIEI DE HRANĂ

Prin alimentaţia normată se înţelege alimentaţia care se face

dirijat, pe baza
normelor de hrană, asigurându-se astfel toţi nutrienţii, conform
cerinţelor, diferenţiat
pe specii, forme şi niveluri de producţie. În acest scop ne folosim de
tabele în care
sunt trecute: valoarea nutritivă a nutreţurilor şi normele de hrană.
Pe parcursul dezvoltării alimentaţiei, s-au elaborat mai multe
tabele, după
metoda de stabilire a valorii nutritive şi respectiv unităţile utilizate
pentru exprimarea
acesteia. Astfel, s-au elaborat tabele în care valoarea nutritivă este
exprimată în
conţinutul chimic brut al nutreţurilor, apoi în TSD, E.a., în unităţi
furajere, U.n. ovăz
şi în energie (brută, digestibilă, metabolizabilă sau netă).
 În România, se utilizează în prezent tabele în care valoarea
nutritivă este
exprimată în U.n. ovăz la 1 kg nutreţ pentru animalele mari şi în
UNL, UNC la 1 kg
nutreţ, conform noului sistem de apreciere a valorii nutritive a
nutreţurilor la
rumegătoare (ANEXELE 1 şi II). Tabelele de valoare nutritivă arată
şi conţinutul
 43

nutreţurilor în P.D.- proteină digestibilă (g), Ca (g) şi P (g) şi

vitamine (mg),
respectiv în PDIN, PDIE, USV, UST, usa.
În tabelele de valoare nutritivă, pentru alcătuirea raţiilor,
valoarea nutritivă este
":ată la 1 kg nutreţ, fiind exprimată în S.u. (kg), u.n., P.D.(g), Ca(g),
P(g) şi caroten
o), respectiv în SU (kg), UNL, UNC, PDIN (g), PDIE (g), Ca (g),
P (g), USV,
-:ST, usa.

Indicatorii noului sistem de apreciere a valorii

nutritive a nutreţurilor la rumegătoare

Principalii indicatori de apreciere a valorii nutritive a

nutreţurilor pentru
::lIDegătoare sunt:
~ Conţinutul în SU a nutreţurilor, exprimat în g/kg nutreţ
brut
~ Conţinutul în energie netă lapte (exprimat în UNL) şi
respectiv în
energie netă carne (exprimat în UNC), raportat la 1 kg SU
sau 1 kg
nutreţ brut (stare naturală).
1 UNL = 1457 kcal (6,1 MJ) energie netă lapte
1 UNC = 1481 kcal (6,2 MJ) energie netă carne
~ Conţinutul în PDI (proteină digestibilă intestinală)
exprimată în g/kg SU
sau g/kg nutreţ în stare naturală. Aceasta se caracterizează
prin două
componente:
PDIN- proteină digestibilă intestinală, permisă de
conţinutul de
azot al nutreţului
PDIE- proteină digestibilă intestinală permisă de
conţinutul în
energie al nutreţului
Ingestibilitatea nutreţurilor de volum, evidenţiată separat
pentru: vaci de lapte,
eret taurin şi ovine.
Ingestibilitatea nutreţurilor se măsoară în unităţi de saţietate
specifice celor trei
zszegorii de animale:
~ USV - pentru vaci de lapte
~ UST (USB - pentru tineret taurin în creştere/ îngrăşare
~ usa - pentru ovine
Pentru stabilirea acestor unităţi de saţietate ca referinţă a fost
luată "iarba verde
-= pe o pajişte naturală" (cu 15%PB, 25%CB şi 77%DSa) care prin
"convenţie" are
oarea de 1 US, la cele trei categorii de animale (1 USV= 140 g
SU ing erată pe
_0.75 din iarba de referinţă; 1 UST (USB)= 95 g SU/kgO.
7S;1 usa= 75 g SU/Kg°,75).
Determinarea unităţilor de saţietate s-a făcut pe animale
standard:
~ Vacă adultă de 600 kg cu 25 1lapte cu 4% grăsime (USV)
~ Junincă de rasă de lapte de 400 kg (UST) ,
~ Batal de 60 kg.

Unităţile de saţietate sunt foarte utile la formularea raţiilor,

putându-se aprecia
titatea de SU posibil a fi ing erată din fiecare nutreţ. Cu cât
unitatea de saţietate a
44
unui nutreţ este mai mare, cu atât cantitatea ingerată din nutreţul
respectiv este mai
mică.
~ Conţinutul în macroelemente, în special în calciu şi fosfor
exprimat în
grame/kg SU sau gram/kg nutreţ în stare naturală.
Raportul dintre conţinutul în energie al nutreţului sau raţiei
(UNL sau UNC) şi
valoarea sa de încărcare (exprimată în unităţi de saţietate specifice
categoriei de
animale) poartă numele de densitate energetică. Aceasta exprimă, în
fapt, cantitatea
de energie (UNL sau UNC) corespunzătoare unei unităţi de saţietate.
Dacă densitatea
energetică a nutreţurilor de volum din raţie este mai mică decât
densitatea energetică
reieşită din norma de hrană (DEV < DERm) atunci animalul nu
poate ingera o
cantitate suficientă pentru a-şi acoperi cerinţele energetice, ceea ce
impune utilizarea
nutreţurilor concentrate, care să mărească densitatea energetică a
raţiei până la nivelul
cerinţelor. Totodată, acest nutreţ concentrat sau amestec de nutreţuri
concentrate va
micşora cantitatea ingerată de nutreţuri de volum cu o cotă de
substituire cu atât mai
mare cu cât cantitatea de concentrate folosită este mai mare. Din
aceste considerente
a fost introdusă noţiunea de "valoare de saţietate aparentă" care se
stabileşte din
tabele în funcţie de densitatea energetică şi valoarea de saţietate a
nutreţului de volum
pe de o parte şi densitatea energetică a raţiei impusă de norma de
hrană pe de altă
parte (ANEXA III).

Tehnica întocmirii raţiilor de hrană

Raţiile de hrană se alcătuiesc prin parcurgerea următoarelor

etape de lucru:
1. Se stabileşte necesarul de energie şi substanţe nutritive ale
animalului pe baza
normelor de hrană
 2. Se întocmeşte lista cu nutreţurile care vor intra în alcătuirea
raţiei. Nutreţurile
se aleg în funcţie de cerinţele nutritive ale animalelor şi de
existenţa lor în
fermă.
3. Alcătuirea propriu-zisă a raţiei, constă în stabilirea cantităţii
fiecărui nutreţ care
este introdus în raţie şi calculul conţinutului în energie şi în
substanţe nutritive
cu care contribuie nutreţul respectiv la valoarea totală a raţiei.
Cantitatea unui nutreţ într-o raţie se poate stabili prin metoda
tatonării şi a
experienţei acumulate sau prin programe specifice de calculator.
Pentru fiecare cantitate de nutreţ introdusă în raţie, conţinutul de
energie şi
substanţele nutritive se stabilesc cu ajutorul tabelelor de valoare
nutritivă a
nutreţurilor. Prin însumarea valorilor parţiale ale nutreţurilor
utilizate se obţine
conţinutul total în energie şi substanţe nutritive a raţiei furajere.
4. Verificarea raţiei constă în confruntarea totalului de energie şi
substanţe
 nutritive cu necesarul stabilit pe bază de norme. Faţă de
necesarul stabilit nu se
admit diferenţe în minus, în schimb se admit depăşiri cu până la
10 % la
energie şi proteină digestibilă. În continuare se va verifica
volumul şi structura
raţiei, raportul proteic, raportul calciu/fosfor şi conţinutul în
caroten.
5. Împărţirea raţiei în tainuri, care se face în funcţie de specie,
vârstă, nivelul
producţiei şi starea fiziologică a animalului. În general, pentru
animalele adulte
raţia se împarte în 2-3 tainuri, iar pentru tineret în 4-6 tainuri.
 45

~remplu
Se va alcătui raţia pentru o vacă de lapte în greutate de 600 kg,
cu o producţie
-~ 20 1 lapte pe zi, şi 3,8% grăsime în lapte, iarna, cunoscând că
ferma dispune de:
ran natural, fân de lucernă, sfeclă furajeră, porumb însilozat, uruială
de porumb,
:o fat dicalcic şi sare (tabelul 12).
Tabelu112

Raţie pentru o vacă de lapte de 600 de kg, perioada de iarnă, 20

de litri de lapte
pe zi cu 3,8% grăsime

Necesar kg S.u. U.N. P.D. Ca P Sare

Caroten
nutreţuri (kg) (g) (g) (g) (g) (mg)
19,24 14,7 1300 88 63 66 480
ran de 6 5,172 2,82 336 40,8 12,6 -
144
deal
Fân de 4 3,36 1,92 488 55,2 7,2 -
104
lucernă
Porumb 21 5,145 5,25 189 23,1 10,5 -
378
siloz
Sfeclă 10 1,25 1,2 90 3,5 3 - O
furajeră
Uruială de 3 2,52 3,57 237 1,5 7,5 - 6
porumb
Fosfat 0,12 0,117 - - 28,8 22,2 - -
dicalcic
Sare 0,066 - - - - - 66 -
Total 17,564 14,76 1340 152,9 63 66
632

a). Norma de hrană este dată în normativ, separat pentru

întreţinerea funcţiilor
Oraleşi separat pentru 20 litri lapte (tabelul 13).
 Necesarul pentru 20 litri lapte se obţine înmulţind necesarul
corespunzător
:;;entru 1litru lapte cu 3,8% grăsime cu 20. Prin însumarea
necesarului de întreţinere
cel pentru producţie se obţine norma de hrană totală.
b) Lista de nutreţuri; în cazul nostru, fân natural, fân de lucernă,
sfeclă furajeră,
_ rumb însilozat, uruială de porumb etc.
c) Alcătuirea raţiei; prin tatonări se stabilesc cantităţile din
fiecare nutreţ înscris
~ listă (fân natural, fân de lucernă etc.) şi se calculează valorile
nutritive pe care le
realizează. Acest calculse face în primul rând pentru U.n. şi P.D., iar
după ce se
constată realizarea acestora se fac calcule pentru S.U., Ca, Pete.
46
Tabelul 13

Calculul normei de hrană pentru o vacă de 600 de kg cu

producţia
zilnică de 20 de litri de lapte (3,8%)

Specificare S.U. U.N. P.D. Ca P Sare

Caroten
(kg) (g) (g) (g) (g) (mg)
Necesar pentru 9,6 5,1 340 30 15 26
180
functiile vitale
Necesar pentru 20 9,64 9,6 960 58 48 40
300
1lapte 3,8%
grăsime
Total 19,24 14,7 1300 88 63 66 480

d) Verificarea raţiei; se însumează valorile, pe principii nutntive

şi totalul
asigurat în raţie se compară cu necesarul prevăzut de norma de
hrană.
e) Împărţirea raţiei se face în două tainuri, din care fânul se va
administra în
proporţie de 1/3 dimineaţa şi 2/3 seara, iar suculentele şi
concentratele în proporţie de
2/3 dimineaţa şi 1/3 seara.

Tehnica întocmirii raţiilor după modelul propus de IBNA

În alimentaţia eficientă a rumegătoarelor, obiectivul principal în

cele mai multe
cazuri constă în administrarea unor cantităţi maxime de nutreţuri de
volum (resurse
furajere locale ieftine) şi cantităţi cât mai mici de concentrate
(necesare pentru
echilibrarea şi completarea raţiilor). Pentru a îndeplini acest
deziderat la întocmirea
raţiilor furajere, după stabilirea normei de hrană şi selectarea
nutreţurilor care intră în
structura raţiei trebuie să se parcurgă următoarele etape (lNRA,
1988):
 ~ 1 - stabilirea cantităţii maxime de nutreţuri de volum care
poate fi
ingerată de animal;
~ II - realizarea echilibrului energo-proteic al raţiei prin
folosirea de
nutreţuri concentrate;
~ III - realizarea echilibrului mineral şi chiar vitaminic al
raţiei.

Cantitatea maximă de nutreţuri de volum ce poate fi ingerată de

animal se
stabileşte direct în funcţie de situaţie:
a. Dacă densitatea energetică a nutreţului de volum (DEV)
este mai mare
decât densitatea energetică minimă a raţiei (DERrn) - stabilită pe
baza normei de
hrană -, atunci nutreţul de volum poate fi administrat singur în raţie,
acoperind
cerinţele de energie. Acesta se poate administra restricţionat (dacă se
urmăreşte un
anumit nivel de producţie - UNC din normă/ UNC la 1 kg SU din
nutreţul de volum)
- la discreţie; cantitatea maximă ce poate fi ingerată de animal fiind
calculată pe baza
raportului: capacitatea de ingestă a animalului! valoarea de saţietate
a nutreţului de
volum.
47
b. Dacă DEV < DERm, presupune că nutreţul de volum
administrat la
discretie să fie asociat cu un nutret concentrat, ceea ce va antrena o
scădere a
cantităţii de nutreţ de volum consumat de animal. În această situaţie
se stabileşte (cu
ajutorul unor tabele elaborate de INRA) o valoare a USB (unitatea
de saţietate pentru
bovine) "aparentă" a nutreţului de volum în funcţie de:
~ Valoarea de saţietate a nutreţului de volum, raportată la 1
kg SU;
~ Valoarea energetică a nutreţului de volum (UNCI kg SU);
~ Densitatea energetică minimă a raţiei (DERm = UNCI
capacitatea de
ingestă)

Cantitatea de nutreţ de volum ingerată (kg SU) = capacitatea

de ingestă/ USB
"aparentă"
 II. Cantitatea de concentrate necesară pentru echilibrarea şi
completarea
raţiei de bază se face pe baza diferenţei dintre norma de hrană şi
aportul nutreţurilor
ne volum. În cazul proteinei se ia în considerare cel mai mare deficit
stabilit pentru
?DIN sau PDIE. Dacă după adăugarea concentratelor există un exces
de PDIE faţă de
"JDIN, atunci raportul PDIE- PDINI UNC (UNL) nu trebuie să
depăşească valoarea
_O.
III. În practica alimentaţiei rumeg~toarelor se ia în considerare
numai
zsigurarea cerinţelor de calciu şi fosfor. In cazul unor producţii
ridicate se
. corporează în concentrate premixuri vitamino-minerale adecvate.

Exemplu de raţii de hrană pentru vaci de lapte alcătuite

după modelul propus de IBNA

La întocmirea raţiei se parcurg următoarele etape de lucru:

1. Stabilirea necesarului de energie şi substanţe nutritive
 Se stabileşte necesarul de energie şi substanţe nutritive pentru
întreţinerea
- cţiilor vitale şi pentru producţia de lapte pe baza normelor de hrană.
Pentru vacile
_ greutate corporală de 600, 650 şi 700 kg, necesarul de întreţinere
este prezentat în
:::ilielulurmător (tabelul 14).
Tabelul
14

Necesarul de substanţe nutritive în funcţie de greutatea

corporală
Greutatea SU UNL PDIN PDIE Ca
P Sare UrDL
corporală kg g g g g g
Kg
600 8,8 6 395 395 30 18
- ..
30 -
- - ..
SU - substanţa uscata; UNL - umtatea nutritivă lapte; PDIN -
proteină . digestibilă intestinală
- proteină digestibilă intestinală de origine microbiană care poate fi
sintetizată în funcţie de
titatea de azot disponibil; PDIE - proteină digestibilă intestina1ă +
proteină digestibilă intestinală
- origine microbiană care poate fi sintetizată în funcţie de energia
disponibilă; Ca - calciu; P -
- for; UIDL - unităţi de încărcare digestivă pentru vaci cu lapte.
Necesarul se calculează astfel:
=
- esarul de SU (kg) 0,025x greutatea vacii (în kg) + O,lx producţia de
lapte (în litri); necesarul
=
ze UNL = 1,68 + O,72x greutatea vaci în kgllOO; necesarul de PDIE
este 95 + 0,5 x grutatea vacii
"- kg.
48
Pentru a asigura substanţele nutritive pentru producţii de lapte
diferite, la
necesarul pentru întreţinere se adaugă cel pentru producţia de lapte
obţinută (tabelul
15).

Tabelul 15

Necesarul energetic şi substanţe nutritive în funcţie de

producţia
de lapte

Producţie lapte SU UNL PDIN PDIE

Ca P Sare UIDL
(kg) kg g g g
2: 2:
15 7,1 7,8 720 720 52,5
37,5 30 15,9
20 9,4 10,4 960 960 70
50 40 16,2
 25 11,7 13 1200 1200
87,5 62,5 50 17,2
30 14,1 15,6 1440 1440
105 75 60 17,7
35 16,4 18,2 1680 1680
122,5 87,5 70 17,9
Necesarul pentru un kg lapte este: SU (kg) =0,47; UNL = 0,52
ŞI necesarul de PDIE = 48

2. Inventarierea nutreţurilor care vor alcătui raţia

Se întocmeşte lista cu nutreţurile care vor intra în alcătuirea raţiei.
Nutreţurile se
aleg în funcţie de cerinţele animalelor şi de existenţa lor în fermă.
Pentru perioada de
vară, la raţia de bază, s-a folosit masa verde provenită din pajiştile de
câmpie şi
lucernă. Corecţia s-a făcut prin adăugarea de concentrate ca orzul şi
tărâţele. Redăm
în tabelul următor lista cu nutreţurile utilizate şi valoarea nutritivă a
acestora:
Tabelul 16

Conţinutul energetic şi în substanţe nutritive a unor

nutreţuri

Specificare SU UNL PDIN PDIE

Ca P UIDL'
kg g g g
g
Pajişti de 0,23 0,19 14 15
1,2 0,6 1,11
câmpie
Lucernă 0,189 0,16 21 16
3,1 0,6 1
Orz 0,86 1,2 68 88
0,6 3,4 -
Tărâte 0,87 0,87 92 74
1,4 12 -
 La raţia de bază corectată s-au adăugat două structuri de
amestecuri de
concentrate care să asigure diferenţa de necesar pentru susţinerea
producţiei de lapte.
 49
Tabelul 17

AC 1 - Amestec de concentrate care asigură 71,85 g

PDIN/UNL

Specificare % SU UNL PDIN PDIE Ca P

Sare
Porumb 49,5 42,57 63,855 3465 5098,5 9,9 148,5
Orz 30 25,8 36 2040 2640 18 102
Srot floare 16 14,08 7,04 2176 1152 64 153,6
Sare 1 0,9 1000
Cretă 0,5 0,45 195
furajeră
Fosfat 2 1,8 512
monosodic
Premix
itamino- 1 0,9
mineral
Total 100 86,5 106,9 7681 8890,5 286,9 916,1
1000
Revine pe 0,865 1,069 76,810 88,905 2,869 9,161
10,000
kg

Tabelul 18

AC 2 - Amestec de concentrate care asigură 79,64 g

PDIN/UNL

Specificare % SU UNL PDIN PDIE Ca P

Sare
Porumb 40 34,4 51,6 2800 4120 8 120
Orz 33 28,38 39,6 2244 2904 19,8 112,2
Srot floare 22 19,36 9,68 2992 1584 88 211,2
Sare 1 0,9 1000
Cretă 1 0,9 390
furajeră
Fosfat 2 1,8 512
monosodic
Premix 1 0,9
itamino-
mineral
Total 100 86,64 100,88 8036 8608 505,8 955,4
1000
Revine pe 0,866 1,009 80,360 86,080 5,058 9,554
10,000
kg

3. Alcătuirea raţiei
Alcătuirea propriu-zisă a raţiei constă în stabilirea cantităţii
fiecărui nutreţ
trodus în raţie şi calculul conţinutului în energie şi în substanţe
nutritive cu care
contribuie nutreţul respectiv la valoarea totală a raţiei.
50
Pentru fiecare cantitate de nutreţ introdusă în raţie, conţinutul
de energie şi
substanţe nutritive se stabileşte cu ajutorul tabelelor de valori
nutritive a nutreţurilor.
Prin însumarea valorilor parţiale ale nutreţurilor utilizate, se obţine
conţinutul total în
energi~ şi substanţe nutritive a raţiei furajere.
In raţia 2, diferenţa faţă de raţia de bază constă în asigurarea a
2,5 kg amestec
~e concentrate care asigură cerinţele pentru producţia de lapte care a
crescut cu 5 kg.
In acelaşi mod se va proceda pentru producţii de lapte mai mari cu
10,15 şi 20 de kg
(tabelul 20).
Tabelul 19
Raţie de bază 1 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică
15 kg lapte
cu 3,8 - 4 % grăsime
Specificare Cantitate SUkg UNL PDIN PDIE Ca
P Sare UIDL
nutreţ g g g g g
 (kg)
Necesar întretinere 8,8 6 395 395 30 18
30
Necesar productie 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5
30 15,9
Necesar total 15,9 13,8 1115 1115 82,5 55,5
60 15,9
Paiişti câmpie I 47 10,81 8,93 658,0 705,0 56,40
28,20 12,00
Lucernă T 18 3,40 2,88 378,0 288,0 55,80 10,80
3,40
Total ratie de bază 14,21 11,8 1036 993,0 112,2 39,00
0,00 15,40
Orz I 1,1 0,946 1,32 74,8 96,8 0,66 3,74
O
Tărâte I 1,1 0,957 0,957 101,2 81,4 1,54 13,2
O
Total raţie de bază 16,12 14,0 1212 1171,2 114,4
55,94 15,40
corectată

Tabelul 20
 Raţia 2 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 20
kg lapte
cu 3,8 - 4% grăsime

Specificare I Cantitate SUkg UNL PDIN PDIE Ca

P Sare UIDL
nutret (kg) g g g g g
Necesar întretinere 8,8 6 395 395 30 18
30
Necesar productie 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5
30 15,9
Necesar total 15,9 13,8 1115 1115 82,5 55,5
60 15,9
lPa;işti câmpie I 47 10,81 8,93 658,0 705,0 56,40
28,20 12,00
Lucernă I 18 3,40 2,88 378,0 288,0 55,80 10,80
3,40
[Total ratie de bază 14,21 11,8 1036 993,0 112,2
39,00 0,00 15,40
Orz I 1,1 0,946 1,32 74,8 96,8 0,66 3,74
O
[I'ărâţe I 1,1 0,957 0,957 101,2 81,4 1,54 13,2
O
ratairatie de bază corectată 16,12 14,0 1212 1171,2 114,4
55,94 15,40
CI I 2,5 2,16 2,67 192,03 222,26 7,17 22,90
25 O
otal I 18,28 16,76 1404,0 1393,4 121,6 78,84
25 15,40
 51

Tabelul 21

Raţia 3 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 25

kg lapte
cu 3,8 - 4% grăsime

ecificare I Cantitate SUkg UNL PDIN PDIE Ca P

Sare UlDL
nutret (kg) g g g g g
~ecesar întretinere 8,8 6 395 395 30 18 30
~ ecesar productie 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5 30
15,9
~ecesar total 15,9 13,8 1115 1115 82,5 55,5 60
15,9
?ajişti 47 10,81 8,93 658,0 705,0 56,40 28,20
12,00
zâmpie
=-ucemă 18 3,40 2,88 378,0 288,0 55,80 10,80
3,40
~oral ratie de bază 14,21 11,8 1036 993,0 112,2 39,00
0,00 15,40
Drz 1,1 0,946 1,32 74,8 96,8 0,66 3,74
O
_Mâte 1,1 0,957 0,957 101,2 81,4 1,54 13,2
O
-=-taI raţie de bază 16,12 14,0 1212 1171,2 114,4 55,94
15,40
corectată
_-~C1 5,1 4,41 5,45 391,73 453,42 14,63 46,72
51 O
:.;:}ta! 20,53 19,54 1603,7 1624,6 129,0 102,6 51
15,40

Tabelul 22

Raţia 4 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 30

kg lapte
cu 3,8 - 4% grăsime

~ cificarel Cantitate SUkg UNL PDIN PDIE Ca P

Sare UlDL
nutret (kg) g g g g g
~ecesar întretinere 8,8 6 395 395 30 18 30
Xecesar productie 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5 30
15,9
Xecesar total 15,9 13,8 1115 1115 82,5 55,5 60
15,9
Pajişti 47 10,81 8,93 658,0 705,0 56,40 28,20
12,00
câmpie
Lucemă 18 3,40 2,88 378,0 288,0 55,80 10,80
3,40
1.. otal ratie de bază 14,21 11,8 1036 993,0 112,2 39,00
0,00 15,40
Orz 1,1 0,946 1,32 74,8 96,8 0,66 3,74
O
Tărâte 1,1 0,957 0,957 101,2 81,4 1,54 13,2
O
Total raţie de bază 16,12 14,0 1212 1171,2 114,4 55,94
15,40
corectată
_-\C2 7,9 6,84 7,97 634,84 680,03 39,96 75,4 79
O
Total 22,96 22,06 1846,8 1851,2 154,36 131,4
79 15,40
52

Tabelul 23

Raţia 5 - pentru o vacă de 600 kg cu producţie zilnică de 35 kg

lapte cu 3,8 - 4%
grăsime

I
Specificare Cantitate SUkg UNL PDIN PDIE Ca P
Sare UIDL
nutret (kg) g g g g g
Necesar întretinere 8,8 6 395 395 30 18 30
Necesar productie 7,1 7,8 720 720 52,5 37,5 30
15,9
Necesar total 15,9 13,8 1115 1115 82,5 55,5 60
15,9
Pajişti 47 10,81 8,93 658,0 705,0 56,40 28,20
12,00
câmpie
Lucernă 18 3,40 2,88 378,0 288,0 55,80 10,80
3,40
Total ratie de bază 14,21 11,8 1036 993,0 112,2 39,00
0,00 15,40
Orz 1,1 0,946 1,32 74,8 96,8 0,66 3,74
Tărâte
Total raţie de bază
1,1 0,957 0,957
16,12 14,0
101,2 81,4
1212 1171,2
1,54 13,2
114,4 55,94
°°
15,40
corectată
AC2 10,8 9,36 10,90 867,89 929,66 54,63 103,18 108
Total 25,47 24,98 2079,9 2100,9 169,03 159,12 108
°
15,40

4. Verificarea raţiei
Verificarea raţiei constă în compararea totalului de energie şi
substanţe
nutritive asigurat prin nutreţuri cu necesarul stabilit în funcţie de
greutatea animalului
şi producţia de lapte. Se recomandă ca raţia să corespundă normei,
admiţându-se
depăşiri de până la 10% la energie şi proteină digestibilă. În
continuare se va verifica
volumul şi structura raţiei, raportul proteic şi raportul Ca!P.
Se poate verifica dacă raţia este săţioasă prin asigurarea cantităţii
de SU şi
m~. I

5.Împărtirea ratiei în tainuri

Împărţirea raţiei în tainuri - se face în funcţie de vârstă, de
nivelul de producţie
şi de starea fiziologică a animalului. În general, pentru animalele
adulte, raţia se
împarte în 2 - 3 tainuri /zi.
 53

CAPITOLUL III

SPECIFICUL ALIMENTATIEI
, TAURINELOR

3.1. PARTICULARITĂŢI DE DIGESTIE ŞI VALORIFICARE A

SUBSTANTELOR
, NUTRITIVE LA TAURINE

Datorită digestiei complexe, alimentaţia taurinelor prezintă o

serie de
particularităţi. Astfel, capacitatea şi compartimentarea tubului
digestiv permite
cestei specii prelucrarea digestivă a unor cantităţi mari de nutreţuri
voluminoase cu
un conţinut ridicat în celuloză.
Datorită acestui fapt taurinele pot valorifica bine nutreţurile
verzi, fânurile şi
:5.broaselegrosiere, nutreţul însilozat şi alte nutreţuri de volum pe
seama cărora pot
să-şi asigure până la 80% din cerinţele de substanţe nutritive. În
acelaşi timp sub
acţiunea florei bacteriene au loc la nivelul rumenului , procese de
scindare şi de
sinteză prin care taurinele îşi pot asigura cantităţi însemnate de
proteine şi vitaminele
C, K şi complexul B. În acest fel la rumegătoare nu apar carenţe ale
vitaminelor
hidrosolubile.
Masa totală microbiană reprezintă 5 - 10% din conţinutul rumen
al fiind
apreciată la 3 până la 8 kg şi este influenţată de tipul raţiei. Poate fi
influenţată şi
structura bacteriană, astfel la raţiile bogate în concentrate se reduce
conţinutul
rumenal în bacterii celulozice.
Procesele rumen ale atrag după sine unele avantaje: valorificarea
eficientă a
nutreţurilor celulozice; convertirea proteinei mai puţin valoroasă din
nutreţuri şi a
ubstanţelor azotate neproteice, în proteină cu o valoare biologică
ridicată.
54

Produşii principali ai proceselor de digestie rumenală sunt acizii

graşi volatili
(AGV) ce iau naştere pe seama fermentării glucidelor şi mai puţin pe
cea a
proteinelor şi grăsimilor din nutreţuri. Din totalul acizilor graşi
volatili, acizii acetic,
propionic şi butiric reprezintă până la 95%. Aceştea asigură până la
60 - 70% din
cerinţele în energie ale taurinelor. Bacteriile şi protozoarele care
ajung cu bolul
alimentar în intestinul subţire sunt supuse procesului de digestie
asigurând minimum
50% din cerinţele de proteină, aminoacizi ale animalului.
Microorganismele din
rumen scindează parţial sau total substanţele azotate din hrană până
la amoniac care
este metabolizat.
Acizii graşi volatili au acţiuni specifice în procesele metabolice
din organism.
Acidul acetic (produsul principal al digestiei celulozei) are rol
important în
lactogeneză şi în sinteza grăsimii din lapte, acidul propionic are rol
în sinteza tisulară
şi allactozei, iar acidul butiric intervine în sinteza proteinei şi a
lactozei din lapte. În
urma proceselor de scindare şi sinteză din rumen mai rezultă
bioxidul de carbon,
metanul, căldura de fermentaţie, masa celurală microbiană şi
poliglucide încorporate
în masa microbiană.
Cantitatea şi proporţia AGV absorbiţi în cursul unei zile este
influenţată de
structura raţiei şi de modul de administrare a hranei. S-a constatat că
pH rumenal
influenţează raportul între AGV. Astfel dacă valoarea acestuia scade
sub 6 se
formează o cantitate mai redusă de acid acetic decât de acid
propionic. Acest
fenomen are loc mai ales în cazul raţiilor bogate în glucide uşor
solubile care sunt
transformate în cea mai mare parte în acid lactic. Prin acumularea
acestuia în rumen
se crează un pH de 4,5 fapt ce favorizează procesele de
decarboxilare a
aminoacizilor, formarea de amine toxice şi apariţia acidozei. Prin
transformare în cea
mai mare parte a acidului lactic în acid propionic şi mai puţin în acid
acetic se
produce un dezechilibru al raportului dinte aceşti doi acizi.
Schimbarea raportului
acid acetic (scade) : acid propronic (creşte) duce concomitent la
scăderea grăsimii din
lapte şi la sinteza tisulară, substanţele nutritive fiind valorificate
eficient prin
creşterea în greutate.
Pentru producţia de lapte raportul optim acid acetic : acid
propionic este de 3 :
1, în timp ce în producţia de carne de 1,7 : 1. Schimbarea valorii
acestui raport se
poate petrece şi în cazul raţiilor cu un conţinut redus în celuloză (sub
13 - 14 %) .
Astfel de situaţii pot să apară când se utilizează fibroase puţine,
nutreţ verde tânăr,
fânu1 măcinat sau granulat sau raţii cu peste 60% concentrate.
 Absorbţia acizilor graşi volatili este influenţată de concentraţia
lor, care creşte
în primele ore de la furajare şi apoi scade treptat până la tainul
următor. Absorbţia
este favorizată în acelaşi timp de un pH mai scăzut al conţinutului
rumenal. Când pH-
ul creşte la 7 - 7,5 rata absorbţiei începe să scadă.
 55

Influenţa structurii raţiei asupra digestiei rumenale şi a

producţiei

Un rol important asupra digestiei rumenale îl are tipul

alimentaţiei. Astfel
structura raţiei, echilibrarea ei, modul de preparare şi programul de
furajare pot să
Influenţeze procesele rumenale şi prin aceasta producţia şi
reproducţia animalelor.
Un indiciu al mersului proceselor digestei îl constituie pH-ul
rumen al care are
ralorile normale cuprinse între 6,3 - 6,8 la vaci de lapte. Aceste
valori sunt realizate
la o raţie pe bază de fibroase, grosiere, porumb siloz recoltat în faza
de ceară în care
celuloza reprezintă minimum 14% din substanţa uscată la vaci şi
12% la juninci şi
uri. La o raţie pe bază de fibroase se realizează o secreţie salivară
abundentă care
:;rin proprietatea tampon menţine pH-ul rumenalla valori ridicate.
I Nutreţurile concentrate, rădăcinoasele şi nutreţul însilozat
bogat în apă reduc
secreţia salivară astfel că pH scade până la 5,5.
Trecerea rapidă la raţii cu cantităţi mari de concentrate sau
rădăcinoase (sfecla
ie zahăr) pot să reducă pH-ul sub 4,6 ca urmare a transformării
rapide a glucidelor
aşor digestibile în acid lactic care se absoarbe mai slab la nivelul
rumenului. Prin
scăderea pfl-lui rumenal apare acidoza cu consecinţele ei negative:
reducerea
consumului de nutreţuri, reducerea grăsimii din lapte, modificarea
gustului şi calităţii
Izptelui, apariţia mamitelor, tulburări de reproducţie. Un pH scăzut
sub 6 determină
reducerea digestibilităţii hranei la nivelul rumenului prin inhibarea
dezvoltării
teriilor celulozice cât şi pe parcursul tractusului intestinal.
Pentru a preveni apariţia acidozei trebuie asigurat minirnul de
celuloză (14%),
. raţia furajeră şi a unui tain de voluminoase. De asemenea cerealele
se utilizează
_ b formă aplatizate sau măcinate grosier şi se administrează în
cantităţi crescânde
ă la nivelul stabilit prin raţie. Se pot utiliza şi substanţe tampon
cum ar fi
.carbonatul de sodiu care se administrează în cantitate de 100 - 500
glzi. Acesta se
rroduce în raţie pogresiv pentru a evita reducerea apetitului. Ca
substanţe tampon se
::lai pot utiliza carbonatul de calciu, bentonita, acetatul de sodiu,
oxidul de magneziu.
Alcaloza rumenală apare când se administrează raţii sărace în
glucide şi
oogate în proteine, nitraţi şi uree care reduc concentraţia AGV în
pararel cu creşterea
zmoniacului în rumen. În alcaloza rumenală care este de asemenea
dăunătoare apar
-.:nnătoarele aspecte: scade consumul de nutreţuri; scade conţinutul
de grăsime din
pte; modificări de calitate a laptelui; tulburări de reproducţie.
Alcaloza apare când se utilizează timp îndelungat raţii cu un
nivel proteic
:idicat (peste 18%). În caz de alcaloză, se pot adminsitra oral l - 2
1oţet diluat cu apă
~entru a determina scăderea pH-ului şi reducerea absorbţiei
amoniacului din rumen.
56

Tabelul 24

Cauzele şi efectele abaterii de la valorile optime ale pH-ului

rumenal

pH prea scăzut Valoarea optimă pH prea

ridicat
(acidoză rumenală pH < 6) < pH-ului rumenal >
(alcaloză
6,3 - 6,8 la vaci de lapte rumenală pH > 7,5)
6,0 - 6,5 la taurine la
îngrăşat
Ratii
, cu cantiăti, mari de Raţii sărace în
glucide
concentrate foarte fin (energie) şi bogate
în
măcinate şi rădăcinoase proteine, nitraţi
şi
(sfeclă de zahăr); uree
insuficienţa fibroaselor în ~ Scade consumul
de
raţii, silozuri foarte acide nutreţuri
~ Scade producţia de lapte ~ Scade
conţinutul de
~ Scade consumul de grăsimi din lapte
nutreţuri ~ Modificari de
~ Scade conţinutul de calitate a laptelui
grăsimi din lapte ~ Tetanie
~ Modificari de calitate a ~ Diaree
laptelui ~ Cetoze
~ Mastite ~ Tulburări de
~ Timpanism reproducţie
~ Tulburări digestive ~ Tulburări
nervoase
~ Tulburări nervoase
~ Tulburări de reproducţie
 3.2. ALIMENTATIA
, TAURILOR DE REPRODUC TIE
,

Alimentaţia raţională a taurilor trebuie să asigure condiţia de

reproducţie pe tot
parcursul anului, influenţând favorabil desfăşurarea normală a
funcţiei de reproducţie.
La stabilirea regimului de hrănire şi alcătuire a raţiilor, se vor avea în
vedere
următoarele obiective: menţinerea lor în perfectă condiţie de
reproducător;
menţinerea apetitului sexual; obţinerea unui material seminal de
calitate şi în cantitate
 57
suficientă. Pentru realizarea acestor obiective este bine ca raţia
zilnică a taurilor să
aibă un volum mic, să cuprindă nutreţuri variate, de bună calitate, cu
valoare nutritivă
::idicată şi să corespundă normelor de hrană în vigoare. Nu se
recomandă tipul de
ănire voluminos, deoarece acesta duce la mărirea abdomenului şi
reducerea
potenţei sexuale.
Dacă subalimentaţia şi alimentaţia dezechilibrată se reflectă
asupra cantităţii şi
calităţii materialului seminal, supraalimentaţia este mult mai
dăunătoare, determinând
~ grăşarea, urmată de tulburări locomotorii şi reducerea apetitului
sexual.

Cerinţele nutriţionale ale taurilor sunt determinate de:

~ Masa corporală
~ Intensitatea folosirii la montă (numărul de recoltări; monte pe
săptămână).
Normele de hrană pentru taurii adulţi sunt prezentate în tabelele
25 şi 26.

Tabelul 25

Normele de hrană pentru taurii de reproducţie

Greut. CI SU ENC PDI Ca P Mg Na

DERm
corp. (UST) max. (UNC) (g) (g) (g) (g) (g)
(kg) (kg)
700 10,1 10,0 7,23 460 56 42 14 20
0,72
800 11,2 10,5 8,03 510 65 48 14 21
0,72
900 12,0 11,0 8,72 560 68 52 15 23
0,73
1000 12,8 12,0 9,40 610 72 56 16 24
0,73
1100 14,0 13,0 10,21 650 74 58 17 25
0,73
1200 14,7 14,0 10,90 695 76 60 18 26
0,74
1300 15,5 15,0 11,47 740 78 62 19 27
0,74

La întocmirea raţiilor furajere se ţine cont de faptul că taurii au o

capacitate de
ingestie mai mică decât vacile, respectiv 1,8 kg S.UI 100 kg masă
vie (faţă de 2,5 kg
.UI 100 kg masă vie, la vaci).
58

Tabelul 26

Norme de hrană pentru taurii de reproducţie

Greutatea S.U. U.n P.d Ca P Sare

Caroten
Corporală (kg) (g) (g) (g) (g) (mg)
(kg)
1. Tauri în inactivitate (repaus)
500 10,0 5,8 521 35 29 35 200
600 11,0 6,5 564 39 33 42 240
700 12,2 7,2 651 43 36 56 280
800 13,1 7,8 675 47 38 59 320
900 14,2 8,4 725 51 42 63 360
2. Tauri cu activitate mijlocie (o montă pe zi)
500 12,2 6,3 663 44 37 40 300
600 11,4 7,1 750 50 42 48 360
700 12,4 7,8 818 55 47 56 420
800 13,4 8,4 880 59 50 64 480
 900 14,6 9,1 955 64 55 72 540
1000 15,5 9,8 1030 70 60 75
600
3. Tauri cu activitate intensă (2 monte pe zi)
500 11,2 6,7 831 47 40 40 400
600 11,6 7,6 942 53 46 48 480
700 13,9 8,3 1029 58 50 56
560
800 15,0 9,0 1116 63 54 64
640
900 16,2 9,7 1203 68 58 72
720
1000 17,3 10,5 1365 75 64 78
760

Cantităţi1e medii de nutreţuri (kg) care pot fi folosite în hrana

taurilor sunt:

Tauri tineri Tauri adulţi

(peste 400 kg) (circa 1000 kg)
Iarna Fibroase 2,5 - 4,0 5,5 - 8,0
Nutreţuri murate 4 - 12 7 - 17
 Rădăcinoase (sfeclă, morcovi) 4 -10 8-
15
Concentrate 1,5 - 5,0 2 - 5,5

Vara Nutreţ verde 10-20 15 - 25

Fibroase 2-4 2-5
Concentrate 1,5 - 4,0 2-5
 59

Ca nutreţuri fibroase se folosesc în special fânurile naturale

sau de graminee
cultivate şi în mică masură cele de leguminoase (1 - 3 kg/zi) ,
cerinţele în proteină
fiind mai reduse. În cazul în care lipseşte sau se administrează în
cantităţi mici,
_ ntru asigurarea necesarului de substanţă uscată. Halga P. si col.
(2002) recomandă
-- se administreze paie de cereale la discreţie.
În ceea ce priveşte silozul de porumb, se recomandă cel muIt
0,5 kg SU/lOO kg
ă vie. Pentru asigurarea carotenului (care are un rol important
în procesul de
spermatogeneză) se folosesc 2 - 6 kg morcovi! cap/zi.
Nutreţurile verzi se recomandă să fie cosite şi administrate la
iesle sub formă
filită. Pentru a reduce volumul raţiei şi a mări concentraţia în
energie şi substanţe
nutritive, în sezonul de vară alături de nutreţul verde se introduc 2 -
5 kg de fân în
raţia taurilor.
Dintre concentrate, ovăzul trebuie să reprezinte 30-50% la
care se adaugă orz,
2.:râţe de grâu, mazăre, şroturi etc. Uruiala de porumb nu trebuie să
depăşească 30%
fu amestecul de concentrate destinat taurilor, predispunând
animalele la îngrăşare.
Deşi literatura de specialitate din ţara noastră recomandă utilizarea
nutreţurilor de
igine animală (ouă, lapte) în hrana taurilor utilizaţi intens la montă
(recoItări de
terial seminal), cercetările din ultimii ani au evidenţiat faptul că
valoarea biologică
z proteinelor din hrana taurilor nu a influenţat cantitatea şi calitatea
materialului
: =minal.
Necesarul de substanţe minerale (Ca, P, Mg) este asigurat în
general de
nutreţurile obişnuite folosite în alimentaţia taurilor, însă pentru
asigurarea cerinţelor
::e vitamine liposolubile (A,D,E) şi micro elemente (Mn, Zn, Cu şi
1) se recomandă
folosirea unui premix vitamino-mineral specific.
Pentru taurii utilizaţi la însămânţări artificiale se pot folosi
nutreţuri combinate
_ nivel proteic între 15 - 16% proteină brută. Aceste nutreţuri
combinate trebuie să
asigure 70 - 80% din necesarul zilnic de substanţe nutritive (în
special din cele
energetice). Din nutreţul combinat folosit, circa 50 - 60% este
reprezentat de ovăz
't, urmat de orz, porumb, şroturi de floarea - soarelui sau soia,
mazăre etc.
Substanţele minerale şi vitaminele se includ în nutreţurile combinate
prin suplimente
specifice şi zoofort.
Cantitate a zilnică de nutreţ combinat ce se administrează
unui taur variază între
- - 8 kg în funcţie de diferiţi factori ca: sezon, greutate corporală,
vârstă, regim de
folosire etc. Pentru taurii utilizaţi la însămânţările artificiale raţia
poate fi formată din:
ran 10 kg (gramine şi leguminoase), nutreţ combinat 5 kg şi
suculente (morcov) 5 kg.
 În tabelul 27 sunt prezentate reţete de nutreţuri combinate
pentru tauri utilizaţi
la însămânţări artificiale.
60

Tabelul 27

Reţete de nutreţuri combinate pentru tauri de reproducţie (30-

1)

Specificare Variante (%)

1 2 3 4
Porumb 30,0 - - 17,0
Orz - 45,0 21,0 -
Ovăz 22,0 10,0 10,0 15,0
Grâu - - 25,0 22,0
Tarâţe de grâu 10,0 7,0 8,0 10,0
Făină de lucernă 13,0 15,0 14,0
13,0
Şrot de floarea-soarelui 20,0 18,0 17,0
18,0
Carbonat de calciu 1,5 1,5 1,5 1,5
Supliment mineral 1,5 1,5 1,5 1,5
Zoofort T5 1,0 1,0 1,0 1,0
 Sare 1,0 1,0 1,0 1,0
Total 100 100 100 100
Condiţii de calitate
S.U./KG 0,88 0,88 0,88 0,88
U.N./kg 0,91 0,90 0,92 0,93
P.B. g/kg maximum 165 165 165
165
P.B. g/kg minimum 160 160 160
160
P.d. g/kg maximum 140 140 140
140
P.d. g/kg minimum 135 135 135
135

Alimentaţia taurilor de reproducţie trebuie să se facă individual,

în funcţie de
particularităţile şi intensitatea folosirii la montă sau recoltări de
material seminal;
diferenţele între indivizi fiind făcute în general prin cantitate a şi
structura amestecului
de concentrate. Când în hrană se folosesc cantităţi mari de
concentrate (3-5 kg.)
acestea se administrează fracţionat de 2-3 ori pe zi şi numai după
administrarea
nutreţurilor de volum (fân, siloz etc.). Raţia se administrează în 2-3
tainurilzi.
Adăparea taurilor se face la discreţie, folosind adăpători
automate în adăposturi
sau acolo unde acestea nu există, se practică adăparea zilnică de 4 - 5
ori. Adăparea
la interval mare de timp nu este recomandată, deoarece animalul
consumă multă apă,
din care cauză se formează abdomenul de paie.
 61

Tabelul 28
Raţii pentru tauri de reproducţie (rase de lapte)

Specificare UM Masa corporală

(kg)
800 1100
Pajişti naturale (sub formă plătită) Kg 18,5
-
~ân natural Kg 3,5 6,0
Siloz de porumb Kg - 8,0
Ovăz Kg 1,15 2,3
Orz Kg 1,15 -
Porumb Kg - 1,3
Supliment mineralo- vitaminic Kg 0,10
0,10
Sare- sub formă de bulgări pentru lins -
-
Caracteristici nutritive
5U 8,1 10,2
-:..~ 8,2 10,45
?DIN (g) 692 772
?DJE (g) 691 822
:"lDB 6,75 8,24

Tabelul 29
Nivelul de vitamine şi minerale recomandate în alimentaţia
taurilor de
reproducţie
(după Hoffmann M, 1990)

Cerinţe raportate la 1 kg SU din ratie Premix- 1% în

nutretul combinat
"ltamina A 3600 U1 VitaminaA
1.000.000 UI!kg
-. itamina D2 360U1 Vitamina D,
200.000 UIJkg
'."itaminaE 30mg VitaminaE
800 mg/kg
2,0 g Vitamina K3 150
mg/kg
1,6 g Vitamina B, 50
mg/kg
 1,1 g VitaminaB2 170
mg/kg
~a 1,1 g Vitamina B6 90
mg/kg
Zn 40mg Vitamina Bl2
1.000 ~g
Co 0,08 mg Acid pantotenic
380 mg!kg
8mg Acid nicoitinic 1.200
mg/kg
60mg Acid folie 70 mg!
kg
50mg Biotină 8.000 ~g!
kg
0,15 mg Fe 1.800
mg/kg
Mn 7.500 mg/kg
Zn 6.000mg!kg
Cu 1.300 mg/kg
Co 1.200 mg/kg
Se 12 mg/kg
1 18 mg!kg
 Ca 27%
P 2%
Na 4%
Antioxidant 10.000
mg/kg
62
Exemple de raţii pentru tauri de reproducţie întocmite
~W;:;:LJu.J. propus de
IBNA:

Raţie pentru un taur de reproducţie cu greutatea rvr.-

~~~",,~- ~ kg - iarna

Tabelul 30

Normă de hrană

Specificare CE n
CI SUmax UNC PDI
1- DERm
(SUB) (kg) (g) <b g)
...;g
Normă 11,2 10,5 8,03 510 65
0,72

Ca nutreţuri de volum se foloseşte un amestec fo

~. siloz de porumb
40%+ fân de lucernă 30%+ paie de ovăz 30%.

Tabelul 31
Caracteristicele nutreţurilor de volum (la 1 kg SL)

Nutreţuri S.U UNC PDIN PDIE Ca

P USB DEV
(kg) (g) (g) (g) (g)
Siloz de 0,300 1,04 46 66 4,3 32,3
110 0,95
porumb
Fân de 0,850 0,68 107 68 14,9 2,89
1,12 0,61
lucernă I
Paie de 0,875 0,53 24 49 2,7 1,0
1,70 0,31
ovăz
I
UNC= (1,04 x 0,4)+ (0,68 x 0,3)+ (0,53x 0,3)= 0,78 UNC/kg SUI
amestec

USB= (1,10 x 0,4)+ (1,12x 0,3)+ (l,70x 0,3)= 1,29 USB/kg SUI
amestec

DEV=0,60

DEV<DERm (0,60<0,72)~ trebuie să se folosească concentrate

Astfel. USB "aparentă" =1,37

Cantitatea maximă de nutreţ de = USBIUSBaparentă=

11,2/1,37 = 8,2 kg SU
volum ce poate fii ingerată de animal amestec

din care:
 63

• Siloz de porumb - 3,28 kg SU (10,90 kg nutreţ)

• Fân de lucernă - 2,46 kg SU (2,90 kg nutreţ)

• Paie de ovăz - 2,46 kg SU (2,8 kg nutreţ)

Tabelul 32
Structura raţiei

kg s.u. UNC PDIN PDIE Ca P

(kg) (g) (g) (g) (g)
~_ utreţuri 10,5 8,03 510 510 65 48
Siloz de 10,9 3,27 3,40 153 218 14,17
7,52
porumb
Fân de 2,9 2,46 1,68 264 168 36,54
6,96
lucernă
Paie de ovăz 2,8 2,45 1,30 59 120 6,61
2,44
Total amestec - 8,18 6,38 476 506 57,32
16,92
Deficit - 2,32 1,65 34 4 7,68 31,08
Morcovi 4 0,48 0,67 24 40 1,96
1,64
Ovăz 1 0,87 1,00 67 60 1,14 3,58
Fosfat dicalcic 0,140 - - - - 33,6 25,9
Total - 9,53 8,05 567 606 94,02 48,0

Tabelul 33

Raţie pentru un taur de reproducţie cu greutatea corporală de

1100 kg - iarna

kg S.D. UNC PDIN PDIE Ca P

(kg) (g) (g) (g) (g)
~Xutreţuri 13,0 10,21 650 650 75 58
Siloz de 10 2,71 2,76 130 150 10,0
7,0
porumb
Fân de munte 5,5 4,68 3,46 292 330 28,05
14,3
Total nutreţuri - 7,39 6,22 422 480 38,05
21,3
de volum
Deficit - 5,61 3,99 228 170 35,95 36,7
Ovăz 2,0 1,75 2,00 134 120 2,28
7,16
Porumb 1,5 1,31 1,99 111 153 0,39
3,80
Fosfat dicalcic 0,14 - - - - 33,6 25,9
Total - 10,45 10,21 667 753 74,32
58,0
64
Tabelul 34
Raţie pentru un taur de reproducţie cu greutatea corporală de
1100 kg- vara

kg S.u. UNC PDIN PDIE Ca P

(kg) (g) (g) (g) (g)
~Nutreţuri 13,0 10,21 650 650 74 58
Paiisti munte 26 4,34 4,55 364 364 26
15,6
Fân de munte 3 2,55 1,89 159 180 15,3
7,80
Total nutreţuri - 6,89 6,44 523 544 41,3
23,40
de volum
Deficit - 6,11 3,77 127 106 32,7 34,60
Porumb 2,1 1,83 2,79 155 214 0,55
5,31
Ovăz 1,0 0,87 1,0 67 60 1,14 3,58
Fosfat 0,139 - - - - 33,36 25,71
dica1cic
Total - 9,59 10,23 745 818 76,35 58,0
 3.3. ALIMENTATIA
, VACILOR DE LAPTE

3.3.1. Alimentaţia vacilor în gestaţie avansată (repaus

mamar)

La vaci, faţă de femelele altor specii (oaie, capră, iapă) gestaţia

în cea mai mare
parte a ei (circa 7 luni) se suprapune peste lactaţie. În aceste condiţii
alimentaţia
vacilor în prima parte a gestaţiei se face în funcţie de producţia de
lapte pe care o dau,
fără a se ţine cont de cerinţele specifice pentru gestaţie.
Având în vedere că 65 - 70% din greutatea la naştere a fetusului
se sintetizează
în ultimele două luni de gestaţie (respectiv luna a S-a şi a 9-a de
gestaţie), vacile se
înţarcă iar în hrană se asigură cerinţele de energie şi substanţe
nutritive pentru:
 • întreţinerea funcţiilor vitale;
• creşterea fătului
• formarea de rezerve corporale ale mamei (grăsime, proteine şi
minerale), care
vor fi utilizate în prima parte a lactaţiei;
• acoperirea pierderilor datorate intensificării metabolismului
specific femelelor
gestante,
În această perioadă raţia vacilor gestante trebuie să aibă o mare
valoare
energetică şi în acelaşi timp să conţină cantităţi suficiente de
proteine, substanţe
minerale şi vitamine. Valoarea energetică ridicată a raţiei contribuie
la formarea
rezervelor în organismul matern pentru lactaţia următoare, iar
proteinele din raţie
asigură o bună dezvoltare a fetusului. Nivelul energetic excesiv din
perioada gestaţiei
avansate duce la creşterea frecvenţei endometritelor puerperale.
 65

Aportul insuficient de energie din a doua parte a gestaţiei duce

atât la multipare
- şi la primi pare la o frecvenţă mai mare a repetării căldurilor după
fătare.
Subalimentaţia energetică din această perioadă poate determina:
reducerea
__ tăţii viţelului la naştere, a viabilităţii şi a sporului de creştere a
acestuia; scăderea
_ ucţiei de lapte; creşterea intervalului între fătare şi monta
fecundă.
Supraalimentaţia exagerată ca nivel şi durată poate provoca:
distocii datorită
.: ării femelelor şi a creşterii greutăţii corporale a fătului; creşterea
mortalităţii
ăş

- atale; întârzierea manifestării primului ciclu estral.

Odată cu avansarea în gestaţie va creşte treptat necesarul
energetic, acesta fiind
 timele două luni cu 32 - 35% mai mare decât la începutul
gestaţiei sau cu circa
- ~ mai mare în comparaţie cu necesarul pentru întreţinere.
Cerinţele mari de substanţe minerale din această perioadă
rezultă din
~nsificarea mineralizării scheletului fetuşilor şi din refacerea
rezervelor epuizate în
ul lactaţiei, Carenţele de calciu şi fosfor determină osteomalacia
la mamă,
: erea producţiei de lapte în lactaţia următoare, distrofiile şi
rahitismul la viţei.
_. sa fierului şi cobaltului produce anemia, iar carenţa în iod
determină scăderea
ităţii noului născut. Carenţa vitaminei A influenţează de
asemenea, vitalitatea
or - născuţi, determinând uneori avortul. Deficitul în vitamina D
duce la tulburări
metabolismul calciului şi fosforului, manifestate prin rahitism la
viţei, iar la vaci
_ fătare ciclul estral se manifestă slab.
ă
 Necesarul de substanţe nutritive pentru vaci gestante este
prezentat în tabelul 35.

Tabelul 35

Norme de hrană pentru vaci în gestaţie (prelucrare după

INRA)

Greutatea corporală şi UNL PDI Ca P SU

UIDL
luna de gestaţie (g) (g) (g) (kg)
Luna a S-a 500kg 7,03 480 46 27 15
15,5
600kg 7,74 530 52 32 L L
Lunaa9-a 500kg 8,15 543 56 29,5
600kg 8,91 600 61 35 11
11,5
Corecţii pentru variaţia 0,70 50 6 5 0,8-1,5
1,0
greutăţii corporale cu
 ±l00kg

În hrana vacilor aflate în gestaţie avansată se folosesc aceleaşi

nutreţuri ca şi în
:impullactaţiei, diferenţele fiind doar de ordin cantitativ şi calitativ.
Cantitatea de SU
gerată de vacile gestante este mult mai mică decât în timpullactaţiei
(70- 80% din
rngesta maximă) datorită reducerii capacităţii tubului digestiv ca
urmare a creşterii
volumului uterului gestant.
66

Necesarul în S.u. pentru vacile gestante depinde de greutatea

corporală, nivelul
producţiei după fătare şi structura raţiei. Pentru vacile înţărcate şi
gestante se pot
folosi următoarele valori de S.u. calculate pentru 100 kg greutate vie
(tabelul 36).

Tabelul 36

Necesarul de S.U. pentru vacile de lapte înţărcate şi

gestante
(kg / 100 kg greutate vie)

Greutatea vie (kg) 400 500 600

Cantitatea de lapte 3000 3000-5000 6000
planificată (1)
Necesar S.U. (kg) 2,2 - 2,4 2,1 - 2,3 2,0 - 2,2

Trebuie evitate din raţie nutreţurile mucegăite, alterate,

îngheţate. Nu se
folosesc nutreţuri cu un conţinut ridicat de nitraţi şi nitriţi, masa
verde depozitată în
grămezi şi încinsă, silozuri în care temperatura în timpul murării a
fost ridicată
(50 - 60°C).
În ultimele săptămâni de gestaţie trebuie evitat excesul de
calciu; Halga P. şi
col. (1999) recomandând chiar o reducere a nivelului de Ca din
hrană şi o
suplimentare a nivelului de vitamină D, pentru a evita hipocalcemia
puerperală (febra
laptelui). În acest sens fânul de leguminoase care este bogat în Ca nu
trebuie să
depăşească 2-3 kg/cap/zi.
Cantităţile medii de nutreţuri care se pot administra în hrana
vacilor aflate în
repaus mamar sunt:
Iarna
• Fânuri: 5-7 kg
• Rădăcinoase: 10-15 kg
• Nutreţuri murate: 10-15 kg
 • Concentrate: 1-3 kg
Vara
• Nutreţuri verzi: 40-50 kg
• Concentrate: 1-3 kg.
Mărirea concentraţiei energetice a raţiilor vacilor gestante,
concomitent cu
avansarea în gestaţie, trebuie să se facă pe seama nutreţurilor de
volum cu
palatabilitate şi digestibilitate ridicată (sfeclă, morcovi, gulii etc.) şi
nu pe baza
concentratelor.
'În continuare sunt prezentate câteva exemple de raţii
recomandate în
a:1imentaţiavacilor aflate în repaus mamar.
67

Tabelul 37
Raţii pentru vaci gestante aflate în repaus mamar

Nutreţuri Luna a 8-a de gestaţie Luna

a 9-a de gestaţie
Greutatea corporală (kg)
Greutatea corporală (kg)
500 550 550
600
Fân natural 2,0
3,5
Fân de lucernă
2,3
Siloz de porumb
15,0
Tărâţe de grâu
Pajişti 38,0 44,0
Orz 1,2
1,2
Lucernă masă verde 10
Amestec de concentrate* 1
Porumb masă- verde 25
Premix vitamino- mineral 0,20 0,20
0,20 0,20
Caracteristici nutriti ve
UNL 7,03 7,96 8,60
9,02
PDIN (g) 600 711,8 738
657
PDIE (g) 603 733,4 724
713
Ca (g) 50,2 85,4 53,5
58,6
P (g) 25,5 35,6 31
25
• Amestecul de concentrate este format din: porumb - 45%,
mazăre - 4%, tărâţe de grâu - 23,5%, şrotun de
soia- 20%, fosfat dicalcic - 6%, sare -1,5%.
Tabelul 38

Structura premixului vitamino-mineral

Specificare Specificare
Ca 14,0% Pantotenat de calciu
40mg
p 8,0% Acid nicotinic
600mg
~a 10,0% VitaminaA
1.000.000 VI
:yfg 4,0% Vitamina D3
130.000 VI
Zn 6.000 mg VitaminaE
1.000 mg
:yfn 4.000mg Vitamina B,
40mg
Cu 1.000 mg Vitamina B2
20mg
1 100mg Vitamina B6
10mg
Co 20mg Vitamina B 12
100mg
Se 40mg
68

3.3.2. Alimentatia, vacilor în lactatie

,

Alimentaţia raţională a vacilor de lapte presupune:

1. Stabilirea cerinţelor nutritive care sunt compuse din:
• necesarul pentru funcţiile vitale,
• necesarul pentru producţia de lapte
• necesarul pentru susţinerea gestaţiei
2. Stabilirea raţiei de bază, formată din nutreţurile de volum
3. Stabilirea amestecului de concentrate
Necesarul nutritiv pentru menţinerea funcţiilor vitale depinde
de masa
corporală a animalului şi într-o mică măsură de tehnologia de
exploatare (exemplu:
întreţinerea pe păşune duce la creşterea necesarului de energie şi
substanţe nutritive,
faţă de întreţinerea în adăpost) şi temperatura mediului. În cazul
vacilor întreţinute în
stabulaţie liberă sau la păşune necesarul nutritiv pentru întreţinerea
funcţiilor vitale se
majorează cu 10%.
La vacile tinere, pentru a asigura continuarea creşterii masei
corporale
necesarul nutritiv calculat pentru funcţiile vitale se măreşte cu 20%
la prima lactaţie
şi cu 10% la lactaţia a doua.
Necesarul de substanţe nutritive pentru producţia de lapte este
determinat de
nivelul producţiei de lapte şi de conţinutul de grăsime al acestuia. În
timpullactaţiei
cerinţele nutriţionale pentru întreţinerea funcţiilor vitale rămân
relativ constante, în
timp ce necesarul pentru producţia de lapte, la începutul perioadei de
lactaţie creşte
foarte rapid, iar după ajungerea la un nivel maxim descreşte
progresiv. Avându-se în
vedere cheltuielile relativ reduse de energie şi substanţe nutritive
pentru creşterea
fetusului în primele circa 2/3 ale gestaţiei (primele 7 luni de gestaţie)
vacile sunt
hrănite la nivelul cerinţelor pentru întreţinerea funcţiilor vitale şi a
producţiei de
lapte.
În cazul fermelor de vaci de lapte dată fiind variabilitatea mare
a productivităţii
fiecărui animal,
pentru o alimentaţie raţională şi o valorificare eficientă a
resurselor furajere se
recomandă întocmirea unei raţii de bază din nutreţurile de volum,
care se
administrează tuturor vacilor din fermă şi folosirea a două sau mai
multe amestecuri
de concentrate dintre care unul constituit din concentrate energetice
(porumb, orz etc)
şi al doilea din concentrate proteice (şroturi de soia, şroturi de
floarea-soarelui,
mazăre etc) şi premixuri vitamino-minerale, Structura şi cantitatea
amestecului de
concentrate se stabileşte pentru fiecare animal (sau grup de animale),
în funcţie de
producţia de lapte prevăzută a se obţine.
Având în vedere că în primele 8-10 săptamâni de lactaţie vacile
au un apetit
mai scăzut, este necesar să se administreze cantităţi mai mari de
concentrate; raportul
dintre voluminoase şi concentrate ajungând în cazul vacilor cu
producţii mari de lapte
până la 50: 50 care poate fi realizat cu o raţie zilnică de 9- 11 kg.
concentrate/ zi. Cu
avansarea perioadei de lactaţie şi cu scăderea concomitentă a
producţiei de lapte se va
reduce şi cantitatea de concentrate, ajungându-se la sfârşitul
perioadei de lactaţie la
 69

un raport voluminoase:concentrate de 80:20. Modificarea

structurii raţiei trebuie să se
facă treptat astfel încât să nu fie influenţată negativ fennentaţia
rumenală şi respectiv
i rocesele de digestie şi absorbţie a substanţelor nutritive. Pentru ca
procesele de
fermentaţie rumenală să decurgă în bune condiţii (pH-ul rumenal de
6,5 - 6,8;
raporutul acid acetic : acid propionic de 3 :1) este necesar ca
procentul de fibroase din
cadrul substanţei uscate a raţiei să fie de 15 - 16% pe toată perioada
lactaţiei.
Necesarul de substanţe nutritive pentru vaci de lapte după
diferiţi autori este
redat în tabelele 39,40, 41 şi 42.
Iarna, sortimentele de nutreţuri şi cantităţile recomandate în
alimentaţia
'acilor cu lapte sunt:
Fânuri 5-15 kglzi. Minimul de fân este de 3 kg, iar cantitatea
maximă este
condiţionată numai de concentraţia lor redusă în energie (sub 0,75
UNL/kg SU), care
vacile cu producţii mari poate limita capacitatea productivă.

Tabelul 39

Norme de hrană şi capacitatea de ingestie la vaci de lapte

(după INRA, 1988 citat de Halga P., 2002)

Vacă de 600 kg UNL PDI Ca P SUI

UIL
Vaci în producţie (g) (g) (g) (kg)
Cantitate de grăsime g/kg
32 36 40 44
3,0 2,5 2,5 2,5 7,15 515 47 30 11
11,5
5,5 5,5 5,0 4,5 8,44 635 57 35 -
-
8,5 8,0 7,5 7,0 9,73 755 67 40 15
15,5
11,5 10,0 10,0 9,5 11,02 875 78 45 13,4
15,3
 14,0 13,5 12,5 12,0 12,31 995 89 50
14,2 15,6
17,0 16,0 15,0 14,0 13,6 1115 100 54
15,1 15,9
20,0 18,5 17,5 16,5 14,89 1235 108 58
15,9 16,2
22,5 21,5 20,0 19,0 16,20 1355 115 62
16,7 16,5
25,5 24,0 22,5 21,0 17,47 1475 123 66
17,6 16,7
28,5 26,5 25,0 23,5 18,76 1595 130 71
18,4 17
31,5 29,5 27,5 26,0 20,05 1715 135 73
19,2 17,2
34,0 32,0 30,0 28,5 21,34 1835 140 75
20,1 17,5
37,0 34,5 32,5 30,5 22,63 1955 145 77
20,9 17,7
40,0 37,0 35,0 33,0 23,92 2075 150 80
21,7 17,9
42,5 40,0 37,5 35,5 25,21 2195 155 82
22,5 18,1
 45,5 42,5 40,0 37,5 26,50 2315 160 85
23,4 18,3
48,0 45,5 42,5 40,0 27,80 2435 165 88 -
18,5
51,0 48,0 45,0 42,5 29,07 2555 170 91 -
18,7
Corecţia pentru variaţia greutăţii 0,70 50 6 5 0,8
- 1,5 1,0
corporale cu ± 100 Kg
70

Tabelul 40
Norme de hrană pentru întreţinerea funcţiilor vitale la vaci în
perioada de lactaţie

Greutatea corporală S.U UN. P.D. Ca

P Sare Caroten
kg kg g g g g
mg
500 8,0 4,6 300 25 13
23 150
550 9,0 4,9 330 28 14
25 170
600 9,6 5,1 340 30 15
26 180
650 10,8 5,4 365 33 17
27 220
700 11,6 5,6 390 35 18
28 220
Tabelul 41
Norme de hrana pentru producerea unui litru de lapte, cu diferite
procente de grăsime

Procentul S.U U.N. P.D. Substanţe

minerale Caroten
de grăsime din Kg g Ca P
Sare mg
lapte g g g
3,0 - 3,2 0,385 0,42 42 2,5 2,1
2 15
3,3-3,4 0,418 0,44 44 2,7 2,2
2 15
3,5-3,7 0,450 0,46 46 2,8 2,3
2 15
3,8 - 4,0 0,482 0,48 48 2,9 2,4
2 15
4,1-4,3 0,514 0,50 50 3,0 2,5
2 15
4,4-4,7 0,546 0,53 53 3,2 2,7
2 15
4,8-5,1 0,578 0,56 56 3,4 2,9
2 15
5,2-5,6 0,610 0,59 59 3,7 3,2
2 15
5,7-6,1 0,640 0,63 63 4,0 3,4
2 15

Tabelul 42
Norme de hrană pentru vaci în lactaţie (cu 4% conţinut în
grăsime)

Producţia SU UN PD Substante
minerale (g) Caroten'
zilnică de (kg) (g) Ca P Mg
NaCl (mg)
lapte (1)
a). Vaci cu masă corporală de 500 kz:
15 13-15 12,0 1200 75 56
15 56 410
20 15-16 14,5 1500 91 69
17,5 65 525
 25 15-17 17,0 1800 108 83
20 75 650
30 16-19 19,5 2100 125 96
22,5 85 275
35 19-20 22,0 2400 140 110
25 95 900
40 21-22 24,5 2700 155 123
27,5 105 1025
b). Vaci cu masă corporală de 600 Kg:
15 14-16 12,8 1250 80 59
16,5 60 415
20 15-17 15,8 1550 96 72
19 70 530
25 16-18 17,8 1850 113 86
21,5 89 655
30 18-20 20,3 2150 129 99
24 100 780
35 20-22 22,8 2450 145 113
26,5 110 905
40 23-24 25,3 2750 161 126
29 120 1030
 71

Fibroasele grosi ere în funcţie de producţia de lapte a

vacilor se pot administra
. sub formă preparată în cantitate de până la 4 - 5 kglzi şi în
special cu scopul
zsigurării nivelului optim de celuloză brută în raţie de care depinde
bunul mers al
selor de digestie şi fermentaţie rumenală.
Suculente 25 - 40 kg. În balanţa suculentelor de iarnă cea mai
importantă
- dere o deţine silozul de porumb, plantă întreagă (faza de coacere în
ceară), care
- te fi folosit în cantităţi de până la 25 - 35 kg fiind păstrată proporţia
de 1/5 - 7 cu
eţurile fibroase. Pentru tamponarea acidităţii silozului se
recomandă ca în raţia
acilor de lapte să se introducă câte 2 g carbonat de calciu pentru
fiecare kg de siloz,
.ar dacă cerinţele de calciu au fost asigurate de nutreţurlle din raţie
(mai ales atunci
_d din raţie face parte fânul de lucerna). La acestea se adaugă
semisilozurile şi
A

semifânurile din graminee şi legumonoase, care se pot introduce în

raţiile zilnice la
'acile de lapte în cantitate de 8 -15 kg, putând fi folosite până în
preajma fătării.
Sfecla furajeră, pentru efectul ei lactogen este bine să asigure 8
- 12% din SU
I

a raţiei prin administrarea zilnică a 20 - 30 Kg. Dintre produsele

secundare
industriale, în alimentaţia vacilor de lapte se recomandă cele
provenite din industria
berii, respectiv borhotul de bere în cantităţi de 8 - 12 Kg/cap/zi.
Concentrate, în funcţie de nivelul producţiei de lapte (tabelul
45),
recomandându-se în general 0,25 - 0,35 kg/l litru de lapte la vacile
cu producţii de
peste 10 llzi iarna şi 13-15 Uzi vara.
Adaosul de grăsimi în hrana vacilor de lapte, contribuie la
creşterea valorii
energetice a raţiilor, fiind folosite în acest scop seminţele de
oleaginoase, uleiurile
vegetale, grăsimi animale şi grăsimi protejate. Cercetările efectuate
pe plan mondial
arată că suplimentul zilnic de grăsimi, de 600 - 700 g, determină
creşterea producţiei
de lapte cu 3 - 3,5 Uzi. Unele cercetări evidenţiază influenţa
favorabilă a
suplimentului de grăsimi protejate asupra reproducţiei la vaci
(Ferguson, 1990).

Tabel 43
Efectul suplimentării cu grăsime protejată asupra
reproducţiei la vaci
(Ferguson şi col., 1990)
I Parametri Martor (fără Cu
grăsime (0,5 kg
grăsime) Megalac)
Numărul de vaci 138 115
Inseminări per gestatie 1,96a
1,57b
Zile până la prima in seminare 80,9
80,4
Rata de gestaţie la prima inseminare % 42,6a
59,lc
Rata de gestatie pe toate inseminările ( % ) 40,7a
59,3c
..
* cele marcate cu litere apropiate diferă din punct de vedere
statistic Ca faţă de bp<0,05;
a faţă de cpc 0,005).

Grăsimea adăugată este megalac, un produs pe bază de ulei de

palmier. Din
rezultatele obţinute se constată că rata de gestaţie a fost mult mai
bună la vacile care
au primit grăsimi protejate.
72

Aditivii furaj eri folosiţi la vaci în lactaţie

Aminoacizi sintetici. Utilizarea produsului Mepron (metionină

protejată) în
cantitate zilnică de 15g la vaci cu producţii ridicate la
începutullactaţiei, a determinat
creşterea producţiei de lapte zilnice cu 1,6 - 2 litri şi a conţinutului
de grăsime din
lapte cu 0,15%. În primele 100 zile de lactaţie se recomandă a se
utiliza şi
Smartamina (metionină protejată) în cantitate de 12 g/zi/cap.
Probioticele. Cultura de drojdie YEA-SACC-1026 administrată
în cantităţi de
5 - 10 glzi/cap a determinat o creştere medie a producţiei de lapte cu
7,3% (cu limite
de creştere între 2 - 30%. Drojdiile se recomandă să fie utilizate cu
15 zile înainte de
fătare şi 4 luni după fătare, când cerinţele nutriţionale sunt mari. S-a
constatat că
produsele probiotice au efecte favorabile în perioadele de stres
alimentar (schimbarea
regimului de hrană, ieşirea la păşune) şi stres determinat de
condiţiile de mediu.
Substanţele tampon (bicarbonatul de sodiu, oxidul de magneziu,
carbonatul de
calciu, acetatul de sodiu, bentonita etc.) se pot utiliza în raţia vacilor
de lapte cu
scopul de a reduce tulburările digestive şi a preveni scăderea
conţinutului de grăsime
din lapte. Se adaugă în raţiile bogate în concentrate şi sărace în
celuloză. Aceste
substanţe tampon se recomandă să fie folosite (1,2 - 1,6% din
concentrate) la
începutullactaţiei sau când se folosesc în raţie cantităţi mari de
concentrate şi porumb
siloz.
Starterul ruminal este un aditiv furajer recomandat vacilor de
lapte pentru
pregătirea lactaţiei şi la începutul lactaţiei. Micro- şi
macrocomponentele din acest
produs asigură un pH optim favorizând astfel înmulţirea microflorei
rumenale.
Avantaje1e folosirii acestui aditiv constau în:
).> influenţarea fermentaţiei rumenale în condiţii optime;
).> îmbunătăţirea apetitului după fătare, mărind consumul de
nutreţuri;
).> prevenirea unor boli (acidoză, cetoză);
).> asigurarea unui nivel de producţie ridicat.

Tabelul 44

Compoziţia Starterului rumenal

Specificare UM Cantitate
Potasiu % 2,5
Metionină % 4,0
Niacină mg/kg 15000
Cobalt . mglkg 50
Substanţe aromatice +++
Saccharomyces cerevisiae +++
Vitaminele complexului B, microelemente organice
+++
 73

Modul de administrare:

Înainte de fătare cu două săptămâni 0,20 - 0,3

kg/animal/zi
Începutullactaţiei 0,15 - 0,2
kg/animal/zi
Lipsa activităţii rumenale, lipsa apetitului 0,15 - 0,2
kg/animal/zi

În sezonul de vară, cantitatea de nutreţ verde administrată în raţia

vacilor
variază în funcţie de producţia de lapte astfel:

14 - 16 litri 55 - 65 kg / cap / zi
18 - 20 litri 65 - 70 kg / capi zi
peste 20 litri 70 - 100 kg / cap / zi

Modul de administrareal concentratelorla vacile de lapte este

prezentatîn tabelu145.
 Tabelul 45

Recomandări privind completarea raţiilor de bază cu nutreţuri

concentrate
la vacile de lapte

Producţia de lapte Amestec de concentrate Amestec de

concentrate
(kg/animal/zi) (kg/kg lapte) (kg/animal/zi)
până la 10 - -
10 -15 0,150 - 0,200 1,5 - 3,6
15 - 20 0,200 - 0,250 3,0 - 5,0
20-25 0,250 - 0,300 5,0- 7,5
25-30 0,350 - 0,400 8,75 -12,0
30-35 0,450 - 0,500 13,5 -17,5
35-40 0,500 17,5 - 20,0

În general, concentratele se administrează sub formă de

amestecuri a căror
tructură se întocmeşte în funcţie de aportul nutritiv al raţiei de bază.
În amestecul de
concentrate se introduc şi nutreţurile minerale şi eventual
premixurile vitamino -
minerale. Sarea se poate administra sub formă de "bulgări de sare"
care se pun în
iesle, de unde vaca îşi ia prin lins cantitatea de care are nevoie.
În sistemul intensiv de exploatare precum şi în cazul vacilor
recordiste, în
hrană alături de fân şi nutreţ însilozat sau nutreţ verde în sezonul de
vară, se
administrează nutreţuri combinate a căror structură şi valoare
nutritivă depinde de
nivelul producţiei de lapte.
-
74
Tabelul
46

Structuri de nutreţuri combinate pentru vacile de lapte

Nutreţuri Variante
a b c d
Porumb 47,0 - 32,0
-
Orz - 25,0 51,0
63,0
Ovăz - 8,0 - -

Grâu - 22,0 - 33,0

Tărâţe de grâu 13,5 10,5 10,0
-
Făină de lucerna 7,0 6,0 -
-
Şrot de floarea-soarelui 16,0 12,0 3,0
-
Şrot de soia 12,0 12,0 -
.
Carbonat de calciu 1,0 1,0 1,0
1,0
Supliment mineral 1,0 1,0 1,0
1,0
Zoofort 1,5 1,5 1,0
1,0
Sare 1.0 1,0 1,0
1,0
LalkgU.N./P.D. (g) 1,0/185 0,97/190
1,08/105 1,12/105

La vacile în lactaţie care au o producţie mai mică de 5000 lIan se

administrează 3 - 3,5 kg nutreţ combinat/zi, iar la cele cu o producţie
mai mare de
5000 lIan, se administrează 0,2 - 0,5 kg nutreţ combinat pentru
fiecare litru de lapte
produs. Nutreţurile combinate complete administrate vacilor cu
producţii mai mari de
5000 lIan trebuie să asigure conţinutul în substanţe nutritive
prezentat în tabelul 47.

Tabelul 47

Caracteristicile nutritive ale nutreţului combinat pentru vaci în

lactaţie

Caracteristici nutritive Vitarnine/kz nutret

Microelementechelatatelkgnutreţ'
Substantă uscată, % 88,62 VitaminaA 17100 UI
Fier 80mg
PDIN z/kz 110 Vitamina D, 3400 UI
Manzan 48,5 mz
PDIE z/kz 111 VitaminaE 28,5 mz Zinc
64mg
UFL 0,95 VitaminaK 1,42 mg Cupru
12mg
PD, % min. 12,80 Vitamina B, 2,85 mg
Cobalt 1,26 mg
Grăsime brută, % 3,60 Vitamina B2 8,55 mz
Crom 0,05 ma
Celuloză brută, % 5 Vitamina B, 5,70 mg Iod
0,69 mg
max.
Lizină, % min 0,71 Vitamina Bl2 0,028 mg
Seleniu 0,12 mg
Met + cist, % min. 0,58 Pantotenat de calciu 12,54 mz
Calciu, % min. 1 Acid nicotinic 42,75 mz
Fosfor, % min. 0,75 Acid folie 1,14 ma
Sodiu, % 0,24

În tabelele 48 şi 49 sunt prezentate valorile nutritive ale

materiilor prime
folosite în nutreţurile combinate pentru bovine şi cerinţele
nutriţionale.

- - - -

.........•••
75

În alimentaţia vacilor de lapte se pot utiliza şi concentratele

PVM a căror
valoare nutritivă este prezentată în tabelul 50.

Tabelul 48

Valoarea nutritivă a principalelor ingrediente utilizate în

nutreţurile
combinate pentru bovine

I Nutrienţi Porumb Orz Grâu Şrot de

Şrot de fl. Mazăre Făină de
soia soarelui
lucernă
Proteină brută % 7,5 - 8,7 10,5 10,5-11,9 40 - 44
28 -35 20 - 22,8 15,6
IDN rumegătoare,% 81 73 78 73
69 72 72
 Grăsime brută, % 3,1 2,2 1,7 1,9 2
1,2 3
Celuloză brută, % 2,1 4,7 2,3 6
19,2 6,3 27,3
Calciu, % 0,03 0,06 0,07 0,31
0,36 0,08 1,7
Fosfor total, % 0,28 0,20 0,34 0,66
1,21 0,41 0,25
Lizină, % 0,26 0,39 0,35 2,72
1,15 1,90 0,73
Metionină+ cistină,% 0,45 0,43 0,47 1,50
1,33 0,85 0,40
Energie netă 205,5 119 121 162
107 114 60
întreţinere, kcal/kz
Energie netă creştere, 133,6 104 107 137,3
98 121 85
kcal/kg
Energie netă lactaţie, 218,3 102 98 199,3
220,6 151,2 105
kcal/kz
Tabelul 49

Cerinţele nutriţionale la bovine ( pe categorii)

Nutrienţi Viţei start Tineret Tăuraşi la

Vaci Vaci în Vaci în
I 21 zile- creştere îngrăşat gestante
lactaţie lactaţie
6 luni 6luni- 6 zile-
Producţie Producţie
18 luni 18 luni
medie mare
Proteină brută, % 19,50 17,50 14
14,50 16,35 19
TDN rumegătoare, % 74 74,15 72,50
71,30 72,2 73
Grăsime brută, % 2,69 2,90 2,45
2,56 2,75· 2,97
Celuloză brută, % 4,69 5,70 5,13
6,40 6,5 7,0
Calciu, % 1,04 0,87 1,03 0,95
1,06 1,21
Fosfortotal % 0,70 0,83 0,75 0,73
0,74 0,80
Lizină, % 0,97 0,76 0,45 0,53
0,63 0,77
Metionină + Cistină, % 0,86 0,78 0,56
0,64 0,70 0,80
Energie netă întreţinere, 90 107 45
105 125 126
Kcallkg
Energie netă lactaţie, - - - 75
120 130
Kcal/kg
Proteină digestibilă 17,40 15,64 12
12,6 14,30 16,57
rumegătoare, %
Vitamina A, U.I./kg 10000,00 10000,00
12500,00 15000,00 15000,00 15000,00
Vitamina, D3 U.I./kg 2000,00 2000,00 2500,00
3000,00 3000,00 3000,00
Vitamina E, Ul.lkg 7,50 7,50 9,37
10,50 10,50 10,50
76

Tabelul 50

Conţinutul în substanţe nutritive la concentratul PVM pentru

"\aci în lactaţie

Specificare Tipul de concentrat Pv\1

T3 - 30 (vara) TI - 45 (iarna)
Unităti nutritive 0,72 0,78
Proteină brută (%) 31 33,50
Calciu (%) 3,50 2,60
Fosfor (%) 1,50 1,10
Sare (%) 3 1

Modul de administrare a concentratului PVM în hrana vacilor de

lapte
Vara
 • direct: minimum 1 kg/caplzi presărat pe nutreţul de bază:
• in amestec. 30% concentrat PVM; 70% cereale măcinate;

Iarna
• direct: minimum 2 kg/caplzi presărat pe nutreţul de bază;
• în amestec: 45% concentrat PVM; 55% cereale măcinate.

Tabelul
51

Variante de amestec de cereale cu PVM în funcţie de resursele

existente în fermă

Specificare Variante (%) I

1 2 3 4
Porumb 50 50 30 25
Orz 10 15 25 15
Grâu 7 10 10 5
 Secară 8 - 5 5
. Tărâte de grâu 25 25 30 50
Total 100 100 100 100

Printr-o bună echilibrare a raţiilor în toţi nutrienţii, inclusiv în

elemente
minerale şi vitamine, indicii de conversie pot fi îmbunătăţiţi
substanţial având în
vedere că circa 70% din producţia cantitativă de lapte este
influenţată de alimentaţie
şi numai 30% de genotip.
În obţinerea unei bune conversii a nutreţurilor, alături de
potenţialul genetic al
materialului biologic, structura raţiilor şi echilibrarea acestora în
substanţe nutritive,
un rol deosebit îl are modul de administrare a nutreţurilor. Cele mai
potrivite din
 77

punct de vedere al digestiei şi producţiei sunt amestecurile de

nutreţuri unice, dar în
gospodăriile particulare, aceste amestecuri sunt greu de realizat şi ca
urmare se dau în
stare nativă cu condiţia ca la fiecare tain să se administreze din
fiecare nutreţ pentru a
se păstra un echilibru al microorganismelor rumenale şi enzimelor
digestive,
asigurându-se o bună digestibilitate.
Referitor la succesiunea administrării nutreţurilor nu se poate
stabili o ordine
rigidă, dar se recomandă să se respecte câteva reguli:
• concentratele se administrează după fibroase şi suculente,
dar înainte de
muls (în cazul folosirii unor cantităţi mai mari de concentrate,
acestea se dau în mai
multe reprize);
• nutreţurile care pot influenţa negativ calitatea laptelui (rapiţa,
varza, siloz
de proastă calitate) se dau după muls;
 • fibroasele de slabă calitate se dau în cantităţi mai mari la tainul
de seară;
• suculentele se administrează înainte de adăpare.
Necesarul anual de nutreţuri pentru o vacă în lactaţie, în funcţie
de producţie,
este'prezentat în tabelul 52.

Tabelul 52

Necesarul anual de nutreţuri pentru o vacă de lapte

(după D.Drânceanu şi col., 2002)

Producţia Necesarul anual

anuală Fibroase Nutreţuri Rădăcinoase Grosiere
Masă Concentrate
(1) (t) însilozate (t) (t) (t) verde (t)
(t)
Până la 3000 1 0,6 -0,8 4-5 2-3 0,6-1 10-12
0,5 -0,7
4000-5000 1 -1,5 5-6 3-4 - 12 -15
1,5 - 2,0
6000-7000 1,5 - 2 6-7 4-5 - 15 -17
2-2,5

Redăm în continuare cerinţele de substanţe nutritive şi exemple

de raţii
întocmite după modelul propus de IBNA.

Tabelul 53

Cerinţele de energie şi substanţe nutritive pentru vacile în

lactaţie

I Specificare Masa corporală UNL PDI Ca

P
(kg) (g) (g) (g)
Xecesar pentru 400 4,31 292 24
20
întreţinerea 500 5,1 344 30 22
funcţiilor vitale 600 5,8 394 36 27
700 6,5 442 42 30
.\"eces ar pentru l litru
.apte (cu 4% grăsime) - 0,5 48 3,5
1,7
78

Tabelul 54

Raţie pentru o vacă de lapte de 600 kg cu o producţie medie

zilnică de 25 llapte
cu 4% grăsime (iarna)

Varianta 1
Nutreturi kg su UNL PDIN
PDIE Ca P USV
(kg) (g) (g) (g)
(g)
18,4 18,7 1595 1595
130 71 17
1. Raţia de bază(RB)
Siloz de porumb 25,0 7,5 7,87 350
500 32,5 17,25 8,25
Fân de lucerna 7,0 5,95 4,52 798
546 88,9 17,22 6,44
Total raţie de bază - 13,45 12,39 1148
1046 121,4 34,47 14,69
Necesar funcţii vitale - - 5,8 394 394
36 27 -
Producţia permisă -1 - - 13,2 15,7
13,6 - - -
II. Concentrat pentru echilibrarea raţiei de bază (CE)
Porumb 2,5 2,18 3,12 185 255
0,65 6,32 -
Fosfat dicalcic 0,10 - - - -
38,0 18,5 -
Total RE + CE - 15,63 15,51 1333
1301 160,05 59,30 -
Producţia permisă -1 - - 19,4 19,6
18,9 - - 14,69
III. Suplimentul de concentrate*:
Porumb 2 1,74 2,49 148 204
0,52 5,06 -
Tărâţe de grâu 1,30 1,14 1,05 124
93 1,82 13,0 -
TOTAL - 18,51 19,05 1605
1598 162,4 77,35 14,69
*Se administrează individual, Circa 1 kg pentru 2 1 de lapte
Tabelul 55
Varianta 2
Nutreţuri kg SU (kg) UNL PDIN
PDIE Ca P USV
(g) (g) (g)
(g)
18,4 18,7 1595 1595
130 71 17
I.Raţia de bază (RE)
Siloz de porumb 25,0 7,5 7,87 350
500 32,5 17,25 8,25
Fân natural 7,0 5,95 4,76 371 420
35,7 18,2 6,86
Total raţie de bază - 13,45 12,63 721
920 68,2 35,45 15,11
Necesar funcţii vitale - - 5,8 394 394
36 27 -
Producţia permisă -1 -
- 13,7 6,8 11,0 -
- -
II. Concentrat pentru echilibrarea raţiei de bază (CE)
Şroturi de floarea-soarelui 2 1,77 1,54 438
236 7,98 19,86 -
Carbonat de calciu 0,042 - - - -
15,96 - -
Total RE + CE - 15,22 14,17 1159
1156 92,14 55,31 15,11
Producţia permisă -1 - 16,7 16,0
15,9 - - -
III. Suplimentul de concentrate*:
Porumb 3,2 2,79 3,99 237 327
0,83 8,1 -
Şroturi de floarea-soarelui 1,0 0,88 0,77 219
118 3,99 9,93 -
Carbonat de calciu 0,087 - - - -
33,06 - -
TOTAL - 18,89 18,93 1615
1601 130 73,34 15,11
*. Se administrează individual, circa 1 kg pentru 2 l de lapte
79

Tabelul 56

Varianta 3
Nutreţuri kg su UNL PDIN
PDIE Ca P usv
(kg) (g) (g) (g)
(g)
18,4 18,7 1595 1595
130 71 17
1. Raţia de bază (RE)
Siloz de porumb 20 6,00 6,30 280
400 26 13,8 6,6
Borhot de bere 10 3,00 3,09 520 380
6,6 1,5 -
Fân natural 7 5,95 4,76 371 420
35,7 18,2 6,86
Total raţie de bază - 14,95 14,15 1171
1200 68,3 33,5 13,46
Necesar funcţii vitale - - 5,8 394 394
36 27 -
Producţia permisă de
RE (1)
- - 16,7 16,2 16,8 -
- -

II. Echilibrarea raţiei de bază

Posfat dicalcic 0,114 - - - -
27,36 21,09 -
Total RB + CE - - - - -
- - -
Producţia permisă -1 - - - - -
- - -
III. Suplimentul de concentrate (94 g PDI!UNL)*:
Porumb 2,1 1,83 2,62 155 214
0,55 5,31 -
Tărâţe de grâu 2 1,76 1,62 190 142
2,80 20,0 -
Şroturi de floarea-
soarelui
0,5 0,44 0,39 109 59
2,00 4,96 -
Carbonat de calciu 0,077 - - - -
29,26 - -
TOTAL - 18,98 18,78 1625
1615 130,0 84,86 13,46
.. ..
"Se administrează individual, CITca1 kg pentru 21 de lapte

În continuare sunt prezentate raţii furaj ere pentru vaci de lapte

după diferiţi
autori.

Tabelul 57
Exemple de raţii pentru o vacă de 620 kg cu diferite
producţii de lapte
(după Nagy B. şi D. Mierlită, 2002)

I Specificare Cu 3,9% grasime

Cu 3,6% grăsime
151 201 251 301
351 401
a.Raţia de bază
Siloz porumb 20,0 21,0 25,0
23,0 23,0 23,0
" , Fân de lucerna 5,0 5,0 5,0
4,5 4,5 4,5
b. Concentrat de corecţie - - -
2,0** 2,30** 2,50**
[c.Nutreţ combinat 3,3 5,5 8,0
7,5 9,0 10,5
Caracteristici nutritive
/SU (kg) 17,07 19,0 21,3
21,3 22,9 24,5
.Proteină brută (%) 12,3 13,4 14,6
16,2 17,0 17,5
Celuloză brută (%) 21,2 19,5 18,1
17,5 16,7 16,0
Concentrate/voluminoase 11:89 18:82
24:76 30:70 33:67 37:63
[Concentratetg/l lapre) 220275 320 317
320 325
IEnergie netă lapte* (kcal/kg SU) 1452 1492 1529
1627 1650 1672
1 UNL = 1457 kcal ENL; 1 UR = 1700 kcal ENL; **conţine
grăsimi protejate
80

Tabelul 58

Structura şi valoarea nutritivă a nutreţului combinat

a. Structura NC % din b.Caracteristici nutritive

greutate
Porumb 37,0 SU 88,9%
Orz 20,5 Enerzie netă lapte 1639
kcal/kg
Şroturi de floarea - soarelui (36%) 14,0 UNL
1,12
Şroturi de soia (44%) 25,0 UFL
0,96
Sare 0,50 Proteină brută
21,83%
Premix vitamino - mineral* 2,00 Celuloză brută
4,70%
TOTAL 100,00 Grăsime brută
2,40%
 Tabelul 59

*Premixul vitamino - mineral

VitaminaA 1.600.000 UIlkg

VitaminaD3 180.000 UIlkg
VitaminaE 1.000 UIlkg
Ca 19%
P 2%
Fe 1.200 mg/kg
Mn 1.000 mglkg
Zn 4.500 mz/kz
Cu 1.000 mg/kg
1 50 mglkg
Antioxidant 125.000 mg/kg

Tabelul 60

Raţie pentru o vacă de 700 kg cu o producţie de 401laptelzi

cu 3,5% grăsime
(după NRC, 1998)
 Structura ratiei Structura nutreţului
combinat
Fân de lucerna 7,3 kg Porumb
71,4 %
Siloz porumb 20 kg Şroturi de soia
26,6%
Nutreţ combinat 13 kg Premix vitamino - mineral
2%

Modele de raţii furajere pentru vaci de lapte cu producţie ridicată

(după C, Podar,
2001):

l.Raţie pentru vaci de lapte de 600 kg cu o producţie medie de 20 -

251 şi 4%
grăsime.
 81

• în perioada de stabulaţie

~ concentrate 4kg
~ fân natural + leguminoase 4kg
~ semifân de ierburi 8 -10 kg
~ porumb siloz 30kg
~ borhot de bere 6kg
~ paie de orz 1 - 2 kg
~ săruri minerale 120 g

Pentru 25 - 30 1 lapte concentratele vor creşte la 8 kg zilnic şi se

adaugă:
grăsime de porc 3 - 4%, melasă 2,0%, metionină 8 g.

• în perioada de vară

~ masă verde de pe păşune cosită şi administrată la 40 kg

adăpost
 ~ supliment fân 3 kg
~ tăiţei uscaţi de sfeclă 2 kg
~ porumb siloz 12 kg

~. Raţie model Canada - pentru vaci de lapte cu o producţie zilnică

de 34 - 401 lapte
u 4% grăsime, greutate 750 kg

~ fân de lucerna lOkg

~ concentrate (cereale) lOkg
~ soia 3 kg
~ porumb siloz lOkg
~ minerale 160 g

Asigură: SU = 22,20 kg; UN = 22,20; PD = 3030g.

Pentru realizarea unor producţii ridicate trebuie respectate unele

principii de
bază în alimentaţia vacilor de lapte (tabelul 61).
82

Tabelul
61
Principii de bază în furajarea vacilor de lapte în intervalul
dintre ratări

Faza 1 II III IV
Perioada 100 zile 100 zile - 200 6-a - 7-a lună
Luna 8-a -9-a de gestaţie

zile de gestatie
- apetit scăzut - producţia de
INŢĂRCAREA
- lactaţie
-scădere ponderală lapte în scădere
REPAUS MAMAR
- producţia de
50-80 kg - refacerea - creşte
metabolismul
lapte descreşte
- bilant energetic greutăţii bazal cu
22 - 40%
continuu
scăzut corporale - viţelul
creşte 60-80 %
- solicitări biologice - evoluţia din
greutate
Caracteristici mari (refacerea gestaţiei -
dezvoltarea uterului,
reproducţiei) învelitorilor
fetale
- mobilizarea - acumularea
de rezerve
- Perioada cea
rezervelor corporale şi
creşterea greutăţii pe
mai favorabilă
- producţia de lapte seama
viţelului
pentru
 ridicată, eliminarea
refacerea
unor cantităţi mari
rezervelor
de apă şi minerale
corporale
- rezistenţă scăzută
a organismului

- raţia bogată în - furajarea -furajarea

energie uşor completă cu: - concentrate
corespunzătoare pentru
digestibilă concentrate, energetice 7-8
litri de lapte
.- protecţia porumb siloz, - fânuri de - fân
de bună calitate
rumen ului şi semifân de calitate -
concentrate (cereale +
ficatului ierburi, sfeclă - porumb nucleu
proteic) I
Recomandări - asigurarea furajeră, fânuri, siloz semifân
- sfeclă, săruri minerale
privind mineralelor borhot de bere, de ierburi -
cu 30 zile inainte de
furajarea (zooforturi) gulii, săruri - melasă
fătare se vor administra
- rehidratarea minerale - minerale
concentratele care se vor
organismului da şi după
- melasă, tăiţei -vitaminizare
AD3E +
uscaţi, şroturi selenit de
sodiu in luna a
- aditivi şi 9-a de gestaţie.
metionină
- flushing cu
concentrate la
însămânţare
 83

3.4. ALIMENTATIA
, VITEILOR
, ÎN PERIOADA DE ALĂPTARE

În primele săptămâni după fătare, viţelul este într-o permanentă

adaptare la noile
condiţii de viaţă, iar sensibilitatea la îmbolnăviri şi la factorii
nefavorabili de mediu
este mult mărită, întrucât mijloacele proprii de apărare sunt
reduse.
În alimentaţia viţeilor se disting două perioade:
~ Perioada colostrală
~ Perioada de alăptare propriu - zisă
Perioada colostrală este obligatorie în primele 3 - 4 zile de
viaţă. Colostrul este
I un aliment indispensabil deoarece corespunde particularităţilor
morfo - funcţionale
ale nou-născutului, deosebindu-se de laptele integral prin conţinut
mai ridicat de
substanţe proteice purtătoare de imunoglobuline, cât şi în vitamine
şi substanţe
minerale. La acestea se adaugă acţiunea laxativă şi antitoxică.
Pentru a beneficia de importantele funcţii ale colostrului,
acesta trebuie
administrat în primele două ore după naşterea viţelului, deoarece
gama-globulinele şi
anticorpii matemali au capacitatea fiziologică de a trece din
colostru prin vilozităţile
intestinale ale viţelului în primele ore după fătare. În prima zi
colostrul se
administrează în 6 - 8 tainuri a câte 0,6 l/tain. În zilele următoare
cantitate a totală de
colostru poate ajunge la 6 - 7 litri pe zi, administrat în 3 - 4
tainuri/zi. Colostrul în
exces din prima zi, poate fi muls şi păstrat (chiar congelat şi
decongelat pe baie de
apă, la mai puţin de 50°C) putând fi folosit în zilele următoare.
a problemă deosebită care se impune constă în depistarea
vacilor cu mamite
subclinice care produc modificări grave ale colostrului, producând
astfel îmbolnăviri
gastro - intestinale nou născutului.
Când viţelul nu poate primi colostru la naştere, se va utiliza
un amestec format
din: un ou, 560 ml lapte, 280 ml apă caldă, Y2linguriţă ulei de
ricin. Lipsa anticorpilor
poate fi compensată într-o anumită măsură prin adaosul de
antibiotice.
În perioada de alăptare propriu-zisă care durează de la 2 - 4
(chiar 6) luni,
alimentaţia viţeilor se face după "scheme de alimentaţie" elaborate
şi testate de
institute de specialitate. Aceste scheme se pot baza pe cantităţi
mari sau mici de lapte
integral, altele folosesc lapte integral şi smântânit şi o altă
categorie de scheme se
bazează pe substituenti de lapte.
AIăptarea cu lapte integral (tabelul 62) se practică în creşterea
tăuraşilor de
reproducţie.
 Din punct de vedere nutriţional este cea mai recomandată
metodă de alăptare,
dar are dezavantajul că este costisitoare, consumul total de lapte
pe întreaga perioadă
de alăptare fiind de 500 - 550 1 /viţel_ reducându-se astfel
disponibilităţile pentru
piaţă. Inţărcarea se face la vârsata de 4 - 6 luni.
84

AIăptarea cu lapte integral şi smântânit este o metodă mai

economica,
intrucât cantitatea de lapte integral se reduce la jumătate, respectiv
200 - 250 1 lapte
integral şi 300 - 400 1 lapte smântânit, înţărcarea făcându-se la
vârsta de 3 luni
(tabelul 63).
La ora actuală se cunosc scheme de alăptare care folosesc circa
100 l lapte
integral şi până la 400 1 lapte smântânit, înţărcarea făcându-se tot la
vârsta de 3 luni,
însă în alimentaţia suplimentară a viţelului se foloseşte un nutreţ
combinat cu o
valoare energo - proteică ridicată.
Substituirea parţială a laptelui integral începe din săptărnâna a
3-a sau a 4-a de
al ăptare, cantitatea de lapte smântânit crescând treptat până
înlocuieşte total laptele
integral (dupâ vârsta de 6 - 8 săptămâni). La administrarea laptelui
smântânit se are în
vedere conţinutul mai redus în energie al acestuia şi necesitatea
folosirii unor
nutreţuri energetice în raţii.

Tabelul 62

Schemă de alăptare naturală a viţeilor cu înţărcarea la 4

luni

Amestec de Fân de
Vârsta Cantitatea de lapte
Luna concentrate leguminoase
sau
(zile) integral (l/zi)
(kg) otavă (kg)
1-20 7 - -
1 21- 25 7 0,03 -
26 - 30 6 0,05 0,10
31-40 6 015 015
a II-a 41 - 50 6 0,35 0,30
51 - 60 6 0,50 0,55
61 -70 5 0,70 0,80
 a III-a 71 - 80 4 0,85 1,10
81 - 90 ' 3 1,05 1,10
91 -100 2 1,10 1,30
a IV-a 101 - 110 1 1,20 1,40
111-120 1 1,30 1,50
Total perioadă 120 550 72,0 82,0
 85

Tabelul 63

Schema de alimentaţie a viţeilor alimentaţi cu lapte integral şi

smântânit
(după l. Stoica, 1997)

Lapte Lapte Nutreţ Suculente

Masă
Colostru
Decada integral mântâni Fân (kg) concentrat de
iarnă verde
(1)
(1) (1) (kg (kg) (kg)
I
1 6 - - - - - -
2 - 6 - la discreţie la discreţie -
-
- .3 -
, 3
 4
,
-
3
2. 4
la discreţie
la discreţie
la discreţie
la discreţie 0,50 0,58
5 - 1 5 la discreţie la discreţie 1,00
0,50
6 - - 4 la discreţie la discreţie 2,00
1,00
7 - - 3 la discreţie la discreţie 3,00
2,00
8 - - 2 la discreţie la discreţie 3,00
3,00
I 9 - - 1 la discreţie la discreţie 4,00
6,00
10 - - - la discreţie la discreţie 4,00
7,00
11 - - - la discreţie 1,50 4,00
8,00
12 - 16 - - - la discreţie 1,50 5,00
10,00
16 - 18 - - - la discreţie 2,00 5,00
12,00
Total 30 + 30 120 220 290 222 570
1100

Alăptarea cu substituenţi (înlocuitori) de lapte este o metodă de

alimentaţie
practicăşi economică larg răspândită in ţările cu zootehnie avansată
(tabelul 64).

Tabel 64
Schemă de alăptare a viţeilor cu înlocuitori de lapte

Vârsta Cantitatea la un tain

Cantitatea
Nr. tainuri/zi
(zile) (1) administrată/zi
(1)
0-4 Colostru 4 - 6 0.6 - 1.2 5
 5-35 2 3,5 7
36 - 43 2 3 6
44 - 46 2 2 4
47 - 50 . 2 1 2

Pentru realizarea substituenţilor de lapte se foloseşte drept

"matriţă" compoziţia
laptelui matern, deoarece echipamentul enzimatic al viţeilor permite
valorificarea
superioară numai a substanţelor nutritive din lapte, sau substituenţii
specifici ai
acestuia (digestibilitatea concentratelor nu depăşeşte 30 - 35%).
86

Formulele după care sunt fabricaţi substituenţii de lapte pentru

viţei variază în
funcţie de vârstă şi destinaţia lor dar au şi o anumită specificitate a
firmei
producătoare. În componenţa substituenţilor de lapte intră în
principal subproduse de
lapte, 70 - 75%Jo parte din acestea pot fi înlocuite cu proteine
solubile extrase din
soia sau făină de peşte); grăsimi vegetale şi animale (ulei sau untură
astfel
proporţionate încât să asigure acelaşi raport între acizii graşi saturaţi
şi nesaturaţi ca şi
în laptele matern) - 20%; lactoză. amidon dextrinizat: 4 - 5%;
premixuri vitamino -
minerale care conţine emulgatori, enzime, substanţe aromatizante,
antioxidanţi şi
aditivi furajeri. Aceşti substituenţi de lapte au 20 - 24% proteină
brută, 15 - 20%
grăsime (minimum 10%), 32 - 35% lactoză şi un nivel energetic de
3000 - 3200 EM
kcal/kg.
În continuare, în tabelul 65, sunt prezentate formule tip de
înlocuitori de lapte
pentru viţei, în care se includ ca şi componente de bază derivatele
din lapte şi soia.

Tabelul 65

Formule tip de înlocuitori de lapte folosiţi în sistemele moderne de

creştere a viţeilor

Retetă
Specificare
1 2 3 4
Constituenţi (%)
Concentrat proteic din zer 44.5 7,0 9,2 -
lZer delactozat 10,0 10,0 10,0 8,5
lZer 25,2 50,8 49,8 . 46,5
zolate proteice din soia - 11,2 - -
Concentrat
proteic - - 15,0 -
~in soia
!Făină de soia - - - 33.8
Grăsimi tehnice 19,0 19,5 14,5 97
,
Premix vitamino-mineral, aminoacizi, 1,5
1,5
1,3 1,5
biostimulatori
Compoziţie (%)
Proteină brută 20 20 21 24
Grăsime brută 20 20 15 10
Celuloză brută 0,15 0,15 0,5 1
!Procent de înlocuire a
- 50 48 70
proteinelor din lapte

Din tabelul prezentat se poate constata că derivatele din lapte

pot fi înlocuite cu
făină de soia, concentrat proteic din soia şi izolate proteice din soia.
Reconstituirea substituenţilor de lapte se face în apă caldă la 40
- 4S0C;
raportul substituent: apă este variabil în funcţie de vârstă şi sporul de
geutate urmărit.
Un raport 1 : 9 (cum erau recomandările pentru inlavit) asigură 300 -
320 kcalll
substituent reconstituit, ceea ce înseamnă o valoare energetică mult
mai mică decât
laptele matern care are circa 740 kcallkg. Rezultă că în primele
săptămâni de viaţă
 87

când capacitatea cheagului este foarte redusă este necesar un raport

substituent: apă
de circa 2 : 8 (200 g substituent pulbere + 800 g apă) care să asigure
un spor de circa
600 glzi.

Tabelul 66

Cantităţile de substituenţi de lapte recomandate în alăptarea

viţeilor (l/zi)

Săptămâna
Varianta
2 3 4 5 6 7 8 9 Intărcare
a 6 8 8 8 8 8 6 3 -
bl 4 5 5 5 5 5 3.5 2 -
b2 4 5 5 5 5 5 3,5 2 -
I
Varianta:
a - 130 g substituent praf + 870 g apă
b 1 - 220 g substituent praf + 780 g apă
b2 -750 g lapte integral + 125 g substituent praf + 125 g apă

Înţărcarea viţeilor se face la vârsta de 50 - 60 de zile.

A

In perioada de alăptare trebuie să se urmărească trecerea treptată

a viţelului de la
regimul de alimentaţie de tip lactaţ la un regim specific
rumegătoarelor. Astfel, la
vârsta de 8 - 10 zile se pot adminstra nutreţuri combinate de tip
starter (în structura
cărora intră 5 - 7% lapte praf), iar la vârsta de 3 săptămâni se
introduc fânurile de
foarte bună calitate.
Ca nutreţuri de volum se pot folosi şi nutreţurile verzi, sau
nutreţul însilozat de
bună calitate, care se pot introduce în ratie după vârsta de 3 - 4 luni.
Nutreţul
combinat, precum şi nutreţurile de volum sunt administrate in hrana
viţeilor la
discreţie.
În tabelul 67 este prezentată structura nutreţului combinat de tip
starter folosit în
alimentaţia viţeilor sugari.
Pentru a putea fi înţărcaţi, viţeii trebuie să consume 0.8 - 1 kg de
nutreţ
combinat/zi, în caz contrar perioada de alăptare se prelungeşte.
Nutreţul combinat poate fi înlocuit cu amestec de concentrate
pregătit în fermă,
format din uruieli de ovăz (cemut in primele 2 - 3 săptămâni), orz,
tărâţe de grâu,
şroturi de floarea - soarelui şi soia, porumb. După vârsta de 2 luni se
poate introduce
în amestec şi mazărea uruită.
După înţărcare şi până la vârsta de 6 luni alimentaţia se va baza
în continuare
pe concentrate şi nutreţuri de volum de bună calitate. În structura
raţiei intră:
Iarna
» fănuri 1 - 2 kg
» sucu1ente 4 - 8 kg
» concentrate 1,5 - 2 kg (amestec de concentrate sau nutreţ
combinat de creştere
cu 15,5 - 16,0% PB).
88
Vara
~ nutreţ verde 8 - 12 kg
~ concentrate 1,5 - 2 kg.

Tabelul 67

Reţete de nutreţuri combinate starter folosite în alimentaţia

viţeilor

Specificare Reteta
1 2
a. Structura (% din greutate)
Porumb 20,0 25,0
Orz 43,0 40,0
!rărâte de grâu 12,5 12,5
Sroturi de floarea - soarelui 10,0 10,0
Sroturi de soia 5,0 5,0
Lapte praf 7,0 5,0
Premix vitamino - mineral 2,5 2,5
TOTAL 100,0 100,0
b.Caracteristici nutritive
UN/kg 1,10 1,09
PB(%) 18,2 17,8
~.d. 121
125
(g/k:g)
Ca 9,5
9,8
(g/k:g)
~ (g/k:g) 9,2 9,0

Tabelul 68
I

Normele pentru viţei

Greutate Na
Spor CI SU ENL PDI Ca P Mg
corporală (g) (g)
(glzi) (UST) (kg) UNL (g) (g) (g)
(kg)
 40 400 0,8 1,27 165 - - -
-

600 - 0,8 1,88 180 - - - -

800 - 0,8 1,69 210 - - - -
50 600 - 0,9 1,53 184 - - -
-
800 - 0,9 1,80 220 - - - -
1000 - 0,9 2,01 258 - - -
-
60 600 - 1,2 1,80 203 - - -
-
800 - 1,2 2,01 243 - - - -
1000 - 1,2 2,38 283 - - -
-
 89

70 600 - 1,5 1,90 222 - - - -

800 - 1,5 2,22 263 - - - -
1000 - 1,5 2,70 306 - - - -
80 600 1,9 1,7 2,14 240 15 9 2,7 2,2.
800 1,9 1,7 2,43 283 20 11 3,5 2,7
1000 1,9 1,7 2,80 328 24 13 4,5 3,0
90 600 1,9 1,7 2,27 273 15 9 2,7 2,2
800 2,2 2,0 2,64 302 20 11 3,5 2,7
1000 2,2 2,0 3,07 349 24 13 4,5 3,0
100 600 2,5 2,3 2,48 273 15 9 2,7 2,2
800 2,5 2,3 2,91 320 20 11 3,5 2,7
1000 2,5 2,3 3,33 369 24 13 4,5 3,0
I
125 600 3,3 3,0 2,91 266 16 10 3,0 3,3
800 3,3 3,0 3,38 308 21 12 3,0 3,3
1000 3,3 3,0 3,96 351 25 14 3,0 3,3
150 600 4,1 3,6 3,17 286 18 11 3,6 4,1
800 4,1 3,6 3,75 329 22 13 3,6 4,1
1000 4,1 3,6 4,33 372 27 15 3,6 4,1
3.5. ALIMENTAŢIA TINERETULUI TAURIN DE
REPRODUCŢIE
DE LA 6-24 LUNI

În alimentaţia tineretului taurin de prăsilă trebuie avute în

vedere următoarele
obiective:
~ asigurarea unei corelaţii optime între vârstă - dimensiuni
corporale - greutate
corporală. Astfel, dezvoltarea dimensiunilor corporale
(înălţimea la greabăn,
lărgimile) este mai intensă în prima treime a fazei de creştere,
fapt pentru care
în primele 8 - 12 luni trebuie făcută o alimentaţie mai bogată în
proteine,
minerale şi vitamine;
~ realizarea unui spor mediu zilnic în greutate moderat. Având în
vedere că
greutatea viţelelor la prima montă trebuie să fie 350 kg (Holstein
- Friză) - 400
kg (Simmental), rezultă că sporul mediu zilnic nu trebuie să
depăşească 700 -
750 glzi. Tăuraşii fiind mai precoci şi având o viteză de creştere
mai mare,
trebuie să se facă o alimentaţie diferenţiată;
~ evitarea îngrăşării care este dăunătoare dezvoltării glandei
mamare şi funcţiei
de reproducţie. Din aceste considerente alimentaţia tineretului
taurin se
bazează pe nutreţuri de volum (păşune, nutreţuri verzi cultivate,
fânuri, silozuri
şi chiar fibroase grosiere) şi mai puţine concentrate.
90
Alimentaţia tineretului de prăsilă se face pe două perioade
distincte: 6 - 12 luni şi 12 -
24 luni, având în vedere cerinţele de nutrienţi şi capacitatea de
ingestie, în funcţie de
greutatea corporală şi sporul în creştere planificat. În prima perioadă,
baza alimentaţiei
trebuie să o constituie fânul, nutreţurile verzi, nutreţurile murate şi
rădăcinoasele.
Completarea şi echilibrarea raţiilor sub raportul nutrienţilor se
realizează Plin administrarea
unor amestecuri de concentrate preparate în fermă (orz, tărâţe de
grâu, porumb ştiuleţi,
şroturi, mazăre etc.) sau a nutreţurilor combinate specifice. Acestea
vor asigura circa 30%
din valoarea nutritivă a raţiei la începutul perioadei şi va scădea pană
la 10 - 12% la vârsta
de 1 an. O atenţie deosebită trebuie acordată nivelului proteic al
raţiei (circa 15% PB)
deoarece carenţa în proteine va determina o dezvoltare defectuoasă a
scheletului (înălţimea
mică) şi a unor organe vitale (aspecte care nu pot fi remediate în
viitor) şi va fi întârziată
apariţia maturităţii sexuale (prima ovulaţie apare la o vârstă mai
înaintată). Cantităţile de
nutreţuri ce se administrează în peioada de la 6 la 12luni pe cap şi zi
sunt:

ama
Fânuri ...................... 3 - 4 kg (diverse)
Suculente ................. 10-18 kg
(112 nutreţ murat şi Y2
rădăcinoase )

Concentrate ............. 1-2 kg

(0,5kgproteiceşi 0,5-
1,5kgcerealeşi tărâţe)

Vara
Nutreţ verde ..... " ...... (păşune sau nutreţ
verde)
15 -25 kg
Concentrate ............. 0,7 -1,5 kg (cereale şi tărâte)
 În alimentaţia tineretului taurin de reproducţie se pot utiliza şi
concentratele
PVM a căror valoare nutritivă, mod de administrare şi variante de
amestec sunt
prezentate în tabelele 69 şi 70.

Tabelul
69

Conţinutul în substanţe nutritive la concentratul P.V.M. pentru

tineret taurin

Viţei până la 150 Tineret taurin

peste 150 kg
Specificare kg greutate vie greutate
vie
T1-40 T 2-20 (vara) T2-
35(iama)
Unităti nutritive 0,760 0,640
0,750
Proteină brută 32,50% 27%
32%
Calciu 3% 4%
3,60%
Fosfor 1,40% 2,70%
0,40%
Sare de bucătărie 1,50% 5%
2%

Modul de administrare a concentratului P.V.M. în

hrana tineretului taurin

T 1-40 (pentru viţei de până la 150 kg greutate vie):

* direct: minimum 0,4 kg/cap/zi, presărat pe nutreţul de bază;
 91

* în amestec: concentrate P.V.M. = 40%

cereale măcinate = 60%
T 2·20 (pentru tineret taurin de peste 150 kg greutate vie):
* direct: 0,40 kg/caplzi, presărat pe nutreţul de bază;
* în amestec: concentrate P.V.M. = 20%
Cereale măcinate = 80%
T 2·35 (pentru tineret de peste 150 kg greutate vie);
* direct: minimum 0,5 kg/caplzi, presărat peste nutreţul de bază;
* în amestec: concentrate P.V.M. 35% =
Cereale măcinate =
65 %
Tabelul 70

Variante de amestec de cereale măcinate, în funcţie de resursele

existente

I Sortimentul Vitei sub 150 kg Tineret de peste 150 kz

VI V2 VI V2 V3
Total 100 100 100 100 100
Porumb 40 45 50 60 65
Orz 35 30 40 35 35
Grâu 25 20 5 5 -
Secară - 5 5 - -
Normele de hrană pentru tmeretul taurin femel şi mascul de
reproducţie sunt
prezentate în tabelele 71 şi 72.

Tabelul 71

Norme pentru tineretul taurin femel de reproducţie (rase precoce

şi semiprecoce)

G(kg)reutate corporală Spor CI SU ENL PDI Ca P Mg

Na
DERmin
(glzi) (UST) (kg) (UNL) (g) (g) (g) (g) (g)
0,4 4,89 5,19 2,86 275 20,0 10,2 4,4 2,9
0,59
0,5 4,89 5,19 3,03 298 22,9 11,2 4,4 2,9
0,62
150 0,6 4,89 5,19 3,24 319 25,8 12,2 4,4 2,9
0,66
 0,7 4,89 5,19 3,46 340 28,6 l3,2 4,4 2,9
0,71
0,8 4,89 5,19 3,84 361 31,6 14,2 4,4 2,9
0,78
0,4 5,81 6,17 3,46 319 22,2 12,5 5,4 3,6
0,59
0,5 5,81 6,17 3,66 342 25,1 l3,5 5,4 3,6
0,63
200 0,6 5,81 6,17 3,91 363 28,0 14,5 5,4 3,6
0,67
0,7 5,81 6,17 4,17 348 30,9 15,5 5,4 3,6
0,72
0,8 5,81 6,17 4,63 405 33,8 16,6 5,4 3,6
0,81
0,4 6,65 7,05 4,01 358 24,4 14,8 6,4 4,3
0,60
0,5 6,65 7,05 4,26 381 27,2 15,8 6,4 4,3
0,64
250 0,6 6,65 7,05 4,55 403 30,1 16,8 6,4 4,3
0,68
0,7 6,65 7,05 4,85 423 33,0 17,8 6,4 4,3
0,73
 0,8 6,65 7,05 5,37 442 35,9 18,8 6,4 4,3
0,81
0,4 7,41 7,87 4,54 397 26,4 16,9 7,4 5,0
0,61
0,5 7,41 7,87 4,83 419 29,3 17,9 7,4 5,0
0,65
300 0,6 7,41 7,87 5,16 439 32,2 18,9 7,4 5,0
0,70
0,7 7,41 7,87 5,50 458 35,1 19,9 7,4 5,0
0,74
0,8 7,41 7,87 6,09 475 37,9 20,9 7,4 5,0
0,82
92
0,4 8,13 8,69 5,06 434 28,3 18,9 8,4
5,8 0,62
0,5 8,13 8,69 5,39 455 31,2 19,9 8,4
5,8 0,66
350 0,6 8,13 8,69 5,75 474 34,1 20,9
8,4 5,8 0,71
0,7 8,13 8,69 6,14 491 36,9 21,9 8,4
5,8 0,75
0,8 8,13 8,69 6,79 505 39,8 22,9 8,4
5,8 0,84
0,4 8,81 9,34 5,65 471 29,9 20,7 9,4
6,5 0,63
0,5 8,81 9,34 5,93 491 32,9 21,7 9,4
6,5 0,67
400 0.6 8,81 9,34 6,33 508 35,8 22,7
9,4 6,5 0,72
0,7 8,81 9,34 6,77 521 38,7 23,7 9,4
6,5 0,77
0,8 8,81 9,34 7,48 532 41,6 24,7 9,4
6,5 0,85
0,4 9,46 10,03 6,06 509 31,5 22,3
10,4 7,3 0,64
0,5 9,46 10,03 6,47 526 34,4 23,3
10,4 7,3 0,68
450 0,6 9,46 10,03 6,91 540 37,3 24,3
10,4 7,3 0,73
0,7 9,46 10,03 7,40 551 40,2 25,4
10,4 7,3 0,78
0,8 9,46 10,03 8,16 557 43,1 26,4
10,4 7,3 0,86
0,4 10,07 10,69 6,55 547 32,8 23,7
11,4 8,0 0,65
0,5 10,07 10,69 6,99 562 35,7 24,7
11,4 8,0 0,69
500 0,6 10,07 10,69 7,49 573 38,6 25,7
11,4 8,0 0,74
0,7 10,07 10,69 8,03 579 41,5 26,8
11,4 8,0 0,80
0,8 10,07 10,69 8,84 581 44,4 27,8
11,4 8,0 0,87

Tabelul
72
 Norme pentru tăuraşi de reproducţie
Greutate
Spor CI SU ENL PDI Ca P Mg
Na

DERmin
corporală
(glzi) (UST) (kg) (UNL) (g) (g) (g) (g)
(g)
(kg)
400 3,5 3,75 2,75 240 15 8 2,5
4 0,79
600 3,21 285 18 10 2,5 4
0,92
150
800 3,67 330 23 13 3,0 5
1,02
1000 4,13 370 27 15 3,0 5
1,18
400 4,6 4,90 3,33 280 18 10 3,0
5 0,72
 600 3,78 325 21 12 3,0 5
0,82
200
800 4,24 370 26 14 3,5 5
0,9ţ
1000 4,82 415 30 16 3,5 5
0,98
400 6,6 7,10 4,47 350 22 16 4,2
7 0,67
600 4,93 400 27 18 5,0 7
0,75
300
800 5,50 445 32 20 5,5 7
0,83
1000 6,19 485 37 22 5,5 7
0,94
400 8,5 9,05 5,39 420 27 22 7,0
9 0,63
600 5,96 470 33 25 8,0 9
0,70
400
800 6,65 515 39 28 8,5 9
0,78
1000 7,46 555 45 31 8,5 9
0,88
400 10,4 11,15 6,30 495 36 27 8,0
10 0,60
600 7,11 545 43 30 9,0 10
0,68
500
800 7,92 585 49 33 10,0
10 0,76
1000 8,83 615 55 35 10,5
10 0,85
400 12,2 13,00 7,34 580 43 31 9,0
11,5 0,60
600 8,14 630 48 33 11,0
11,5 0,67
600
800 9,29 660 53 35 12,0
11,5 0,76
1000 10,44 665 59 36 12,5
11,5 0,85
 93

În cazul tăuraşilor, singura deosebire constă în faptul că vara 3 -

6 kg nutreţuri
verzi se înlocuiesc cu 1 - 2 kg fân, pentru prevenirea deformării
abdomenului.
În locul amestecurilor de concentrate se pot utiliza nutreţuri
combinate
complete, cu rezultare bune.
O structură de nutreţ combinat recomandată pentru tineretul
taurin de la 6 la 12
luni este următoarea:

Porumb ştiuleţi 31 %
Orz 34%
Tărâţe de grâu 10%
Şroturi de floarea - soarelui 10,5%
Şroturi de soia 4%
Carbonat de calciu 2%
Sare .: 0,5%
Premix vitamino - mineral 1%
Total 100,00
 Din acest nutreţ combinat se administrează 1 - 1,5 kg/cap în
perioada 6 -9 luni
şi 0,5 - 0,7 kg/cap în perioada 9 - 12 luni. După vârsta de un an, dacă
nutreţurile de
volum sunt de bună calitate, acestea pot asigura o creştere
corespunzătoare tineretului
taurin, fără a mai fi necesară folosirea concentratelor. În perioada de
vară, păşunea
asigură o dezvoltare armonioasă a tineretului şi chiar permite
o creştere
compensatorie în cazul în care în perioada de iarnă alimentaţia a fost
mai modestă,
înregistrându-se sporuri medii zilnice de 200 - 500 glzi.
În lunile iulie - august, când producţia de masă verde de pe
păşune este în
general scăzută datorită secetei, este necesară suplimentarea raţiei
tineretului cu
nutreţ verde cultivat şi concentrate sau chiar cu nutreţuri conservate
(fânuri, silozuri).
Cantităţi1e medii de nutreţ ce se pot administra în perioada 12 -
24 luni sunt:
 Iarna
Fânuri............... 4 - 6 kg
Fibroase grosiere 0,1 - 1 kg
Suculente 16 - 25 kg
Concentrate cel mult 1 kg (numai pentru
echilibrarea raţiei)

Vara
Nutreţ verde 30 - 40 kg

Tăuraşii trebuie să primească vara 1 - 3 kg fân cu reducerea

corespunzătoare a
nutreţurilor verzi (5 - 15 kg) şi completarea raţiilor cu 0,5 - 1,5 kg
concentrate.
După montă (16 luni Holstein - Friză; 18 luni Simmental)
alimentaţia junincilor
se va face astfel încât să nu se îngraşe, dar să realizeze un spor
mediu zilnic de 600 -
94

800 g, pentru a-şi continua creşterea. Acest deziderat se poate realiza

prin
administrarea zilnică în raţie 1 - 1,5 kg concentrate (sau nutreţ
combinat cu 12 - 13
% PB). Cu 6 săptămâni înainte de fătare cantitate a de concentrate se
măreşte până la
2 - 2,5 kg/cap. Se vor reduce concomitent nutreţurile Îllsilozate şi
borhoturile din
raţie. În ultimele 2 - 3 luni de gestaţie, în alimentaţia junincilor
gestante trebuie
respectate aceleaşi principii ca şi pentru vaci.
În alimentaţia junincilor gestante se poate folosi şi un nutreţ
combinat a cărui
structură este prezentată în tabelul 73.

Tabelul 73
Structură de nutreţ combinat pentru juninci gestante

Specificare % din structură

Porumb 63
 Orz 20
Tărâţe 10
Şrot de floarea - soarelui 1
Fosfat dicalcic 4
Sare 1
Zoofort T-l 1
Total 100

3.6.ALIMENTAŢIA TAURINELOR SUPUSE ÎNGRĂşĂRII

Se supune îngrăşării: tineretul (tăuraşii începând de la vârsta de

10-15 zile
precum şi femelele şi masculii eliminaţi de la reproducţie în diferite
etape ale
selecţiei, şi în vârstă de la 6 luni - 3 ani) şi animalele adulte
reformate.
Alimentaţia tineretului supus îngrăşării, poate fi făcută pe bază
de lapte, când
se obţine carnea albă, sacrificarea făcându-se la 120 - 150 kg, sau pe
bază de lape sau
substituenţi în primele luni, iar în continuare pe bază de nutreţuri
vegetale, caz în care
sacrificarea se face la greutatea de 400 - 450 kg, respectiv la vârsta
de 15 - 18 luni sau
24 luni. În cazul tineretului eliminat de la reproducţie îngrăşarea
poate dura 5 - 7 luni,
iar în cazul reformelor 3 - 4 luni, alimentaţia făcându-se cu diverse
resurse furajere.
În toate cazurile, la îngrăşare se practică o alimentaţie
abundentă. Structura
raţiei şi modul de preparare, poate să difere mult în funcţie de
resurse şi etapa
îngrăşării. Cu cât ponderea concentratelor este mai mare, cu atât se
realizeză sporuri
zilnice mai ridicate şi se scurtează deci durata îngrăşării, Alimentaţia
cu cantităţi mari
de concentrate, este caracteristică sistemului de îngrăşare de tip
baby-beef. Îngrăşarea
adultelor şi a tineretului de peste 6 luni se face în sistem extensiv sau
semiintensiv,
iar a tăuraşilor începând din stadiul de sugar, în sistem intensiv.
 95

3.6.1. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem

extensiv

În acest sistem se supune îngrăşării tineretul după înţărcare sau

adultele.
Alimentaţia se bazează pe nutreţuri de volum, fără sau cu cantităţi
mici de
concentrate, sporul mediu zilnic fiind mai mic de 600 g. Tineretul se
îngraşă de la
înţărcare până la vârsta de 25 - 30 luni şi greutatea de 450 - 500 kg,
iar adultele timp
de 3- 5 luni.

Îngrăşarea este diferită în functie de nutreţul de bază utilizat în

raţii, deosebindu-se
din acest punct de vedere îngrăşările pe bază de :
- tăiţei de sfeclă (proaspeţi sau însilozaţi);
I -borhot de la fabricile de spirt, amidon etc. (proaspăt sau
însilozat);
 - rădăcinoase (sfeclă, napi etc.);
- nutreţuri murate;
- fibroase grosiere preparate: coceni, ciocăIăi de porumb, paie
etc.;
Nutreţul de bază, cât şi poderea concentratelor sunt condiţionate
de zona
geografică, respectiv de resursele furajere locale şi posibilităţile
financiar-materiale
ale fermierului.

În cazul utilizării tăiţeilor de sfeclă sau a borhoturilor proaspete

în raţiile
taurinelor supuse îngrăşării se administrează:

La adulte La tineret
Tăiţei sau borhoturi 40-60 kg 20 - 40 kg
Fânuri 2-3 kg 2-3 kg
Fibroase grosiere 5-1 kg -
Concentrate 1-3 kg 2-3kg

În cazul îngrăşării pe bază de nutreţuri murate sau rădăcinoase în

raţiile
taurinelor se administrează în medie pe cap şi pe zi:

La adulte La tineret
Nutreţ murat sau nutreţuri murate + 35 - 45 kg 20
- 30 kg
rădăcinoase
Fânuri 1 - 3 kg 1 - 2 kg
Fibroase grosiere 3 -1 kg -
Concentrate 0,5 - 2,5 kg 1 - 2 kg

Una din căile cele mai economice este îngrăşarea taurinelor pe

bază de fibroase
grosiere (paie, coceni, ciocălăi de porumb), preparate prin tocare şi
scărmănare, în
amestec cu melasă şi uree.
96
Cantitătile
"
de nutreturi administrate în aceste ratii
, sunt:

La adulte La tineret
Fibroase zrosiere 8 - 10 kz 4-6kg
Fânuri 2 - 3 kg 2 - 3 kz
Concentrate 1 - 2,5 kg 1,5-2kg
Suculentre sau borhoturi 10 - 25 kz 10 - 20
kg
Melasă 1,5 - 2 kz 1 -1,5 kg

Deficitul de proteină în raţiile pe bază de nutreţuri grosiere se

poate completa
prin adaos de uree până la 0,3 g, pentru 1 kg greutate vie.
Pentru utilizarea ureei în structuri de raţii pe bază de fibroase
grosi ere şi melasă
se poate proceda astfel: la 100 litri apă se adaugă 90 litri melasă şi
10 kg uree
rezultînd 2001 soluţie, ceea ce înseamnă că pentru 1 litru de soluţie
revin 450 g
melasă şi 50 g uree. Din această soluţie se calculează cantitatea
necesară pentru
acoperirea ureei din raţie. De exemplu: dacă în raţie necesarul de
uree este 136 g, se
vor da (136 : 50) = 2,72 litri soluţie, cu care se vor amesteca
uniform grosierele
tocate.
La îngrăşarea adultelor pe bază de nutreţuri verzi, 75 % din
valoarea nutritivă a
raţiei o reprezintă nutreţul verde (păşune sau iarbă cosită) şi 25 %
concentratele.
Uneori se pot administra şi fibroase grosiere tocate şi preparate în
amestec cu
concentrate. In ace stă situaţie, raţia va conţine:

La adulte La tineret
Nutreturi verzi 50-85 kz 30-40 kg
Fibroase zrosiere 4-6 kz -
Concentrate 1-2 ka 1.5-2,5 kg
 În cazul alimentaţiei în sistem extensiv, în funcţie de calitatea
nutreţurilor de
volum, consumul specific poate fi cuprins între 10 - 14 U.n. pentru 1
kg spor, la
tineret şi 13 - 18 u.n., la adulte. În cazul unui adaos de concentrate,
cel puţin în faza
de finisare, aceşti indici pot fi mai mici.

Recondiţionarea taurinelor adulte

Recondiţionarea taurinelor adulte reformate se impune numai în

cazul în care
starea lor de întreţinere în momentul realizării reformei este
necorespunzătoare. În
cazul animalelor cu o stare de întreţinere necorespunzătoare,
recondiţionarea
durează 2 - 3 luni; perioadă în care prin alimentaţie se urmăreşte
refacerea ţesuturilor
musculare şi depunerea moderată de grăsime intramuscular şi
perimuscular. În
această perioadă trebuie să se realizeze un spor mediu zilnic de cel
puţin 600 - 800 g.
 Dat fiind faptul că sporul în greutate la această categorie de
animale se
realizează în special pe seama depunerilor de grăsime (peste 70%),
cerinţele
energetice sunt mari şi în consecinţă consumurile specifice vor fi
ridicate.
În prima jumătate a perioadei de recondiţionare, în structura
raţiei se vor folosi
 97

cantităţi mari de nutreţuri de volum (borhoturi, nutreţuri insilozate,

fibroase grosiere
preparate, rădăcinoase, nutreţuri verzi) şi cantităţi reduse de
concentrate (1 - 1,5
kg/cap/zi), urmând ca în a doua jumătate a prerioadei de
recondiţionare să se reducă
ponderea nutreţurilor de volum şi să creasacă cantitate a de
concentrate la 2,5 - 3
kg/cap/zi. Ca şi concentrate sunt recomandate, în special uruielile de
cereale.

Tabelul 74
Normele de hrană pentru vacile adulte reformate (după INRA,
1988)

Greutate Spor CI SUmax ENC PDI Ca P

Mg Na DERmin
corporală (UNC) (g)
(glzi) (UST) (kg) (g) (g) (g) (g)
(kg)
 500 600 12,5 14,0 9,15 700 45 30 10.5
10 0,73
I

800 10,37 800 50 32 10.5 10

0,83
1000 11,54 890 55 35 115 10
0,92
1200 12,70 980 61 38 11,5 10
1,02
550 600 13,0 14,5 9,44 730 48 31 11,5
10,5. 0,73
800 10,73 830 52 33 11,5 10,5
0,83
1000 11,89 920 57 35 12,5 10,5
0,91
1200 13,18 1020 63 38 12,5 10,5
1,01
600 600 13,5 15,0 9,91 710 50 32 12,0
11 0,73
800 11,08 860 54 34 12,0 11
0,82
1000 12,26 950 59 36 13,0 11
0,92
1200 13,53 1040 65 39 13,0 11
1,00
650 600 14,0 16,0 10 26 790 53 33 13,0
12 0,73
800 11,54 890 57 35 13,0 .12
0,82
1000 12,71 980 62 37 14,0 12
0,91
1200 14,02 1080 67 40 15,0 12
1,00
700 600 14,5 17,0 10,61 820 55 34 13,0
13 0,73
800 11,69 920 60 36 14,0 13
0,82
1000 13,06 1010 65 38 14,0 13
0,90
1200 14,34 1110 69 40 15,5 13
0,99
750 600 15,0 15,5 11,08 860 56 35 14,0
14 0,74
800 12,24 950 62 37 15,0 14
0,82
1000 13,53 1040 67 39 15,0 14
0,90
1200 14,69 1130 71 41 16,0 14
0,97

3.6.2. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem

semiintensiv

În acest sistem este supus îngrăşării tineretul taurin, după

perioada de alăptare,
de la vârsta de 90 - 100 zile şi greutate de 100 - 120 kg, până la
vârsta de 17 - 25 luni.
Sporul mediu zilnic realizat este de 600 - 800 g, iar
greutatea la sacrificare de
450 - 500 kg.
Alimentaţia în îngrăşarea semiintensivă poate fi pe bază de
grosiere, nutreţ
98
murat, rădăcinoase sau mixt la care se adaugă cantităţi mai mari sau
mai mici de
concentrate în funcţie de sporul mediu zilnic urmărit. În timpul verii,
nutreţul verde
poate reprezenta nutreţul de bază asigurat prin păşune sau
administrat în adăpost.
Înainte de începerea îngrăşării propriu-zise, animalele trec
printr-o perioadă de
carantinizare-acomodare care durează circa 20 zile şi care are
drept scop diminuarea
stresului de transport şi obişnuirea cu tipul de alimentaţie specific
îngrăşătoriei. Acest
tip de îngrăşare are, în principiu, două faze.

Faza 1 de creştere-îngrăşare durează 220 - 250 zile, respectiv de

la greutatea
de 120 (150) kg la 300 (320) kg, realizându-se un spor mediu zilnic
de 600 - 700 g.
Această fază are două subfaze:
 - în subfaza 1. în hrană se administrază/caplzi:

Fân de lucernă " 2 kg

Sucu1ente 6-7 kg
Nutreţ combinat cu 15 % P.B 1-
1,5 kg

- în subfaza a II-a, în hrană se administrează pe cap şi pe zi :

Fibroase 4-5 kg
Suculente 10-12 kg
Nutreţ combinat cu 15 % P.B 1-2,0
kg

Faza a II-a de îngrăşare-finisare durează 150 - 260 zile, timp in

care 'greutatea
vie creşte de la 300 (320) kg la 450 (500) kg, realizându-se sporuri
medii zilnice de
800 - 1000 g.
În această fază se menţin aceleaşi cantităţi de fibroase şi
suculente în raţia
zilnică şi se sporesc cantităţle de concentrate. În raţie, se vor
administra, in medie, pe
cap şi zi, următoarele cantităţi de nutreţuri:

Fibroase 3-4 kg
Suculente 10-15 kg
Nutreţ combinat cu 12 % P.B 1,5-2,5 kg

În continuare se prezintă un model de îngrăşare a tineretului

taurin în sistem de
îngrăşare semiintensiv.
99

Tabelul 75

Reţetă de nutreţ combinat cu 15,00 % P.B., pentru faza 1 de

îngrăşare

P.b.
% din S.U. Ca P
Sare Caroten
Specificare U.N. (%)
greutate kg g g
g mg
15,00
147,
!Porumb 59 49,56 70,21 5,9 29,5
- 118
5
brz 20 16,9 22,6 2,32 26 76
- 4
195,
~ro,turi fl.soarelui 17 15,11 15,13 7,106 47,6
- -
5
CaC03 1 - - - 380 -
-
taHP04 1 - - - 240 185
-
~are 1 - - - - - 1000
-
Zoofort 1 - - - - -
-
rrOTAL 100 81,57 107,9.:115,326 723,1 419
1000 122
Realizat la 1 kg - 0,81 1,08 153,3 7,23 4,19
10 1,22
p.D. (g/kg) - - - 122,64 - -
-
Tabdul76

Raţie pentru un tăuraş supus îngrăşării semiintensive, faza

1; cu greutatea corporală
de 270 kg şi un sopr mediu zilnic de 750 g

S.u. P.D. Ca P
Sare Caroten
U.N.
kg kg g g g g
mg
~ Nutreţuri 7,28 7,2 684 21,6 16,2
30 32,4
Fân de deal 3,0 2,58 1,41 168 16,2 6
- 54
r Fân de lucernă 2,0 1,68 0.96 244 27,6
3,6 - 78
Porumb siloz - 13,0 3,18 3,25 117 14,3
6,5 - 234
I Sare 0,015 - - - - - 15
-
 Nutreţ combinat 1,5 1,21 1,62 184 10,84 6,28
15 1,83
TOTAL - 8,65 7,24 713 68,94 ~2,38
30 367,83
100

Tabelul 77
Retetă
, de nutret, combinat cu 12,00 % P.B., pentru faza a II-a de
îngrăşare

P.b.
% din S.u. Ca P Sare Caroten
Specificare U.N. (%)
greutate kg g g G Mg
12,00
lPorumb 88 73,92 104,72 8,80 44 220 -
176
Şroturi fl.soarelui 8 7,112 7,12 3,344 22,4 92 - -
CaC03 1 - - - 380 - - -
CaHP04 1 - - - 240 185 - -
Sare 1 - - - - - 100e -
IZoofort 1 - - - - - - -
ffOTAL 100 81,03 111,84 12,144 686,4 497
100e 176
Realizat la 1 kz - 0,81 1,12 121,44 6,86 4,97 10
1,76
P.D. (g/ kg) - - - 97,15 - - - -

Tabelul 78
Raţie pentru un tăuraş supus îngrăşării semiintensive,
faza a II-a; cu greutatea corporală de 425 kg şi un sopr mediu
zilnic de 850 g

S.U. P.D. Ca P Sare Caroten

U.N.
kg kg g g g g Mg
lN"utreţuri
~ 11,0 8,1 729 34 25,5 40 51
lFân de deal 5 4,31 2,35 280 27 10 - 90
iFân de lucernă 1 0,84 0,48 122 13,8 1,8 - 26
Porumb siloz 10 2,45 2,5 90 11 5 - 180
Nutret combinat 2,5 2,02 2,80 243 17,15 12,42 25
4,4
Sare 0,015 - - - - - 15 - I
rrOTAL - 9,62 8,13 735 68,95 29,22 40
300,4

3.6.3. Alimentaţia taurinelor supuse îngrăşării în sistem

intensiv

Îngrăşarea intensivă a tineretului taurin se face pe bază de

nutreţuri combinate
sau amestecuri de nutreţuri unice, în structura cărora nutreţurile
concentrate pot
reprezenta 50-90%.
În cadrul sistemului intensiv, îngrăşarea de tip baby-beef, începe
de la 8-10 zile
şi până la vârsta de 12 - 15 luni şi greutatea la sacrificare de 400 -
450 kg.
În funcţie de particularităţile anatomo-fiziologice care determină
specificul
hrănirii, îngrăşarea de tip baby-beef se poate desfăşura fazial. În
exemplul nostru vom
urmări o furajare cu raţii de tip mixt, desfăşurată în 4 faze:
Faza 1, de alăptare-inţărcare, care durează de la vârsta de 10
la 70 zile,
respectiv de la greutatea de 45kg la 85 kg, în care viţeii se
alimentează cu substituenţi
de lapte, nutreţ combinat şi fân de lucernă.
 101

Faza a II -a, de creştere, care durează de la vârsta de 71 la 171

zile, respecti v de
la greutatea de 86 la 190 kg, în care viţeii sunt hrăniţi cu nutreţ
combinat (II) şi fânuri
de leguminoase. Consumul mediu zilnic este de 1,5 - 2,0 kg nutreţ
combinat şi de 2 -
4 kg fânuri de leguminoase (lucernă) şi suculente 3 - 8 kg.
Faza a III-a, de creştere şi îngrăşare, durează de la vârsta de 171
la 323 zile,
respectiv de la greutatea de 191 la 350 kg. În alimentaţie intră nutreţ
combinat (III)
(în care se introduce şi făină de ciocălăi), fân de leguminoase tocat şi
suculente
(îndeosebi nutreţuri murate), care se introduc treptat în raţie.
Consumul mediu zilnic
este de 2 - 2,5 kg nutreţ combinat, 4 - 5 kg fân şi 8 -15 kg suculente.
Faza a IV -a, de finisare, se desfăşoară pe perioada de vârstă de
la 323 la 469
zile, când greutatea corporală creşte de la 351 la 500 kg, iar hrana
este compusă din
nutreţ combinat (IV) (în care proporţia de făină de ciocălăi creşte),
fân de
leguminoase tocate şi suculente. Consumul mediu zilnic este de 2 - 3
kg nutreţ
combinat, 4-6 kg fân de leguminoase şi 15-25 kg suculente.
În cele ce urmează se dă un model de structuri de nutreţuri
combinate pentru
îngrăşarea intensivă (tabelul 79).
Premixul folosit diferă de la o fază la alta, cel mai complet şi mai
bogat în
factori biologic activi fiind cel folosit în prima fază.
La noi, se practică îngrăşarea intensivă cu consum mai redus de
concentrate,
circa 2 kg/cap/zi sau (800 kg/cap/ciclu) şi mai mare de voluminoase
(nutreţ murat,
fânuri şi fibroase grosiere mărunţite + melasă şi uree) sub formă de
amestecuri unice.
În aceste condiţii sporul mediu zilnic este mai mic,(900 - 1000 g),
consumul specific
pe 1 kg spor este mai mare (6 - 8 U.N.), îngrăşarea prelungindu-se
până la vâsta de 18
- 20 luni.
 În continuare perezentăm un model de îngrăşare a tineretului
taurin în sistem
intensiv cu cantităţi reduse de concentrate.

Tabelul 79
Structuri de nutreţuri combinate pentru tineretul taurin supus
îngrăşării intensive

Specificare Faza 1 Faza a II-a Faza a III-a Faza

a IV-a
Porumb 38,5 58,0 54,0 59,0
Orz 20,0 20,0 20,0 15,0
[I'ărâte de grâu 5,0 5,0 5,0 5,0
IPăină de ciocălăi - 6,0 9,0 12,0
Şroturi de floarea soarelui 18,0 17,0 8,0
5,0
!Făină de lucernă 15,0 - - -
lCarbonat de Ca 1,0 1,0 1,0 1,0
lFosfat dicalcic 1,0 1,0 1,0 1,0
lSare 0,5 1,0 1,0 1,0
tzoofort 1,0 1,0 1,0 1,0
rr'OTAL 100,00 100,00 100,00
100,00
tu.N./ kg 'nutret 0,89 1,01 1,00 1,00
lP.b.,% 17,00 15,20 12,06 10,18
102

Tabe1ulSO

Structura raţiei, a nutreţului combinat şi indicii de producţie la

tineretul taurin supus
îngrăşării intensive

Fazele de îngrăşare
Specificare
1 II III
IV
a) Strucura raţiei:
- Inlavit(l/ fază) 220 - 230 - -
-
- Fânuri (kg) la discreţie 2-4 4-5
5-6
- Suculente (kg) la discreţie 3-8 8
-15 15 - 25
- Nutreţ combinat (kg) la discreţie 1,5 - 2
2 -2,5 2-3
(17,0 %P.b.) (15,0 % P.b.) 12,0-%
P.b. ) 10,0 %P.b')
b) Structura nutreţului combinat (%) din greutate):
- Cereale 70 -75 75 - 80 80 -90
90 - 95
- Nutreţuri proteice 20 - 25 10 - 15 5-
8 2-5
- Carbonat de Ca 1,0 1,0 1,0
1,0
- Fosfat dica1cic 0,5 - 1,0 1,0 1,0
1,0
- Sare 0,5 1,0 1,0
1,0
- Zoofort i.o 1,0 i.o
1,0
e) Indici de producţie
- Sporul mediu zilnic (g) 600 - 800 800 - 900
900 - 1000 1000 - 1100
- Consum specific U.N./kg 3 - 3,5 4 - 4,5
6,5 - 8 -10
- Greutate medie la sfârşitul fazei
85-90 150 - 180 350 - 380
450 - 500
(kg/cap)

Tabelul SI
a) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în
sistem intensiv,
FAZA 1

% din S.U. P.b. (%) Ca P

Sare Caroten
Specificare U.N.
greutate kg 17,00 g g
g mg
Porumb 54 45,36 64,26 5,40 27
135 - 180
Orz 20 16,9 22,6 2,32 26 76
- 4
Şroturi de fi.
soarelui
17 15,11 15,13 7,106 47,6 195,5
- -
Şroturi de soia 5 4,55 6,5 2,20 26 29
- -
Carbonat de Ca 1,0 - - - 380 -
- -
Fosfat dicalcic 1,0 - - - 240 185
- -
~are 1,0 - - - - - 1000
-
Zoofort 1,0 - - - - - -
-
TOTAL 100,00 81,92 108,14 17,026 746,6
620,5 1000 112
Realizat la 1 kg - 0,82 1,08 170,3 7,46
6,20 10 1,12
P.D. (g/kg
nutreţ - - - 136,24 - - -
-
combinat)
103

Tabelul 82

Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat, în sistem intensiv (faza 1),

greutate vie 68 kg,
spor: 680 g / zi

S.U. P.D. Ca P
Sare Caroten
U.N.
kg kg g g g g
mg

!Nutreţuri 1,2 2,1 255 14 8

15 14
~
~nlavit 4 0,36 0,84 100 5,08 4
- -
lFân de trifoi 0,4 0,33 0,24 46 4,12
1,28 - 13,6
!Nutr,eţ combinat 1 0,82 1,08 136 7,46
6,20 10 1,12
Sare 0.005 - - - - - 5
-
[TOTAL - 1,51 2,16 282 16,66
11,48 15 14,72

Tabelul 83

b) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în

sistem intensiv;
faza a-II-a

% din S.u. P.b. (%) Ca P

Sare Caroten
Specificare U.N.
greutate kg 15,00 g g g
mg
Porumb 62 52,08 73,78 6,20 31
155 - 124
Orz 18 15,21 20,3 2,088 23,4
68,4 ,- 3,6
Şroturi de fi.
11 9,77 9,79 4,598 30,8 126,5
- -
soarelui
Şroturi de soia 5 4,55 6,15 2,20 26
29 - -
Carbonat de Ca 1,0 - - - 380 -
- -
Fosfat dica1cic 1,0 - - - 240 185
- -
Sare 1,0 - - - - - 1000
-
Zoofort 1,0 - - - - - -
-
[TOTAL 100,00 81,61 110,02 15,086
731.2 563,9 1000 127,6
Realizat la 1 kg - 0,81 1,10 150,81 7,31 5,63
100 1,27
p.D. (g/kg nutre ,
- - - 120,6 - - -
-
ombinat)
104

Tabelul 84
Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat în sistem intensiv (faza a-Il-a),
greutate vie 130
kg, spor: 850 g / zi

S.U. P.D. Ca P
Sare Caroten
U.N.
kg kg g g g g
mg

tNutreturi
~ 2,7 3,2 350 20 10
15 20
lFân de trifoi 1,5 1,24 0,93 172 15,4
4,8 - 51
Sfeclă furaj eră 5,3 0,63 0,63 47 1,85
1,5 - -
Nutret combinat 1,5 1,21 1,65 180 10,9
1,85 15 1,9
rrOTAL . 3.08 3,2 399 18,15
14,7 15 52,9

Tabelul 85
c) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în
sistem intensiv;
fazaa-Ill-a

S.U. P.b. (%) Ca P

Sare Caroten
Specificare % din U.N.
kg 12,00 g g
g mg
Porumb 78 65,52 92,82 7,80 39
195 - 156
Orz 11 9,29 12,4 1,276 14,3
41,8 - 2,2
Şroturi de fi. soarelui 7 6,16 6,23 2,926 19,6
80,5 - -
Carbonat de Ca 1,0 - - - 380
- - -
Fosfat dica1cic 1,0 - - - 240
185 - -
Sare 1,0 - - - -
1000 -
Zoofort 1,0 - - - - -
- -
TOTAL 100 80,97 111,45 12,002 629,9
502,3 1000 158,2
Realizat la 1 kz - 0,80 1,11 120,02 6,92
5,02 10 1,58
p.D. (g lkg) - - - 96,01 -
- -

Tabelul 86
Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat în sistem intensiv (faza a-
III-a),
greutate vie 260 kg, spor: 940 glzi

S.U. P.D. Ca P
Sare Caroten
U.N.
 kg kg g g g g
!llg
Nutreturi
~ 5 5,4 500 35 16
30 40
!Fân de lucernă 2 1,68 0,96 244 27,6 3,6
- 54
Sfeclă furaj eră 6 0,72 0,72 54 2,1 1,8
- -
Siloz 6 1,44 1,5 54 6,6 3,0
- 108
Nutret combinat 2 1,6 2,22 192 13,8 10,04
20 3,16
Sare 0,010 - - - - -
10 -
IrOTAL - 5,44 5,4 544 50,1 18,4
30 165,16
105

Tabelul 87

d) Reţetă de nutreţ combinat pentru îngrăşarea tineretului taurin în

sistem intensiv;
FAZA a-IV-a

P.b.
% din S.U. Ca P
Sare Caroten
Specificare U.N. (%)
greutate kg g g g
mg
10,00
Porumb 84 70,56 99,96 8,40 42
210 - 168
Ovăz 10 8,45 11,3 1,16 13 38
- 2
Şroturi de fi.
soarelui
2 1,77 1,78 0,836 5,6 23
- -
,
rarbonat de Ca 1,0 - - - 380 -
- -
Posfat dicalcic 1,0 - - - 240 185
- -
Sare 1,0 - - - - - 1000
-
Zoofort 1,0 - - - - - -
-
[TOTAL 100,00 80,78 113,04 10,396 680,6
456 1000 170
Realizat la 1 kg - 0,80 1,13 103,96 6,80
4,56 10 1,7
p.D. (g / kg ) - - - 83,16 - -
- -
Tabelul 88

Raţie pentru tineret taurin la îngrăşat, în sistem intensiv (faza

a-IV -a),
greutate vie 385 kg, spor: 1140 g / zi

S.u. P.D. Ca P Sare

Caroten
U.N.
kg g g g g
mg
kg
6,7 7,3 595 46 29 40
60
Nutreţuri
~
Fân de lucernă 2 1,68 0,96 244 27,6
3,6 - 52
Sfeclă furaj eră 4 0,5 0,48 36 1,4 1,2
- -
Siloz 13 3,18 3,25 117 6,5 6,5
- 234
Nutreţ combinat 2,5 2 2,82 208 17
11,4 25 4,25
Sare 0,015 - - - - - 15
Fosfat dicalcic 0,034 0,033 - - 8,17
6,3 - -
TOTAL - 7,39 7,5 605 60,6 29
40 290,25

În tabelele 89, 90 şi 91 sunt prezentate normele pentru tineretul

taurin la îngrăşat
(rase semiprecoce şi precoce).
106
Tabelul 89

Norme de hrană pentru tineretul taurin supus îngrăşării

intensive

Masă S.u. Caroten Sare

Spor mediu PD Ca P
corporală UN
kglzi kg g g g mg g
kg

O 1 2 3 4 5 6 7 8
0,6 0,85 1,8 215 11 6 12
până la
0,7 0,90 1,9 230 13 7 14 10
50 kg
0,8 1,00 2,1 250 14 8 16
0,7 1,2 21 255 14 8 14
50 - 100 0,8 1,25 2,3 275 16 10 16
15
 0,9 1,30 2,5 300 18 11 18
0,5 2,3 - 2,8 2,7 295 13 7 13
0,6 2,4 - 3,0 2,9 320 15 8 15
100 - 150 0,8 2,6- 3,2 3,2 350 20 10 20
15
1,0 2,8- 3,2 3,4 375 25 13 25
1,2 3,0 -3,4 3,6 400 30 16 30
0,5 2,9- 3,5 3,0 315 14 7 13
0,6 3,1- 3,7 3,2 335 17 8 15
150-200 0,8 3,3- 3,9 3,4 475 22 11 20
20
1,0 3,2 - 3,6 3,5 470 28 14 25
1,2 3,4 - 3,8 3,7 465 34 17 30
0,5 3,8-4,8 3,8 380 15 8 18
0,6 4,1- 5,0 4,0 395 18 7 21
200 - 250 0,8 4,3 - 5,1 4,2 420 24 12 28
25
1,0 4,1-4,7 4,4 465 30 15 35
1,2 4,6-4,9 4,7 510 36 18 42
0,5 4,7 -5,3 4,7 400 18 8 20
0,6 4,9- 5,5 4,9 415 21 10 24
250 - 300 0,8 5,2-5,8 5,1 460 28 13 32 ,
30
1,0 4,9 - 5,5 5,4 500 35 16 40
1,2 5,1 - 5,6 5,6 545 42 19 48
0,5 5.6 -6,2 5,5 435 19 10 23
0,6 5,7 - 6,4 5,7 445 23 12 27
300 - 350 0,8 6,0 - 6,7 5,9 485 30 16 36
35
1,0 5,6- 6,3 6,2 530 38 20 45
1,2 5,9-6,5 6,4 575 46 24 54
0,5 6,6-6,9 6,2 450 19 12 25
0,6 6,5 -7,2 6,4 465 23 14 30
350 -400 0,8 6,8-7,6 6,7 510 30 19 40
40
1,0 6,4 -7,1 7,0 555 38 24 50
1,2 6,7 -7,4 7,3 595 46 29 60
0,5 7,2- 8,0 6,9 470 19 14 25
0,6 7,2- 8,0 7,1 480 23 17 30
400 -450 0,8 7,6 - 8,4 7,5 525 30 24 40
45
1,0 7,2 - 80 7,8 570 38 28 50
1,2 7,5 - 8,3 8,2 615 46 34 60
107
o 1 2 3 4 5 6 7
8
0,5 8,1- 9,2 8,0 480 19 14
25
0,6 8,5- 9,5 8,4 495 23 17
30
500 - 550 0,8 9,0 - 10,0 8,9 540 30 24
40 50
1,0 8,6-9,5 9,4 580 38 28
50
1,2 9,0- 9,9 9,8 625 46 34
60

Tabelul 90

Norme pentru tineretul taurin la îngrăşat (rase semiprecoce)

Greutate Spor CI SUmax UNC PDI

Ca P DERmin
corporală, (kg) (g/zi) (USB) (kg/zi) (UNL) (g/zi)
(g) (g)
O 1 2 3 4 5 6 7
8
150 800 4,2 4,5 3,50 347 22
12 0,81
I 1000 3,81 388 27
14 0,91
1200 4,12 427 33
17 0,99
200 800 4,9 5,3 4,22 391 2S
14 0,86
1000 4,58 432 30
16 0,93
1200 4,95 471 35
18 1,01
1400 5,35 507 40
20 1,09
300 800 6,3 6,7 5,52 468 32
19 0,88
1000 5,97 507 37
22 0,95
 1200 6,46 542 42
25 1,03
1400 6,98 573 47
28 1,11
1600 7,54 600 50
30 1,20
400 800 7,5 8,0 6,70 543 40
29 0,89
1000 7,23 578 45
32 0,96
1200 7,81 607 50
34 1,04
1400 8,45 631 56
36 1,13
500 800 8,6 9,2 7,79 621 50
32 0,91
1000 8,40 651 50
35 0,98
1200 9,09 673 61
38 1,06
1400 9,83 687 68
40 1,14
 600 800 9,5 10,1 8,83 699 55
33 0,93
1000 9,52 722 59
36 1,00
1200 10,89 736 65
39 1,08

Tabelul 91

Norme pentru tineretul taurin la îngrăşat (rase precoce)

Greutate Spor CI SUmax UNC PDI

Ca P
corporală (USB) (kg/zi) (UNL) (g) (g)
(g) DERmin
(g/zi)
(kg)
150 800 4,2 4,5 3,62 365 22
12 0,86
1000 3,97 405 27 14
0,95
 1200 4,34 443 33 17
1,03
200 800 4,9 5,3 4,37 411 25
14 0,85
1000 4,79 450 30 16
0,98
1200 5,23 486 35 18
1,07
1400 5,70 520 40 20
1,16
108
300 800 6,3. 6,7 5,70 494 32 19 0,90
1000 6,23 529 37 22 0,99
1200 6,80 559 42 25 1,08
1400 7,42 583 47 I 28 1,18
400 800 7,5 8,0 6,89 579 40 I 29 0,92
1000 7,51 608 45 I 32 1,00
1200 8,19 630 50 34 1,09
1400 8,94 644 56 36 1,19
500 800 8,6 9,2 7,98 671 50 32 0,93
1000 8,68 694 55 35 1,01
1200 9,46 708 61 38 1,10
1400 10,31 711 68 40 1,20
600 800 9,5 10,1 9,01 767 55 33 0,95
1000 9,77 784 59 36 1,03
1200 10,63 788 65 39 1,12