FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Master-K.R.R.M

TEORIA ANTRENAMENTULUI SPORTIV ADAPTAT

RECUPERAREA DUPA MENISCECTOMIE

Recuperarea dupa meniscectomie

Simptome specifice și metode de tratament recomandate.

 Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului care poate
apărea la oricine, dar care afectează în special persoanele care practică sport în mod regulat și
persoanele în vârstă.

Ce este meniscul? Informații generale

La nivelul genunchiului se întâlnesc trei oase: tibia, femurul și rotula. Meniscul este situat
între femur și tibie, fiind format dintr-un fibrocartilaj care asigură protecția cartilajului și are rol
în stabilizarea genunchiului și lubrifierea corespunzătoare a acestuia. Mai exact, meniscul este un
cartilaj care are rolul de a amortiza, stabiliza și de a proteja genunchiul.

Fiecare genunchi are cate două meniscuri: meniscul lateral și meniscul medial. Meniscul
lateral are forma literei „O”, iar meniscul medial are forma literei „C” și sunt atașate de tibie prin
coarnele anterioare și posterioare. Meniscul medial este mai puțin flexibil decât meniscul lateral,
motiv pentru care sunt mult mai frecvente rupturile la nivelul meniscului medial.

Rupturile de menisc pot să apară din următoarele cauze:

-răsucirea forțată a genunchiului

-oprirea sau răsucirea bruscă a genunchiului

-mișcarea de torsiune, cu talpa fixată pe sol și cu flexarea parțială a genunchiului (în cazul
ridicării de greutăți sau la sportivii care practică tenis)
 -pivotarea ciudată a genunchiului în timpul unei ridicări bruște de pe scaun sau dintr-o poziție
ghemuită

-înaintarea în vârstă, deoarece meniscul se uzează și poate fi lezat mai ușor

-alte leziuni ale genunchiului, așa cum este cazul rupturii de ligament care se poate produce
concomitent cu ruptura de menisc

-Atunci când meniscul este lezat, genunchiul devine mult mai sensibil la presiune. Leziunile
meniscului sunt de două tipuri și pot fi clasificate astfel:

-leziuni netraumatice – odată cu înaintarea în vârstă, meniscul se uzează și devine mai subțire
și mai fragil. Din această cauză pot să apară rupturile de menisc degenerative, cauzate de o
simplă pivotare incorectă a genunchiului, la ridicarea de pe scaun. Ruptura de menisc nu este
frecventă în rândul copiilor

-leziuni traumatice – acestea pot să apară la persoanele care practică mult sport (fotbal, tenis,
schi, rugby) și în cazul unui contact direct (tackling). În acest caz, genunchiul este suprasolicitat,
iar leziunile pot să apară din cauza ridicării bruște dintr-o poziție ghemuită.

Care sunt simptomele rupturii de menisc?

Cel mai comune simptome care apar în cazul unei rupturi de menisc sunt următoarele:

-durere la nivelul genunchiului

-inflamarea și umflarea genunchiului

-rigiditate și blocarea genunchiului

-dificultate la îndoirea și întinderea piciorului

-senzația de instabilitate a genunchiului

Când se produce ruptura de menisc, persoanele pot resimți un pocnet la nivelul genunchiului,
dar își pot continua activitatea în mod normal. Inițial, durerea poate să nu fie supărătoare, însă
după două sau trei zile, genunchiul începe să se inflameze.
 Dacă nu este tratată corespunzător, o porțiune din menisc se poate desprinde și se poate
deplasa în articulație. Astfel genunchiul se blochează, alunecă sau produce zgomote în timpul
mersului. Durerea se intensifică, iar mersul este îngreunat.

Program de recuperare

Saptamanile 1-2

Decubit dorsal

1. Mobilizare patelara, fara mobilizare directa a cicatricii, evitand palparea directa si

mobilizarea pe incizii timp de 4 saptamani.
2. Vom incepe exercitii de baza pentru formarea masei musculare, principalii muschi vizati
for fi ischiogambierii, cvadricepsul si fesierul.
3. Din decubit dorsal, pacientul va efectua flexia soldului cu genunchiul in extensie maxima
pentru tonifierea cvadricepsului, ulterior putant sa fara acest exercitiu in 3 trepte si cu o
usoara mentinere intre trepte.
4. Cu o banda elastica asezata pe pingea, tinuta la capete de ambele maini, pacientul va
efectua o flexie a soldului cu genunchiul in extensie maxima. Stabilind care este punctul
maxim pana unde poate ridica piciorul, acestuia vor trebui sa ii ia 10 secunde sa urce
pana in punctul maxim si 10 secunde sa coboare inapoi, cu abdomenul si fesele incordate,
astfel va lucra foarte bine si fesierul si musculatura sustinatoare.
5. Vom aseza o minge moale, de preferat din burete , sub callcaiul pacientului, iar acesta va
trebui sa impinga cu membrul inferior bine intins si cu calcaiul in minge timp de 5 6
secunde.

Decubit ventral

1. Genunchii/locul inciziilor ar fi indicat sa nu ia contact cu suprafata patului astfel

pacientul va sta pe burta cu genunchii inafara patului si de aici va efectua flexii si extensii
alternative ale genunchilor

Decubit lateral

1. Abductii/ adductii ale soldului

2. Flexii ale soldului cu revenire in pozitia de start.
 3. Extensii ale soldului cu revenire in pozitia de start.

Amplitudinea miscarii ca si obiectiv trebuie sa fie de 90 de grade flexie, extensia

completa.

Saptamanile 2-4

1. Mers pe jos timp de 15 20 minute pe zi, evitam impactul si rasucirea genunchiului timp
de 4 saptamani.
2. Exercitii de intarire functionala, inclusiv genoflexiuni usoare, antrenament de baza intens,
exercitii aerobice (bicicleta stationara, eliptica)

Obiective: extensie normala si flexie de 120 de grade, fara edem. Greutate completa, mers
normal fara dispozitiv de asistare.

Saptamanile 4+

1. Plimbare pana la o ora.

2. Crestem intensitatea exercitiilor de rezistenta. Introducem exercitii excentrice.
3. Introducem pivotarea controlata si rasucirea extremitatii inferioare.
4. Initiem tratamentul de impact cu apa sau trambulina.

Obiective

Activitatile nu trebuie sa fie dureroase. Bicicleta cu rezistenta minima, bicicleta eliptica, de inot.
Progreseaza inapoi la antrenamentul sportiv.

Bibliografie:

https://dr.codorean.ro/afectiuni/afectiuni-genunchi/ruptura-de-menisc/