UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI

EXTENSIA SIGHETU MARMAȚIEI 

SPECIALIZAREA :

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR  

ȘI PREȘCOLAR  

TEMA 2

PROFESOR COORDONATOR :

Lect.Univ. Doc. Cuc Maria Claudia

STUDENT: LESCHIAN ALINA IONIȚA

ANUL I SEMESTRUL II

Profesionalism și
profesionalizarea  carierei  didactice 
      
 În ultimul deceniu Comisia Europeana a realizat o serie de documente care în
renovarea și dezvoltarea propriilor sisteme educative cu scopul compatibilizării lor la
nivel european .
Unul dintre obiectivele  strategice ale Uniunii Europene este ca aceasta să
,,devină cea mai competitivă și mai dinamica economie bazată pe cunoaștere din
lume,,capabilă de creștere economică durabilă,cu mai multe locuri de munca și o mai
mare coeziune socială. 
       Astfel, strategiile ar trebui să asigure îndeplinirea următoarelor obiective: 
-creșterea calității și eficienței sistemelor educaționale și de formare profesională în
UE; 
-facilitarea accesului tuturor în sistemele educaționale și de formare profesională; 
-deschiderea sistemelor educaționale și de formare profesională. 
Aceste deziderate focalizau atenția asupra necesității de a investi masiv în
formare și în educație ,lucru care presupunea o schimbare la nivel macro -
structural,dar mai cu seamă la nivel micro,sub aspectul rolului cadrului didactic în
asumarea acestor provocări. 
     În   spațiul românesc ,exigențele europene ,dar mai cu seamă transformările
radicale de pe piața muncii au impulsionat reforma sistemului de formare continuă a
cadrelor didactice din învățământul preuniversitar ,reformă ce s-a  făcut simțită mai cu
seamă la nivel legislativ prin prevederile apărute în Legea Învățământului.
Problema asigurării calității în procesul de formare a cadrelor didactice a fost
rezolvată prin elaborarea standardelor profesionale ,definite ca ,,enunțuri exigente ce
indică un criteriu sau o normă în raport cu care se apreciază calitatea unui program
,proces,produs sau a unei perfomanțe ,standardul exprimă așteptări valorice,calități
pretinse practice profesionale obligatorii. 
   Standardele pot fi de mai multe tipuri ,în funcție de nivelul la care se operează
analiza de calitate: 
-standarde instituționale; 
-standarde curriculare; 
-standarde instrucționale,metode,strategii,forme de organizare a pregătirii; 
-standarde de evaluare și certificare. 
     La momentul actual  ,Centrul National de Formare a Personalului din
Învățământul Preuniversitar   organizează și coordonează acreditarea programelor de
formare continuă oferite de diverși furnizori de stat sau particulari pe baza sistemului
de standarde elaborat.În acest fel, s-a instituit un mecanism de control asupra calitații
programelor de formare în privința curriculumului ,metodelor ,mijloacelor și modului
de organizare și evaluare a acestora.
Exigențele pe care această instituție încearcă să le atingă prin activitatea de
evaluare a programelor propuse de diverși furnizori sunt: 
-oferte curriculare să răspundă nevoilor exprimate de cadrele didactice și standardelor
aplicării curriculumului național; 
-adaptarea metodelor  la conținuturile abordate; 
-folosirea cu predilecție a metodelor interactive; 
-aplicarea unor metode și tehnici de formare a disponibilității de reflecție asupra
propriilor activități didactice. 
 Un  alt obiectiv al sistemului de formare este și cel al mobilității
profesionale ,care s-a putut îndeplini prin instruirea   sistemului creditelor profesionale
transferabile ,pe baza cărora sunt recunoscute participările cadrelor didactice la
formare ,acestea fiind utilizate drept criterii profesionale autentice de evoluție în
carieră.În acest sens ,a fost elaborat un document cadru care reglementează
funcționarea acestui sistem de baze următoarelor
principii:mobilitate,modularitate,curriculum. 
PROFESIONALIZAREA  este un proces de formare a unui ansamblu de
capacități și competențe într-un domeniu dat ,pe baza asimilarii unui sistem de
cunostințe, proces controlat deductiv de un model al profesiei respective. 
       Acest proces   presupune ,în primul rând ,un efort de definire a ,,identității
profesionale, ,,adică de descriere ,structurare a acelor cunoștinte ,competențe
,valori,atitudini ,într-un model solid fundamentat teoretic și funcțional din punct de
vedere practic ,ce poate fi deprins sistematic și impus în spațiul activităților
și profesiilor sociale.
Cel de-al doilea aspect pe care-l presupune procesul profesionalizării este acela
de ,,legitimare a profesiei didactice în câmpul activităților și profesiilor sociale prin
elaborarea unui model al profesiei didactice. 
     Profesionalizarea capătă un aspect concret de definire ,operaționalizare a acelor
competențe necesare unei persoane care lucrează în calitate de cadru didactic ,dar și de
unul teoretic de stabilire a principiilor care trebuie să fundamenteze demersul de
stabilire a acestor tipuri de competențe .
În plan aplicativ ,acest demers de profesionalizare se poate observa pe parcursul
procesului de formare care cuprinde două etape: a activităților de formare inițială și a
activităților de formare continuă între acestea stabilindu-se relații de continuitate și
interdependență. 
       Profesia didactică este influențată de latura ei morala și umană,care determină
,pe lângă cunoștințe,abilități,atitudini ,competențe și anumite trăsături de personalitate
să depășească barierele standardelor care o individualizează. 
    Profesionalismul clasic reprezintă modelul profesional cel mai exigent și în
același timp restrictiv ,fundamentat pe esența modelelor clasice ale profesiunilor
juridice și din spațiul practicii medicale. 
     Profesionalismul  flexibil   organizație ca un sistem deschis ,acțiuni de
dezvoltare a comunității profesionale ,o căutare continuă de forme,principii pentru
optimizarea dezvoltării ,pentru accentuarea unei culturi  a cooperării și colaborării
profesionale .
Se bazează pe convingerile și expectanțele împărtășite de membrii comunității
profesionale ,iar demersul științific este înlocuit de convingerile contextuale negociate
în amplul  proces  al colaborării. 
       Profesionalismul extins pune accentul pe elementele de fundamentare teoretică
și practic-acționale ,necesare în demersul cunoașterii profesionale. 
      Profesionalismul practic pune accentul pe preocupările ,demersurile pedagogice
practic-aplicative întreprinse de către cadrul didactic indiferent de nivelul de operare. 
     Profesionalismul  complex ia în considerare  profesiunea în funcție de
complexitatea  atribuțiilor profesionale și adâncirea specializării ,punând în evidență
demersul acțiunilor educaționale. 
      Profesionalismul postmodern  -  atenția  este îndreptată către flexibilitatea socio-
economică ,neîncrederea în planul moral și științific. 
În primul rând, profesionismul înseamnă practicarea unei îndeletniciri ca
profesionist, adică pe baza unei pregătiri profesionale de specialitate. Conform acestor
repere semantice profesorul este, formal, un profesionist pentru că nu poate exercita
această ocupație fără dovada pregătirii de specialitate prevăzută de legile sistemului. 
Profesionalizarea didactică presupune dobândirea competențelor necesare
exercitării unei activități specifice, instructiv-educative cum ar fi: activități didactice
de instruire și educare a elevilor, activități la nivel instituțional, activități și relații cu
comunitatea cum ar fi părinții, acțiuni culturale, de organizare în parteneriat cu alte
instituții ale timpului liber al elevilor.
De asemenea, profesionalizarea carierei didactice înseamnă plasarea
sistemului de formare în contextul european al dezvoltării profesionale continue a
învățării și formării pe tot parcursul vieții și orientarea sistemului de formare către
mobilitate și evoluție în carieră și dezvoltare profesională. 
Tot odată, ca să poți deveni un bun profesionist în cariera didactică sau în orice
alt domeniu, mai întâi de toate trebuie  să ai experiență acumulată, să ai multă practică
deoarece practica reprezintă modalitatea dea progresa în plan profesional și să dai tot
ceea ce poți ca să devii un bun profesionist în cariera didactică. 
acoperi întreaga arie a situațiilor in care se afla profesorul.
 De asemenea, dacă dorești să ajungi un bun profesionist și ca să progresezi în
carieră e nevoie de multă determinare, să știi ce vrei și să faci tot ceea ce-ți stă în
putere pentru a obține acel lucru, este foarte important să fii sincer cu tine să-ți cunoști
potențialul și limitele, să depui multă muncă, mai mult interes și cât mai mult efort
pentru a ajunge un profesionist în cariera didactică sau chiar în orice alt domeniu. 
În al doilea rând, profesionalizarea pentru cariera didactică presupune un
amplu efort de raționalizare si așezare a întregului proces de formare inițiala si
continuă a cadrelor didactice pe baza unor standarde profesionale.
Activitatea cadrelor didactice trebuie înțeleasa si cercetata nu doar ca
împlinirea unei vocații si a calităților personale, ci ca o activitate care este supusa unor
norme si constrângeri specifice si precise.
Ea are la baza competente si cunoștințe asimilate in diferite moduri, care
implica o formare profesionala având la baza un model profesional riguros elaborat.
Lucru nu tocmai ușor de realizat având in vedere specificul activității educaționale,
care implica adesea variabile a căror standardizare nu e nici posibila, dar nici
necesara.  
Așadar, cadrul didactic nu este doar un agent, care se supune unui sistem de
norme, ci si un actor, care se învelește in ceea ce face, conferă semnificații, trăiește
activitatea cu elevii, cu un indice de intervenție personala importanta.  
       Profesia didactica presupune servicii în comunitate și responsabilitate civică
,dezvoltare personală ,care se conturează în participare socială ,formare pedagogică 
continuă ,perfecționare a competențelor de predare ,dar în același timp profesia
didactică este complexă ,reprezintă o încununare a muncii didactice în echipele
interdisciplinare care vizează competențe manageriale ,de comunicare ,de relaționare
sau de organizare și se bazează pe judecățile de responsabilitate profesionale
autonome. 
        Un modul de practică de specialitate bine organizat ,condus,monitorizat și
evaluat ,conduce la formarea și consolidarea competențelor vizate în formarea
inițială ,reprezintă etapa de trecere spre perfecționarea competențelor  vizate în
formarea continuă,în conformitate cu standardele profesionale precise și relevante. 
     Cadrele didactice ,de-a lungul carierei își construiesc  experiențe profesionale
distincte,iar expectantele lor sunt diferite ,prin raportare la programele de formare
oferite de furnizorii de formare continuă și prin practici educative de calitate. 
       În spatele fiecărui profesionist se află un om ,care de multe ori este vulnerabil
emoțional se află singur în fața propriei constiințe ,care lupta pentru dezvoltarea sa
armonioasă,pentru autoperfecționare continuă,datorită dorinței de cunoaștere în
domeniul profesional și dezvoltării intereselor profesionale. 
    Elementele de fundamentare teoretică cuantifică în demersul lor ,promovarea 
binelui social pentru fiecare profesie și pentru domeniul său de calitate.Pentru orice
activitate profesională sunt necesare codurile etice ,care pun în prim-plan statutul
profesionistului ca angajat al instituției ,egalitatea serviciilor pentru toți
cetățenii,rezultatele comportamentelor profesionale asupra clienților și în interesul
acestora ,relațiile dintre profesioniști și clienți ,statuarea unor cerințe și principii prin
care profesioniștii să fie sensibili la problemele etice. 
Câteva EXEMPLE :
Având în vedere profesia mea de cadru didactic cu o experiență de 11 ani
consider că profesionalismul de care trebuie să dai dovadă în cariera ta trebuie să fie
unul atât practic cât și flexibil.
În profesia didactică trebuie să conturezi formarea pedagogică
continua,perfecționarea competențelor de predare,desfășurarea activităților în
echipă.Personalitatea unui cadru didactic ia ființă și se dezvoltă prin competențe
specifice pe care acesta le dobândește prin programele de formare inițială și continuă.
Planificarea carierei reprezintă un process de identificare a nevoilor,a
oportunităților și a aspirațiilor.Este evident că planificarea carierei individuale este
integrate planificării carierei organizaționale,dubla specializare pe care am absolvit-o
(învățător-educatoare) îmi permite posibilitatea reorientării în carieră,având în vedere
că învățământul românesc se confruntă cu scăderea numărului populației școlare.
Studiile interesate au contribuit la conturarea unui tablou evoluativ al stadiilor
pe care cariera unui membru al unei organizații o parcurge,stadia în care se formează
anumite competențe.Stadiile ar putea fi descrise astfel:
 Debutul în carieră-primii doi ani până la definitivat;
 Perfecționarea intensive-obținerea gradelor didactice;
 Integrarea;
 Stabilizarea;
 Specializarea suplimentară-stagii,cursuri de perfecționare;
 Stabilizareala nivel superior-facultate,master;
 Retragerea –pensionarea;
Profesionalizarea carierei didactice nu se termină cu absolvirea liceului
pedagogic,am putea spune că profesionistul trece la o altă etapă în dezvoltarea
carierei care se realizează în cadrul educației permanente.
Astfel că și eu am absolvit liceul pedagogic în cadrul căruia am dobândit dublă
specializare (învățător-educatoare) iar în cadrul concursului de titularizare m-am
titularizat pe o catedră de educatoare însă formarea mea profesională nu s-a oprit aici
deoarece după debutul carierei de dascăl(după primii doi ani)am luat definitivatul în
învățământ prin concurs.
Pentru o perfecționare intensive am obținut gradul II câțiva ani mai târziu iar
acum sunt la un pas de a obține gradul I,având deja prima inspecție la grupă și
participarea la colocviu.În ceea ce privește integrarea și stabilizarea în învățământ și în
grădiniță nu am întâmpinat probleme fiind o fire deschisă,comunicativă,social,mereu
deschisă spre nou și spre dobândire de noi competențe,având deci aptitudini și
competențe ale unui bun cadru didactic.
Pentru a avea o specializare suplimentară am absolvit diverse cursuri de
perfecționare valorificate în credite transferabile iar ulterior pentru o stabilitate la nivel
superior sunt studentă în anul I la facultate.
Fiind o persoană ambițioasă îmi doresc ca după absolvirea facultății să mă înscriu la
master .Acestea fiind doar câteva exemple care dovedesc și care conturează evoluția
mea în cariera didactică.

BIBLIOGRAFIE: 

 Cuc Maria Claudia,(2015),Suport de curs IFR, Etica si deontologie

profesionala.     
 Iucu Romiţă, Formarea cadrelor didactice. Sisteme, politici,
strategii, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2004;

 Antonesei Liviu, O introducere în pedagogie. Dimensiuni

axiologice şi trans-disciplinare ale educaţiei, Editura Polirom,
Iaşi, 2002;

 Niculescu Rodica Mariana, Formarea formatorilor, Editura ALL,

Bucureşti, 2000;