Metabolismul lipidic

Tulburări înăscute ale

metabolismului lipidic.
Dislipidemia în diabetul zaharat.
2015

Dr. Cornelia Zetu

 LIPIDE - Definiţie, Roluri, Clasificare

Definiţie
sunt un grup heterogen de substanţe care se aseamănă prin caractere comune
de solubilitate, fiind greu solubile în apă dar uşor dizolvabile în solvenţi nepolari.
Roluri
 sunt principala formă de transport şi depozitare a rezervelor energetice;
 au rol plastic formator;
 importante în procesele de comunicare/semnalizare şi recunoaştere
intercelulară;
 sunt vitamine, hormoni, prostanoide;
 sunt izolatori electrici, termici si mecanici.

Clasificare
 saponificabile: gliceridele, fosfogliceridele, sfingolipidele şi cerurile (sunt
scindate hidrolitic în compuşi simpli);
 nesaponificabile: hidrocarburi, alcooli, aldehide, terpene, carotenoizi,
steroizi. (nu sunt scindate hidrolitic în compuşi simpli).
Unele lipide sunt asociate cu proteine (apoproteine) şi alcătuiesc
lipoproteinele, altele cu glucide şi dau naştere la glicolipide.
 Aportul, digestia şi absorţia lipidelor

Aportul
 lipidele asigură obişnuit, 25–35% din aportul caloric din dietă, reprezentând circa
80–100 g pentru adultul normoponderal;
 trigliceridele reprezintă principalele componente lipidice ale raţiei alimentare
(aproximativ 90%) după care urmează fosfolipidele, colesterolul liber şi esterificat
(circa 500 mg/zi).
Digestia
 se desfăşoară esenţial în intestinul subţire, în principal sub influenţa lipazei
pancreatice (LP);
 scindarea hidrolitica a lipidelor în monogliceride (MG) şi acizi graşi (AG), mediata
de LP;
 MG si AG se dizolvă în porţiunea lipidică a miceliilor sărurilor biliare, si sunt
transportaţi la nivelul celulei epiteliale intestinale;
 în celula epitelială intestinală, MG si AG sunt recombinate în cea mai mare parte
pentru a reface trigliceride (TG) şi, într-o mai mică măsură, sunt digerate mai
departe până la acizi graşi liberi şi glicerol sub acţiunea lipazei intestinale;
 TG se agregă sub forma unor particule sferice (chilomicroni) care mai conţin,
alături de colesterolul şi fosfolipidele exogene (absorbite din lumen), şi cantităţi mici
de apoproteine, fosfolipide şi colesterol endogene (sintetizate în intestin);
 chilomicronii sunt eliberati in limfa.
 Digestia şi absorţia lipidelor

Lumen
Enterocit Limfă

Picătură
Acid gras Triglicerid
de TG Chilo
(AG) (TG)
(lanţ lung) microni Chilo
+
+ (Chilo)
Fosfolipide
Săruri Monoglicerid
biliare
Lipaza Colesterol
+ Apoproteine
Colipază
Micelii
(A, B48, E, C)

Acid gras Acid gras

(AG) (AG) AG
Monoglicerid (lanţ mediu)
 Formele de transport ale lipidelor

Clasificare
 Lipidele, fiind hidrofobe, pentru a putea fi transportate în plasmă se leagă de proteine
constituind complexe numite lipoproteine!
 Lipoproteinele existente în plasmă pot fi separate în :
 5 clase prin ultracentrifugare (diferenţe de densitate): chilomicroni, Very Low
Density Lipoprotein (VLDL), Intermediate Density Lipoprotein (IDL), Low Density
Lipoprotein (LDL), High Density Lipoprotein (HDL)
 4 clase prin electroforeză (diferenţe de încărcare electrică): chilomicroni, β
lipoproteine, pre β lipoproteine, α lipoproteine.
Apoproteină de
suprafaţă (de ex Apo C)
Fosfolipide
Colesterol esterificat
Colesterol
liber Triacilglicerol

Structura
Miez lipidic generală a
nepolar lipoproteinelor
Monostrat lipidic Apoproteină
amfoteric inclavată
Compoziţia principalelor clase de lipoproteine

procente de masă
 Apoproteine, localizare şi roluri

Apoproteine Localizare Roluri

Apo A I HDL, chilomicroni - activator al LCAT, ligand pentru
receptorul HDL
Apo A II HDL, chilomicroni - inhibitor (?) al Apo A I şi LCAT
Apo A IV HDL, chilomicroni - necunoscută
Apo B100 LDL, VLDL, IDL - ligand pentru receptorul LDL
Apo B48 Chilomicroni, resturi chilomicroni - nu are
Apo C I VLDL, HDL, chilomicroni - posibil activator al LCAT
Apo C II VLDL, HDL, chilomicroni - activator al LPL
Apo C III VLDL, HDL, chilomicroni - inhibitor al Apo C II
Apo D Fracţiune a HDL - posibil acţiune identică cu CETP
ApoE VLDL, IDL, HDL, chilomicroni, resturi - ligand pentru receptorul LDL şi LRP
chilomicroni

--CETP (colesterol ester acyltransferase) = proteina de transfer al esterilor de colesterol

- LRP (LDL receptor related protein) = receptor de recunoaştere şi legare a Apo E
- receptor LDL = receptor de recunoaştere şi legare a Apo B100/Apo E
 Metabolismul fracţiunilor lipoproteice (1)

Chilomicronii
 sinteza enterocitară
 maturare plasmatica prin transfer nonenzimatic de apo E şi C cu particulele
HDL
 catabolism in 2 etape:

 primă etapă: sub acţiunea LPL activată de apo C II din structura

chilomicronilor, trigliceridele constitutive sunt hidrolizate în glicerol
(eliberat în plasmă) şi acizi graşi (utilizaţi în ţesuturi); componentele de
înveliş devin supranumerare si astfel apo A, C, colesterolul liber şi
fosfolipidele sunt transferate pe HDL, iar chilomicronii maturi se
transformă în resturi chilomicronice.
 a doua etapă: resturile chilomicronice fie sunt captate de ficat, prin
intermediul unor receptori specifici ce recunosc şi leagă apo E (LDL
receptor şi LRP receptor), fie formează precursori ai HDL (particule pre
β HDL).
 Metabolismul fracţiunilor lipoproteice (2)

VLDL
 sinteza hepatocitara, având un conţinut lipidic ridicat în care predomină trigliceridele
(circa 55%). Apo B100 (sintetizată intrahepatocitar) reprezintă proteina majoritară.
 maturatie plasmatica prin transferul nonenzimatic de apo E şi C cu particulele HDL
 Catabolismul VLDL:
 VLDL mature, care conţin apo C II cu funcţie de activator al LPL, sunt supuse
hidrolizei trigliceridelor constitutive în acizi graşi şi glicerol;
 simultan, apo C se reîntoarce pe suprafaţa HDL împreună cu o parte din
fosfolipidele şi colesterolul liber din înveliş, iar VLDL se încarcă cu esteri de
colesterol pe două căi:
→ prin transfer de la HDL, sub acţiunea CETP (Cholesterol Esterified
Transfer Protein – proteina de transfer a esterilor de colesterol) şi apo D
(componentă a HDL)
→ prin esterificarea colesterolului liber rămas în învelişul VLDL sub acţiunea
LCAT, enzimă activată de apo A I (componentă a VLDL). Acil colesterolul
format migrează în miezul particulei VLDL

În cursul celor două etape catabolice, diametrul şi greutatea moleculară

a VLDL scad progresiv, si creşte conţinutului de colesterol care devine
predominant, rezultatul fiind particulele de IDL.
Metabolismul fracţiunilor lipoproteice (3)
 Metabolismul fracţiunilor lipoproteice (4)

IDL
 sunt rezultatul prelucrării VLDL de către LPL; conţin în proporţie aproximativ
egală trigliceride şi colesterol, iar componenta proteică este reprezentată de apo
B100 şi apo E.
 catabolismul IDL presupune :

 schimbul de esteri de colesterol şi trigliceride cu particulele HDL,

facilitat de CETP;
 formarea de LDL sub acţiunea LPL şi lipazei hepatice (HL),
reprezentând calea principală;
 preluarea directă de către receptori hepatocitari ce recunosc apo E
constitutivă şi metabolizare intrahepatocitară.
 Metabolismul fracţiunilor lipoproteice (5)

LDL
 se formează în plasmă din IDL după hidroliza trigliceridelor mediată de
LPL (70-90% din VLDL sunt transformate în LDL). Componenta lipidică
predominantă este reprezentată de colesterol; singura apoproteina este apo
B100
 mai multe subclase de LDL, cu dimensiuni şi densităţi diferite: LDL1 şi LDL2,
particule mari de densitate mai mică (mai bogate în trigliceride) şi, respectiv
LDL3, mai mici şi de densitate mai mare (mai bogate în colesterol). LDL1 şi
LDL2 pot fi transformate sub acţiunea HL în LDL3
 catabolismul LDL presupune două căi:
 Calea receptor mediată (majoritară) care presupune legarea apo B100 din
structura LDL de receptorul tisular specific (LDLr)
 Calea afinităţii scăzute, presupune atât un proces de tipul endocitozei, cât şi un
mecanism mediat de receptori macrofagici (receptori A- scavengers); intervine în
condiţiile unui exces de particule LDL sau a modificării apo B100 normale (prin
procese de oxidare sau glicozilare a LDL). Macrofagele încărcate cu colesterol
LDL sunt precursoare ale celulelor spumoase cu rol major în procesul de
aterogeneză.
 Metabolismul fracţiunilor lipoproteice (6)

HDL
 Se formează ca particule discoidale din trei surse:
 intestinală: sub formă de particule ce conţin colesterol, fosfolipide şi apo
A care, ajunse în plasmă, primesc apo E şi C de la HDL hepatic
 hepatică: sub formă de particule conţinând apo A, E, C, fosfolipide şi
colesterol liber
 particulele pre β HDL, provenite în urma catabolismului chilomicronilor şi
VLDL, care conţin fosfolipide, colesterol şi apo A; prin creşterea
conţinutului în colesterol liber şi fosfolipide (provenite din ţesuturi), ele se
transformă în particule discoidale HDL.
 Particulele HDL discoidale devin particule sferice (numite HDL3) prin acţiunea
LCAT (activată de apo A I) asupra fosfolipidelor şi colesterolului liber din
înveliş, cu formare de colesterol esterificat.
 Catabolismul HDL are loc la nivel hepatic: reformarea HDL3 din HDL2: LH
hidrolizează trigliceridele, colesterolul (liber şi esterificat) este cedat parţial
hepatocitului, iar apo A I reintră în circulaţia plasmatică participând la formarea
pre β HDL. Este dovedită prezenţa unor receptori hepatocitari pentru HDL sau
apo A I (receptorul SRB-1).
Metabolismul HDL (7)
 Metabolismul AGL (1)

Acizii graşi liberi (AGL)

 reprezintă fracţiunea cea mai dinamică a lipidelor
 trei surse de sinteza:
 hidroliza trigliceridelor adipocitare;
 sinteza de novo din glucoză – sursă practic neglijabilă;
 hidroliza trigliceridelor plasmatice cuprinse în chilomicroni (trigliceride
exogene) şi VLDL, IDL (trigliceride endogene).
 în plasmă se leagă de proteine plasmatice şi se numesc acizi graşi liberi sau
neesterificaţi.
 metabolizarea AGL presupune: disocierea complexului acid gras-proteină
plasmatică la nivelul membranei celulare urmată de transportul
transmembranar în citosol a AG unde acesta poate:

 ardere completă cu eliberare de energie

 beta oxidare cu formare de corpi cetonici
 sinteză de trigliceride
 Tulburări înăscute de metabolism (1)

1. Hipercolesterolemia familială
 autosomal dominanta; 1/500 persoane sunt heterozigote
 caracteristic: Colesterol total si LDLc 
 420 mutatii la nivelul genei receptorului LDL la niv cromozomului 19p13.2 (nr.
de receptori sau  activitatii sale) ce conduc la  clearence-lui plasmatic al
particulelor IDL, LDL si reducerea secundara a concentratiei colesterolului
intracelular; creste sinteza endogena de colesterol
 in forma heterozigota (mai frecventa): nivelul colesterolului este in medie 350
mg/dl si LDLc depaseste de 2-3 ori nivelul normal; forma homozigota presupune
colesterolemie de 600-1200mg/dl si nivelul LDLc de 4-6 ori valoarea normala.
 anomaliile lipidice sunt prezente de la nastere dar tabloul clinic apare in
adolescenta tirzie: xantoame tendinoase, xantome tuberoase si subperiostale,
xantoame palpebrale, arc cornean; virsta medie de debut a bolii coronariene
severe este 43 ani la barbati si 53 ani la femei.
 Tratament: dieta saraca in lipide (mai ales saturate) asociata cu rezine/ac.
nicotinic (in copilarie) sau asociata cu statinaezetimibe/rezine (adolescenti,
adulti); LDL-afereza, transplant hepatic in forma homozigota
Hipercolesterolemia familială
 Tulburări înăscute de metabolism (2)

2. Hipertrigliceridemia familială
 autosomal dominanta, 0.2-0.3% din populatie; cauza: mutatii la niv. genei
HTGS pe cromozomul 15q11.2-q13.1
 Defect metabolic (?): hiperproductia endogena de TG sau catabolismului
VLDL
 biologic: trigliceridemie 250-500 mg/dl, VLDL, nivel normal al colesterolului
total
 simptomatologia (dureri abdominale, tablou de pancreatita): lipseste obisnuit
in copilarie si poate fi potentata la adulti de anumiti factori (diabet, obezitate,
alcolism etc)
 Tratament: obtinerea greutatii optime, abstinenta la etanol, scaderea aportului
de colesterol si a glucidelor cu absortie rapida; farmacologic: statina, ezetrol sau
ac. nicotinic.
 Tulburări înăscute de metabolism (3)

3. Abetalipoproteinemia
mutatii la nivelul genei APOB/cromozon 2p24 ce codifica apo B48 si apo B100
se asociaza cu absenta proteinei de transfer microsomal a trigliceridelor (MTP)
implicata in “asamblarea” hepatica a particulelor VLDL
biologic: absenta postprandiala a chilomicronilor, particulelor VLDL si LDL;
nivel plasmatic foarte scazut a TG si colesterolului
clinic: malabsortie lipidica, ataxie cerebeloasa, neuropatie somato-senzitiva,
retinopatie pigmentara ( prin deficit de vitamina E)
tratament: dieta low-fat cu supliment de vitamine liposolubile (in special vit. E)
4. Deficit de Apoproteina C
 autosomal recesiv; mutatii la niv. genei APOC2/cromozon 19q13.2
 deficitul de apo C II determina scaderea activitatii lipoprotein lipazei (LPL)
 biologic: nivel crescut al TG si chilomicronilor, nivel scazut al HDLc si LDLc
 clinic: tablou de pancreatita, ce poate debuta in copilarie
 tratament: scderea marcata a aportului de lipide
 Tulburări înăscute de metabolism (5)

6. Deficitul de lipoprotein lipaza (LPL) autosomal recesiv

biologic: nivelul plasmatic al chilomicronilor si TG marcat (?) crescut; nivel
scazut al HDL si LDL
clinic (debut in copilarie): xantoame eruptive, hepatosplenomegalie, dureri
abdominale recurente, pancreatita
tratament: dieta hipolipidica, ac nicotinic, fibrati

7. Deficitul de lipaza hepatica (HL)

 biologic: TG, colesterol total, HDL3
 clinic: xantoame eruptive
 tratament: dieta hipolipidica, fibrati, ac nicotinic sau statina
 Estimarea riscului pentru un eveniment cardiovascular fatal prin
SCORE (Systemic Coronary Risk Estimation) la populatii cu risc
crescut (1)

Risc >decât cel Risc < decât cel estimat

estimat la: la:
-indiv. deprivati social
-sedentari -nivele HDL-C mari
-diabet (F:5x ; B:3x) -longevivi in familie
-HDL-C scazut
-IMT carot. crescut ori
placi prezent
-eGFR<60 ml/min ori
microalbuminurie
-istoric fam. de BCV
(F:1,7x; B:2x)
 Estimarea riscului cardiovascular global
prin SCORE
(Estimarea Riscului Coronarian Sistemic) (2)

 Sistemul SCORE estimează riscul pe 10 ani pentru primul eveniment

aterosclerotic fatal, indiferent dacă este infarct miocardic, accident
vascular cerebral sau altă afecţiune arterială ocluzivă, inclusiv moartea
subită cardiacă

 Au fost calculate estimate de risc sub formă de grafice pentru regiunile cu

risc crescut sau scăzut (Franta, Grecia, Spania, Italia etc.) din Europa

 Noua nomenclatură a ghidurilor din 2007 este aceea că orice persoană cu

un risc de deces CV pe 10 ani ≥5% are un risc crescut

 Datele SCORE indică faptul că Riscul total de eveniment CVD (fatal si

nonfatal) este de aproximativ trei ori mai mare decât riscul de CVD fatal
pentru bărbaţi:

 factorul de multiplicare este de “4” pentru femei şi mai mic pentru

persoanele în vârstă
 Nivelele riscului cardiovascular global (3)

Risc FOARTE crescut:

 Pacientii cu CVD documentată prin testare invazivă sau non-

invazivă (ex.: angiografia coronariană, imagistica nucleară,
ecocardiografia de stres, placă carotidiană la ecografie), infarct
miocardic anterior (MI), revascularizaţie coronariană [intervenţie
coronariană percutană (PCI), bypass coronarian (CABG)] şi alte
proceduri arteriale de revascularizare, accident vascular cerebral
ischemic, boala arteriala periferica

 Pacienţii cu diabet de tip 2

 Pacienţii cu diabet de tip 1 şi afectarea organelor ţintă (ex.
microalbuminuria)

 Pacienţii cu CKD moderată sau severă [rata filtrării glomerulare

(GFR) <60 mL/min/1.73m2)

 Un risc SCORE ≥10%

 Nivelele riscului cardiovascular global (4)

Risc crescut
Un risc SCORE calculat ≥5% şi <10%
 creşteri marcate ale unui singur factor de risc precum dislipidemiile
familiale sau hipertensiunea severă.

Risc moderat
Un risc SCORE este ≥1% şi <5%
 mulţi subiecţi de vârstă medie aparţin acestei categorii de risc;
riscul este modulat suplimentar de: istoricul familial de CAD prematură,
obezitatea abdominală, activitatea fizică, HDL-C, TG, hs-CRP, Lp(a),
fibrinogen, homocisteina, apo B şi clasa socială

Risc scăzut
 categoria risc scăzut se aplică persoanelor cu SCORE <1%.
Recomandări pentru determinarea lipidelor în vederea
evaluării riscului CV global (5)
Dozari fractiuni lipidice/Tinte terapeutice pentru
tratamentul dislipidemiiilor (6)
Strategii intervenţionale în funcţie de
riscul CV global şi nivelul LDL-C (7)
Recomandări pentru ţintele terapeutice ale LDL-C (8)

RCV FOARTE CRESCUT

LDL-C < 70 mg/dl

RCV CRESCUT
LDL-C < 100 mg/dl

RCV MODERAT
LDL-C < 115 mg/dl
 Dislipidemia în diabetul zaharat

ETIOPATOGENEZA
1. Hipertrigliceridemie
a) scăderea activităţii lipoproteinlipazei (LPL):
– diminuarea catabolismului chilomicronilor şi particulelor VLDL;
– scăderea ratei de conversie VLDL–LDL;
b) creşterea activităţii lipazei hormon sensibile adipocitare (HSL):
– creşterea afluxului de acizi graşi liberi la nivel hepatic;
– creşterea sintezei de apoproteină B100 şi VLDL;
c) creşterea activităţii proteinei de transfer a esterilor de colesterol (CETP):
– anomalii de compoziţie a particulelor VLDL;
– scăderea clearance-ului plasmatic via recep-tor al particulelor IDL.

2. Scăderea HDL-colesterolului
a) creşterea catabolismului HDL prin:
– creşterea activităţii CETP, consecinţă a hiper-trigliceridemiei;
– creşterea activităţii lipazei hepatice (HL);
b) diminuarea sintezei HDL din pre ß HDL, secundar scăderii activităţii LPL.
 Dislipidemia în diabetul zaharat

ETIOPATOGENEZA
3. Creşterea LDL – colesterolului
Mecanismul patogenic implicat este reprezentat de anomalii structurale ale LDL
ceea ce conduce la scăderea afinităţii receptorilor specifici şi a clearance-ului
plasmatic.
4. Creşterea numarului de LDL mici şi dense
Mecanismul patogenic este reprezentat de hipertrigliceridemia cronică (peste
130–150 mg/dl) ce amplifică schimbul CETP mediat de fracţiuni lipidice
(trigliceride, colesterol esterificat) între VLDL şi chilomicroni pe de o parte şi HDL
şi LDL pe de altă parte.

5. Prezenţa de LDL glicozilate şi LDL oxidate

Mecanismul patogenic de producere a acestor particule este hiperglicemia
cronică ce determină glicozilarea apo B100 din structura LDL, rezultând LDL
glicozilate (fiind mai electronegative devin extrem de sensibile la oxidare).
Dislipidemia în diabetul zaharat

TINTE TERAPEUTICE
 Dislipidemia în diabetul zaharat

TRATAMENT – MĂSURI GENERALE

1. Controlul glicemic
– scăderea/ normalizarea nivelului seric al trigliceridelor şi al LDL-colesterolului;
– scăderea incidenţei şi ameliorarea anomaliilor calitative lipoproteinice.

2. Dietoterapia
– reducerea lipidelor din dietă la mai puţin de 25–30% din aportul caloric total;
– limitarea proporţiei de lipide saturate la ≤10% din raţia calorică;
– limitarea procentului de glucide simple la 10% din raţia calorică;
– predominenţa lipidelor mono şi polinesaturate (formele cis), reprezentând
fiecare cel puţin 1/3 din aportul lipidic;
– reducerea aportului de colesterol la mai puţin de 300 mg/zi;
– creşterea glucidelor complexe din dietă la 55–60% din numărul total de calorii;
– creşterea aportului de fibre alimentare la 25–30 g/zi;
– limitarea consumului de alcool la mai puţin de 30 g/zi (abstinenţă în caz de
hipertrigliceridemie);
 Dislipidemia în diabetul zaharat

TRATAMENT – MĂSURI GENERALE

– consumul de alimente bogate în acizi graşi omega 3 (peşte şi preparate,

seminţe de soia, ulei de canola etc.);
– încurajarea consumului de alimente bogate în vitamine cu rol antioxidant –
vitaminele E, C, beta caroteni, flavonoide (morcovi, legume verzi, nuci, ouă etc.);
– evitarea consumului de cafea;
– evitarea fumatului.

3. Exerciţiul fizic (efecte)

– scăderea trigliceridemiei şi creşterea HDL-colesterolemiei;
– scăderea LDL-colesterolemiei şi a numărului de particule LDL mici, dense
(fenotip B).
 Dislipidemia în diabetul zaharat

TRATAMENT FARMACOLOGIC

Indicaţii generale de utilizare a medicaţiei hipolipemiante

Tipul de dislipidemie Prima alegere Alternativă

Hipertrigliceridemie fibraţi acid nicotinic

rezine, acid nicotinic,

Hipercolesterolemie statine
fibraţi

statine
Hiperlipemie mixtă acid nicotinic
fibraţi
 Dislipidemia în diabetul zaharat

TRATAMENT FARMACOLOGIC
-CLASE FARMACOLOGICE-
Eficienţă hipolipemiantă
CLASA Mecanism de acţiune şi efecte
LDL col. HDL col. TG
1. Inhibitori HMG-CoA – inhibă HMG CoA reductaza;
reductază – STATINE – scad sinteza VLDL;
(rosuvastatin, atorvastatin, – cresc numărul de receptori LDL; ↓ ↑ ↓
simvastatin, provastatin, lovastatin, – ± scad procentul de LDL mici, dense (LDLB); 25–60% 3–15% 5–35%
fluvastatin)

2. Fibraţi – stimulează activitatea LPL şi HSL;

(bezafibrat, fenofibrat, – scad sinteza VLDL;
cipofibrat, gemfibrozil) – cresc catabolismul VLDL, IDL, LDL; ↓* ↑ ↓
– scad procentul de LDL mici, dense; 10–31% 10–25% 20–70%
– cresc sinteza de HDL2;
– scad hiperlipemia postprandială;

3. Rezine – scad reabsorţia acizilor biliari;

(colestiramină, colestipol) – cresc conversia colesterolului hepatic în acizi ↓ ↑ ↑
biliari 15–30% 3–6% 10–18%
– cresc numărul receptorilor LDL;
4. Acid nicotinic şi derivaţi – inhibă lipoliza adipocitară;
(acipimox) – scad sinteza VLDL; ↓ ↑ ↓
– scad catabolismul HDL; 20–25% 25–50% 20–50%
– scad Lp (a);
5.Ezetimibum (ezetrol) (numai ↓
asociat cu statina)) – inhiba absortia intestinala a colesterolului exogen
48-60%

* LDL-colesterolul seric poate să crească la pacienţii hipertrigliceridemici

 Dislipidemia în diabetul zaharat

TRATAMENT FARMACOLOGIC

Efecte adverse ale tratamentului farmacologic

– hepatotoxicitate: impune determinarea transaminazelor la interval de 6–12

săptămâni (valori ≥3 ori normalul impun sistarea tratamentului);
– miopatie: mai frecventă în cazul terapiei asociate, impune determinarea
creatinkinazei serice la pacienţi cu manifestări clinice de suferinţă musculară
(valori>10 ori normalul sunt considerate semnificative şi impun reconsiderarea
tratamentului);
– efectul teratogen contraindică în sarcină şi alăptare;
– litiază biliară (fibrati);
– acid nicotinic/derivatii cresc glicemia în tratament prelungit sau/şi la doze mari
(excepţie acipimox).
Dr. Cornelia Zetu