Curs 13 DPT Pedodonție

MEDICAȚIA UTILIZATĂ FRECVENT ÎN PEDODONȚIE

Medicii dentiști prescriu mai multe categorii de medicamente pentru a gestiona

varietatea de boli și afecțiuni aferente cavității bucale. Printre aceste afecțiuni se numără
infecții bacteriene, fungice și virale, durerea și prevenirea apariției cariilor. În prezent,
prescrierea de medicamente este mult mai complicată decât în trecut deoarece medicii se
confruntă cu un număr tot mai mare de probleme, cum ar fi: rezistența microbiană la
antibioticele prescrise și interacțiunile medicamentoase. Administrarea de medicamente la
copii si adolescenți este complicată de necesitatea de a ajusta dozele de medicamente pentru a
se adapta vârstei și greutății pacientului.

În acest curs, vor fi prezentate medicamentele cel mai des utilizate în pedodonție:
antibiotice, analgezice, antifungice, antivirale și suplimente cu fluor.

XIII.1. ANTIBIOTICE
Situațiile în care ar putea fi necesară prescrierea de antibiotice sunt:
1. Tratamentul plăgilor orale
2. Tratamentul infecțiilor de cauză dentară
3. Tratamentul bolilor parodontale la copii și adolescenți
4. Tratamentul infecțiilor virale

1. Tratamentul plăgilor orale

Plăgile sunt asociate cu un risc crescut de contaminare bacteriană.
Exemple de plăgi ce necesită tratament cu antibiotice sunt:
 plăgi ale țesuturilor moi,
 fracturi dentare complicate (cu expunerea pulpei),
 deplasări dintilor severe (inclusiv avulsia),
 gingivectomie, si ulceratii grave.
Terapia antibiotice trebuie avută în vedere în cazul în plăgilor orale la care apare suspiciunea
că au fost contaminate cu bacterii extraorale.

2. Tratamentul infecțiilor de cauză dentară

Bacteriile pot avea acces la țesutul pulpar prin intermediul leziunilor carioase, tubulii
dentinari expuși și prin restaurari necorespunzătoare determinând apariția unor pulpite acute.
Tratamentul pulpitelor acute se realizează prin tratament dentar imediat (pulpotomie,
pulpectomie sau extracție). Terapia cu antibiotice nu este, de obicei, indicată în cazul în care
infecția este localizată la nivelul țesutului pulpar sau țesutului din imediata apropiere, iar
pacientul nu prezintă semne sistemice de infecție (febră și edem facial).
Pacienții, care prezintă edem facial secundar unei infecții de cauză dentară, vor primi
tratament stomatologic însoțit de terapie cu antibiotice. Dacă medicul este în măsură să
realizeze anestezie locală adecvată, se poate face tratamentul imediat urmat de un regim de
antibiotice. Daca realizarea de anesteziei locale este discutabilă, atunci prescrierea de

1
antibiotice pentru o perioadă de 5-10 zile ar trebui să fie luată în considerare înainte de
tratamentul stomatologic.

3. Tratamentul bolilor parodontale la copii și adolescenți

Antibioterapie prelungită poate fi prescrisă pentru gestionarea bolii parodontale cronice, în
special la pacienții cu imunodeficiență. În bolile parodontale ale copiilor și adolescenților
(neutropeniile, sindromul Papillon-Fevere, deficit adeziunea a leucocitelor) sistemul imunitar
este în imposibilitatea de a controla înmulțirea agenților patogeni la nivel parodontal. Avănd
în vedere că este vorba despre o afecțiune cronică, selectarea antibioticului eficient poate fi
realizată prin culturi și teste de sensibilitate.

4. Tratamentul infecțiilor virale

Antibioticele nu trebuie prescrise în cazul infecțiilor cu virusuri herpetice (Gingivostomatita
primară herpetică) decât dacă există dovezi care sugerează existența unei infecții secundare
(Herpes labial recurent).

Alegerea antibioticului este influențată de o serie de factori: stadiul afecțiunii, germenii

patogeni implicați și capacitatea pacientului de a lua antibiotice - afecțiuni medicale sau
alergii.
Antibioticul ideal, pentru tratarea infecțiilor de cauză dentară, ar fi bactericid cu acțiune
asupra cocilor gram pozitivi și microorganismelor patogene anaerobe. Aceasta determină
efecte adverse și reacții alergice minime și să aibe un cost relativ scăzut. .

În absența unei reacții alergice, Penicilina V este medicamentul de elecție în tratamentul

infecțiilor de cauză dentară. Dacă un pacient ce prezintă cu un stadiu incipient al unei infecții
odontogene nu răspunde la Penicilină V, există probabilitatea existenței bacteriilor rezistente.
Rezistența bacteriană la peniciline este un rezultat al producției de beta-lactamază. În aceste
cazuri, trebuiesc prescrise antibioticele stabile în prezența beta-lactamazei. Acestea sunt
clindamicina sau amoxicilină / acid clavulanic (Augmentin ®). O altă alternativă este de a
adăuga unui al doilea medicament la penicilină (de exemplu, metronidazol Flagyl ®). Dacă
penicilina se dovedește a fi ineficientă în gestionarea infecției, ar fi indicate culturi pentru a
identifica bacterii specifice responsabile de infecție și teste de sensibilitate la antibiotice
(antibiograma). Alegerea antibioticului în absența antibiogramei și funcție de stadiul infecției
este prezentată în Tabelul XIII.1. Dozele pentru cele mai uzuale antibiotice pot fi găsite în
Tabelul XIII.2.

Tabelul XIII.1. Selectarea antibioticului:

Stadiul infecției Alegerea antibioticului

Incipientă Penicilină V, Ospen

(primele 3 zile) Clindamicina
Cefalexina (sau alte cefalosporine de generația I:
Cefradina, Cefalotina, Cefapirina, Cefafadroxil,
Cefazolina)* 1
Fără semne de Antibioticele stabile în prezența beta-lactamazei:

2
 îmbunătățire în 24- clindamicina sau amoxicilină / acid clavulanic
36 de ore de (Augmentin)
administrare
Alergie la Penicilină Clindamicina
Cefalexin (în cazul în care alergia la Penicilină nu e de
tip anafilactoid)
Claritromicina2
Tardiv ( > 3 zile) Clindamicina
Penicilină V+Metronidazol,
Amoxicilină+ Metronidazol
Alergie la Penicilină Clindamicina
* Clasificarea antibioticelor (sursă: Ghid Angelescu 2006)
1
Pentru o mai bună colaborare a pacienților se pot folosi și cefalosporine de
generația a II-a (cefaclor, cefuroxim) administrate la 12 ore.
2
Antibioticdin grupul macrolidelor, util în cazul pacienților alergici la
penicilină. Pentru o mai bună colaborare a pacienților se administrează la 12
ore.
Sursa: adaptare după Drug information handbook for Dentistry; Richard Wynn, Timothy
Miller, Harold Crossley. Ediția a 12-a.

Tabelul XIII.2. Dozele pentru antibiotice comparație copil/adult

Doza
Antibiotic
Copil Adult
Penicilină V ≤ 12 ani: 25 – 50 mg/kg > 12 ani: 250-500
corp în prize egale la 6- mg în prize egale la
8h cel puțin 7 zile. 6-8h cel puțin 7 zile.
Doza maximă/zi: 3 g/zi
Clindamicina 8-20 mg/kg în 3-4 prize 150-450 în prize
egale egale la 6h cel puțin
7 zile.
Doza maximă/zi:
1,8 g/zi
Profilaxia endocarditei: 20 mg / kg (maxim
600 mg), 30-60 de minute înainte de intrvenție
Cefalexin (Keflex, Klacid) > de 1 an: 25-100 250-1000 în prize
mg/kg în prize egale la egale la 6h Doza
6-8h maximă/zi: 4 g/zi
Infecții severe: 50-100
mg/kg/zi în prize egale
la 6h
Doza maximă/zi: 4 g/zi
Profilaxia endocarditei: 50 mg / kg (maxim 2
g), 30-60 de minute înainte de intrvenție
Amoxicilină > de 3 luni și < 40 kg: > 40 kg: 250-500
20-40 mg/kg/zi în prize mg/kg/zi în prize
egale la 8h sau 25-45 egale la 8h SAU
mg/kg/zi în prize egale 875 mg la 12h cel

3
 la 12 h puțin 7 zile.
> 40 kg: 250-500 Doza maximă/zi: 2
mg/kg/zi în prize egale g/zi
la 8h SAU 875 mg la
12h cel puțin 7 zile.
Doza maximă/zi: 2 g/zi
Profilaxia endocarditei: 50 mg / kg (maxim 2
g), 30-60 de minute înainte de intrvenție
Amoxicilină / acid > de 3 luni și < 40 kg: > 40 kg: 250-500
clavulanic (Augmentin) 20-45 mg/kg/zi în prize mg/kg/zi în prize
egale la 12h egale la 8h sau 875
> 40 kg: 250-500 mg la 12h cel puțin
mg/kg/zi în prize egale 7 zile.
la 8h SAU 875 mg la Doza maximă/zi: 2
12h cel puțin 7 zile. g/zi
Doza maximă/zi: 2 g/zi
Azitromicina >6 luni - 16 ani 5-12 >16 ani și adulți
mg/kg priză unică/zi 250-600 mg priză
(maxim 500 mg/zi) unică/zi
SAU 30 mg/kg doză SAU 1-2 g doză
unică (maxim 1500 mg) unică
Profilaxia endocarditei: 15 mg / kg (maxim
Macrolide 500 mg/zi), 30-60 de minute înainte de
intrvenție
Eritromicina 25-40 mg/kg corp/24 250-500 mg/24 ore,
ore în patru prize fracționat, în prize
administrate la 6h
Claritromicina 7,5mg/kg la 12h 250-500mg la 12h
Doza maximă/zi: 1 g/zi
Ciprofloxacin 25mg/kg/zi în prize 250-500mg la 12h
egale la 12h. De evitat
la copii sub 18 ani
Doxiciclina* >8 ani și <45 kg: 2,2 >8 ani și >45 kg:
(din grupa tetraciclinelor) mg/kg la 12h I-a zi, apoi 100 mg la 12h I-a
2,2 mg/kg o dată/zi. zi, apoi 100 mg 1 o
Infecții severe 2,2 dată/zi..
mg/kg la 12h până la Infecții severe 100
rezolvarea acesteia mg/kg la 12h până
la rezolvarea
acesteia
* Doza orală uzuală pentru gingivita ulcero-necrotică
Important: Acest medicament poate provoca decolorarea permanentă
dinților, hipoplazii de smalț ale dinților în curs de dezvoltare, și
hiperpigmentarea țesuturilor moi. Din cauza acestor efecte secundare și a
altora, femeile însărcinate și copii cu vârsta <8 ani nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
Metronidazol În cazul infecțiilor cu anaerobi (osoase și piele)
30 mg/kg/zi în prize 7,5 mg/ zi în prize
egale la 6h egale la 6h
Doza maximă/zi: 4 g/zi Doza maximă/zi: 4

4
 g/zi
Parodontopatii inclusiv gingivita ulcero-
necrotică
250 mg/ zi în prize
egale la 6-8h, 10
zile SAU
500 mg/ zi în prize
egale la 8h, 8 zile

În cazul infecțiilor agresive

250 mg/ zi + 250-
375 mg/zi
amoxicilina în prize
egale la 8h, 7-10
zile.
(Sursa: adaptare după Useful Medications for Oral Conditions; American Academy of Pediatric Dentistry)

Profilaxia endocarditei este recomandată în cazul următoarelor afecțiuni cardiace cu risc:

 protezare valvulare cardiacă
 endocardite bacteriene în antecedente
 afecțiuni cardiace congenitale
 afecțiuni cardiace congenitale protezate complet fie prin intervenție chirurgicală sau
intervenție prin cateterizare timp de 6 luni de la intervenție
Proceduri dentare pentru care profilaxia endocarditei este/nu este recomandată pentru
pacienții ce prezintă afecțiunile cardiace de mai sus:
 Recomandată pentru: proceduri ce implică intervenții asupra gingiei, regiunii apicale
și a mucoasei bucale
 Nerecomandată pentru: anestezii de rutină, radiografii dentare, aplicarea și
îndepărtarea dispozitivelor protetice sau a aparatelor ortodontice, ajustarea aparatelor
ortodontice, aplicarea brackeților, extracția dinților temporari, sângerări în urma unor
traumatisme ale buzelor și limbii.

XIII.2. ANALGEZICE
Ca și adulții, copiii și adolescenți pot necesita ameliorarea farmacologică a durerii, ca rezultat
al infecției, tratamentului stomatologic sau traumatismelor. Atunci când infecția este prezentă,
tratamentul infecției va atenua în cele din urmă durerea. Cu toate acestea, decalajul până la
momentul în care antibioticul își produce efectul va, în multe cazuri, necesita utilizarea unui
analgezic pentru a oferi reducerea temporară sau eliminarea durerii. Tratamentele
stomatologic și traumatismele țesuturilor înconjurătoare pot duce la durere și inflamație, care
pot fi controlate prin utilizarea judicioasă a analgezicelor.

Clasificare:
 Analgezice opioide (morfinomimetice) acționează direct asupra terminațiilor nervoase
periferice (locul de origine al durerii).
 Analgezice neopioide (analgezice antipiretice și antiinflamatorii)

5
 a. Analgezicele neopioide
Sunt utile în gestionarea durerilor ușoare până la moderate, care cuprind și majoritatea
durerilor dentare.
Diferă de analgezice opioide prin:
– în locul lor de acțiune,
– gradul mai redus de toxicitate și efecte secundare
– nu produc dependența.
Medicamente din aceasta clasa sunt:
– acetaminofen
– acid acetilsalicilic
– anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS).
Acetaminofen
Acetaminofenul este cel mai frecvent analgezic prescris la copii.
Acesta este un analgezic eficient și antipiretic pentru gestionarea durerii ușoare, însă, nu
posedă proprietăți anti-inflamatorii.
A înlocuit acidul acetilsalicilic pentru managementul durerii și febrei, deoarece nu inhibă
funcția trombocitelor, provoacă mai puțin iritații gastrice și nu este implicat în sindromul
Reye.
Supradozarea (mai mult de 3 grame la un copil sub 2 ani sau mai mult de 15 grame la adult)
poate duce la insuficiență hepatică acută si nefrotoxicitate.
Reacții alergice sunt foarte rare. Comprimate masticabile pot conține fenilalanină și, astfel, ar
trebui să fie prescris cu prudență la pacienții care prezintă fenilcetonurie.
Mecanismul său de acțiune este inhibarea sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului
nervos central și blocarea generării impulsurilor durerii periferic. Proprietățile sale antipiretice
sunt produse prin inhibarea centrului hipotalamic al termoreglării.
Contraindicații: hipersensibilitate la acetaminofen sau orice alt component al preparatului.
Precauții:
A nu se depăși doza maximă.
Supradozarea poate provoca toxicitate hepatică severă.
Pacienții trebuie să fie instruiți să contacteze medicul în cazul în care febra nu cedează după o
administrare timp de > 3 zile sau în cazul durerii de durată > 5 zile, la copii și 10 zile la adulți.
Dozare:
Copii <12 ani: 10-15 mg / kg la fiecare 4 până la 6 ore după cum este necesar. Doza maximă
90 mg/kg/24 ore dar să nu depășească 5 doze (2,6 g) în 24 de ore.
Copii >12 ani și adulți: 325-650 mg la fiecare 4 până la 6 ore sau 1000 mg de 3-4 ori / zi. A
nu se depăși 4 g / zi.

DOZARE alternativă bazată pe vârsta copilului

Vârsta Greutatea (kg) Doza (mg)

0-3 luni 2,7 - 5 40

6
 4-11 luni 5,1 – 7,7 80

1-2 ani 7,8 – 10,5 120

2-3 ani 10,6 – 15,9 160

4-5 ani 16 – 21,4 240

6 – 8 ani 21,5 – 26,8 320

9 – 10 ani 26,9 - 32,3 400

11 ani 32,4 – 43,2 480

(Sursa: adaptare după Useful Medications for Oral Conditions; American Academy of Pediatric Dentistry)

Acid acetilsalicilic – aspirina

Aspirina a fost unul dintre medicamentele cele mai prescrise pentru controlul durerii ușoare și
febrei, datorită proprietăților sale analgezice, antipiretice și anti-inflamatorii. Pentru că s-a
dovedit rolul aspirinei în etiologia Sindromului Reye, medicamentul nu mai este folosit pentru
a trata simptomele de gripă la copii, fiind înlocuit cu cele mai recente substituente de aspirină.
Efectele sale secundare predominante sunt modificări în coagularea sângelui, iritație gastrică
și, rareori, reacții de sensibilitate, cum ar fi urticarie, edem angioneurotic, astm si anafilaxie.
Având în vedere faptul că multe dintre aceste reacții adverse sunt rare la doze mici, analgezice
alternative ar trebui să fie luate în considerare în unele situații.
Un alt efect negativ al aspirinei, mai ales în doze mari, este iritarea mucoasei gastroduodenale,
ce poate duce la hemoragii digestive superioare în episoadele acute. Acest neajuns a fost
compensat prin folosirea aspirinei tamponate, un amestec de acid acetilsalicilic și săruri ale
calciului (în special carbonat). 
Numele de Aspirin reprezintă denumirea sub care compania Bayer din Germania a produs
pentru prima dată acest medicament. Astăzi, termenul este folosit în mod curent pentru
desemnarea acestui medicament, incluzând chiar variantele care nu sunt produse de Bayer. 
Contraindicații: hipersensibilitate la salicilați, alte antiinflamatoare nesteroidiene, sau orice
component al preparatului, astm bronșic, rinită polipi nazali, tulburări hemoragice moștenite
sau dobândite (inclusiv deficiența factorului VII și factorului IX și boala von Willebrand). Nu
se utilizează la copiii sub 16 ani în cazul infecțiilor virale (varicelă sau simptome de gripă), cu
sau fără febră din cauza o potențialei asocieri cu sindromul Reyes.
Nu ar trebui să fie prescris în timpul sarcinii.
Precauții: Se administrează cu prudență la pacienții cu tulburări ale trombocitelor și de
coagulare, afectarea funcției renale, deshidratare, gastrită erozivă, sau ulcerul peptic. Evitați
utilizarea în insuficiența renală severă sau insuficiență hepatică severă. Pacienții supuși unei
intervenții chirurgicale ar trebui să evite aspirina, dacă este posibil, timp de 1-2 săptămâni
înaintea intervenției chirurgicale pentru a reduce riscul de sângerare excesivă.
Dozare:
Copii > 16 ani: analgezice și antipiretice: administrare orală, rectală: 10-15 mg / kg la fiecare
4-6 ore, până la un total de 4 g / zi.

7
Adult: analgezice și antipiretice: administrare orală, rectală: 325-650 mg la fiecare 4-6 ore,
până la 4g/zi.

b. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene - AINS (ibuprofen)

Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): sunt substanțe care fac parte din grupa analgezice-
antipiretice-antiinflamtoare, la care predomină efectul antiinflamator.

Derivați de acid propionic: ibuprofen, flurbiprofen, naproxen, ketoprofen, dexketoprofen.

Dintre acestea, doar ibuprofenul se utilizează mai frecvent la copii.

Acțiuna și reacțiile adverse ale acestora sunt similare, dar diferă structura lor moleculară iar
naproxenul prezintă o acțiune anti-inflamatorie mai mare.
Efectele analgezice se produc periferic prin inhibarea sintetazei de prostaglandine. Efectul
analgezic (pentru dureri moderate) și proprietățile anti-inflamatorii sunt superioare decât ale
aspirinei. AINS produc mai puține probleme de sângerare decât aspirina, deoarece inhibarea
agregării plachetare este compensată imediat ce acestea sunt complet excretate.
Efectele secundare raportate includ tulburări gastro-intestinale, dureri de cap, erupții cutanate,
amețeli, probleme oculare, disfuncție hepatică și disfuncție renală. Reacții alergice sunt foarte
rare.
Comprimate masticabile pot conține fenilalanină și, astfel, ar trebui să fie prescrise cu
prudență la pacienții care prezintă fenilcetonurie.
Ibuprofen
Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroidian, analgezic și antipiretic și un
antiagregant plachetar (de trombocite), asemănător cu aspirina.
Alimentele încetinesc absorbția, dar nu afectează cantitatea de medicament absorbită.
Indicații:
Analgezic în durerea ușoară și moderată reumatism degenerativ și inflamator, suferințe disco-
vertebrale, reumatism extraarticular.
Efecte adverse:
Greață, vome, epigastralgii, diaree, erupții, prurit, cefalee, amețeli, anxietate.
Contraindicații:
Alergie la ibuprofen, ulcer gastric și duodenal, hepatite, angioedem, sarcină.
Mod de administrare:
Copii <12 ani: 4-10 mg / kg / doză la fiecare 6-8 ore (doza zilnică maximă de 40 mg / kg / zi)
sau doză adaptată vârstei:

DOZARE alternativă bazată pe vârsta copilului

Vârsta Greutatea (kg) Doza (mg)

6-11 luni 5,1 – 7,7 50

1-2 ani 7,8 – 10,5 75

8
 2-3 ani 10,6 – 15,9 100

4-5 ani 16 – 21,4 150

6 – 8 ani 21,5 – 26,8 200

9 – 10 ani 26,9 - 32,3 250

11 ani 32,4 – 43,2 300

(Sursa: adaptare după Useful Medications for Oral Conditions; American Academy of Pediatric Dentistry)

Copii > 12 ani: 200 mg la fiecare 4-6 ore, la nevoie (maximum 1,2 g/24 ore)
Adulți: 200-400 mg / doză la fiecare 4-6 ore, la nevoie (maximum 1,2 g/24 ore). Ca analgezic
200-1000 mg pe zi; ca antiinflamator 1200-2400 mg pe zi, divizat în 3-4 prize. Prima doză
zilnică se poate lua dimineața, pe nemâncate, celelalte după masă.

XIII.3. ANTIFUNGICE
Infecțiile fungice ale cavității orale apar din cauza unor modificări ale florei orale, datorate:
 utilizării pe scară largă a antibioticelor cu spectru larg, corticosteroizilor,
chimioterapiei imunosupresoare,
 igienei bucale și alimentației necorespunzătoare
Cea mai frecventă infecție fungică la copii este candidoza. Variațiile clinice ale candidozei
constatat cel mai frecvent la copii sunt:
 candidoza pseudomembranoasă,
 cheilita angulară,
 candidoză eritematoasă
 candidoza cutaneomucoasă.
Tratamentul candidozei se realizează prin aplicarea topică de nistatin, clotrimazol și
amfotericină și administrarea sistemică de ketoconazol, fluconazol, itraconazol când
tratamentul topic este ineficient. Când se prescriu antifungice, medicul trebuie să
monitorizeze îndeaproape și să re-evalueze răspunsul pacientului la fiecare două săptămâni. În
cazul în care răspunsul este inadecvat, diagnosticul, alegerea și doza medicamentelor trebuie
reevaluate. Forma de administrare aleasă depinde de capacitatea și maturitatea copilului să
urmeze instrucțiunile. Medicamentele sunt administrate timp de 2 zile după simptomele
dispar.

A. Administrarea sistemică pentru candidoză orală:

Fluconazol
Formă: suspensie, 10 mg / ml, 40 mg / ml;
comprimate, 50 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg;
injectabil 200 mg, 400 mg

9
Doza uzuală:
Nou-născuții > 14 zile: o singură doză de 6 mg / kg în ziua 1, apoi scade la 3 mg / kg, o dată /
zi, timp de 7 până la 14 zile.
Adolescenți și adulți: o singură doză de 200 mg în ziua 1, apoi scade la 100 mg, o dată / zi,
timp de 14 zile.

Ketoconazol
Formă: tablete 200 mg
Doza uzuală:
Copii > 2 ani: 3,3 – 6,6 mg / kg o dată / zi (maxim 400 mg / zi). Continuați până când infecția
sa rezolvat.
Adulți: 200 mg o data / zi. Pentru o infecție gravă, pacientul poate crește până la 400 mg, o
dată / zi.

B. Aplicarea topică pentru cheilită angulară

Clotrimazol
Formă: Cremă, 1%
Doza uzuală:
Toate vârstele: Aplicați un strat subțire la colțurile gurii de 4 ori / zi timp de 14 zile sau până
la vindecare completă.
Nitrat de miconazol
Forme: unguent 2%, cremă 2%
Doza uzuală:
Copii > 2 ani și adulți: Aplicați un strat subțire la colțurile gurii de 4 ori / zi timp de 14 zile
sau până la vindecare completă.
Nistatin
Forme: unguent, cremă (100.000 de unități / g)
Doza uzuală:
Pentru toate vârstele: Aplicați un strat subțire la unghiurile de gurii de 4 ori / zi timp de 14 zile
sau până la vindecare completă.
Nistatin, triamcinolon acetonid
Forme: Unguent, cremă (100.000 de unități nistatin / g și 0,1% triamcinolon acetonid)
Doza uzuală: (Nu se utilizează la pacienții cu vârsta < de 2 luni). Aplicați un strat subțire la
unghiurile de gurii de 4 ori / zi pentru mai mult de 2 săptămâni.

C. Aplicarea topică sau pe cale orală transmucoasă transmucoasă pentru candidoză orală
Clotrimazol
Forma: tablete de supt de 10 mg
Doza uzuală: (Nu se utilizează la pacienții cu vârsta < 3 ani) Se dizolvă o tabletă de 4-5 ori /
zi, timp de 14 zile. Tratamentul poate extinde după rezolvarea semnelor clinice.
Miconazol
Formă: Comprimate bucale, 50 mg
Doza uzuală:

10
Adolescenți > 16 ani și adulți: 1 comprimat / zi timp de 14 zile. Se aplică în zona gingiilor,
imediat deasupra incisivului lateral superior.
Nistatin
Formă: suspensie (100.000 unități / ml)
Doza uzuală:
Nou-născuți: 100.000 unități (1 ml) de 4 ori / zi; jumătate de doză este plasată în fiecare parte
a gurii.
Sugari: 200000 unități (2 ml) de 4 ori / zi, jumatate de doză plasate în fiecare parte a gurii
Copii și adulți: 400,000-600,000 unități (4-6 ml) de 4 ori / zi; se plimbă prin gură timp de
câteva minute și apoi se înghite. Continuă cel puțin 48 de ore după ce simptomele dispar.

XIII.4. ANTIVIRALE
Deși s-au înregistrat progrese în tratamentul farmacologic al infecțiilor virale, acesta rămâne
în urma tratamentului infecțiilor bacteriene sau fungice. Motivul este reprezentat de
dificultatea de a atingere grade adecvate de toxicitate selectivă. Deoarece replicarea virusului
folosește aceleași mecanisme metabolice, esențiale pentru funcția celulelor normale, a fost
dificil a găsi medicamente care ar putea inhiba creșterea virală fără a ucide gazda. Totuși,
progresele recente în cercetare replicării virale au dus la descoperirea de agenți utili în
activitate antivirală în cavitatea orală. Aceștia nu au o eficiență ridicată iar administrarea lor
trebuie să se realizeze imediat ce apar primele simptome. Administrarea de antivirale trebuie
însoțită de terapie sistemică de susținere: cantitate crescută de lichide, proteine în concentrație
mare, suplimente alimentare cu vitamine și minerale și odihnă.
Infecțiile virale pot deveni secundar infectate bacterian necesitând terapie cu antibiotice.
Infecțiile virale orale sunt cel mai frecvent cauzate de virusul herpes simplex.
Virusul varicelo-zosterian, din familia virusurilor herpetice, determină două tipuri de infecție:
varicela și zona zoster. Erupțiile virale, care implică mucoasa bucală, ale acestor două
afecțiuni sunt similare.
Trebuie să se facă deosebire între leziunile asociate virusului herpetic și aftele ulcerative, care
nu au o etiologie virală.
Leziunile virale herpetice (gingivostomatita) sunt caracterizate printr-un debut acut de erupții
veziculare, care se rup rapid devenind ulcerații mici, care sunt acoperite de pseudomembrane
cenușii și înconjurate de un halou eritematos. Ulcerațiile pot fuziona pentru a forma ulcerații
mai mari neregulate.
Leziunile sunt localizate pe gingie, limbă, buze, palatul moale, mucoasa bucală, amigdale și
faringele posterior. Ulcerațiile se vindecă progresiv în 7-10 zile, fără cicatrici. În primele trei
zile de la debut, boala este însoțită de febră mare, stare generală alterată, iritabilitate, dureri de
cap și dureri la nivelul gurii. Aceasta apare de obicei la copiii cu vârste cuprinse între șase
luni și patru ani.
Tratamentul constă în administrarea de aciclovir și terapie de susținere.
A. Administrare sistemică:
Gingivostomatita primară herpetică
Aciclovir
Forme: Suspensie 200 mg / 5 ml, tablete 400 mg, 800 mg, capsule 200 mg;
Doza uzuală:

11
Copii: 15 mg / kg de 5 ori / zi timp de 7 zile (maxim 200 mg / doză)
Copii imunocompromiși: 1000 mg / zi, oral, în 3-5 doze divizate timp de 7-14 zile (maximum
80 mg / kg / zi)
Adolescenți și adulți: 400 mg de 3-5 ori / zi, timp de 10 zile sau până când are loc dispariția
semnelor clinice; SAU 800 mg la fiecare 8 ore, timp de 7-10 zile; SAU 200-400 mg de 5 ori /
zi timp de 10 zile.

Herpesul labial/recurent
Aciclovir
Formă: Suspensie 200 mg / 5 ml; tablete 400 mg, 800 mg; capsule 200 mg;
Doza uzuală: (a se începe tratamentul la primele semne / simptome)
Copii > 2 ani: doza optimă nu a fost stabilită pentru copii sănătoși.
Copii imunocompromiși: 1000 mg / zi, oral, în 3-5 doze divizate timp de 7-14 zile (maximum
80 mg / kg / zi)
Adolescenți și adulți: 400 mg de trei ori / zi timp de 5 zile
SAU 200 mg de 5 ori / zi (aproximativ la fiecare 4 ore) timp de 5 zile
SAU 800 mg de 2 ori / zi timp de 5 zile

B. Administrare topică
Acyclovir (Zovirax)
Formă: cremă 5%
Doza uzuală: Copii în vârstă de ³ 12 ani și adulți: se aplică un strat subțire pe leziune de 5
ori/zi, timp de 4 zile.

XIII.5. SUPLIMENTE CU FLUOR

Medicul dentist poate recomanda un program de administrarea a suplimentelor cu fluor
bazându-se pe recomandările Academiei Americane de Pedodonție și Academiei Americane
de Pediodonție:

Aport zilnic de fluor din alte surse

Vârsta
< 0,3 ppm F 0,3 – 0,6 ppm F >0,6 ppm F

< 6 luni 0 0 0

6 luni – 3 ani 0,25 mg 0 0

3 – 6 ani 0,50 mg 0,25 mg 0

6 – 16 ani 1 mg 0,50 mg 0
(Sursa:American Academy of Pediatric Dentistry)

Practicienii ar trebui să aibe în vedere și să prezinte pacienților și părinților următoarele

aspecte:
 efectele preventive ale fluorului se manifestă local, nu sistemic
 monitorizarea aportului de fluor din formulele concentrate sau sub formă de lapte praf
pentru sugari
12
  supravegherea periajului dentar la copiii sub trei ani
 utilizarea unei pelicule sau unei cantități cât un bob de mazăre de pasta de dinți cu
fluor
 încurajarea copilului să scuipe excesul de pastă de dinți
 interzicerea înghițirii pastei de dinți

În majoritatea suplimentelor cu fluor, fluorul este încorporat ca fluorură de sodiu (NaF). Un

miligram de fluor este echivalent cu aproximativ 2,2 mg fluorură de sodiu. Atunci când se
prescrie fluor clinicianul trebuie să specifice doza în ioni de fluor, fluorură de sodiu, sau
ambele.

Picăturile de fluor și tablete sunt disponibile ca fluorură de sodiu 0,5 mg (0,25 mg de fluor),
1,1 mg (0,5 mg de fluor, și 2,2 mg (1mg fluor).

Când se prescriu comprimate masticabile se recomandă copilului să sugă tabletele înainte de a

le mesteca și înghiți pentru a maximiza timpul de contact al fluorului cu smalțul dinților.

BIBLIOGRAFIE:
1. American Academy of Pediatric Dentistry reference manual 2007-2008. Pediatr Dent.
2011-2012; (6 Suppl):40-41.
2. Pinkham JR, Casamassimo PS, McTigue DJ, Fields HW, Nowak AJ: Pediatric Dentistry:
Infancy through Adolescence. 4th Ed. Philadelphia, PA: WB Saunders Company; 2005.
3. Wynn, RL, Meiller TF, Crossley, HL: Drug Information Handbook for Dentistry. 12th Ed.
Hudson, OH: Lexicomp; 2007.
5. Yagiela JA, Dowd FJ, Neidle EA: Pharmacology and Therapeutics for Dentistry, 5th Ed.
St. Louis, MS, Mosby, Inc. 2004.

13