Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
financiare
Spre deosebire de randamentul istoric a cărui valoare este certă, fiind calculat
pe baza realizărilor (performanţelor) trecute, randamentul anticipat este un indicator
subiectiv ce diferă de la un investitor la altul în funcţie de aşteptările fiecăruia cu
privire la evoluţia viitoare a valorii (preţului) instrumentului financiar. În consecinţă,
randamentul viitor este considerat o variabilă aleatoare cu o anumită distribuţie ce
diferă între investitori, iar randamentul anticipat (aşteptat), E(Ri), reprezintă
media acestei distribuţii:
Primii doi indicatori sunt cei mai utilizaţi în literatură şi se calculează astfel:
unde, s reprezintă numărul de stări, iar n este numărul de observaţii din seria
de randamente considerată.
Varianţa măsoară abaterea pătratică medie faţă de medie. Conform modului
de calcul, randamentele sunt ridicate la pătrat, ceea ce înseamnă că unitatea de
măsură în acest caz este „procent la pătrat” ! Din acest motiv se calculează radicalul
varianţei, adică deviaţia standard, care este mai uşor de interpretat, unitatea de
măsură fiind „procentul”. Cu cât varianţa (deviaţia standard) este mai mare cu atât
intervalul de variaţie al randamentelor viitoare este mai mare. Pe măsură ce creşte
abaterea faţă de medie a randamentelor, măsurată prin varianţă (deviaţie standard),
creşte şi incertitudinea cu privire la randamentele viitoare (ele se pot îndepărta foarte
mult faţă de randamentul anticipat). O varianţă (deviaţie standard) mai mare
înseamnă un risc mai mare.
Coeficientul de variaţie se dovedeşte a fi o măsură a riscului superioară
varianţei (deviaţiei standard) în cazul unei diferenţe semnificative dintre
randamentele aşteptate. Coeficientul de variaţie se calculează după formula:
Exemplul 3: două acţiuni SNP şi TGN al căror risc calculat prin deviaţia standard este
de 2.8% respectiv 4.5%. Judecând riscul celor două acţiuni prin prisma deviaţiei
standard spunem că TGN este mai riscantă decât SNP.
Dacă, randamentul aşteptat pentru SNP este 7% şi pentru TGN de 15%, atunci
raţionamentul anterior este înşelător, întrucât riscul pe unitatea de randament este
de 0.3 pentru TGN şi de 0.4 pentru SNP (deci SNP este mai riscantă).
Varianţa este:
unde σP2 reprezintă varianţa portofoliului , σA2 - varianţa acţiunii Alro Slatina, σB2 –
varianţa acţiunii BRD, σP - deviaţia standard pentru portofoliul P (riscul portofoliului),
iar σAB – covarianţa dintre actiunea A şi B. Covarianţa se calculează astfel:
Dacă se calculează covarianţa dintre un activ cu el însuşi se obţine varianţa
acestuia, adică σAA = σA2 respectiv σBB = σB2. O covarianţă pozitivă arată că
randamentele celor două active tind să se modifice în aceeaşi direcţie. O covarianţă
negativă indică o tendinţă a randamentelor a două active de a evolua în sens opus
(altfel spus, când randamentul unui activ creşte, de obicei, randamentul celuilalt
scade).
Pe măsură ce covarianţa scade, riscul portofoliului scade şi el. Cu alte cuvinte,
prin diversificare riscul asumat se reduce. Pentru a înţelege mai bine acest
aspect să considerăm următorul exemplu.
După ce se aleg cele două acţiuni ALR şi BRD, valorile E(RA), E(RB), σA, σB şi ρAB
devin fixate. Ceea ce rămâne de stabilit sunt ponderile wA, wB (structura portofoliului).
În funcţie de aceste ponderi se determină rentabilitatea şi riscul portofoliului.
Schimbând structura portofoliului, evident se vor modifica şi riscul şi rentabilitatea
acestuia. Cu doar două active putem construi o infinitate de portofolii şi prin urmare
se pot determina o infinitate de combinaţii risc – rentabilitate. Din punct de vedere
geometric relaţia risc – rentabilitate pentru portofolii de active riscante este o
hiperbolă
Exemplul 6: Să considerăm un portofoliu format din două acţiuni ALR şi BRD.
Rentabilitatea anticipată a acţiunii ALR este de 50%, iar a acţiunii BRD de 10%.
Varianţa pentru ALR este de 50%, varianţa pentru BRD de 30%, iar coeficientul de
corelaţie de -0.5. Cu aceste acţiuni s-au construim 12 portofolii, iar pentru fiecare
portofoliu s-a calculat randamentul mediu şi riscul (deviaţia standard)
Rezultatele sunt ilustrate în tabelul următor: