Testare1

1.        Conceptul de calitate şi caracteristicile sale.

raspuns: În condiţiile mediului social-economic actual, calitatea a devenit un instrument
strategic al managementului global al întreprinderilor, precum şi un element determinant al
competitivităţii acestora. De asemenea, prin importanţa pe care o are pentru consumatori şi
cetăţeni, calitatea constituie un factor esenţial în slujba societăţii civile şi a mediului
înconjurător.
 Conceptul general de calitate se utilizeazã în diverse domenii, având înţelesuri diferite,
corespunzãtoare fiecãruia dintre acestea; sensurile acestui concept sunt de naturã filosoficã,
logicã, tehnicã, economicã şi socialã. 
 Căutând să răspundă cât mai multor cerinţe impuse calităţii Garwin defineşte aşa-numitele
“dimensiuni ale calităţii”:

 caracteristici de bază
 caracteristici complementare
 caracteristici estetice
 conformitatea cu un anumit nivel de referinţă

-         fiabilitatea

-         mentenabilitatea

-         durabilitatea

-         calitatea percepută de client

Conceptul de calitate a are un caracter dinamic şi complex.  

         Calitatea are un caracter dinamic, întrucât conţinutul ei evoluează în pas cu

necesităţile, fiind determinat de creşterea continuă a exigenţelor consumatorului precum şi
de progresele tehnico-ştiinţifice. Dinamismul calităţii se manifestă atât sub aspect extensiv,
ca urmare a creşterii în timp a numărului proprietăţilor utile ale aceluiaşi produs exploatarea
autoturismului etc.), cât şi intensiv, concretizat prin îmbunătăţirea însuşirilor aceluiaşi produs
(ex: reducerea consumului de carburant la autoturisme, reducerea poluării, creşterea vitezei
de rulare etc.). 

         Caracterul complex al noţiunii este dat de multitudinea grupelor de caracteristici

(tehnice, economice, ergonomice, estetice etc.) necesare pentru atribuirea calificativului de
calitate. Existenţa unei multitudini de caracteristici de naturi diferite, necesită o clasificare a
lor în mai multe grupe şi subgrupe;  criteriul de clasificare utilizat cel mai frecvent în
literatura de specialitate, grupează caracteristicile după natura şi efectul pe care îl au în
procesul de utilizare, evidenţiind : caracteristici tehnico-funcţionale (tehnice şi de
disponibilitate), economice, sociale (ergonomice şi ecologice), psihosenzoriale şi estetice.  
2.         Standardizarea la nivel regional şi internaţional.
raspuns:
La nivel european a fost înfiinţat în anul 1961 Comitetul European de Standardizare implicat
în problemele de standardizare din ţările membre ale UE şi AELS.   În anul 1962  a fost
înfiinţată o organizaţie similară, responsabilă însă de domeniul electrotehnic, denumită
Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică

În anul 1989 la propunerea membrilor Conferinţei Europene a Administraţiei Poştelor şi

Telecomunicaţiilor (CEPT) a fost creat un nou organism de standardizare, Institutul European
de Standardizare în Telecomunicaţii (ETSI), care este corespondentul european al Uniunii
Internaţionale a Telecomunicaţiilor (UIT). 

Organismele naţionale de standardizare din mai multe ţări, printre care şi România, au fost
acceptate ca membri afiliaţi ai organismelor menţionate. 

Principalele obiective urmărite de organismele europene de standardizare sunt:

-         programarea, finanţarea şi organizarea activităţii de standardizare în domeniile lor

specifice;

-         furnizarea de proiecte de standarde europene organismelor naţionale de

standardizare pentru anchetă publică şi vot, conform regulilor sistemului;

-         promovarea standardizării europene în domeniile lor specifice. 

La nivel internaţional, în anul 1946 a fost înfiinţată Organizaţia Internaţională de

Standardizare (ISO), cu scopul de a favoriza dezvoltarea standardizării pe plan mondial,
pentru facilitarea schimburilor de produse şi servicii între ţări, pentru dezvoltarea cooperării
în domeniul activităţilor intelectuale, ştiinţifice, tehnice, economice. 

3.         Sistemele de management ale calităţii (SMC) şi rolul standardelor ISO în asigurarea
funcţionalităţii lor.
raspuns:
Orice sistem de management al unei organizaţii include mai multe sisteme de management
cum sunt: un sistem de management economico-financiar, un sistem de management al
personalului, un sistem de management al calităţii, un sistem de management al mediului,
un sistem de management al sănătăţii şi securităţii ocupaţionale, un sistem de management
al siguranţei alimentelor etc. 

Fiecare dintre aceste sisteme de management îşi stabilesc strategii şi programe de obiective
în deplină concordanţă cu politica generală a organizaţiei şi cu obiectivele de ansamblu ale
acesteia. 

Organizaţia Internaţională de Standardizare, defineşte sistemul de management al calităţii

ca reprezentând “un ansamblu de elemnte corelate sau în interacţiune prin care se
orientează şi se controlează o organizaţie în ceea ce priveşte calitatea”.
Sistemele de management al calităţii sunt direcţionate către îndeplinirea obiectivelor prin
intermediul a patru procese:

- specializarea responsabilităţilor referitoare la calitate prin intermediul funcţiilor (ex: auditor

calitate, responsabil cu asigurarea calităţii – RAC etc.) şi structurilor organizatorice (ex:
departament calitate, departament audit intern etc.); 

- crearea unui sistem informaţional care să furnizeze angajaţilor indicii clare referitor la ceea
ce trebuie să facă pentru îndeplinirea obiectivelor; 

- realizarea rezultatelor necesare prin intermediul proiectelor şi a planurilor de acţiune; 

- controlul prin intermediul benchmarking-ului, auditurilor şi a feedback-ului. 

Standardele din seria ISO-9000 reprezintă prima abordare sistemică şi standardizată

internaţional a managementului calităţii unei organizaţii, indiferent de mărimea sau
domeniul de activitate al acesteia. Aceste standarde nu sunt specifice nici unui produs sau
serviciu particular, fiind generice şi cu aplicare atât în mediile de afaceri cât şi în instituţiile
publice.  Acesta este şi motivul pentru care în vocabularul specific acestor standarde nu
întâlnim termeni precum “firmă”, “întreprindere”, ci doar pe cel de “organizaţie”.

Faptul că standardele ISO 9000 sunt concepute la modul generic înseamnă că fiecare
organizaţie are posibilitatea de a-şi organiza sistemul de management al calităţii în mod
individual, în concordanţă cu necesităţile proprii, prin alinierea modului de lucru, a
documentelor, a înregistrărilor etc., la ceea ce recomandă standardele. Aşadar, modalitatea
concretă de proiectare şi aplicare a unui SMC depinde de obiectivele, produsele, procesele
şi practicile specifice fiecărei organizaţii. 

Sistemele de management al calităţii, în conformitate cu standardele din familia ISO 9000,

au cunoscut o răspândire enormă pe plan mondial. Această răspândire s-a realizat într-un
ritm foarte rapid, având în vedere că prima ediţie a acestor standarde a apărut în anul 1987. 
Fenomenul se explică şi prin aceea că, chiar înaintea ediţiei din anul 1987, întreprinderi
renumite şi-au organizat sisteme ale calităţii, impunând acelaşi lucru şi furnizorilor lor;
aşadar, apariţia acestor standarde a răspuns unei necesităţi practice.  Aceste standarde au
fost aplicate la început în domenii precum: armament, aeronave, automobile etc. 

Evoluţia standardelor care au reglementat Sistemele calităţii şi ulterior Sistemele de

management al calităţii a avut următorul parcurs. 

- 1950 – 1960 s-au introdus în mai multe ţări (ex: Marea Britanie, SUA) standarde în
domeniul apărării, obligatorii în proiectarea, fabricarea şi comercializarea de echipamente
militare, cu scopul realizării conformităţii produselor cu specificaţiile prevăzute;

- 1970 – au apărut standardele AQAP, aplicate de ţările NATO la furnizarea echipamentelor

destinate apărării; 

- 1979 – standardizarea s-a extins şi în alte industrii prelucrătoare (aviaţie, auto, construcţii
navale etc.); 
- 1987 – apare prima ediţie a standardelor internaţionale pentru sistemele calităţii, familia
ISO 9000; 

- 1994 – are loc o revizie a standardelor apărute în anul 1987, elaborându-se o nouă ediţie,
evident îmbunătăţită; 

- 2000 – a apărut ultima ediţie a standardelor din seria ISO 9000, o ediţie amplu revizuită, cu
restructurări şi îmbunătăţiri substanţiale menite să se regăsească într-un nou mod de
abordare a problematicii sistemelor calităţii precum şi într-o simplificare evidentă a
eforturilor de aliniere la aceste

- 2008 – sau realizat modificări minore, clarificări și precizări ale cerințelor existente,
îmbunătățirea compatibilității cu alte standarde de management standarde, indiferent de
domeniul de activitate şi mărimea organizaţiei. Aceste modificări majore au constituit
motivul pentru care obligativitatea certificării Sistemelor de management al calităţii având
ca referenţial standardul ISO 9001:2000 a început abia în decembrie 2003. 

Obiectivele ediţiei 2000 au vizat o multitudine de aspecte dintre care menţionăm câteva a

căror relevanţă o considerăm mai edificatoare: 

- facilitarea comerţului prin contribuţia la eliminarea barierelor nontarifare;  - menţinerea

integrităţii standardelor generice ISO 9000 în scopul protejării investiţiilor făcute de sute de
mii de organizaţii din întreaga lume; 

- oferirea de răspunsuri şi soluţii necesare nevoilor sectoriale specifice care nu erau în

totalitate satisfăcute de standardele generice anterioare; 

- încurajarea unei mai largi utilizări a standardelor ISO 9000; 

- preîntâmpinarea proliferării standardelor referitoare la sistemul calităţii.           Pe lângă

aceste obiective, menţionăm şi câteva dintre avantajele mai relevante induse odată cu
apariţia acestei ediţii: 

* aplicabilitate pentru toate categoriile de produse, pentru toate sectoarele şi pentru toate
tipurile de organizaţii, de orice mărime şi care îşi desfăşoară în orice domeniu;

* reducerea semnificativă a volumului de documentaţie cerută;  adaptarea cerinţelor ISO

9001 face posibilă omiterea acelor documente, proceduri şi activităţi care nu se aplică la
situaţia concretă dintr-o organizaţie;

* uşurinţă în utilizare, limbaj clar, uşor de tradus şi de înţeles;

* asigură compatibilitatea cu standardele din seria ISO 14000 (pentru managementul de

mediu) şi mai nou şi cu ISO 22000 (pentru managementul siguranţei alimentelor);

* o focalizare mai mare asupra îmbunătăţirii continue şi a satisfacţiei clientului.

Standardele din seria ISO 9000:2000 sunt următoarele:

1. SR EN ISO 9000:2006 Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi
vocabular.  

2. SR EN ISO 9001:2008 Sisteme de management al calităţii. Cerinţe. 

3. EN ISO 9004:2000 Sisteme de management al calităţii. Linii directoare pentru

îmbunătăţirea performanţelor (ISO 9004:2000).  Acest standard reprezintă versiunea română
a Standardului european fiind publicat cu permisiunea Comitetului European de
Standardizare. 

4. SR EN ISO 19011:2003 Ghid pentru auditarea  Sistemelor de management al calităţii

şi/sau al mediului. 

Standardul ISO 9000, aşa cum rezultă şi din litulatura sa, explică principiile fundamentale
ale Sistemelor de management al calităţii precum şi termenii şi definiţiile utilizate în
domeniul calităţii, cu scopul folosirii unui limbaj comun de către toate persoanele implicate
în implementarea, funcţionarea, auditarea acestor sisteme. De menţionat, că nu întotdeauna
un termen utilizat frecvent în limbajul curent are acelaşi sens şi în “limbaj ISO”.

Standardul ISO 9001 specifică cerințele generale pentru dezvoltarea, implementarea și

îmbunătățirea sistemelor de management al calitatii, în scopul de a satisface cerințele
clienților. Standardul ISO 9001 poate fi aplicat de către orice organizație care dorește să
îmbunătățească funcționarea sa, indiferent de mărimea sau domeniul de aplicare și este cel
mai raspandit standard de management la nivel mondial.

Implementarea unui sistem de management al calităţii certificabil ( printr-o certificare ISO

9001:2015 ) într-o organizaţie necesită:

-         Hotărârea fermă şi coordonarea nemijlocită a managementului de vârf

-         Implicarea conştientă şi continuă a întregului personal al organizaţiei, în primul rând a

oricărui factor de decizie

-         Aportul calificat al unor specialişti în domeniul managementului calităţii

-         Stabilitate organizaţională şi managerială a organizaţiei

Punerea în aplicare a standardului ISO 9001, în practica de afaceri de zi cu zi a unei

organizații subliniază, de asemenea:

ü încrederea clientului că produsul și / sau serviciul furnizat este în conformitate cu

specificațiile stabilite si cerintele legale si de reglementare;

ü eficientizarea activitatii și creșterea productivității;

ü Crearea unui avantaj competitiv și atragerea de noi clienți și investitori pe piețele

internaționale;
ü Optimizarea performanței rezultatelor Organizației combinate cu resursele necesare
pentru a menține competitivitatea la nivel global.

Noutățile standardului ISO 9001:2015

ISO 9001:2015 vorbește acum în termeni de risc și oportunități. Organizatiile trebuie să

demonstreze ca au identificat riscurile și acționează în vederea eliminării sau limitării
efectelor acestora, ce pot avea  un impact negativ asupra capacității sistemului de
management al calității de a obtine rezultatele dorite, cât și un impact negativ asupra
gradului de satisfacție al clienților.

Procesul de management al riscurilor oferă suport în luarea deciziilor ținând seama de

incertitudinea și de posibilitatea de apariţie pe viitor a unor evenimente sau circumstanțe,
cât și a efectelor acestora asupra obiectivelor convenite.

Evaluarea riscurilor încearcă să răspundă la următoarele întrebări fundamentale:

-         Ce se poate întâmpla și de ce (prin identificarea riscurilor)?

-         Care sunt consecințele?

-         Care este probabilitatea apariției riscurilor în viitor?

-         Care sunt factorii care atenuează consecințele riscului sau care reduc probabilitatea
de apariţie a riscului (bariere)?

Implementarea unui sistem de management al calităţii este considerat ca fiind complet

după certificarea de către un organism de certificare independent.

Certificatele obținute garantează o largă acceptare internațională și implicit o deschidere

către piețele internaționale a organizațiilor certificate.