Care sunt cauzele frecvente ale „cerinţelor speciale ale copilului”?

Cerinţele speciale pot fi condiţionate de o gamă largă de factori prenatali (care survin
înainte de naşterea copilului), intranatali (care survin în momentul naşterii copilului) şi
postnatali (care survin după naşterea copilului).

Tulburări emoţionale (afective) şi de comportament

Cauzele exacte ale tulburărilor emoționale și de interacțiune socială nu au putut fi stabilite
până în prezent, însa cercetătorii în acest domeniu susțin că ar putea fi vorba despre anomalii
ale sistemului nervos (creierul și coloana vertebrală) sau factorii genetici (în cazul tulburărilor
din spectrul autism-TSA). În unele cazuri, TSA pot fi de asemenea asociate cu boli care afectează
dezvoltarea creierului, cum ar fi rubeola pe care o contactează mama în timpul sarcinii, scleroza
tuberculoasă şi encefalita.
În cazul dificitului de atenție și hiperactivității, studiile de specialitate au demonstrat, că
sunt rezultatul cumulării factorilor genetici,neurobiologici şi de mediu.
În perioada intrauterină de dezvoltare a fătului :
 fumatul sau abuzul de alcool de către mamă în timpul sarcinii;
 malnutriţie;
 reacţii adverse la medicamente.

De origine psihologică:
 evenimente în familie ce ar putea provoca copilului reacţii negative (naşterea unui copil,
despărţirea părinţilor sau divorţul, un deces);
 efecte ale abuzului faţă de copil (abuzul, maltratarea fizică, emoţională, sexuală, neglijarea);
 greşeli în educaţie.

Factori de risc. Cercetările au demonstrat, ca THDA se transmite genetic, de la parinti la

copii (pe linia tatălui, în mod frecvent). Nu apare din cauza lipsei de îngrijire parentalã, dar
mediul în care creşte copilul şi sprijinul de care are parte poate afecta gravitatea simptomelor şi
cât de bine poate învãţa sã se descurce cu acestea. Calitatea relaţiei dintre familie şi
grădiniţă/şcoală are valoare predictivă asupra rezultatelor şi poate fi considerată factor de
protecţie sau factor de menţinere a tulburării.

Tulburări de limbaj
Dereglările în vorbire pot fi cauzate atât de afecţiuni ale aparatului vocal, diferite deficienţe
legate de mişcarea buzelor, limbii şi palatului, cât şi de structura cavităţii bucale.

Dificultăţi de învăţare
Dificultățile în învățare pot fi consecințele întârzierii în dezvoltarea copilului cauzate de
tulburări ale văzului, auzului, tulburări de însuşită, tulburări mentale şi comportamentale,
condiţii socio-culturale (etnice, rasiale, lingvistice, emigrare, refuigiu, etc.), condiţii de anturaj
(sărăcie, violenţă, abuz, neglijare, traume).
Alte cauze identificate în cazul copiilor cu întârzieri în dezvoltare
 Prenatale (la momentul concepţiei): tulburări genetice pe parcursul dezvoltării intrauterine
(infecţii ce afectează creierul în dezvoltare).
 Natale sau imediat după naştere: lipsa oxigenului, naşterea prematură, icterul.
 Postnatale: accidente, maladii.
 Sociale: deprimarea emoţională, lipsa afecţiunii din partea părinţilor, neglijare, abuz,
violență.

Întârziere/dizabilitate mintală/intelectuală/dificultăţi severe de învăţare;

Acestea pot fi genetice, dar și legate de factorii de mediu din timpul sarcinii, şi pot fi grupate în
5 grupuri:
 Leziuni genetice. Acestea au loc în momentul concepţiei. Sindromul Down reprezintă un
exemplu de defect genetic.
 Leziuni în uter. Infecţiile mamei pot afecta dezvoltarea copilului. Rujeola sau pojarul
reprezintă un exemplu frecvent. Virusul HIV poate de asemenea afecta creerul în dezvoltare.
 Leziuni la naştere sau imediat după ea. Lipsa de oxigen, greutatea insuficientă la naştere,
naşterile premature şi icterul – toate pot cauza infirmităţi intelectuale.
 Accidente şi maladii. Leziunile creerului provocate de căderi sau accidente, infecţiile de tipul
malariei cerebrale şi meningitei, convulsiile repetate şi malnutriţia pot genera incapacităţi
intelectuale.
 Cauze sociale. Copiii care duc o lipsă acută de dragoste, afecţiune şi încurajare pot suferi, în
cazuri extreme, de incapacităţi intelectuale.

Dizabilități fizice/neuromotorii;

Predispozante:

 ereditatea
 influenţele nocive pe care le suferă organismul fătului în viaţa intrauterină etc.

Favorizante:
 condiţii nesatisfăcătoare de igienă şi de viaţă;
 regim alimentar necorespunzător;
 insuficienţă de aer şi lumină;
 boli cronice ale organismului;
 complicaţii apărute în urma intervenţiilor chirurgiclae etc.

Determinante (declanşatoare):
 acţiunea infecţiilor cronice, tuberculoza, sifilisul, paludismul etc.;
 intoxicaţii lente, alcoolism, medicamente, săruri radio-active, tulburări endocrine şi
neuropsihice, carenţe alimentare sau de vitamine, boli ale sîngelui etc.;
 traumatizare a abdomenului gravidei;
 avitaminoze;
 condiţii nefavorabile de viaţă şi muncă;
 vârsta fragedă sau înaintată a părinţilor, etc.
Alte cauze:
 infecţii materne din perioada sarcinii/viaţa la limita sărăciei în timpul sarcinii;
 dificultăţi la naştere;
 naştere prematură;
 accidente obstetricale;
 infecţii din copilărie: meningită, rubeolă, icter, leziuni ale creerului.

Dizabilități de văz;
 maladii infecţioase preluate de mamă în timpul primelor luni de sarcină;
 leziuni ale ochilor în urma leziunilor creierului;
 infecţii ale anumitor componente ale ochiului;
 tumorile care afectează nervul optic;
 maladii infecţioase preluate de copil (varicela, pojarul);
 orbirea cauzată de băile în bazinele cu apă infectată;
 xeroftalmia (orbire pe bază de malnutriţie – a mamei sau a copilului - ca rezultat al
insuficienţei vitaminei A în regimul alimentar); consumul fructelor şi legumelor galbene şi
verzi contribuie la protecţia ochilor etc.

Deficienţe de auz.

Ereditare:
 surditatea în familie.
Pe parcursul sarcinii:
 în timpul sarcinii mama a fost bolnavă de rujeolă.
Postnatale:
 copil născut prematur şi subponderal;
 medicamente contraindicate, dar utilizate de mamă în timpul sarcinii (deşi boala nu este
incurabilă, este afectat auzul fătului);
 infecţii ale urechii, în special cele îndelungate, repetate şi purulente;
 meningita ( o infecţie a creerului);
 infecţii cu citalovirus (virus ce afectează fătul);
 secreţii excesive de cerumen care blochează canalul auditiv;
 incompatibilitate Rh (Rezus-factor) - mama şi fătul au sînge cu Rh diferit.
 lipsa de iod în dieta mamei;
 malaria cerebrală şi dozele excesive de substanţe medicamentoase folosite în tratamentul ei
etc.