limpede de măr
Crucianu Adriana-Elena
TPPA, Grupa 1, Anul 4
2020
Cuprins
Introducere............................................................................................................................................3
2. Descrierea materiilor prime si auxiliare..............................................................................................4
2.1. Culoarea, gustul si aroma fructelor.............................................................................................4
3. Tehnologia de fabricatie.....................................................................................................................5
3.1. Schema tehnologica....................................................................................................................5
3.2. Descrierea operațiilor și a parametrilor tehnologici....................................................................6
4. Descrierea produsului finit...............................................................................................................12
5. Studiu de caz....................................................................................................................................13
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................13
Introducere
Fructele și legumele sunt produse vegetale folosite fie proaspete fie divers transformate
sub formă de conserve sterilizitate, sucuri, deshidratate etc.
Pentru obținerea unor produse de calitate este necesară o materie primă de calitate.
Prin calitatea unei materii prime trebuie înțeles atât compoziția chimică, cât și caracteristicile
care o fac aptă de a fi folosită pentru fabricarea unui anumit produs.
Caracteristicile calitative ale unei materii prime depind de specie, soi, grad de
maturitate, climă, sol, agrotehnica aplicată, precum și de condițiile de recoltare transport și
stocare.[1] Lucrarea işi propune prezentarea principalelor aspecte legate de sucurile naturale
de fructe: compoziţia fructelor, metode de preparare, ambalare, aparatura şi liniile aferente.
Lipsa totală a unei vitamine e gravă, dar mai rar întalnită. De cele mai multe ori,
apare o lipsă parţială a vitaminelor, iar tulburările metabolice în acest caz sunt mai puţin
grave. Excesul de vitamine poate duce la hipervitaminoze, care se manifestă, de obicei prin
apariţia unor dezechilibre în organism. Însă cei mai mulţi dintre noi se confruntă cu o lipsă, nu
cu un surplus în organism. Acest lucru se rezolvă consumand o cantitate mare de legume şi
fructe proaspete.
Fructele mai conţin şi fibre alimentare, care nu au valoare energetică, dar care sunt
deosebit de utile pentru aparatul digestiv. Fibrele solubile (conţinute în mere) frânează
absorbţia zahărului, dar pot împiedica absorbţia unei părţi a colesterolului asimilat odată cu
alimentele şi ajuns în intestin împreună cu bila. Mai trebuie menţionat faptul că fructele au un
conţinut ridicat de apă în majoritatea cazurilor aproximativ 90%. Proteinele se găsesc în
concentraţii de sub 1%, neprezentând interes special. Fructele sunt însa o sursă foarte bună de
glucide, în special solubile dintre care: glucoza, fructoza
Sucurile de fructe conţin cea mai mare parte de glucide, vitamine şi săruri minerale a
materiilor prime având valoare nutritivă şi dietetică. O cantitate mare de glucide din sucuri
este sub formă de fructoză fiind tolerată şi de diabetici. Datorită conţinutului mare de săruri de
potasiu, sucurile de fructe dau bune rezultate în tratamentul şi profilaxia bolilor cardio-
vasculare. Se ştie că sodiul are capacitatea de a reţine apa în organism, iar potasiul favorizează
eliminarea ei. În dieta cu sucuri de fructe cantitatea de potasiu este de 6 ori mai mare decât în
dieta normală. Astfel sucurile acţionează favorabil asupra întregii activităţi a muşchiului
cardiac, măresc travaliul inimii având efecte benefice în bolile,cardio-
vasculare:hipertensiune,infarct,miocardic,arteroscleroză.
2. Descrierea materiilor prime si auxiliare
Sucurile de fructe sunt produse destinate consumului direct şi sunt obţinute prin
extragerea sucului celular din fructe prin presare. Din punct de vedere tehnologic sucurile de
fructe pot fi clasificate în sucuri fără pulpă (limpezite) şi sucuri cu pulpă (nectare). Sucurile
naturale sunt cele obţinute dintr-un singur fruct, iar cele cupajate sunt obţinute prin
amestecarea a două, trei sucuri de specii de fructe diferite.
La prelucrarea merelor în obţinerii sucului s-a stabilit că 2 parametrii esenţiali ai
sucurilor culoarea şi aroma, sunt foarte sensibili, în sensul că suferă degradări atunci când
ajung în contact cu diferiţi factori inevitabili în timpul prelucrării.
Dintre factorii care influenţează negativ calitatea aromelor şi coloranţilor din sucuri cei
mai importanţi sunt fenomenele de oxidare, căldura şi manipulările.
Culoarea limpede trebuie să fie alb – gălbuie până la slabe nuanţe de verde, în funcţie
de soiul supus prelucrării.
Aroma este plăcută specifică merelor utilizate ca materie primă, fără mirosuri străine
de mucegai sau oţet.
Deoarece aromele sunt volatile se poate împiedica pierderea lor din sucuri, prin
evitarea încălzirii timp îndelungat la temperaturi mai mari decât cele indicate şi evitarea
vânturării sucului.Gustul uşor astringent, acrişor este dat de taninuri. Substanţele tanante
precipită în prezenţa substanţelor proteice, proprietăţi care se află la baza limpezirii sucului
prin tratare cu gelatină.
Presarea
Presarea poate avea loc la rece imediat după ce au rezultat merele zdrobite în
operaţia anterioară şi se execută în general în prese cu pachete sau hidraulice la o presiune de
25 – 30 Kgf / cm2 suprafaţă de presare.
Factorii care influenţează presarea:
Principalii factori care determină procesul de presare a unui produs pot fi împărţite în două
grupe:
Factorii care caracterizează proprietăţile fizico – mecanice ale produsului:
- modul de presare ce depinde de felul produsului, structura lui;
- coeficientul de presiune laterală, care este raportul între împingerea elastică orizontală şi
presiunea verticală activă;
- umiditatea, temperatura şi compoziţia granulometrică a produsului.
În grupa a II a intră factorii de presiune:
- presiunea specifică de presare;
- frecarea produsului de agregatele de presare;
- regimul de presare.
Procese ce au loc în timpul presării
Presarea este un proces în timpul căruia au loc o serie de procese mecanice, chimice
şi microbiologice.În urma proceselor mecanice are loc o dezintegrare a celulelor ce constă în
separarea fluidului (sucului) în vederea valorificării sub acţiunea unor forţe. Sub acţiunea
comprimării, sistemul capilar elimină faza lichidă până în momentul când capilarele ajung la
dimensiuni ce nu permit separarea în continuare de lichid.
Dintre procesele chimice care influenţează negativ calitatea aromelor, culorii
sucului rezultat în urma presării cele mai importante sunt cele de oxidare. Oxidarea sucurilor
are loc pe cale enzimatică sau neenzimatică. [2]
Fig. 5 Presa
Limpezirea enzimatică
Sucurile obţinute prin presare sunt foarte opalescente, uneori chiar tulburi.
Separarea particulelor solide de lichid se realizează în urma tratamentului enzimatic.
Limpezirea enzimantică se bazează pe hidroliza substanţelor pectice, ceea ce
micşorează vâscozitatea sucurilor şi uşurează filtrarea. Tratamentul enzimatic constă în
adăugarea de preparate enzimatice sau sub 2 ore la 500 C, temperatură ce nu trebuie depăşită.
Controlul operaţiei se face prin verificarea vâscozităţii sucului.
Uneori limpezirea enzimatică se completează cu operaţia de colaj, prin adăugarea de
5 – 8 g/hl gelatină alimentară care provoacă flocularea particulelor aflate în suspensie sub
influenţa taninului conţinut în suc.
Filtrarea sucului
Filtrarea este operaţia de separare a sistemelor eterogene fluid – solid în fazele
componente cu ajutorul unui strat filtrant cu structură poroasă, prin care poate trece numai
faza fluidă. Operaţia de filtrare este influenţată de o serie de factori ca: natura, forma şi
dimensiunile particulelor, concentraţia, cantitatea suspensiei şi temperatura. Creşterea
temperaturii de filtrare influenţează favorabil filtrarea, fie prin micşorarea vâscozităţii, fie prin
modificarea granulometriei.
Pasteurizarea
Prin pasteurizare se urmăreşte ca în final sucurile închise în recipiente să fie lipsite
de microorganisme în stare vitală. Pasteurizarea este sterilizarea la o temperatură mai mică de
1000 C. Procesarea termică a sucurilor ambalate în recipiente se poate face prin încălzirea
directă cu abur saturat, cu apă caldă, cu aer cald în convenţie forţată. În acest caz se utilizează
încălzirea cu abur saturat.
Factorii influenţează procesul de pasteurizare:
- Numărul de microorganisme – când acest număr este mare datorită folosirii unor fructe
alterate, a unor utilaje necurăţate, prelucrării în neigienice corespunzătoare, trebuie prelungită
durata de pasteurizare.
- Rezistenţa la căldură a microorganismelor – în sucuri microoganismele se pot afla în diferita
stadii de dezvoltare. Atunci când se află în formă vegetativă, microorganismele se inactivează
mai uşor la temperaturi sub 1000 C, iar când se află şi sub formă de spori, aceştia fiind mai
rezistenţi, este nevoie de temperaturi mai mari pentru inactivare. Cel mai puţin rezistente la
căldură sunt mucegaiurile şi din ce în ce mai rezistente drojdiile apoi bacteriile.
- Aciditatea mediului – la aceeaşi temperatură şi durată de pasteurizare sunt inactivate mai
uşor microorganismele care se află într-un mediu acid (în cazul sucurilor).Cu cât creşte
conţinutul în aciditate se poate reduce temperatura şi durata de pasteurizare.
- Viteza de pătrundere a căldurii până la centrul buteliilor de sticlă cu suc este influenţată de
grosimea pereţilor, de mărimea buteliei, de consistenţa şi temperatura iniţială a sucului.
Conţinutul în aciditate al sucurilor este hotărâtor în alegerea tratamentului pentru
pasteurizare. La încălzirea sucurilor mai este necesar să se urmărească ca operaţia să decurgă
repede. În timpul încălzirii când se porneşte de la temperatura de 20 – 24 0C cât poate avea
sucul iniţial, pentru a se ajunge la temperatura finală, în jur de 80 0C, se trece prin intervalul
de 35 – 55 0C, zonă în care enzimele oxidante sunt foarte active. Printr-o încălzire lentă în
această zonă se permite enzimelor să oxideze mult sucul, dar trecând repede în acest interval
se ajunge la 55 0 C,temperatură la care enzimele sunt inactivate. Buteliile se menţin la
temperatura de pasteurizare de 80 – 85 0C timp de 10 – 15 minute, după care sunt răcite
treptat cu apă de răcire.
Accidentele si defectele de fabricaţie ale sucurilor sunt, de cele mai multe ori,
datorate microorganismelor care pot afecta parţial sau total calitatea acestora. Schimbări mai
profunde se datorează mucegaiurilor, care elaborează enzime pectolitice ce pot produce
clarificarea sucurilor. Phyalophora mustea poate produce o îmbrunare a sucurilor după cum
aspectul micilaginos poate fi produs datorită prezenţei speciilor Leuconostoc. În sucuri pot
apărea anumite cantităţi de alcool, uneori din folosirea unei materii prime ce a suferit un
proces lung de depozitare datorate propriilor enzime din ţesutul vegetal. Procesul de apariţie a
alcoolului se datorează în principal drojdiilor şi mai rar a mucegaiurilor şi bacteriilor.
Se ştie că o dată cu zdrobirea unui măr imediat încep modificări ale culorii (se brunifică) ca
urmare a expunerii pulpei şi sucului la un contact direct cu O2 din aer. Această modificare a
culorii este rezultatul activităţii enzimelor oxidante care se pot dezvolta în mediu prielnic. Se
mai constată că în acest caz au loc distrugeri ale aromei şi ale substanţelor colorante specifice.
Sucurile de fructe conţin cea mai mare parte de glucide, vitamine şi săruri minerale
a materiilor prime având valoare nutritivă şi dietetică. O cantitate mare de glucide din sucuri
este sub formă de fructoză fiind tolerată şi de diabetici. Datorită conţinutului mare de săruri de
potasiu, sucurile de fructe dau bune rezultate în tratamentul şi profilaxia bolilor cardio-
vasculare. Se ştie că sodiul are capacitatea de a reţine apa în organism, iar potasiul favorizează
eliminarea ei. În dieta cu sucuri de fructe cantitatea de potasiu este de 6 ori mai mare decât în
dieta normală. Astfel sucurile acţionează favorabil asupra întregii activităţi a muşchiului
cardiac, măresc travaliul inimii având efecte benefice în bolile cardio- vasculare:
hipertensiune, infarct miocardic, arteroscleroză.
Substanţele minerale (calciul şi potasiul) au un efect alcalinizant neutralizând acidul
clorhidric din mucoasa stomacală, fiind indicate în combaterea hiperacidităţii în cazul bolilor
digestive. Sucurile sunt indicate şi în bolile de ficat sau ale vezicii biliare datorită
absenţei,grăsimilor şi cantităţii mari de zaharuri şi vitamine. Datorită conţinutului redus de
substanţe azotoase şi a acţiunii de alcalinizare, sucurile de fructe sunt indicate în bolile de
rinichi acute şi cronice. Acestea previn formarea calculilor renali sau biliari şi sunt
recomandate atunci când organismul acumulează o cantitate mare de acizi în diabet,
subnutriţie şi îmbătrânirea ţesuturilor.
În cazurile de obezitate, cura cu sucuri de fructe atenuează senzaţia de foame şi
permite eliminarea excesului de apă datorită sărurilor de potasiu. Sucurile de fructe au o
actiune antiinfecţioasă şi antimicrobiană fiind recomandate în diverse boli ale pielii; au
acţiune antitoxică prin protecţia asupra: ficatului, splinei, rinichi (sucul de mere, struguri,
caise, coacăze negre). [4]
5. Studiu de caz
BIBLIOGRAFIE