Nume​: Manolescu Anca Smaranda ​Dată​: 24.04.

2020
Drept Bancar​ Grupă​: 405, zi

Garantarea depozitelor bancare în Uniunea Europeană:

între stabilitate, încredere și reformă

- Cuprins -

1. Prezentarea generală a depozitelor bancare………………………………………… 1

1.1. ​Reglementarea ​națională​………………………………………………………. 1
1.2. ​Reglementarea ​comunitară​………..………………………………………..…. 2
2. Contractul de depozit bancar și certificatele de depozit…….……………………… 2
2.1. ​Contractul de depozit bancar​…………………………………………………… 2
2.2. ​Certificatele de depozit.​ .………………………………………………………... 3
3. Schema de garantare a depozitelor bancare la nivelul Uniunii Europene…….……. 4
3.1.​ Privire generală asupra schemelor de garantare a depozitelor (SGD)​………….4
3.2. ​Armonizarea schemelor de garantare a depozitelor bancare​…………………… 5
3.3. ​Schema Europeană de Garantare a Depozitelor (EDIS)​………......……………. 6
4. Stabilitatea bancară în raport cu garantarea europeană a depozitelor…………..…... 7
4.1. ​[Re]asigurarea încrederii depozitarilor​………………………………………... 8
5. Bibliografie​………………………………………………………….…………….. 10
Nume:​ Manolescu Anca Smaranda ​Dată​: 24.04.2020
Drept Bancar​ Grupă​: 405, zi

1. Prezentarea generală a depozitelor bancare

Etimologic​, noțiunea de depozit provine din limba latină, de la termenul “​depositum​”
care semnifică ceva ce se depune spre păstrare. Prin ​depozit bancar se înțelege deci, bani,
hârtii de valoare sau orice alte obiecte de valoare ce se depun pentru păstrare de către o
bancă/instituție bancară.
1.1. Reglementarea națională
În legislația românească, depozitul bancar este definit de Noul Cod Civil, prin articolul
2.191 și articolul 2.192. Astfel, depozitul bancar poate fi de două feluri: (1) de ​fonduri sau
(2) de ​titluri​.
Depozitul de fonduri​, prin particularitățile sale, se prezintă ca o veritabilă varietate a
depozitului civil, reglementat distinct de acesta din urmă. Astfel, deși Noul Cod Civil se
limitează la obiectul contractului și la efectul translativ de proprietate al depozitului, cât și
principiul nominalismului monetar, nedefinind însă contractul bancar de fonduri, putem
considera că ​depozitul de fonduri reprezintă contractul prin care o persoană încredințează
unei instituții de credit bani ori alte lichidități, cu obligația acesteia de a le restitui la cerere
sau la termenul stabilit și de acordare a unei dobânzi, în condițiile convenite.
În ​doctrină1 s-a apreciat că depozitul bancar este impropriu considerat ​depozit deoarece
banii trec în proprietatea băncii, aceasta dispunând de sumele încredințate și preluând riscul
pieirii lor fortuite. De asemenea, s-a considerat că depozitul de fonduri nu este un veritabil
depozit deoarece instituția bancară/de credit nu restituie ceea ce a primit, ci echivalentul a
ceea ce a primit. De multe ori banca restituie fondurile primite prin plata unui cec sau a unui
virament2.
Depozitul de titluri are ca obiect titluri, iar prin faptul că legiuitorul nu a specificat tipul
de titlu, rezultă că s-a dorit o reglementare cu caracter general. Prin urmare, noţiunea de
“titlu”​ trebuie privită în sens larg, ca fiind un înscris care conferă celui ce îl posedă un anumit
drept. Spre deosebire de depozitul de fonduri, în cazul depozitului de titluri, instituţia de
credit nu devine proprietarul bunului depozitat, ci administratorul bunului. În ambele forme

1
R.I. Motica, V. Popa, ​Drept comercial român și drept bancar,​ Ed. Lumina Lex, București, 1999, p.
387-388; I. Turcu, ​Operațiuni și contracte bancare. Introducere în teoria și practica dreptului
bancar​, ediția a III-a, actualizată și completată, Ed. Lumina Lex, București, 1997, p. 255.
2
Fr. Dekeuwer-Defossez, ​Droit bancaire,​ 5e édition, Ed. Dalloz, Paris, 1995, p. 30.

1/10
Nume:​ Manolescu Anca Smaranda ​ ată​: 24.04.2020
D
Drept Bancar​ Grupă​: 405, zi

de depozit, depozitarul trebuie să fie o instituţie de credit, ambele fiind depozite cu titlu
oneros.
1.2. Reglementarea comunitară
La nivelul Uniunii Europene, prin Directiva 2014/49/UE privind schemele de garantare a
depozitelor, se prevede la articolul 2, alin. 1, că depozitul reprezintă “​un sold creditor rezultat
din fondurile rămase într-un cont sau din situații temporare care derivă din tranzacții
bancare normale și pe care o instituție de credit are obligația să îl ramburseze în
conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile, inclusiv depozitele la termen și
depozitele de economii...​”. Astfel, prin această reglementare generală a depozitului, se
acoperă atât noțiunea de depozit bancar propriu-zis, cât şi alte fonduri rambursabile de către
bancă la un moment dat provenind din diferite operațiuni bancare curente3.
În prezent, Autoritatea Bancară Europeană (​ABE​) a înaintat Comisiei Europene sugestia
adaptării definiției date ​depozitului ​în cadrul Directivei mai sus menționate, pentru ca aceasta
să creeze un cadru legal unitar. Astfel se sugerează a se introduce în cadrul definiției
depozitului și conceptele de: ​sumă de bani; rambursabilă la cerere sau la un moment
convenit prin contract, și cu sau fără dobândă sau primă; primită de la terțe persoane (fizice
sau juridice) și primite pe parcursul desfășurării activității​ etc.

2. Contractul de depozit bancar și certificatele de depozit

2.1. Contractul de depozit bancar reprezintă “o varietate a contractului de depozit
neregulat, încheiat între bancă, în calitate de depozitar, și o persoană fizică sau juridică, în
calitate de deponent, prin care depozitarul se obligă să păstreze sumele de bani și să le
restituie, la cerere, cu dobânzile aferente, dintr-odată sau fracționat, titularului depunerii sau
reprezentantului său, iar în caz de deces al titularului persoană fizică, moștenitorilor acestuia,
ori de încetare a existenței persoanei juridice, succesorilor patrimoniului acestuia”4.
Contractul de depozit bancar este un contract ​real​, cu titlu gratuit pentru deponent, dar cu
titlu oneros pentru depozitar, translativ de proprietate, care poate fi încheiat atât pe perioadă
determinată, cât și pe perioadă nedeterminată5.

3
M. A. Rațiu, ​Drept Bancar​. ​Note de curs adresate studenților Facultății de Drept a Universității din
Bucureşti​, 2020, p. 5.
4
Fr. Deak, L. Mihai, R. Popescu, ​Tratat de drept civil. Contracte speciale​, vol. III, Ed. Universul
Juridic, București, 2018, p. 59.
5
V. Nemeş, ​Drept bancar​, Ed. Editas, Bucureşti, 2004, p. 225.

2/10
Nume:​ Manolescu Anca Smaranda ​ ată​: 24.04.2020
D
Drept Bancar​ Grupă​: 405, zi

În virtutea dreptului de consumație conferit băncii, depozitul bancar se apropie de

contractul de împrumut, cu varianta sa – împrumutul de consumație (​mutuum)​ , reglementat
de noul Cod civil la art. 2158-2166. În literatura juridică bancară6, s-a apreciat că, depozitul
este un „​contract de împrumut al băncii​”, întrucât scopul acestuia nu este de păstrare și
conservare a sumelor încredințate, ci de folosire a lor, în esență, prin creditarea clienților. În
această direcție se înscriu și autorii7 care au considerat că, sub aspect economic, datorită
încasării dobânzii (fiind purtătoare de dobândă), contractul de depozit bancar de fonduri are
aparența unui împrumut acordat băncii, mai ales, în cazul depozitului la termen.
Într-o altă opinie juridică de specialitate, s-a ajuns la concluzia că, depozitul bancar
reprezintă un contract comercial de factură bancară particularizat, cu o identitate bine definită
- depozit neregulat - și cu un conținut complex supus, în continuare, în egală măsură,
influențelor normelor juridice și uzanțelor bancare8.
2.2. Certificatele de depozit​, la fel ca și contractul de depozit bancar, reprezintă
instrumente de economisire tradiționale care oferă clienţilor posibilitatea de a plasa bani pe
perioade de timp prestabilite9. Ele funcționează precum un depozit la termen, în sensul că,
banii sunt depuși pe un termen prestabilit și ambele instrumente de economisire beneficiază
de garanția Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB). Față de
contractul de depozit bancar, certificatele de depozit nu sunt condiționate de deschiderea unui
cont curent. Totuși, rigoarea deschiderii unui cont curent pe care o presupune contractul de
depozit bancar, oferă beneficii suplimentare deponentului, precum prelungirea automată, care
permite reînnoirea automat la scadenţă, fără să fie necesară prezenţa clientului la bancă sau
capitalizarea dobânzii, care permite modificarea valorii contractului ca efect al reînnoirii
depozitului la scadenţă10. O altă diferență față de contractul de depozit este că, certificatele au
valori nominale prestabilite de bancă. Astfel, suma depusă trebuie să fie un multiplu al valorii
nominale. Certificatele de depozit nu se pot prelungi automat, astfel că dacă banii nu se retrag
la scadență, nu se acumulează niciun fel de dobândă pentru ei. De asemenea certificatele
prezintă avantajul că pot fi răscumpărate de client înainte de scadență, fără a pierde dobânda.

6
Fr. Dekeuwer-Defossez, ​op. cit.​, p. 30.
7
R. I. Motica,V. Popa, ​op. cit.,​ p. 387; I. Turcu, ​op. cit.​, pp. 254-255.
8
R. Postolache, ​Drept bancar​, Ed. Cartea Universitară, București, 2006, pp. 82-90.
9
M. A. Rațiu, ​op. cit.​, p. 8.
10
​Ibidem​.

3/10
Nume:​ Manolescu Anca Smaranda ​ ată:​ 24.04.2020
D
Drept Bancar​ Grupă:​ 405, zi

3. Schema de garantare a depozitelor bancare la nivelul Uniunii Europene

3.1. Privire generală asupra schemelor de garantare a depozitelor (SGD)

Schemele de garantare a depozitelor bancare reprezintă, pe lângă un mecanism de
protecție a depozitelor bancare, și un echivalent esențial pentru supravegherea prudențială a
instituțiilor de credit, precum băncile, în crearea solidarității între toate instituțiile care
operează pe aceeași piață financiară în eventualitatea în care una dintre ele eșuează.
Schema de garantare a depozitelor este destinată asigurării stabilităţii sistemului
financiar-bancar şi ajută la creşterea încrederii publicului în acesta. Se încadrează astfel, în
categoria generală de depozit orice sold creditor, inclusiv dobânda datorată, aflate într-un
cont bancar de orice tip, oricare este rezultatul unor situaţii tranzitorii provenind din
operaţiuni bancare şi pe care o instituţie de credit îl datorează titularului de cont, precum şi
orice datorie a instituţiei de credit evidenţiată printr-un certificat emis de aceasta, cu excepţia
obligaţiunilor cumpărate de organismele de plasament colectiv11.
Schemele de garantare a depozitelor bancare sunt caracterizate de șase atribute
principale: (1) se poate recurge la acestea doar dacă autorizația unei bănci a fost retrasă sau
banca se află în insolvență; (2) la retragerea autorizației băncii, schemele vor trebui să își
despăgubească deponenții în măsura în care depozitele lor sunt acoperite; (3) garanția pe care
o oferă nu este una discreționară, deponenții putând adresa, în principiu, o cerere directă de
despăgubire către schemele de garantare a depozitelor bancare, indiferent de condițiile care
stau la baza eșecului bancar; (4) garanția de depozit este un dispozitiv sigur tip “​ex-ante​”
pentru deponenți, ce îi face siguri de despăgubire; (5) nivelul de protecție oferit de schemele
de garantare este de obicei limitat. Cuantumul despăgubirii are un plafon (​coverage level)​
pentru atenuarea riscului inerent de hazard moral; (6) costul eșecurilor bancare este suportat
de către sistemul bancar (soluția de a nu da bani de la contribuabili). Schemele de garantare
sunt, de regulă, finanțate exclusiv din contribuții ale băncilor, fără nicio participare a
guvernelor și/sau a băncii centrale12.
Schemele de garantare a depozitelor s-au dovedit a fi importante mai ales în perioade de
criză (​precum Marea criză economică din 1929-1933, Marea Recesiune, sau poate chiar,

11
M. A. Rațiu, ​op. cit.​, p. 11.
12
Christos V. Gortsos, ​The role of deposit guarantee schemes (DGSs) in resolution financing​, EBI
2019 Global Annual Conference on Banking Regulation, pp. 4-5.

4/10
Nume:​ Manolescu Anca Smaranda ​ ată:​ 24.04.2020
D
Drept Bancar​ Grupă​: 405, zi

următoarea criză economică ce se întrevede după pandemia COVID-19)​ , când este necesar a
se menține încrederea și stabilitatea sistemului bancar.
Instituirea SGD-urilor este în primul rând necesară pentru protecția micilor deponenți.
Conceptul de deponent mic se referă la acele categorii de persoane ce economisesc care,
având în vedere cunoștințele lor limitate în domeniul financiar-bancar, sunt insuficient
informate pentru a putea fi în măsură să evalueze solvabilitatea băncilor încredințate cu
economiile lor. Această categorie de deponenți deține de obicei o pondere semnificativă din
economiile lor totale în conturile bancare, iar de la aceștia nu pot exista așteptări că vor
“disciplina” piața prin a se comporta ca adevărați “investitori”.
3.2. Armonizarea schemelor de garantare a depozitelor bancare
Propunerea de armonizare a sistemelor de garantare a depozitelor bancare datează încă
din anul 1986 când Comisia Europeană a emis o recomandare privitoare la sistemele de
garantare a depozitelor existente în Comunitatea Europeană (în prezent Uniunea Europeană).
În anul 1992 deja aprobarea propunerii unei directive privind sporirea protecției depozitelor
bancare era discutată cu seriozitate de către Comisia Europeană.
Prima directivă, din 1994 (Directiva nr. 94/19/CE), privind schemele de garantare a
depozitelor bancare, a oferit un cadru de armonizare minim între schemele interne de
garantare a depozitelor din Uniunea Europeană. Astfel, a rezultat o abordare descentralizată a
asigurării depozitelor. Norma reglementa aspecte foarte relevante în materia garantării
depozitelor bancare în ceea ce privea “hazardul moral” sau selecția adversă. Garantarea
armonizată le urmărea pe amândouă: atât protecția sistemului, cât și pe cea a deponentului.
Totuși criteriile stabilite în directivă nu au fost suficiente pentru a asigura un nivel european
adecvat pentru garantarea depozitelor bancare. Ulterior, în anul 2009, după criza financiară
mondială, o directivă de modificare a impus țărilor membre să își sporească protecția privind
depozitele mai întâi la un nivel minim de 50.000 euro de la 20.000 euro, apoi la un nivel
uniform de 100.000 euro până la finalul anului 2010.
Totuși, nivelul de armonizare a schemelor de garantare a depozitelor obținut prin
Directiva 94/19/CE și Directiva 2009/14/CE a fost prea scăzut și multiple scheme de
garantare sunt încă menținute cu variații largi ale nivelului de acoperire (garantare), ale
eligibilității deponenților, ale procedurilor de plată și ale mecanismelor de plată13. Directiva

13
Giusy Chesini, Elisa Giaretta, ​What makes depositors feel safe? Analyses of deposit guarantee
schemes in the European Union​, 2014, p. 2.

5/10
Nume​: Manolescu Anca Smaranda ​ ată:​ 24.04.2020
D
Drept Bancar​ Grupă​: 405, zi

inițială nu a luat în considerare armonizarea a două elemente principale: (1) statutul juridic al
schemelor de garantare a depozitelor bancare; și (2) mecanismele de finanțare14.
Ineficiența directivei inițiale asupra schemei de garantare a depozitelor bancare și
consecințele crizei financiar-bancare în fiecare țară membră a Uniunii Europene a avut ca
rezultat crearea Uniunii Bancare, destinată atât țărilor din zona euro cât și celorlalte state
membre. Uniunea Bancară a fost creată pentru a susține încrederea în băncile participante cu
protecția deponenților și consolidarea stabilității financiare.
Odată cu adoptarea directivei 2014/49/UE privind schemele de garantare a depozitelor,
protecția deponenților a fost îmbunătățită, dar și stabilitatea sistemului bancar european în
ansamblu. De asemenea, directiva stabilește ca principiu, soluționarea eșecurilor bancare prin
utilizarea fondurilor furnizate de instituțiile financiare și nu de către contribuabili.
3.3. Schema Europeană de Garantare a Depozitelor (​EDIS)​
În luna noiembrie a anului 2011 Comisia Europeană a publicat o propunere pentru
instituirea unei scheme de asigurare a depozitelor la nivel european (EDIS). Conform
perspectivei Comisiei Europene, EDIS este necesar deoarece asigurarea depozitelor rămâne
vulnerabilă la “șocurile bancare” locale mai mari. Prin urmare, bugetele statelor membre
continuă să fie expuse riscurilor bancare interne. Astfel, EDIS este considerat un instrument
eficient pentru ruperea cercului vicios al riscului bancar, precum și un „pas următor logic”
pentru finalizarea Uniunii bancare15. În conformitate cu propunerea, EDIS ar reprezenta al
treilea pilon al Uniunii Bancare și va fi introdus gradual, în trei etape separate între 2017 ți
2024, cu rolul de a completa schemele naționale de garantare a depozitelor bancare.
În raportul celor cinci președinți se semnalează că, întrucât actuala structură alcătuită din
scheme naționale de garantare a depozitelor (SGD-uri) rămâne vulnerabilă la șocurile locale
de mare anvergură, un sistem comun de asigurare a depozitelor ar spori flexibilitatea uniunii
bancare în ceea ce privește crizele viitoare16.
În general, atunci când o schemă de garantare a depozitelor bancare întâmpină situații de
retrageri masive de lichidități sau când se pune problema finanțării unei rezoluții bancare,

14
Cristian Bichi, ​ROMANIAN DEPOSIT GUARANTEE SCHEME AND THE REQUIREMENTS OF
THE ACQUIS COMMUNAUTAIRE,​ Romanian Journal of European Affairs, 2002, p. 71.
15
Riccardo De Lisa, Giuseppe Boccuzzi, ​The Changing Face of Deposit Insurance in Europe: From
the DGSD to the EDIS Proposal​, 2016, p. 7.
16
Propunerea Comisiei Europene de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în scopul
instituirii unui sistem european de asigurare a depozitelor, 2015, Strasbourg.

6/10
Nume​: Manolescu Anca Smaranda ​ ată:​ 24.04.2020
D
Drept Bancar​ Grupă​: 405, zi

EDIS intervine într-o anumită măsură în funcție de diferitele etape prevăzute de regulamentul
de instituire a EDIS. EDIS poate sprijini schemele de garantare a depozitelor în două moduri:
(1) prin finanțarea nevoii de lichidități sau prin (2) acoperirea pierderilor întâmpinate de
participarea schemelor de garantare a depozitelor.
Totuși, sprijinul EDIS poate fi solicitat numai după ce schemele de garantare a
depozitelor bancare și-au epuizat propriile resurse până la o anumită sumă. De asemenea,
când schema de garantare a depozitelor bancare este implicat în finanțarea unei rezoluții
bancare, mai întâi trebuie ca schema să își folosească resursele financiare disponibile și mai
apoi să ceară sprijinul EDIS care va finanța sau acoperi pierderile suferite.
Deși scopul EDIS este o mare reconsolidare a încrederii în sistemul bancar, una din
principalele critici la adresa EDIS este un posibil “​hazard moral​” (adică acele situații în care
instituțiile de credit participante la schema de garantare a depozitelor sunt tentate să se
implice în proiecte cu risc mare utilizând depozitele garantate, privite ca o sursă de fonduri cu
un cost scăzut17). Pentru evitarea acestuia, schema include o serie de garanții puternice
împotriva utilizării necorespunzătoare, pentru a oferi stimulente sistemelor naționale pentru
a-și gestiona riscurile potențiale într-o manieră prudentă. În special, o schemă națională va
putea accesa EDIS numai dacă respectă pe deplin legislația Uniunii relevantă în domeniu.

4. Stabilitatea bancară în raport cu garantarea europeană a depozitelor

Relația dintre bănci și deponenți este crucială pentru stabilitatea bancară. Dacă deponenți
ar crede că banca lor ar eșua, aceștia pot proceda la retrageri bruște, lucru ce ar putea obliga
banca să-și lichideze forțat activele. Când banca este obligată să își vândă activele din cauza,
de exemplu, unei ​panici bancare ea poate să le vândă fie la prețul pieței, fie chiar și sub
prețul pieței din necesitatea imediată de a obține lichidități. Teoretic, garantarea depozitelor
poate conduce la stabilitate financiară, contribuind la atenuarea “amenințărilor” generate de
retragerile cauzate de panica bancară. ​Panica bancară apare atunci când creditorii băncilor
cer brusc ca băncile să-și convertească datoria în numerar (lichidități) în așa măsură încât
băncile să suspende convertibilitatea datoriei în numerar. Panica este cauza eșecului pe piața
bancară, așa încât, pe măsură ce panica evoluează, poate afecta și acele bănci solvabile.

17
​Hazardul moral în garantarea depozitelor,​ 2013, ​www.bancherul.ro​.

7/10
Nume​: Manolescu Anca Smaranda ​ ată:​ 24.04.2020
D
Drept Bancar​ Grupă​: 405, zi

Schemele de garantare a depozitelor bancare, având cele două funcții principale

(protecția deponenților și stabilitatea financiar-bancară), ajută la reducerea riscului cauzat de
panica bancară.
Așa cum am arătat deja, importanța sistemului de garantare a depozitelor bancare derivă
și din faptul că, încrederea deponenților în sistemul bancar este crucială pentru a atinge
stabilitatea financiar-bancară.
Schemele de garantare a depozitelor contribuie la stabilitatea sistemului financiar-bancar
acționând ca un mecanism de tip “tampon” în caz de criză bancară18. Acestea protejează
sistemul bancar împotriva retragerilor masive cauzate de panica deponenților.
Deși garantarea depozitelor bancare, astfel prezentată în cele precedente, evidențiază
aspectele pozitive ale unor astfel de scheme, efectele sistemului de garantare nu sunt simple
sau lipsite de complicații, astfel încât există o mulțime de dovezi teoretice și faptice care
indica consecințe negative pe care le implică sistemul de garantare a depozitelor asupra
stabilității bancare din cauza “hazardului moral” (​moral hazard)​ , a selecției adverse și a
“problemei principal-agent”19 (când o persoană sau entitate - i.e. ​agentul - este în măsură să ia
decizii și/sau măsuri în numele sau pe seama unei alte persoane sau entități - i.e. ​principalul​).
Efectele unui sistem de asigurare a depozitelor asupra stabilității bancare depind de
formarea sistemului în ceea ce privește caracteristicile acestuia, care ar trebui să fie
determinate în conformitate cu caracteristicile naționale, caracteristicile sistemului bancar și
supraveghere, pentru a crea cel mai adecvat model pentru sistemul de asigurare a depozitelor.

4.1.​ ​[Re]asigurarea încrederii deponenților

Sporirea încrederii deponenților este esențială pentru obiectivele de reglementare mai
largi ale promovării siguranței și stabilității firmelor care operează în industria bancară.
Deponenții trebuie să știe că depozitele lor sunt în siguranță, iar Uniunea Europeană a căutat
în ultimii ani să ofere o garanție egală deponenților din toate statele membre. Criza financiară
mondială recentă a arătat că șocurile economice și financiare mari pot reduce încrederea în
sistemul bancar. Analiza încrederii deponenților într-un sistem de garantare a depozitelor a
devenit tot mai importantă odată cu dezvoltarea Uniunii Monetare Europene. Schema de

18
Christos V. Gortsos, ​Deposit Guarantee Schemes: General aspects and recent institutional and
regulatory developments at international and EU level,​ 2016, p. 4.
19
S. S. Nikolaj, B. O. Draženović, V. Buterin, ​EUROPEAN DEPOSIT INSURANCE SYSTEMS IN
THE TIME OF CRISIS​, 2019, p. 9.

8/10
Nume​: Manolescu Anca Smaranda ​ ată:​ 24.04.2020
D
Drept Bancar​ Grupă​: 405, zi

garantare a depozitelor a fost creată în special pentru a proteja deponenții și depozitele

acestora. Aceasta oferă încredere deponenților în sistemul bancar, prevenind astfel panica
bancară (​bank run​) a depozitelor în special în timp de criză. Întrucât majoritatea deponenților
nu dețin cunoștințe și/sau experiență profesională adecvate necesară pentru evaluarea
riscurilor bancare, sistemul de garantare a depozitelor este unul necesar și justificat pentru a
crea încredere în sistemul bancar.
Se apreciază că încrederea deponentului în sistemul bancar și în sistemul de garantare a
depozitelor contribuie în cele din urmă la menținerea stabilității bancare.
Pentru a preveni panica bancară a deponenților și continuarea crizei bancare sistematice,
în perioada crizei financiare mondiale, sistemele naționale de garantare a depozitelor bancare
au devenit mult mai generoase, prin introducerea de forme suplimentare de protecție, sporirea
gradului de protecție și renunțarea la divizarea riscului.
Odată cu debutul crizei financiare mondiale din 2007-2008, guvernele statelor membre
ale Uniunii Europene au trebuit să introducă măsuri adiționale care au inclus “injecții de
lichidități” (​liquidity injections​) și stimulente fiscale pentru a restabili încrederea în sistemul
bancar. Acest aspect a arătat o ineficacitate din partea sistemelor existente de garantare a
depozitelor bancare și implicit a Directivei inițiale 94/19/CE.

9/10
Nume​: Manolescu Anca Smaranda ​ ată:​ 24.04.2020
D
Drept Bancar​ Grupă​: 405, zi

5. Bibliografie
5. 1. Tratate, cursuri, monografii
1) Bichi, C., (2002) “ROMANIAN DEPOSIT GUARANTEE SCHEME AND THE
REQUIREMENTS OF THE ACQUIS COMMUNAUTAIRE”, Romanian Journal of
European Affairs;
2) Chesini, G., Giaretta, E., (2014) “What makes depositors feel safe? Analyses of
deposit guarantee schemes in the European Union”;
3) De Lisa, R., Boccuzzi, G., (2016) “The Changing Face of Deposit Insurance in
Europe: From the DGSD to the EDIS Proposal”;
4) Deak, Fr., Mihai, L., Popescu, R., (2018) “Tratat de drept civil. Contracte speciale”,
vol. III, Editura Universul juridic, București, România;
5) Dekeuwer-Defossez, Fr., (1995) “Droit bancaire”, 5e édition, Editeur Dalloz, Paris,
France;
6) Motica, R., Popa, V., (1999) “Drept comercial român și drept bancar”, Editura
Lumina Lex, București, România;
7) Nikolaj, S.S., Draženović, B.O., Buterin V., (2019) “EUROPEAN DEPOSIT
INSURANCE SYSTEMS IN THE TIME OF CRISIS”;
8) Postolache, R., (2006) Drept bancar, Editura Cartea Universitară, București, România;
9) Rațiu, M.A., (2020) “Drept Bancar. Note de curs adresate studenților Facultății de
Drept a Universității din Bucureşti”;
10) Rym, A., Rosa, L., (2010) “Proposals for Reforming Deposit Guarantee Schemes
in Europe”, CRISIS MANAGEMENT AT CROSS-ROADS, Ed. larcier, Vienna, Austria;
11) Turcu, I., (1999), “Operațiuni și contracte bancare. Tratat de drept bancar”, vol.
II, Editura Lumina Lex, București, România;
12) ​www.bancherul.ro​, (2013) “Hazardul moral în garantarea depozitelor”.
5.2. Legislație
1) Directiva 1994/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 cu
privire la sistemele de garantare a depozitelor, JOCE L.135 din 31 mai 1994;
2) Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014
privind schemele de garantare a depozitelor, JO L. 173 din 12 iunie 2014;
3) Legea 287/2009 privind Codul Civil, Monitorul oficial al României nr. 511 din 24
iulie 2009;
4) Propunerea Comisiei Europene de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în
scopul instituirii unui sistem european de asigurare a depozitelor, 2015, Strasbourg.

10/10