ENIGMA OTILIEI

Romanul “Enigma Otiliei”, scrisa de esteticianul si criticul literar,

George Calinescu , afirmat in perioada interbelica, are ca model cultural
romancierul francez Honore de Balza.
“Enigma Otiliei” este roman realist de facture balzaceanista , la care se
adauga elemente de clasicism, romantism si modernism.
Romanul oglindeste monografic burghezia bucuresteana la inceputul
secolului XX prin abordarea unor teme precum familia, parvenirea,
paternitatea si mostenirea.
Obiectivitatea este pusa in lumina de particularitatile narrative
specifice realismului obiectiv: narator omniscient, perspectiva narativa
obiectiva, naratiune heterodiegetica.
Perspectiva narativa prezinta naratorul omniscient si omnipresent ce
relateaza romanul la persoana a III-a , aceasta fiind evidentiata inca de
la inceputul operei cand autorul ne creioneaza strada Antim si casa lui
Costache Giurgiuveanu , unchiul lui Felix Sima care a venit la capitala
pentru a studia medicina.
Caracterizarea directa este realizata de catre narrator care o descrie pe
Otilia Marculescu ca fiind o fata tanara de optsprezece ani ce se afla
intr-un proces dinamic , in continua devenire. De asemenea portretul
sau fizic “cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle cazand pana la
umeri” este completat de cel moral “Otilia traia cum canta la pian
zguduitor si delicat intr-un tumul de pasiune…totul respire de prea
multa inteligenta”.
Alaturi de mimica, gesture si vestimentatie , caracterizarea indirecta
este sugerata din relatia cu alte personaje , in special cea cu Felix , care
o surprinde in ipostaza de iubita. Descrierea camerei Otiliei “o masa de
toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe sertare” accentueza prin
tehnica oglinzilor paralele o fira enigmatica.