Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HOTELIERE
Turismul reprezintă prin conținutul și rolul său un fenomen caracteristic civilizației actuale,
una din componentele majore ale vieții economice și sociale ce polarizează interesul unui număr
tot mai mare de țări.
Rolul turismului în economia națională a diverselor țări este deosebit de important, datorită
complexității acestui fenomen, a anvergurii activităților necesitate de apariția, menținerea și
dezvoltarea lui.
Turismul pune în valoare și exploatează economic acel tezaur unic format din bogățiile
create de natură și climat, sau lăsate de istorie, folclor și civilizație. Fără mișcarea turistică,
bogățiile naturale, culturale și istorice ale unei țări nu vor putea să facă niciodată obiectul unei
activități economice capabile să creeze venituri.
Turismul are un rol important și pe plan uman, materializat într-o serie de efecte pozitive, în
ceea ce privește pe de o parte turistul, iar pe de altă parte populația din țările gazdă. În timp ce
pentru un turist, turismul înseamnă crearea condițiilor și a posibilităților de odihnă, destindere,
cultură sau contact cu alți oameni, pentru autohton, turismul reprezintă un mijloc de ridicare a
nivelului de trai, de îmbunătățire a condițiilor de existență.
Multiplele sale implicații pe plan economic, social, cultural, politic, rolul său activ
argumentează actualitatea preocupărilor pentru cunoașterea în detaliu a acestui fenomen, a
sensibilităților și influențelor sale. Prin natura lui, turismul se prezintă ca o activitate economică
situată la interferența altor ramuri, ceea ce determină o serie de dificultăți în definirea lui. Pornind
de la premisa că fiecare ramură economică reprezintă locul unei producții de bunuri sau servicii
care sunt consumate într-un mod specific, turismul are ca obiect „o producție și un consum de
bunuri sau servicii eterogene care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor, a nonrezidenților”.
Ansamblu al proceselor și relațiilor generate de satisfacerea nevoilor de consum ale
călătorilor, turismul prezintă trăsăturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se într-o
ramură a economiei naționale ce se integrează în sfera sectorului terțiar. Turismul cuprinde în sfera
sa de acțiune o serie de activități de natura serviciilor și anume: furnizarea de informații,
comercializarea de vacanțe, efectuarea unor prestații – transport, cazare, alimentație, agrement,
tratament, ceea ce îi conferă caracterul unei ramuri de interferență, având legături complexe cu
celelalte ramuri ale economiei, indiferent din ce sector fac parte.
Privit în corelație cu ansamblul economiei naționale, turismul acționează ca un element
dinamizator al sistemului economic global. Desfășurarea turismului presupune o cerere specifică
de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. Totodată,
cererea turistică determină o adaptare a ofertei ce se materializează, între altele, în dezvoltarea
bazei tehnico-materiale a acestui sector și, indirect, în stimularea producției ramurilor participante
la construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri,
realizarea de mijloace de transport, de instalații pentru agrement etc.
În abordare sistemică, turismul poate fi privit ca un sistem cibernetic, inclus în sitemul
economiei naționale și format la rândul lui dintr-o serie de subsisteme interconectate, a căror stare
de funcționare trebuie permanent cunoscută. Pentru formularea, fundamentarea și alegerea
deciziilor optime, factorii decizionali trebuie să dețină în permanență informații despre starea
sistemului, ceea ce se realizează prin culegerea informațiilor, sistematizarea, prelucrarea și
prezentarea lor sub formă de indicatori.
Având în vedere marea diversitate a serviciilor, caracterul sezonier al turismului, diferitele
forme de turism practicate (organizat, neorganizat, itinerant, de sejur, balneo-medical etc.),
categoriile de prețuri și tarife diferențiate pe grade de confort, pe forme de turism etc., activitatea
din această ramură nu poate fi caracterizată printr-un singur indicator, ci printr-un sistem de
indicatori, care are un conținut complex. Acest sistem de indicatori formează partea principală a
sistemului informațional statistic în domeniul turismului și reprezintă o parte componentă, un
subsitem al sistemului de indicatori ai economiei naționale.
După cum progresul tehnologic permanent influențează pozitiv ramurile primare și
secundare ale economiei, este nevoie ca și în sectorul terțiar, în speță în turism, să fie introduse
tehnologii de vârf care să contribuie la optimizarea și eficientizarea activităților.
Avansul impresionant din ultimul deceniu al tehnologiei informației și-a găsit numeroase
aplicații în domeniul turismului. Aceste tehnologii, coroborate cu progresele din sfera
telecomunicațiilor contribuie sistematic și substanțial la modernizarea serviciilor turistice.
Utilizarea electronicii în activitatea de turism, ceea ce implică realizarea sistemelor informatice
permite:
• cunoașterea cererii turistice;
• cunoașterea ofertei turistice;
• urmărirea serviciilor turistice pe toate formele de turism;
• urmărirea serviciilor legate de formele și mijloacele de transport, agrement;
• rezervări hoteliere;
• studiul pieței turistice;
• un sistem complex și flexibil de contabilitate și management.
Sistemul informatic este un concept folosit frecvent în contextul actual, datorită extinderii
cu rapiditate a domeniilor de activitate în care calculatoarele electronice se utilizează pentru
efectuarea unei diversități de operații de culegere, stocare, prelucrare și transmitere a datelor, date
care constituie suportul formal al informațiilor, necesare fundamentării deciziilor în orice structură
organizațională. În sens semantic, acest concept a fost influențat de definirea modului de
prelucrare a datelor efectuată cu calculatoarele electronice. Astfel, în terminologia europeană
modul prin care se reprezintă ansamblul de echipamente interconectate care interacționează,
folosind metode, proceduri și tehnici specifice pentru prelucrarea automată a datelor este denumit
sistem de prelucrare automată a datelor (SPAD). În terminologia americană acest mod de
prelucrare automată a datelor, în scopul obținerii de informații necesare în procesul de conducere
a activităților organizaționale, este cunoscut ca sistem informațional pentru conducere (MIS –
Management Information System) , nu ca sistem informatic.
Considerând că sistemul informatic este o parte din sistemul informațional se poate defini și
obiectul de activitate. În general acest obiect se referă la procesul de prelucrare automată a datelor,
adică la un proces prin care datele sunt supuse la operații specifice de prelucrare (înregistrare,
verificare, calcul, sortare, transmitere etc.) în scopul obținerii de informații semnificative, utilizând
mijloace automate de prelucrare. În cadrul unui astfel de proces operațiile specifice de prelucrare
se grupează pe câteva etape care se succed într-o ordine determinată și anume: culegerea datelor,
prelucrarea (propriu-zisă) a datelor, transmiterea datelor, stocarea (păstrarea) datelor.
A doua jumătate a secolului al XX-lea a fost marcată de pătrunderea tot mai pregnantă și
activă a sistemelor informatice în activitatea și conducerea firmelor de turism. Această tendință a
fost justificată de posibilitatea extinderii sistemului informațional prin intermediul sistemelor
informatice.
Este bine cunoscut că între sistemul informatic și cel informațional există un raport de la
parte la întreg. Sistemul informatic cuprinzând atât fazele manuale cât și cele automatizate/
mecanizate ale:
➢ culegerii și înregistrării informațiilor;
➢ vehiculării informațiilor;
➢ prelucrării informațiilor.
În momentul actual se constată o creștere a ponderii și rolului sistemului informatic în
ansamblul sistemului informațional. Deși în marile organizații, mai ales din domeniul serviciilor
și cu precădere în sectorul turistic, sistemul informatic reunește peste 90 % din totalitatea
elementelor informaționale, trebuie să recunoaștem că întotdeauna vor exista elemente
informaționale – cele ce țin strict de natura umană – cu un pronunțat caracter informal, ce nu vor
face parte din sistemul informatic.
Marile companii touroperatoare, cele specializate în transporturi internaționale de călători,
dar mai ales cele din transporturile turistice, au introdus utilizarea sistemelor informatice specifice
pentru anumite activități specifice obiectului lor de activitate. Dovedindu-se deosebit de dinamic,
domeniul a propus numeroase alte aplicații pentru hotelerie, restaurație și nu în cele din urmă
pentru animație și agrement.
Succesul cunoscut de informatizare a activităților turistice este de necontestat, iar astăzi
desfășurarea unei activități eficiente fără utilizarea unor altfel de sisteme este de neconceput. Fără
a realiza o analiză evolutivă a sistemelor informatice utilizate în activitățile de turism, vom face în
continuare o succintă prezentare a celor mai des întâlnite.
Clasificare:
➢ sisteme pentru înregistrarea turiștilor – sisteme prin care se preiau datele personale
ale turiștilor;
➢ sisteme pentru închiriere mașini;
➢ sisteme pentru gestiunea managementul camerei – sisteme care oferă informații
privind nivelul de ocupare al camerelor, statutul (liber/ocupat, curățenia ș.a.), situația
financiară, preluarea mesajelor, precum și diverse informații statistice;
➢ sisteme pentru facturare și evidența încadrărilor – care asigură procesarea
tranzacțiilor și oferă informații despre debitele și creditele în relație cu clienții.
Dezvoltarea unor astfel de aplicații a realizat progrese legate de dimensiunea unităților
deservite (număr de camere), numărul și diversitatea prestațiilor turistice gestionate, forme de plată
etc.