SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

LECT. UNIV. DR. ECATERINA TOTOLAN

 CÂTEVA CONCEPTE DE BAZĂ
• Pedagogia (din greacă: παιδεια paideia = creștere, formare resp. pais = băiat, copil + agein = a
conduce) este știința care studiază educația.
• Sistemul de educație / sistemul de învățământ = contextul extern și intern în care este
realizată și dezvoltată educația la nivel:
• Macrostructural prin sistemul social și sistemul de învățământ
• Moicrostructural prin procesul de învățământ în cadrul căruia au loc activitățile concrete
• Didactica = Teoria şi metodologia instruirii (Didactica generală) este știința care
studiază conceperea, organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ.
• Procesul de învăţământ este un ansamblu de acţiuni exercitate în mod conştient şi
sistematic de către educatori asupra educaţilor într-un cadru instituţional organizat, în vederea
formării personalităţii acestora în concordanţă cu cerinţele idealului educaţional.
• Curriculum = Într-un sens foarte restrâns, curriculum semnifică conţinuturile învăţării,
obiectivate în planuri de învăţământ, programe şi manuale. Într-un sens larg, curriculum
reprezintă întreaga experienţă de învăţare dobândită în contexte educaţionale formale,
nonformale şi informale.
 Lat. educatio = creştere, hrănire, formare
Lat. educo-educare = a creşte, a hrăni, a forma, a instrui
EDUCAȚIA Lat. educo-educere = a scoate din, a înălța

• Educația – obiect de studiu al pedagogiei

• Educația ca activitate:
• ansamblul de acțiuni conştiente, sistematice pe care un subiect educațional (educatorul) le exercită asupra unui alt subiect
educațional (educatul) în vederea realizării unui scop bine determinat
• stadiul superior al educației şi umanizării – autoeducația
• Educația ca proces:
• Acțiunea de transformare în sens pozitiv şi pe termen lung a ființei umane, în perspectiva unor finalități explicit formulate
• proces specific uman care urmărește valorizarea resurselor interne ale personalității
• Educația ca produs:
• cultura generală şi de specialitate, comportamentul, atitudinile, valorile împărtășite, deprinderile şi priceperile, motivația
• Activitate socială complexă realizată printr-un lanț nesfârşit de acțiuni exercitate în mod conştient, sistematic şi organizat; în fiecare
moment un subiect – individual sau colectiv – acționează asupra unui obiect – individual sau colectiv -, în vederea transformării acestuia
din urmă într-o personalitate activă şi creatoare, corespunzătoare atât condițiilor istorico-sociale prezente şi de perspectivă, cât şi
potențialului său biopsihic individual (Nicola, I. 1996).
 JAN AMOS COMENIUS

n. Jan Amos Komenský la 28 martie 1592, Uherský

Brod, Moravia, Imperiul Habsburgic, azi în Cehia - d. 15
noiembrie 1670,Amsterdam, Țările de Jos) a fost
un filosof, gramatician și pedagog ceh – a fost considerat
părintele didacticii.
Opera sa de bază DIDACTICA MAGNA (Didactica ce
Mare) – definea Didactica: „arta de a-i învăța pe toți
toate”
SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

• Sistemul de învăţământ reprezintă subsistemul principal al sistemului de educaţie.

Structura sistemului de învăţământ din România cuprinde: învăţământul preşcolar,
învăţământul primar, învăţământul secundar inferior, învăţământul general obligatoriu,
învăţământul secundar superior, învăţământul post-liceal şi învăţământul superior.
• După 1989 învăţământul românesc a înregistrat progrese în ciuda condiţiilor economice
dificile şi a schimbărilor care au intervenit în viaţa socială. După 1998 a fost demarată
reforma în educaţie, ca urmare a democratizării treptate şi a infuziei fondurilor europene şi
ale Băncii Mondiale.
Legislația fundamentalăîn învățământul preuniversitar:

 LEGE Nr. 1/2011 din 5 ianuarie 2011 Legea educaţiei naţionale:

- asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învăţătură
pe tot parcursul vieţii.
- Legea reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ
de stat, particular şi confesional.
- Dezideratele care fundamentează educația și sistemul de învățământ din România (inclusiv că este o
prioritate națională)
- Principiile care guvernează învățământul la toate nivelele sale
- Principiile de finanțare
- Organizarea învățământului preuniversitar
- Organizarea învățământului universitar și postuniversitar
- Organizarea învățământului particular
- Statutul cadrelor didactice
 REGULAMENT-CADRU de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar - reglementează
organizarea şi funcţionarea unităţilor de învăţământ preuniversitar, denumite în continuare unităţi de învăţământ,
în cadrul sistemului de învăţământ din România, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, şi se aplică în
toate unităţile de învăţământ. (ROFUIP)
 Metodologia formării continue a personalului didactic, de conducere, de îndrumare și de control, cu modificările
și completările ulterioare;
 Metodologia privind mobilitatea personalului didactic
 Metodologia de evaluare a activității cadrelor didactice
 Metodologii privind planurile cadru și aplicarea lor – pentru diferite niveluri de învățământ
 Metodologia de organizare și desfășurare a admiterii în învățământul liceal
 Metodologia de organizare și desfășurare a evaluării naționale
 Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat
 Metodologii de finalizare a studiilor – obținerea atestatelor (limba, specializare, pe diferite domenii, etc.)
 Ordine cu privire la programele școlare pe domenii / discipline
 Ordine și metodologii specifice pentru fiecare domeniu în parte
Etc.
Informare web:

• Ministerul Educației Naționale: https://www.edu.ro/

• Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație: https://rocnee.eu
• Institutul național de educație ( Unitatea de cercetare în educație):
http://www.programe.ise.ro/
• Titularizare: http://www.titularizare.edu.ro/2020/
• Evaluare natională: http://www.evaluare.edu.ro/2020/
• Bacalaureat: http://static.bacalaureat.edu.ro/2020/
• Manuale digitale: https://www.manuale.edu.ro/
• Inspectoraul Școlar Județean Constanța: https://www.isjcta.ro/
• Comunitatea cadrelor didactice: www.didactic.ro
Organizarea de bază
Sistemul educațional românesc este împărțit pe două niveluri:
1. Pre-universitar, Învățământul preuniversitar este structurat în 5 cicluri:
 1.1 Învățământul Preșcolar (preprimar) (sau Grădiniță) - se desfășoară pe parcursul
a trei ani, fiind alcătuit din trei grupe: Grupa Mică, Grupa Mijlocie și Grupa Mare
 1.2 Învățământul primar (Școala Primară) - clasele pregătitoare (0)-IV
 1.3 Învățământul gimnazial (Gimnaziu) - clasele V-VIII
 1.4.1 Învățământul liceal (Liceu) - de patru sau cinci clase (clasele IX-XII / XIII)
 1.4.2 Învățământul profesional (Licee tehnologice), care poate continua sau înlocui
Liceul în pregătirea studenților pentru cariere care se bazează pe activități manuale
sau practice.
 1.5 Învățământul postilceal poate dura între 2 și 5 ani.
2. Învățământul superior (studii superioare) a fost reorganizat pentru a fi în conformitate cu
principiile procesului Bologna, care are ca scop construirea Spațiului European al Învățământului
Superior. Ea are următoarele patru componente:
 2.1 Studii de licență (Licențiat) 3-4 ani, pentru cele mai multe discipline 3 ani (din 2005)
 2.2 Studiile de master (Masterat) 1-2 ani, pentru cele mai multe discipline 2 ani (din 2008)
 2.3 Studiile de doctorat (Doctorat) au durata de cel puțin 3 ani (doctorand) (din 2006).
 2.4 Învățarea continuă (cursuri postuniversitare, formare continuă).
Grupa mare de grădiniță este obligatorie.
Școală primară este obligatorie, ea cuprinzând clasa pregătitoare (fiind înscriși în general copiii în vârsta
de 6 ani) și apoi clasele I-IV, fiind cunoscută sub numele de "învățământ primar„
Educația în România este obligatorie până la terminarea clasei a X-a.
Sistemul de învățământ este identic la nivel național și foarte centralizat.
Sistemul oferă următoarele diplome:
• de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen),
• bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de bacalaureat),
• licență (cadru de absolvirea a universității, după un examen și/sau a tezei),
• masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen),
• doctorat (doctor, după o teză).
SISTEMUL DE NOTARE
Notarea reprezintă o componentă a evaluării, actul de decizie asumat de cadrul didactic față de performanțele, rezultatele
obținute de elevi.
 Nota şcolară traduce evaluarea unei performanțe sau a unei conduite, specifice domeniului educației în diferite forme
exprimate prin cifre, simboluri, calificative, scoruri etalonate, norme (De Landsheere, apud Cristea, 2000).
 Notarea se realizează:
 prin raportarea la cerințele programei (criteriile de apreciere vor fi raportate la standarde unice);
 prin raportare la grup (la ceilalți membri ai clasei şi la nivelul de exigențe stabilit pentru aceştia);
 notarea individualizată (raportarea rezultatelor obținute de elevi la rezultatele anterioare ale acestora).
 Modalități convenționale de apreciere a rezultatelor învățării, deosebit de variate în practica şcolară:
 sistem de notare numeric, cu scale diferite:
 1-10 în România;
 1-20 în Franța;
 1-13 în Danemarca etc.;
 sistem literal, utilizat în Anglia şi S.U.A., asociind literelor anumite calificative: „A” - „excelent”; „B” - „bine”; „C” -
„mediu”; „D” - „slab”; „E” - „satisfăcător”; „F” - „nesatisfăcător” (notele „A”, „B”, „C” şi „D” sunt note de trecere);
 sistemul binar (admis sau respins);
 sistemul prin calificative („Foarte bine”, „Bine”, „Suficient”, „Insuficient”),
 cu bile colorate,
 cu aprecieri formulate în limba latină („Magna cum laudae”, „Cum laudae”),
 cu diplomă de merit etc.
Notarea în România:
În grădiniță și clasa pregătitoare: sistem de buline și recompense / stimulente / aprecieri verbale, care nu sunt o notare
propriu-zisă
Clasele I – IV: Calificative: Acestea sunt Foarte bine (FB) - Excelent, Bine (B) - Bine, Satisfăcător (S) -satisfăcător, de fapt,
sensul (abia) trece și Insuficient (I) - a eșuat
Pentru clasele de gimnaziu și liceu (V – XII): , este utilizat un sistem de notare de la 1 la 10, 10 fiind cea mai bună notă, 1
fiind cea mai proastă notă și 5 este nota minimă de trecere
Sistemul de evaluare este folosit cu note individuale pentru fiecare test, examen oral, proiect, teme pentru acasă sau exerciții
în clasă fiind înscrise în catalog.
La unele materii se susține un examen parțial, la sfârșitul semestrului (Teză). Această cerință este reglementată de către
Minister ca obligatorii pentru anumite materii și nu poate fi schimbată. Teza valoarează 25% din media finală, iar pentru
clasele 5 - 8 se aplică la Limba română și matematică și doar în clasa a opta la Geografie sau Istorie și în cazul unei școlii cu
predare bilingvă într-o limbă minoritară. Notele sunt date pe baza unor orientări stricte ministeriale, care contează la repartiția
la liceu.
La liceu sunt mai multe discipline la care se dă Teză, în funcție de profil și de specializarea la care sunt înscriși elevii.
La sfârșitul fiecărui semestru, media notelor este calculată în urma unei proceduri în patru pași:
• În primul rând, se calculează media aritmetică a notelor. Dacă există și Teză, această medie, cu o
precizie de 0,01, este înmulțită cu 3, se adună cu teza (rotunjită la cel mai apropiat întreg) și se
împarte cu 4. Această medie (cu sau fără Teza) este apoi rotunjită la cel mai apropiat întreg (9,5 este,
astfel, 10) iar aceasta este media elevului pe semestru – mediile pe semestru sunt numere întregi!
• Următorul pas este de a calcula media anuală a elevului. Aceasta se face prin adunarea mediilor pe
cele două semestre ale elevului și împărțite la 2. Acestă medie nu este rotunjită.
• Ultimul pas este adăugarea tuturor mediilor anuale ale elevilor și împărțirea acestei sume la numărul
total de subiecți. Aceasta se numește "medie generală a disciplinei”. Aceasta nu este nici
ponderată și nici rotunjită.
• De asemenea, se realizează media generală anuală a elevului, realizând media aritmetică de la
toate disciplinele pe care le-a parcurs în acel an școlar. Atenție! Există anumite cazuri
particulare, când în planul de învățământ de la clasa respectivă elevul are 1 oră pe sâptămână
o disciplină în primul semestru și o altă disciplină în al doilea semestru. Media anuală se
realizează prin media aritmetică de la acele două discipline, iar la media generală anuală se
consideră o singură medie.
• În cazul în care un elev are media anuală sub 5 la maximum două materii, elevul trebuie să aibă un
examen (corigență) la materia la care nu a reușit, în august, în fața unei comisii școlare. Dacă el nu
trece acest examen, el trebuie să repete întregul an (repetenție). În cazul în care media anuală este
sub 5 la trei sau mai multe discipline, elevul nu mai are dreptul la examenul de corigență și trebuie să
repete anul.
Situatii speciale, la materiile cu teză, când media rezultată este X,49
Conform Legii Învățământului, media se calculează astfel:
„(1) La fiecare disciplină de studiu media semestrială se consideră legal constituită dacă se calculează din numărul de note
prevăzut de prezentul regulament (ROFUIP)
(2) Media la evaluarea periodică este media aritmetică a notelor înscrise în catalog, fără teză calculată cu două zecimale
exacte, fără rotunjire.
(3) La disciplinele fără teză media semestrială se calculează prin rotunjirea mediei de la evaluarea periodică la numărul
întreg cel mai apropiat. La 50 de sutimi rotunjirea se face în favoarea elevului.
(4) La disciplinele de studiu la care se susține teză, media semestrială se calculează astfel: media semestrială = (3M + T)/4,
în care M reprezintă media la evaluarea periodică, iar T reprezintă nota obținută la teză; nota astfel obținută se rotunjește la
cel mai apropiat întreg; la o diferență de 50 de sutimi rotunjirea se face în favoarea elevului.
Media va fi calculată în exemplul de mai jos astfel:
Media la evaluarea periodică (M):(10+10+9)/3 = 9,6666...(se iau în considerare doar primele două zecimale)
Media semestrială: [(9,66*3)+9]/4 = (28,98+9)/4 = 37,98/4 = 9,495 (rotunjirea la cel mai apropiat întreg fiind în acest caz 9)
Pentru a rezolva situatia, profesorul poate alege sa-i mai acorde elevului o nota pentru ca media sa atinga valoarea X,50
Conform Legii Învățământului, media se calculează cu 2 zecimale și se rotunjeste în favoarea elevului numai de la X,50
Ciclul gimnazial (clasele V – VIII) durează 4 ani și este obligatoriu pentru toți copiii. Multe școli au
clase speciale (cum ar fi cursuri intensive de limba engleză sau clase de Informatica, oferind una sau
mai multe cursuri pentru aceste materii). Selecția pentru aceste clase se face pe baza testelor locale.
Organizarea procesului instructiv-educativ, inclusiv evaluarea performanțelor elevilor este diferită între
ciclul primar și cel gimnazial. Începând cu clasa a 5-a, elevii au un profesor pentru fiecare materie.
În plus, fiecare clasă are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (profesorul diriginte). În
afară de materiile clasice, mai sunt organizate ore de consiliere psihologică susținute de către un
psiholog școlar (uneori).
La sfârșitul clasei a VIII-a, elevii dau examenul de Evaluare Națională, la Limba și literatura română,
Matematică și Limba maternă
Ciclul liceal (clasele a IX-a – a XII-a / a XIII-a)
Studiile liceale sunt, de regulă, patru ani, doi obligatorii (a 9-a si a 10-a ) și doi ne-obligatorii (a 11-a și a
12-a). Nu există examene între a 10-a și a 11-a ani. Există, de asemenea, un program de frecvență
redusă care durează 5 ani pentru cei care doresc să participe la liceu, după ce au renunțat în
adolescență.
Conform Legii Educației Naționale, elevii din clasa a VIII își continuă cursurile în ciclul inferior de liceu
după susținerea unei testări naționale care este structurată după modelul testărilor internaționale
standardizate (Evaluarea națională). Pe baza rezultatelor obținute la Evaluarea națională, dar și pe baza
opțiunilor elevilor, se realizează Admiterea la liceu prin repartizare computerizată.
Există mai multe tipuri de instituții liceale care permit accesul la învățământul universitar, pe baza tipului
de educație oferită și de performanțele școlare. Toate aceste duc la obținerea unei diplome de liceu,
acces la examenul de Bacalaureat și prin urmare, accesul la studii universitare.
Curriculumul liceului nu limitează alegerea unei universități în sistemul de învățământ românesc, spre
deosebire de alte sisteme de învățământ, de ex. suedez sau francez.
ORGANIZAREA SISTEMULUI DE
ÎNVĂȚĂMÂNT

INSTITUȚII DE BAZĂ
 MINISTERUL EDUCAȚIEI
Ministerul Educației este instituția care guvernează întregul sistem de învățământ, activitatea sa fiind
reglementată atât de Legea Educației nr. 1 / 2011, cât și de alte acte legislative: hotărâri de guvern,
ordine ale primului ministru, legi interiministeriale.
Conducerea Ministerului Educației este realizată de către Ministrul Educației, alături de 6 secretari
de stat și un subsecretar de stat, numiți și eliberați din funcție prin decizie a prim-ministrului.
Denumirea Ministerului s-a modificat de-a lungul anilor, în funcție de prioritățile, inspirația și
necesitățile Guvernului în diferite perioade:
- Ministerul Educației Naționale
- Ministerul Educației și Cercetării
- Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
- Ministerul Educației
De fiecare dată când denumirea se modifică, toate înscrisurile, documentele oficiale, acte de studii,
documente specializate, etc. (inclusiv ștampilele școlilor) se modifică cu noua denumire
 INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
Este o instituție de coordonare, control și evaluare la nivel județean, care se subordonează
Ministerului și are în subordine toate unitățile de învățământ dintr-un anumit județ.
La nivelul Municipiului București există Inspectoratul Școlar al Municipiului București, dar și
Inspectorate Școlare la nivelul fiecărui sector.
În fiecare județ există Inspectoratul Școlar Județean, condus de un inspector școlar general și 1 – 3
inspectori școlari generali adjuncți, precum și un Consiliu de Administrație.
În inspectoratele școlare lucrează inspectori școlari de specialitate, pentru fiecare disciplină, dar și
pentru resurse umane, management școlar, perfecționarea cadrelor didactice, compartimentul
rețeaua școlară, compartimentul juridic, compartimentul achiziții și manuale școlare, compartimentul
financiar – contabil.
Fiecare inspector școlar are repartizată o zonă (sector) cu grădinițe / școli gimnaziale / licee pentru
care are atribuții de control / verificare.
 UNITĂȚILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

După statutul juridic:

• Unități de învățământ cu personalitate juridică – care au statut de instituție financiară,
conduse de un director și, în unele cazuri, director adjunct și de Consiliul de administrație format
din 9 – 11 membri. În consiliile de administrație, ca organism de conducere a unității de
învățământ, fac parte de drept, directorul instituției, un reprezentant al consiliului local, un
reprezentant al părinților și un reprezentant al elevilor (un elev major, în instituțiile unde există
elevi majori)
• Unități de învățământ structură – alocate unei instituții cu personalitate juridică (de regulă din
aceeași localitate, sau din localități învecinate)
• Clase organizate în alte instituții – dar care aparțin de o structură / sau de o instituție cu
personalitate juridică
După nivelul de învățământ:
• Unități pentru învățământul preșcolar (preprimar):
• Grădinițe cu program normal (8 – 12) care pot exista de sine stătător sau ca structuri pe
lângă școli
• Grădinițe cu Program Prelungit (7.30 – 16.30 / 8 – 17), în care copiii au și posibilitatea să
doarmă după amiaza, se asigură și masa
• Grădinițe cu program săptămânal (L – V): cu regim de internat
• Unități de învățământ pentru învățământul primar:
• Școli primare de sine stătătoare (doar clasele 0 – IV)
• Școli gimnaziale în care există și învățământ primar
• Colegii în care există și învățământ primar
După nivelul de învățământ:
• Unități de învățământ pentru învățământul gimnazial:
• Școli gimnaziale de sine stătătoare
• Școli gimnaziale structură la alte instituții
• Nivel gimnazial la diferite colegii și licee – există acest trend în care liceele își asigură „pepiniera”
de elevi pentru ciclul gimnazial. De regulă cadrele didactice predau și la gimnaziu și la liceu, iar
profesorii diriginți preiau o clasă în a V-a și o conduc până în clasa a XII-a.
• Unități de învățământ pentru învățământul liceal
• Unități de învățământ postliceal – care sunt, de regulă, specializate pe anumite domenii de interes
într-o anumită perioadă de timp (de ex. Școli postliceale pentru învățători-educatori / pentru institutori
au existat când a fost nevoie de ele; Școli postliceale medicale, etc.) Învățământul postliceal permite
continuarea studiilor de liceu cu sau fără diplomă de bacalaureat. Anumite specializări și instituții sunt
subvenționate de stat, parțial sau se oferă contra-cost în intregime. Perioada de studiu este de 1-3
ani, depinzând de specializare și dificultate. Majoritatea cursurilor postliceale oferă titlul de „tehnician”
sau de „maistru”.
 Colegiile naționale - sunt cele mai prestigioase licee din România, cele mai multe sunt în cel
puțin un program internațional, cum ar fi Cervantes, SOCRATES, Eurolikes, etc. Toate sunt
"teoretice" (a se vedea mai jos). Multe există de peste 100 de ani și au o foarte puternică tradiție în
educație. De exemplu, Colegiul Regal „Sfântul Sava” din București (1818) Colegiul Național din
Iași (1828), Colegiul Național Andrei Șaguna Brasov (1850), Colegiul Național Gheorghe Lazăr din
București (1860), Colegiul Național Mihai Eminescu din Iași (1865), Colegiul Național ”Mihai
Viteazul” din București (1865), Colegiul Național Frații Buzești din Craiova (1882), Colegiul
Costache Negruzzi din Iași (1895), Colegiul Național Bănățean din Timișoara (1773), Colegiul
Național „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara (1897). Alte colegii naționale sunt Colegiul
Național de Informatică Tudor Vianu din București, Colegiul Național Emil Racoviță din
Iași, Colegiul Național Carol I din Craiova (1826), Colegiul National "Elena
Cuza" din Craiova, Colegiul Național Mihai Eminescu (acum doi ani a împlinit 100 de ani)
din Constanța, Colegiul Național „Vasile Alecsandri” din Galați etc., ultima medie de admitere
pentru acestea este de peste 8.70, dar pentru cele mai bune colegii naționale o medie de 9.50 nu
este de ajuns de bună. Intrarea într-un colegiu național oferă competențele și cunoștințe necesare
pentru a aplica pentru o Universitate de prestigiu
 În orașul Constanța colegiul teoretic de prestigiu este Colegiul Național „Mircea cel
Bătrân”
 Colegiile naționale vocaționale:
 Artistice: Colegiul Național de Artă „Regina Maria”, colegiul
 Pedagogice: Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu” Constanța
 Sportive
 Teologice
Colegiile Naționale Militare: instituții militare de învățământ preuniversitar ale Armatei Române, și
aparțin de Ministerul Apărării Naționale - Colegiul Militar de Marină „A. I.Cuza”

Colegiile economice sau tehnice - este un liceu cu rezultate foarte bune și cu un program școlar, pe
baza educație tehnică sau de servicii (a se vedea mai jos). Deși aceste licee sunt foarte căutate foarte
puțini dintre absolvenți profesează în domenile terminate. Mulți dintre absolvenți nu aleg să urmeze nici
măcar o facultate de profil apropiat.
Licee (Liceu Standard) - un tip de liceu mediu, oferind una dintre cele disponibile programe școlare.
Tipul de program școlar oferit se adaugă după această denumire (de exemplu, Liceul Teoretic „Ovidius”
sau Liceul Economic Ion Luca Caragiale). Sunt licee cu profil teoretic sau vocațional.
Licee tehnologice – cu profil tehnic pe diferite specializări: auto, energetic, etc.
După tipul de învățământ:

• Unități pentru învățământul general

• Unități pentru învățământul special:
• Grădinițe speciale
• Școli Speciale
• Centre Școlare pentru Educație Incluzivă
• Unități pentru învățământul simultan
După perspectiva educațională / teoria pedagogică fundamentală:

• Învățământ normal / general

• Sistemul Step by Step
• Sistemul Waldorf
• Sistemul Montessori
După gradul de subordonare:

• Unități de învățământ – se subordonează Inspectoratelor Școlare Județene

• Unități de învățământ conexe – sunt coordonate de inspectorate, dar se subordonează
Ministerului Educației
• Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională
• Palatul Copiilor
• Casa Corpului Didactic
După modul de finanțare:

• Unități de învățământ de stat – finanțare de la stat

• Unități de învățământ particulare – finanțare parțială de la stat
• Unități de învățământ de stat cu autofinanțare
Căutați și prezentați organigrama unei instituții
de învățământ la alegere.

Mult succes!