Emil Brandza

Pedagogia experimentala romaneasca a avut în Emil Brandza unul dintre cei

mai originali și mai productivi reprezentanti.
Seminarul Pedagogic universitar la care funcționa Emil Brandza reprezintă,in
deceniul al IV-lea al secolului trecut,un centru în care erau reuniti numerosi
specialisti în domeniul pedagogiei.Animat de dorința promovarii pedagogiei
experimentale,Emil Brandza infiinta în cadrul seminarului un ‘Cerc de studii
pentru cercetări de pedagogie experimentala’care și-a desfasurat activitatea
pana în 1938,cand Seminarul a fost desfiintat și înlocuit cu Școala normala
superioara.Activitatea pe care el a despus-o în cadrul acestui cerc nu a fost doar
de natura organizatorica,ci și stiintifica,pentru conturarea unui autentic curent al
pedagogiei experimentale,la nivelul stiinteitimpului și în folosul perfectionarii
actiunii pedagigice în genersal.
În lucrarea ‘Pedagogia scolara’este pusa în discuție,mai întâi,personalitatea
profesorului.Referindu-se la individualizarea profesorului,Emil Brandza
analizează rând pe rând influentele pe care le pot avea asupra copilului
sexul,varsta,constitutia fizica și fizionomia acestuia,pentru a se pronunța mai
apoi asupra moralitatii[calitati precum echitatea,buna
cuviinta,punctualitatea],competentei stiintifice,competentei de comunicare și
orizontului de cultura generala,pe care ar trebui sa le dovedească.Dupa
clarificarea acestei chestiuni se trece la o analiza a programei scolare,despre
care autorul spune ca’este ținuta sa prevadă și sa randuiasca în liniile ei
generale,intreaga activitate de inraurire a fiintei elevului prin intermediul
profesorului’.Activitatea de inraurire a fiintei elevului are ca scop suprem
promovarea culturii.Concluzia la care ajunge Emil Brandza în urma analizei
efectului pe care îl are o’instanta educativa’,fie ca este școala,fie ca este o
institutie prepara-sau-post scolara asupra unui subiect
oarecare[copil,scolar,tanar,adult]este ca în fiinta acestuia se petrec doua procese
elementare;
a)un proces de dobandire a cunostintelor(informarea)

b)un proces de exercitare a functiilor biopsihice solicitate în informare,de

dezvoltare a acestora.
În primul caz este vorba de instrucție,in cel de-al doilea de educatie.Ambele
sunt’moduri de învatamant’de ‘contractare’ a culturii.Prin instrucție se
intelege’propagarea cunostiintelor prin contractul susținut intre subiectul de
cultivat și obiectul cultural’,in urma caruia elevul dobandeste ceea ce se cheamă
‘cultura materiala’.
Cea mai răspândită forma de organizare a raspandirii este lecția.Orice
lecție,considera Emil Brandza,se realizeaza pe baza unui plan,care ar trebui sa
constituie,mai ales pentru profesorul incepator,o serioasa preocupare.Atunci
când se intocmeste un plan de lecție,profesorul stabileste continutul acesteia,asa
cum îl prevede programa analitica,proportioneaza continutul în funcție de
timpul disponibil și reflecteaza asupra mijloacelor prin care se realizeaza
activitatea de predare..Inghegate intru-un plan ,toate acestea ii dau siguranța în
predare.
În conceptia lui Emil Brandza,educatia este un fenomen specific uman,este o
‘funcție sociala omeneasca’ dintr-un motiv foarte simplu de inteles’Numai omul
a ajuns sa aibă conștiința valorilor și a bunurilor cucerite,sa se straduiasca
pentru perpetuarea lor și astfel să-și sporească mereu capacitatea de creație’.
Prin notiunea de ‘fenomen pedagogic’Emil Brandza desemneaza’cresterea
‘fiintei umane sub toate aspectele sale,incepand cu cea mai frageda copilărie și
sfarsind cu bătrânețea,ca urmare a actiunii de natura pedagogica exercitata în
direcția unui scop impus de societate.O astfel de creștere,care se reduce la cele
doua procese,de insctructie și de educatie,este efectul actiunii invatamantului și
se deosebește de cea naturala,cunoscuta sub numele de ‘maturizare’.Pedagogia
filozofica traditionala a abordat fenomenul pedagogic tinand seama de
idealurile adevar-bine-frumos sau de componentele fiintei umane;trup-suflet-
minte.Prin urmare,’sistematica’pedagogiei filozifice cuprinde o serie de
capitole;educatie intelectuala,educatieeducatie morala,educatie estetica,educatie
religioasă,educatie fizica,educatie cetateneasca.
Emil Brandza acorda o atenție apartre metodei anchetelor biografice,mult mai
eficiența în relevarea adevaratelor aptitudini.Biografiile pot constituii cea mai
certa sursa de răspunsuri pentru cercetatorul care dovedeste sa studieze
simptomele,fazele și conditiile de devenire în timp a personalitatii
umane.Convins de eficiența aceste metode de invatare,Emil Brandza a
intreprins anchete biografice în cursul anului scolar 1933-1934,prilej care i-a
permis sa lamureasca aspectele esentiale ale metodei și posibilitățile ei
tehnice,expuse în studiul ‘Metoda anchetelor biografice(1936) și în anul scolar
1935-1936,in cadreul Seminarului pedagogic universitar din
Bucuresti,prezentate în lucrarea ‘Diagnosticul pedagogic în lumea
biografiilor’(1937).