LITERATURĂ PENTRU COPII

Literatura pentru copii desemnează o parte a literaturii naționale, incluzând totașitatea creațiilor care prin
profunzimea mesajelor, gradul de accesibilitate și nivelul realizării artistice se dovedește capabilă să intre
în relație afectivă cu cititorii.

Caracterul ei aparte reiese din specificul receptării la vârsta preșcolară și școală mică conform factorilor:

1. Gradul mai redus al dezvoltării psihice (gândire, limbaj, emoții și sentimente estetice)
2. Sfera de interese, trebuințele și preocupările centrate în jurul jocului, al lipsei de griji, a
permanenței interogări asupra lumii
3. Posibilitățile reduse de identificare a mesajului artistic- copiii trebuie inițiați

Funcția artistică a operelor pentru copii are 3 coordonate principale:

1. Coordonata cognitivă sau formativă – opera comunică informațiile transmise printr-un cod de
organizare într-un mesaj artistic
2. Estetică – valorificarea virtuțiilor estetice ale limbajului
Fundamentale: frumosul, urâtul, comicul, tragicul
Subcategorie specifică literaturii pentru copii: grațiosul, duiosul,
3. Formativă: mesajul artistic al operei, în varietatea semnificațiilor sale receptate de către copii,
semnificații la care se ajunge prin ieșirea din planul abstract al textului.
Tema și motivele operei de viață adăugându-sesituații din existența cotidiană a copilului, ele
contribuie la educarea acestora conform unei virtuți morale alese

PARTICULARITĂȚILE TEXTELOR APARȚINÂND LITERATURII PENTRU COPII

1. Existența unor conflicte puternice la care participă personaje grupate în pozitive și negative
provenite din lumea basmului. Personajele sunt simboluri ale binelui și răului chiar în povestiri și
schițe, univerul gâzelor sau cel al viețuitoarelor, mai mari sunt prezentate antromorfizat ( mai ales
în fabule), va facilita o înțelegere a raporturilor umane și a normelor de viețuire socială
2. Prin intermediul literaturii pentru copii se va realiza o binevenită dedublare, când cititorul copil se
va recunoaște în altul sau va refuza identificarea cu un odel negativ. Înainte de aputea înțelege
propriul său eu, în contact cu alte euri, copilul își află alterego multiplicat în fiecare persoană cu
care simpatzează sau antipatizează.
3. E foarte important să se exploateze textul textul sub toate posibilitățile sale valorificându-se atât
virtuțiile cognitive și estetice, cât mai ales cele morale transmise de text, fie prin epicul dens,
conflictul dus până la suspans, fie prin poezii simple.
4. Interferența genurilor e solicitată de potențiala receptivitate scăzută a micului cititor, interferența
care va salva astfel textul de monotonie. La început cititorul de vârstă școlară mică va fi atras de
epic ( momentele subiectului și personaje), dar treptat cititorul va deveni sensibil la expresivitatea
limbajului poetic, identificând imagini frumoase, figuri de stil.
5. Astfel el va înțelege portretele și se va iniția în receptarea (dramei) sau a scenetlor de teatru mai
puțin prezentă în literatura pentru copii și în manuale, dramaturgia se accesibilizează doar în urma
vizionării spectacolului la teatru de păpuși.
Teme:
- Universul copilului (familie, școală)
- Natura și viețuitoarele
- Teatrul istoric
- Personalități, modele, exemple