PORTOFOLIU DE EXAMEN LA INSTRUIRE ASISTATĂ DE

CALCULATOR

STUDENT: BOTAȘ DENISA GEORGIA

AN III, LLR-LLE
Întrebări şi exerciţii

1. De ce IAC este inclusă între ştiinţele educaţiei?

Ca ştiinţă a educaţiei, pedagogia studiază fenomenul educaţional în esenţa sa; abordând deopotrivă
trăsăturile, scopul şi sarcinile educaţiei, conţinutul, principiile, metodele şi formele de desfăşurare a
procesului educaţional în perspectivă axiologică, valorică, urmărind perfecţionarea continuă a acestuia.
Dintr-o anume perspectivă IAC este considerată a fi o metodă subsumată pedagogiei. Fireşte, învăţarea
asistată de calculator poate fi considerată ca o modalitate din arsenalul modalităţilor de abordare a
procesului de predare-învăţare. în realitate, aceasta se constituie ca un domeniu distinct în sistemul
disciplinelor pedagogice.

Este necesar să se stabilească principalele obiective de referinţă ale metodei învăţării asistate de
calculator:

• însuşirea acestei modalităţi, ca alternativă la metodele clasice de predare, învăţare, evaluare;

• cunoaşterea avantajelor şi limitelor metodei învăţării asistate de calculator

• identificarea situaţiilor de aplicare a metodei, în alternanţă cu metodele clasice;

• cunoaşterea unor soft-uri educaţionale în specialitatea de formare iniţială;

• formarea deprinderilor de utilizare a soft-urilor educaţionale în procesul de instruire;

• cunoaşterea direcţiilor de cercetare şi a orientărilor la nivel naţional şi internaţional privind

utilizarea metodei învăţării asistate de calculator;

• cunoaşterea principiilor de proiectare a soft-urilor educaţionale;

• perfecţionarea competenţelor de utilizare calculatorului în procesul de instruire.

Integrarea învăţării asistate de calculator în sistemul disciplinelor pedagogice, fără ca aceasta să se afle în
vreun raport de subordonare faţă de celelalte discipline, este accentuat de cerinţa interdisciplinarităţii
proiectării programelor de învăţare. IAC este legată (ca disciplină) de rezultatele cercetării dintr-o serie de
domenii ca: psihologia copilului, psihologia socială, genetica umană, pedagogie; didactica specialităţii,
estetică şi design, tehnici şi tehnologii de comunicare, tehnologia informaţiei, informatică (programare).

Utilizarea calculatoarelor trebuie să-l conducă pe om la accentuarea calităţilor sale unice, la implicarea şi
cointeresarea lui socială prin cunoaşterea nemijlocită a realităţii socio- economice, care să-1 facă mai
ataşat de societate, mai uman. Educaţia trebuie regândită în raport cu evoluţia tehnologiilor pe de o parte,
şi în funcţie de cerinţele societăţii, pe de alta. Sarcina cercetării în domeniul practicilor educaţionale este
de a devansa momentul de impas şi de a intui şi formula problemele care se conturează la orizontul socio-
economic, de a construi ipoteze plauzibile, de a le verifica experimental şi de a găsi soluţii viabile pentru
stadiul prezent şi viitor al dezvoltării societăţii.

Întrebări şi exerciţii

1. Care sunt asemănările între IAC şi E-Learning?

2. Dar deosebirile?

1. Cursurile special concepute pentru e-learning rezolvă această problemă lăsând pe seama individului
răspunderea gestionării propriei formări. Caracteristicile esenţiale ale E- Learningului (multe dintre ele
comune şi IAC-ului) sunt următoarele:

-utilizarea în învăţare a computerului, Internetului, a televiziunii interactive sau a emisiei prin satelit;

-materialele care susţin învăţarea sunt produse şi livrate pe CD sau pe Web, Internet/intranet, conţin
elemente multimedia şi modalităţi de evaluare on-line;

-învăţarea poate fi realizată fie faţă în faţă (sub forma IAC) fie la distanţă. E-learningul include un
set larg de aplicaţii cum ar fi: învăţarea bazată pe web, IAC, clasa virtuală, cooperarea digitală.

-E-learningul permite învăţarea „oriunde şi oricând” în sensul accentuării individualizării actului de

învăţare.

2. Alte concepţii susţin că sfera E-learningului este mai amplă şi include (subsumează) sfera instruirii
asistate de calculator.

Elementul cel mai important care diferenţiază E-Learningul şi IAC-ul se referă la individualizare. De cele
mai multe ori, Instruirea Asistată de Calculator a fost centrată asupra portării unor cursuri care se
desfăşurau într-o manieră tradiţională, pe suport CD sau pe Web, lucru care a accentuat şi mai tare non-
individualizarea.
Întrebări şi exerciţii

1. Comentaţi caracteristicile softului educaţional.

2. Care credeţi că ar fi structura unui soft educaţional dedicat educaţiei fizice.

1. Trăsăturile generale ale softului educaţional se referă la:

-finalitatea educaţională a acestuia

-la asigurarea unei interacţiuni facile între individ şi ordinator

- adaptarea acestuia în funcţie de caracteristicile individuale ale utilizatorului.

Pot fi distinse câteva categorii mari de softuri educaţionale:

• aplicaţii interactive (lecţii interactive);

• jocuri educaţionale derulate pe computer;

• prezentări multimedia (predarea cu ajutorul ordinatorului);

• sisteme productive multimedia (realizarea de proiecte comune de tipul portofoliilor

electronice);

• sisteme de poştă şi de comunicare multimedia (instrumente de comunicare electronică, forumuri

de discuţii sincrone/asincrone, etc);

• sisteme pentru video-conferinţe;

• diverse produse şi servicii multimedia

2. Scopul educației fizice este de a-i încuraja pe elevi să pună întrebări în

vederea explorării conceptelor educației fizice.

➢ Să înțeleagă valorile educației fizice

➢ Să atingă și să mențină un stil de viață sănătos

➢ Să comunice și să colaboreze eficient

➢ Să construiască relații pozitive și să-și asume responsabilitatea acțiunilor

➢ Să reflecteze asupra experiențelor de învățare

Cadrul curriculumul oferă școlilor care urmează programul MYP, flexibilitate

în determinarea unui conținut interesant, relevant, provocator și semnificativ.

Curriculum este bazat pe descoperire și folosește întrebări concrete, conceptuale

și discutabile.

Criterii de evaluare.

Fiecare obiectiv al educației fizice corespunde unui criteriu de evaluare care

are 8 nivele de realizare împărțite în 4 benzi fiecare cu descrieri specifice.

Criteriul A: Cunoaștere și înțelegere- elevii își dezvoltă cunoștințele și

înțelegerile cu privire la educația fizică cu scopul de a identifica și rezolva

situațiile problemă.

Criteriul B: Planificarea pentru performanță – elevii vor crea, analiza și

evalua un plan pentru a-și îmbunătăți performanța.

Criteriul C: Aplicare și execuție – elevii vor participa în diferite activități

fizice în care vor trebui să demonstreze calitățile și deprinderile motrice, tehnicile

și strategiile tactice precum și competențele de mișcare.

Criteriul D: Reflectarea și îmbunătățirea performanței – elevii își vor stabili

obiective, vor îndeplini acțiuni responsabile și vor reflecta asupra propriei

performanțe și a celorlalți.

La fiecare sfârșit de an școlar departamentul de educație fizică evaluează

programa și aduce îmbunătățiri pentru anul următor.

Întrebări şi exerciţii

1.De ce este importantă interactivitatea în contextul IAC? Care sunt formele pe care le poate
îmbrăca aceasta. Comentaţi şi explicaţi!

Interactivitatea este una dintre cele mai importante facilităţi ale IAC şi multimedia. Interactivitatea
marchează distincţia esenţială dintre un computer rulând multimedia şi un film. Interactivitatea este
implicită în toată multimedia şi presupune capacitatea subiectului învăţării (mai mare sau mai mică) de a
comunica interactiv în sensul căutării şi utilizării informaţiei, în interesul acestui subiect. Interactivitatea
este uneori privită analog comunicării umane.

Specialiştii descriu trei forme de design ale interactivităţii în câmpul educaţional: reactivă, co-activă
(reciprocă) şi proactivă.

-Interacţiunea reactivă este răspunsul la stimulii prezentaţi (de exemplu

răspunsul introdus la o întrebare dată de computer) şi se bazează pe principiile psihologiei behavioriste.

-Interacţiunea proactivă, accentuează activitatea constructivă şi productivă a elevului. De regulă,

proactivitatea presupune o anticipare a procesului de interacţiune om-computer şi oferirea (anticipată) a
unui răspuns.

- Interacţiunea reciprocă se plasează în domeniul inteligenţei artificiale sau a realităţii virtuale, caz în care
elevul şi sistemul pot reciproc să se adapteze unul la celălalt.

Una dintre chestiunile importante legate de interactivitate se referă la absenţa sancţiunii. În relaţiile
interpersonale, oamenii nu pot retracta o părere sau anula o acţiune deja efectuată.
Întrebări şi exerciţii

1.Care sunt beneficiile utilizării computerului în educaţie?

Prin intermediul TIC se poate trece foarte uşor de la o învăţare centrată pe conţinut la o învăţare centrată
pe individualitatea elevului, în sensul că acesta poate învăţa după propriul ritm, planificându-şi singur
timpul, identificându- şi resursele şi limitele.

În acelaşi timp, elevul îşi formează deprinderi şi capacităţi de utilizare a calculatorului, aplică în
practică, vrând – nevrând, prin intermediul exerciţiilor şi temelor propuse, informaţiile achiziţionate,
trecându-se astfel la o formă de învăţământ ce are în prim- plan formarea şi abia în plan secund
informarea. Astfel, prin intermediul calculatorului, se ajunge în mod efectiv la inversarea triadei
obiectivelor educaţionale, pe primul plan situându- se formarea de atitudini, urmată de formarea de
priceperi şi deprinderi, rămânând pe ultimul plan transmiterea de informaţie; evident, şi în învăţământul
clasic se încearcă această răsturnare a triadei obiectivelor educaţionale, însă acolo încă mai suntem
cantonaţi în transmiterea masivă de informaţie, în deplin acord cu programele şi planurile de învăţământ.

Calculatorul şi-a extins utilitatea, pătrunzând în mai toate domeniile de activitate şi devenind
indispensabil în învăţământ. Criticilor ce i-au fost aduse li se opun acum contraargumente. Astfel,
comunicarea profesor – elev, precum şi schimburile sociale între elevi nu sunt frânate, ci dimpotrivă, pot
fi dezvoltate prin intermediul video – chat-ului şi al forumurilor. Internetul facilitează schimbul social, iar
creativitatea elevului poate fi dezvoltată prin intermediul temelor şi exerciţiilor applicative. E-learning-ul
dezvoltă sistematic deprinderile metacognitive, elevul fiind centrat pe mod ul de rezolvare a sarcinii.
profesorii implicaţi în e-learning dispun de o mare libertate în proiectarea şi organizarea lecţiei,
transformându-se în consilieri, îndrumători, parteneri şi colaboratori ai elevilor în descoperirea adevărului
ştiinţific, dar şi în analizatori ai performanţelor şi evaluatori ai propriilor elevi.

Toate aceste schimbări contribuie la adaptarea socială a învăţământului contemporan, flexibilizând

sesiunile de formare şi modernizând activitatea de predare – învăţare – evaluare.

Întrebări şi exerciţii
1.Ce piese ar putea include portofoliul electronic al profesorului de educaţie fizică? Detaliaţi şi
comentaţi!

În cazul profesorului de educaţie fizică pot fi adăugate aici filme şi elemente multimedia privind
desfăşurarea orelor de educaţie fizică sau a antrenamentelor. . Exerciţiile aplicative şi reflexive utilizate
sporesc relevarea de noi înţelesuri, accesibilitatea informaţiei, conducând spre formarea unei gândiri
creative şi critice. În plus, evaluarea realizată poate fi mai aproape de obiectivitate.

Un astfel de portofoliu electronic asigură o totală transparenţă predării şi evaluării, încurajează reflecţia
critică asupra propriei activităţi, lucru ce va duce, inevitabil, la îmbunătăţirea performanţelor didactice;
poate fi utilizat cu succes atât în cadrul lecţiei tradiţional, cât şi în cadrul lecţiei on-line.

Sintetizând mai multe modele ce descriu procesul elaborării unui portofoliu, o serie de autori evidenţiază
următorii paşi :

- crearea obiectelor ;

- colectarea documentelor ce pot fi utilizate în construirea obiectelor ;

- selectarea planurilor de lecţie, fotografiilor şi obiectelor ;

- renunţarea la obiectele care sunt redundante sau nu sunt reprezentative ;

- proiectarea (stabilirea) scopurilor care pun accent pe dezvoltare ;

- reflectarea asupra procesului de predare – învăţare ;

- optimizarea obiectelor în conformitate cu standardele propuse şi asigurarea transferurilor între

obiecte.

Întrebări şi exerciţii

1.Poate fi proiectată o lecţie de educaţie fizică realizată cu ajutorul ordinatorului? Cum este posibil
acest lucru?

O lectie de educatie fizica teoretica se poate face cu prezentari in Power Point, cu demonstratii de
procedee tehnice din jocuri sportive, cu filmulete pe care din cand in cand se completeaza cu explicatii, cu
un fond de muzica. Se poate imbina traditionalul si modernul si in educatie fizica.
Întrebări şi exerciţii

1.Comparaţi modalităţile de evaluare „clasică” cu evaluarea realizată cu ajutorul ordinatorului.

MODEL DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL

 memorarea şi reproducerea cunoştinţelor transmise de cadrul didactic ;

 competiţia cu scop de ierarhizare;

AVANTAJE: stimulează productivitatea, promovează aspiraţii mai înalte; pregăteşte elevii pentru viaţa
competitivă.

LIMITE: generează conflicte, agresivitate; lipsa comunicării și a încrederii, amplifică teama de eşec,
egoismul;

MODEL DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII ÎNTR-UN ÎNVĂŢĂMÂNT MODERN

-apel la experienţa proprie;

-promovează învăţarea prin colaborare;

-dezvoltă gândirea critică în confruntări.

AVANTAJE:

Stimulează: argumentarea unei opinii;

-cooperarea în rezolvarea sarcinilor şi

problemelor de lucru (de învăţare).

-iniţiativa,spiritul întreprinzător,

-cutezanţa, asumarea riscurilor,

implicare personală, gândire liberă,

creativă,critic.
EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL TRADIȚIONAL

-măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce

ştie elevul);

- accent pe aspectul cantitativ (cât de multă

informaţie deţine elevul).

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL MODERN

-măsurarea şi aprecierea capacităţilor(ce

ştie şi ce poate să facă elevul);

-accent pe elementele de ordin calitativ (sentimente, atitudini etc.).

Noile tehnologii au produs schimbări, modificări în toate domeniile și era de așteptat ca la un moment dat
acest progres să influențeze și procesul de predare-învățare.Astfel elevii sunt nevoiți să învețe să
gestioneze un număr impresionant de informații,să le analizeze, să ia decizii săși dezvolte cunoștințele
pentru a face față provocărilor tehnologice actuale. În ceea ce privește personalul didactic, sunt necesare
eforturi de formare profesională.

Metodele de evaluare utilizate în e-learning au multiple valenţe formative, punând accent pe implicarea
activă a elevului, pe aplicarea cunoştinţelor asimilate, contribuind la formarea de atitudini, priceperi şi
deprinderi, valorificând capacitatea de creaţie şi reducând „teama” de examinare, atât de prezentă în
învăţământul tradiţional.

Predarea se realizează prin utilizarea unor metode activ – participative care să solicite interesul,
creativitatea,imaginaţia,implicarea şi participarea elevului,în scopul însuşirii unor cunoştinţe care să–i
folosească.
Întrebări şi exerciţii

1.De ce este importantă cunoaşterea caracteristicilor psihologice ale elevilor atunci când se
utilizează ordinatorul în cadrul lecţiilor.

Modelarea cognitivă a avut şi are o multitudine de aplicaţii practice mai ales în ceea ce priveşte
proiectarea interfeţelor software. În cazul învăţământului, proiectarea şi realizarea tuturor
programelor utilizate în acest scop trebuie să ţină seama de caracteristicile psihologice şi
senzoriale ale omului.

Aspecte cum ar fi forma, culoarea, dimensiunile, intuitivitatea prezentărilor trebuie să se afle

totdeauna în centrul atenţiei educatorului care concepe suporturile de învăţare. Mediile virtuale,
în special cele 3D, implică o multitudine de aspecte perceptuale, cognitive dar şi sociale

În cazul Internetului (www) aspectele senzorial-cognitive capătă noi valenţe. Este vorba în
primul rând despre interactivitate ca şi, din nou, despre accesibilitatea materialelor prezentate.
Toate aceste elemente, îmbogăţite cu principii din biblioteconomie, au creat domeniul
arhitecturii informaţiei în cadrul căruia sistemele de organizare, navigare, etichetare şi căutare
oferă accesibilitate cognitivă utilizatorului.

Primele studii privind interacţiunea om-computer nu ţineau foarte mult seama de diferenţele
individuale. Astăzi, odată cu larga extindere a utilizării computerelor, problema accesibilităţii
cognitive în proiectarea şi structurarea conţinuturilor şi a informaţiilor trebuie, din ce în ce mai
mult, să ţină seama de grupa de vârstă căreia îi sunt adresate informaţiile ca şi de nivelul de
cunoştinţe în utilizarea calculatorului. Într-o particularizare la cazul ID, accesibilitatea cognitivă
trebuie să se traducă printr-o proiectare a site-urilor şi a suporturilor educaţionale în conformitate
cu populaţia-ţintă.

O altă direcţie de cercetare în cadrul interacţiunii în discuţie, şi anume cea legată de cunoaşterea
distributivă, a permis dezvoltarea unor aspecte practice privind conceperea şi aranjarea mediului
de lucru, forma şi dimensiunile echipamentului hardware utilizat.
Întrebări şi exerciţii

1.Comentaţi importanţa adecvării lecţiilor desfăşurate cu ajutorul ordinatorului la stilul

cognitiv individual.

Stilul cognitiv, respectiv stilul de învăţare poate fi definit ca fiind un mod de funcţionare constant
şi invariabil pe care indivizii îl demonstrează în cadrul activităţilor intelectuale şi perceptuale o
modalitate individuală de procesare şi evaluare a informaţiilor, de rezolvare, a problemelor şi de
luare a deciziilor .

Stilul individual de învăţare se formează în diversele puncte de intersecţie ale celor două axe,
respectiv este produsul a două decizii; pe de o parte este vorba despre „experienţa de a înţelege”
modalitatea în care încercăm să realizăm sarcina de învăţare, prin acţiune directă sau prin
observaţie (dihotomia dintre „a face” şi „a observa”) şi, pe de altă parte, este vorba despre modul
de creare a informaţiei (dihotomia dintre gândire sau simţire).

Cu alte cuvinte, individul uman poate să se apropie de sarcina de învăţare, optând între
experimentare, manipulare a obiectelor, cunoaştere „tangibilă”, pe de o parte şi, pe de altă parte,
obţinere a informaţiilor, prin procese cognitive, analiză, conceptualizare.

În acelaşi timp, individul transformă experienţa cognitivă în elemente informaţionale

semnificative, fie observându-i pe alţii şi reflectând la ceea ce se întâmplă, fie, acţionând într- o
manieră nemijlocită, printr-o experimentare activă. Toate aceste elemente pot fi sintetizate în
cadrul unei matrici care poate defini cele patru stiluri de învăţare propuse de către Kolb.
 Tipul de personalitate Stilul de învăţare Strategii de instruire în
(după IMBTP) IAC şi e-learning
Extravertit Auditiv- bazat pe Videoconferinţe, activităţi on
Intuitiv ascultare şi pe discuţii directe line

sincrone, software şi programe

cu
utilizatori multipli, colaborare la
distanţă.
Introvertit Vizual- învăţare prin Instruire asistată de
Senzorial descriere şi prin calculator,
Reflexiv demonstraţii videoconferinţe, comunicare şi
activităţi
fie sincrone, fie asincrone; ideal
pentru e- learning.
Extravertit/Introvertit Tactil- învăţare bazată pe Instruire asistată de
Senzorial atingere şi pe manevrare calculator care impune
Reflexiv manevrarea echipamentelor,
 căutarea de informaţii în
Internet,
activităţi on line sincrone.
Extravertit Kinestezic- învăţare a Acest tip de personalitate
Intuitiv mişcărilor şi în mişcare poate avea
dificultăţi în e-learning.

Stilurile de învăţare au la bază înclinaţia fiecărui om de a folosi diferite strategii sau tehnici
pentru o asimilare mai eficientă şi mai uşoară a cunoştinţelor.

Toţi avem propriul stil de a învăţa. Fiecare student învaţă după propriile sale reguli. Conform
unor cercetări, studenţii ar putea avea rezultate mai bune dacă şi-ar schimba obiceiurile de a
învăţa și s-ar conduce de stilul care li se potriveşte cel mai bine.

Stilul de învăţare nu este unic pentru o persoană. Se posedă mai multe stiluri, dar de obicei
predomină unul singur. Şi stilul predominant nu este pentru toată viaţa, el se poate schimba de
aceea este bine de a cunoaşte toate stilurile de învăţare şi în dependenţă de acestea de a forma
deprinderi de lucru.

Stil de învățare-stil cognitiv

 Stilurile de învățare se referă la o serie de teorii concurente și contestate care au scopul de a se
ține seama de diferențele în procesul de învățare a indivizilor.

Aceste teorii propun ca oamenii pot fi clasificați în funcție de "stilul" lor de învățare, deși
diferitele teorii prezinte opinii diferite privind modul ar trebui să fie definite și clasificate aceste
stiluri. Un concept comun este ca indivizii difera in modul în care ei invata.

Ideea de stiluri de învățare individualizate a devenit populară în anii 1970, și a influențat în

mare măsură pedagogia, în ciuda criticilor primite din partea unor cercetători .

Susținătorii recomandă ca profesorii să evalueze stilurile de învățare ale elevilor și să se

adapteze metodele de clasă pentru a se potrivi cel mai bine stilul de învățare fiecărui elev. Deși
există numeroase dovezi ca persoanele își exprimă preferințele pentru modul în care acestea să
primească informațiile, criticii spun ca nu este nici o dovadă că identificarea stilului de învățare
al unui individ poate produce rezultate mai bune.

Conceptul de stil cognitiv, ca modalitate de caracterizare formală a activităţii cognitive a unui

individ, este un concept controversat. Studiul de faţă propune câteva soluţii pentru problemele de
definire cu care se confruntă şi pentru o îmbunătăţire a procedurilor de evaluare. Se consideră că
e nevoie de o orientare mai pronunţată înspre o definire şi un mod de evaluare a stilurilor
cognitive care să se bazeze pe ideea de preferinţă în modul de realizare a prelucrărilor cognitive
şi pe aceea a includerii unui aspect dinamic, a unei dimensiuni temporale.

Conceptul de stil cognitiv se referă la orice fenomen de variabilitate interindividuală stabilă în

forma activităţii cognitive (Olry-Luis, 1995). Deşi cândva la modă, studiile asupra lui s-au rărit
foarte mult în ultimele decenii, ajungând la statutul de concept controversat. Cauzele care au dus
la această scădere a interesului pentru stilul cognitiv sunt multiple.

Cercetarea asupra stilurilor cognitive nu ar trebui abandonată, pentru că existenţa unor tendinţe,
preferinţe individuale în prelucrarea informaţiei rămâne un fapt care e greu de contestat.