TRADIȚIONALIS

MUL
POETIC
INTERBELIC
Tradiţionalismul este o ideologie cultural
literară interbelică caracterizată printr-un
ansamblu de idei, credinţe, prin care
promovează tradiţia şi ideea de specific
naţional. Atitudinea tradiţinalismului este
mai veche în cultura noastră, iar ea preia
elemente din sămănătorism şi poporanism.

Bucureștiul interbelic
Tradiţionalismul interbelic se constituie în opoziţie
cu modernismul lovinescian (secolul XX) .
Tradiționalismul nostru literar vizează în primul
rând opțiuni legate de tematica abordată, orientată
spre:
• Lumea satului românesc , înțeleasă ca un
specific etnic
• Religia creștin-ortodoxă, care individualizează
spiritual comunitatea românească

În al 2-lea rând, tradiționalismul

s-a raportat la formele literare ,
preferând modelul mai vechi de
versificație ritmică.
Tradiţionalismul preţuieşte şi apară tradiţia
înţeleasă ca expusă pericolului alterării şi
degradării. Spiritul critic nu este exclus din
atitudinea tradiţionalistă, numai că el este
întors, de regulă, împotriva tendinţelor şi
valorilor moderne ce aduc o eroziune
şi chiar o degradare a „vechiului”.
Specifice şi definitorii pentru
tradiţionalism sunt interesul şi
pasiunea pentru folclor, conservarea în
mit a trecutului naţional, mai ales a
celei de factură rurală.
Cel mai „intens” tradiţionalism l-a
reprezentat în cultura noastră,
gândirismul, mişcarea literară
dezvoltată în jurul revistei „Gândirea”
(1921-Cluj-condusă de Cezar Petrescu).
Revista are printre colaboratori nume de
prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi,
Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar
Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzând
literatura în toate aspectele sale:
poezie, proză, teatru, cronici.
Coperta revistei
„Gândirea”
 Gândirismul insistă asupra specificului religios, spre deosebire de orientarea tradiţionalistă a lui
Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul naţional în cultura română.
Gândirismul a așezat creația literară sub semnul ortodoxismului, propunând:
Un tradiționalism spiritualizat, definit prin religia ortodoxă
•
Un antioccidentalism bazat pe ideea că există forțe inconștiente capabile să se opună unei societăți a
• mașinismului distrugător adus de civilizația apuseană
O rezistență împotriva stăinilor, care ar putea altera spiritualitatea românească păstrată la sate
•
O altă ramură a tradiționalismului a fost
trăirismul, mișcare culturală a
generației anilor ’30 ai secolului trecut,
care a promovat iraționalismul mistic și
trăirea plenară,autentică. Ideologul
mișcării a fost
Nae Ionescu, un
promotor al trăirii în
forme
extreme,periculoase
,singurele care ar
oferi o posibilitate
de a depăși condiția
umană.
 Această grupare a fost legată de revista
„Cuvântul” (1925) și „Criterion”(1934).Ea
își propune:
• Renașterea spirituală a României prin
credința creștină
• Un cult al trăirii înțelese ca neliniște
metafizică
• Cultivarea unui amestec de
antieuropenism și europenism

T. Aman-Petrecere
cu lăutari
 Reprezentanți de seamă ai
tradiționalismului poetic
interbelic
• Nichifor Crainic
• Vasile Voiculescu
• Ion Pillat
• Adrian Maniu
• Lucian Blaga
• Aron Cotruș
 Nichifor Crainic
(1889-1972)
• Nichifor Crainic a fost un
scriitor, poet, ziarist, om politic,
autor, director de reviste, editor,
filosof, pedagog şi teolog român.
A impus doctrina gândiristă printr-
o serie de eseuri : „Isus în țara
mea”(1923), „Parsifal” (1924) și
„Sensul tradiției” (1929).
Nichifor Crainic a fost
conducătorul revistei „Gândirea ”
din 1926 până în 1944.
„Autohtonismul nu poate fi reflectat în totalitatea
lui dacă nu i se ia în discuţie pe lângă cele trei
elemente ale specificului naţional (Istoria
natională, Folclorul românesc, Natura) şi folclorul
spiritual care este caracteristic românilor,
credinţa ortodoxă sau ortodoxismul.”

Nichifor Crainic
 Vasile Voiculescu
(1884-1963)
Vasile Voiculescu a fost medic,poet,
prozator și dramaturg român.
Începuturile lui poetice au stat sub
influenţa benefică a poeziei lui V.
Alecsandri, A. Vlahuţă, G. Coşbuc.
Lirica sa din perioada interbelică se
distinge prin puternice accente
religioase, generate de convingerea
că există Dumnezeu. Ea se înscrie-n
curentul tradiţionalismului interbelic,
care se va transforma în poezia
gândiristă.
 Ion Pillat
(1891-1945)
Ion Pillat a fost un academician,
antologator, editor, eseist, poet,
tradiţionalist şi publicist român.
A devenit un reprezentant al
tradiționalismului prin
publicarea,în1923, a volumului
„Pe Argeș în sus ” înțeles ca o
întoarcere la origini și nu la
poezia secolului al XIX-lea sau la
idilismul sămănătorist.
Opere :
• Nichifor Crainic: „Isus în țara
mea”(1923), „Parsifal” (1924) și
„Sensul tradiției” (1929).
• Vasile Voiculescu: „Poezii”(1916),
„Din țara zimbrului ”(1918),
„Pârga” (1921), ”Poeme cu
îngeri”(1927).
• Ion Pillat :„Pe Argeș în
sus”(1923), „Satul meu ” (1925),
„Biserica de altădată”(1926).