Vladan Claudiu Marian EFS ANUL II GR 124

PLAN DE EXCURSIE
( SINAIA )
INTRODUCERE:

Obiectivul acestei excursii este de a cunoaşte tradiţiile locale, specifice locului Sinaia, cunoaşterea zonei
şi a valorilor cultural-religioase istorice cât şi monumentale cum sunt: Castelul Peleş, Pelişor, Mănăstirea
Sinaia, Mănăstirea Caraiman, Casa memorială „George Enescu” şi alte locuri de interes, dorite a fi
cunoscute.

Elevii vor avea şansa de a-şi profunda nu doar cunoştiinţele deja studiate la şcoală (în cadrul mai multor
discipline: limba română, geografie, istorie, educaţie ecologică, educaţie plastică, educaţie muzicală şi
religioasă.) ci vor fi implicaţi în diverse activităţi menite să-i antreneze şi să le capteze atenţia. În mai
multe cuvinte, scopul este de ai face pe elevi să pătrundă în esenţa lucrurilor care contează cu adevărat,
de a dezvolta unui anumit tip de atitudini în ceea ce-i priveşte pe copii: solidaritatea de grup, spiritul
critic, capacitatea de argumentare, de a acţiona şi de a rezolva probleme

ARGUMENT:

Excursiile şi călătoriile sunt activităţi tradiţionale ale învăţământului românesc, dar considerate, de
obicei, drept ieşiri mai mult recreative decât de lucru. De fapt, excursia este o activitate fundamentală
care presupune stabilirea unor obiective precise. Este o activitate de formare a unor atitudini şi
deprinderi necesare fiecărui elev. S-a propus organizarea unei asemenea activităţi din dorinţa de a oferi
elevilor posibilitatea cunoaşterii frumuseţilor patriei, a tradiţiilor şi obiceiurilor.

ORGANIZAREA EXCURSIEI :

Se organizează o şedinţă cu părinţii, pentru ai pune în temă cu excursia care urmează a se desfăşura, în
vederea cunoaşterii scopului, locaţiei, numărului de zile de şedere, cheltuieli şi alte lucruri ce trebuiesc
luate în considerare pentru ca excursia să aibă loc.

Data plecării şi locul de desfăşurare a excursiei propriu-zise este din 6 decembrie până în data de 8
decembrie 2021. Întâlnirea va avea loc la ora 07:30, în faţa şcolii George st. Marincu .

Locul de destinaţie este oraşul Sinaia, care se află în judeţul Prahova (distanţa dintre Cluj-Napoca-Sinaia
este de 302 km). S-a ales ca mijloc de transport un autocar cu 32-35 de locuri.

Numărul participanţilor înscrişi este de 30 elevi de clasa a VI – a şi două cadre didactice însoţitoare.

Traseul excursiei: Cluj-Napoca - > Sinaia (302 km) -> (7 km) Buşteni (Cazare – Pensiunea Lin )

Felul activităţii : excursie tematică

CONŢINUTUL BAGAJULUI

Bagajul trebuie să cuprindă următoarele lucruri:

- Elemente de igienă (săpun, pastă de dinţi, periuţă de dinţi, un prosop, şerveţele, hârtie igienică)

- Materiale sanitare (plasture, spirt sanitar etc.)

Vladan Claudiu Marian EFS ANUL II GR 124

- Încălţăminte (bocanci de iarnă, papuci de casă)

- Pelerină de ploaie, umbrelă

 Haine groase de sezon (geacă groasă, bluze, pantaloni, maiou, tricou, ciorapi lungi groşi, mănuşi,
căciulă, fular etc.)

- Ţinută specială, necesară în cazul vizitării mănăstirilor, participării la concert.

- Bani necesari pentru suveniruri

De asemenea, copii vor avea un bagaj de mână pe durata călătoriei, bagaj ce va conţine hrana curentă
(sendviş, un baton cu ciocolată, fructe şi apă).

La final, se va întocmi o listă cu toate lucrurile cuprinse în valiză.

ITINERAR PROPUS:

Ziua 1. - Castelul Peleş, Pelişor, Mănăstirea Sinaia

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I
al României, după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch[2] și Karel Liman, și a fost
decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig
din Viena.

Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de
unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel
din Europa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a
acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat
Vladan Claudiu Marian EFS ANUL II GR 124

de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și
pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările
încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman. Mai întâi,
lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile
subterane de apă sau alunecările de teren

Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot
acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a
castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede
românești cu chipul lui Carol I.

În 1883 are loc inaugurarea oficială a Peleșului, pe care domnitorul l-a văzut ca pe un „sediu” al noii
dinastii. Iar așezarea sa pe Valea Prahovei nu era întâmplătoare. Nu departe, la Predeal, era pe vremea
aceea granița României cu Austro Ungaria. Dar, ulterior, după unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat,
castelul a ajuns să fie amplasat chiar în inima țării.

Peleșul a căpătat apoi o tot mai mare importanță, devenind reședința de vară a familiei regale române,
care petrecea aici destul de multă vreme, de obicei din mai până în noiembrie. Aici s-au ținut importante
întruniri politice, cum au fost Consiliile de Coroană din 1914 (când s-a hotărât neutralitatea României
din primul război mondial, care tocmai începuse) și 1925.

Castelul Pelișor

Castelul Pelișor este un palat de mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleș (în Valea

Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez
Bernhard Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reședința de vară a principilor
moștenitori ai României.
Vladan Claudiu Marian EFS ANUL II GR 124

A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moștenitori Ferdinand și Maria.

Mobilierul și decorațiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un
spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, "camera de aur"), tributar inovațiilor mișcărilor
artistice de la începutul secolului al XX-lea.
Pelișor are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 160 de încăperi. Întreaga casă a fost
decorată pentru a fi o reședință princiară, și poartă amprenta unei personalități puternice: a reginei
Maria. Holul de onoare este lambrisat cu lemn de stejar. Dormitorul de aur este decorat după
planurile și desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Tot după planurile reginei a fost
decorat și biroul ei, iar pereții Camerei de aur sunt decorate cu frunze de ciulini, motiv drag reginei
întrucât era emblema Scoției, locul natal al ei
Principalele săli sunt:
Holul de onoare, rafinat prin simplitate, lambrisat cu casetoane din lemn de stejar. Remarcabil se
dovedește luminatorul împodobit cu vitralii, element de arhitectură specific artei anilor 1900.
Biroul regelui Ferdinand impune prin solemnitate. Din garnitura mobilierului în stilul neorenașterii
germane, se detașează biroul din lemn de nuc, placat cu trei panouri sculptate care înfățișează
castelele Peleș, Pelișor și Foișor.
Capela integrată apartamentului reginei Maria se află într-un spațiu placat cu marmură de Ruschița,
accesibil printr-o arcadă cu coloane, aurită, ce poartă o inscripție emblematică. Nota de reculegere
conferă vitraliile decorate cu antrelacuri ce filtrează o lumină fascinantă.
Dormitorul de aur este mobilat cu piese realizate la 1909 în Atelierele de Arte și Meserii de
la Sinaia (școală înființată de rege), după planurile și desenele reginei. Sculptate în lemn de tei,
aurite, ele poartă în decorație antrelacul de inspirație celtică și elementul zoomorf bizantin,
interpretat în maniera Artei 1900.
Biroul reginei Maria, amplasat într-un interior împodobit cu coloane brâncovenești și un cămin
specific interioarelor românești, cuprinde un mobilier conceput de regină. Scaunele și masa pentru
corespondență sunt decorate cu simbolurile Mariei, crinul și crucea gamată.
.
Principalele săli sunt:

Holul de onoare, rafinat prin simplitate, lambrisat cu casetoane din lemn de stejar. Remarcabil se
dovedește luminatorul împodobit cu vitralii, element de arhitectură specific artei anilor 1900.

Biroul regelui Ferdinand impune prin solemnitate. Din garnitura mobilierului în stilul neorenașterii
germane, se detașează biroul din lemn de nuc, placat cu trei panouri sculptate care înfățișează castelele
Peleș, Pelișor și Foișor.

Capela integrată apartamentului reginei Maria se află într-un spațiu placat cu marmură de Ruschița,
accesibil printr-o arcadă cu coloane, aurită, ce poartă o inscripție emblematică. Nota de reculegere
conferă vitraliile decorate cu antrelacuri ce filtrează o lumină fascinantă.
Dormitorul de aur este mobilat cu piese realizate la 1909 în Atelierele de Arte și Meserii de
la Sinaia (școală înființată de rege), după planurile și desenele reginei. Sculptate în lemn de tei,
aurite, ele poartă în decorație antrelacul de inspirație celtică și elementul zoomorf bizantin,
interpretat în maniera Artei 1900.
Biroul reginei Maria, amplasat într-un interior împodobit cu coloane brâncovenești și un cămin
specific interioarelor românești, cuprinde un mobilier conceput de regină. Scaunele și masa pentru
corespondență sunt decorate cu simbolurile Mariei, crinul și crucea gamată
Vladan Claudiu Marian EFS ANUL II GR 124

Camera de aur, încăperea pivot a palatului, este insolită ca decorație. Pereții din stuc aurit poartă
frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema orașului Nancy, capitala Art-Nouveau-lui,
dar și legat de Scoția, locul natal al Mariei. Mobilierul decorat cu elemente celtice și bizantine este
pus în valoare și de luminatorul cu forma unei cruci celtice de pe plafon.
Castelul Pelișor deține o valoroasă colecție de artă decorativă aparținând Art-Nouveau-ului, printre
care lucrări ale unor artiști ca E. Galle, frații Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. O
mențiune specială merită manuscrisul - pergament pictat realizat de Maria și dăruit lui Ferdinand în
1906. Arta plastică poate fi grupată sub genericul "Tinerimea artistică", mișcare patronată de regină,
ce reunea artiști români aflați la începutul carierei.

Mănăstirea Sinaia

Mănăstirea Sinaia a fost zidită la 1695 de marele spătar Mihai Cantacuzino, fiul postelnicului

Constantin, și numită de Dositei, Patriarhul Ierusalimulul, „Mănăstirea Buceagul”. Numirea de Sinaia
a dat-o mănăstirei spătarul Cantacuzino, după cum se vede din „actul de fondațiune”:
„Am zidit din temelie și am înălțat un schițișor, numindu-se Sinaia, după asemănarea Sinaiei
cei mari[4] și după-cum arată și Patriarchul Țarigradului Gavriil (1702), pe care Sinaia au
numit-o bine făcând, îndemnându-se de multă dragoste și cucernicie ce avea către sfântul și
de Dumnezeu umblatul muntele Sinaiei”.

La început mănăstirea a fost construită astfel încât să adăpostească doisprezece călugări (după
modelul Mântuitorului Iisus Hristos care și-a ales doisprezece apostoli), dar cu timpul numărul
acestora a crescut, fiind necesară construirea unei alte biserici mai mari și a unor chilii suplimentare.
Noile construcții (ceea ce se numește astăzi „curtea nouă”), au fost realizate între anii 1842-1846,
Vladan Claudiu Marian EFS ANUL II GR 124

prin grija starețului Ioasaf și Paisie. Datorită poziției sale strategice, Mănăstirea Sinaia a cunoscut
numeroase invazii turcești și austriece, care au distrus parțial mănăstirea.
Vladan Claudiu Marian EFS ANUL II GR 124

La Mănăstirea Sinaia nu se regăsesc doar trei sute de ani de istorie, ci un adevărat muzeu de artă și
de spiritualitate românească. Vechea biserică este construită în stilul brâncovenesc, arhitectură
caracteristică Țării Românești, stil ce poartă numele Sf. voievod Constantin Brâncoveanu (martirizat,
la Constantinopol, de turci în 1714). Acest stil, de influență barocă, are drept caracteristici coloanele
sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale (floare de crin, frunză de stejar etc.). În
general bisericile ortodoxe sunt formate din pronaos, naos și altar, iar stilul brâncovenesc adaugă
acestora trei încăperi pe cea de a patra, sub forma unei camere deschise susținută de
coloane, pridvorul.
Deosebit de impozant este portalul bisericii, care este sculptat, reprezentând la dreapta
pe Moise cu Tablele Legii, și în partea stângă pe fratele lui, Aaron, cu toiagul înfrunzit. La mijlocul
portalului se găsește stema familiei fondatoare - familia Cantacuzino - vulturul bicefal ce ține în
gheare semnele imperiale ale puterii: sceptrul și crucea. Pictura din pridvor și naos este cea
originală, realizată de Pârvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor.

Cupola pridvorului este pictată cu scene din viața Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea mănăstirii de la
Muntele Sinai), din viața Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei și al militarilor) și a Sfântului
Dumitru (ocrotitorul Țării Românești). Pronaosul este dominat de tablou votiv care îl reprezintă pe
fondatorul Mănăstirii, Mihai Cantacuzino, înconjurat de cei optsprezece copii (mulți dintre ei fiind
adoptați), de prima și a doua soție, precum și de alți membri ai familiei Cantacuzino, începând
cu Neagoe Basarab (1512-1521), apoi Radu Șerban, Constantin Șerban, Constantin Cantacuzino,
domnitorul Șerban Cantacuzino (pictat cu o coroană pe cap și cu crucea în mână ca cel carte a
trecut deja la cele sfinte), și alții. De remarcat că pictorul Pârvu Mutu Zugravul, în măiestria lui, a
reușit să transmită cu multă fidelitate mesajul fondatorului, acela al „milei creștine” (în aproape toate
scenele iconografice personajele sunt pictate cu mâna întinsă). Într-un document al epocii, Mihai
Cantacuzino consemna: Iubește și miluiește pe aproapele tău, cercetează pe cel bolnav și sărac și
adăpostește în casa ta pe cel oropsit. De remarcat și faptul că el este cel care a construit primul
spital în Țara Românească - Spitalul Colțea, în București, și că toată viața sa a încurajat operele
caritabile.
Vladan Claudiu Marian EFS ANUL II GR 124

ZIUA 2 – Parcul Dimitrie Ghica, Casa memorială „George Enescu :

Parcul Dimitrie Ghica

Parcul Dimitrie Ghica - Muzeul Rezervatiei Bucegi - prezentare si imagini

Parcul "Dimitrie Ghica" din Sinaia, a fost infiintat in anul 1881 iar amenajarea s-a facut sub indrumarea
arhitectului peisagist elvetian, Eder. Acesta adaposteste mai multi arbori seculari, iar in interiorul sau se
desfasoara, pe o scena amenajata, festivalurile din Sinaia.

Se mai pot admira, pe marginea aleilor ce strabat parcul, busturile unor personalitati care au locuit sau
doar au vizitat orasul Sinaia, ca, de exemplu: Mihai Eminescu si lon Creanga, Nicolae Balcescu precum si
Dimitrie Ghica. Acesta, a fost un apropiat al Domnitorului devenit ulterior Rege, Carol I. Chiar la intrarea
in parc se mai afla si bustul actorului lon (lancu) Brezeanu, Cetatean de Onoare al orasului Sinaia, si
dupa cum se mentioneaza, si "cetatean" al lui Caragiale. A trait intre anii 1869-1940.

Muzeul Rezervatiei Bucegi

Este o sectie a muzeului judetean de stiinte ale naturii Prahova, infiintata in anul 1976 prin grija
profesoarei emerite Margareta Mosneaga, prestigios om de stiinta prahovean. Muzeul este situat in
parcul "Dimitrie Ghica" din Sinaia, si cuprinde exemplare din flora si fauna Bucegilor, specii rare si
Vladan Claudiu Marian EFS ANUL II GR 124

ocrotite, specii pe cale de disparitie si chiar disparute, precum si endemisme (specifice doar Bucegilor).
Cladirea a fost renovata si repusa in circuitul turistic in anul 1993, prin grija profesoarei doctor docent
Emilia lancu si a profesoarei universitare Ileana Craciun, acestora apartinandu-le si conceptia tematica
actuala a muzeului. La dispozitia vizitatorilor mai sta si o sala de expozitii temporare, care a adapostit zeci
de expozitii cum ar fi: de goblen, cochilii, reptile vii si altele. La sfarsitul vizitei, orice turist isi poate asterne
impresiile intr-un caiet special dedicat acestui lucru.

Casa Memorială „George Enescu”

Casa memorială „George Enescu” din Sinaia este un muzeu memorial amenajat în Vila Luminiș,
în Cartierul Cumpătu din Sinaia. Vila este realizată în stil neo-românesc în perioada 1923-1926,
după planurile arhitectului Radu Dudescu. Aici a locuit și a compus celebrul compozitor român
George Enescu începând din anul 1926 și până înainte de a emigra la Paris (1946). Printr-un act de
donație, acesta cedează vila statului român, pentru a servi drept casă de odihnă oamenilor de
cultură și artă.
Casa Memorială adăpostită în această vilă este deschisă în septembrie 1995, în urma demersurilor
unui alt mare maestru al viorii, Yehudi Menuhin, strălucit elev al lui George Enescu. Ea fusese
renovată și consolidată în perioada de după 1990, în baza unui proiect susținut financiar de
Ministerul Culturii și de Centrul European de Cultură din Sinaia. Începând din anul 2007 ea devine
secție a Muzeului Național „George Enescu” din București[1].
Vladan Claudiu Marian EFS ANUL II GR 124