Sunteți pe pagina 1din 55

OBSTETRICĂ ŞI NURSING

ÎN OBSTETRICĂ
SUPORT DE CURS

2016
CURS 1
MODIFICĂRILE ORGANISMULUI ÎN TIMPUL SARCINII

Instalarea sarcinii face ca organismul femeii să sufere o serie de transformări care ilustrează o
interdependenţa dintre el şi produsul de fecundaţie.Se realizează un nou echilibru funcţional în
scopul adaptării organismului la condţiile cerute de prezenţa si oului.Aceste modificări sunt
caracterizate printr-o hiperactivitate funcţionala a tuturor aparatelor şi sistemelor sale care se
menţin la limite normale sub acţiunea unor cantităţi crescute de hormoni şi pe contul rezervei
funcţionale a organismului fapt ce se întâmpla în cazul unui organism sănătos ; când organismul
este la limita inferioară a funcţionabilităţii sale organismul sau cand organmismul este bolnav
aceste modificări depăşesc limitele fiziologice şi devin patologice. Aparatul genital în special
uterul suferă cele mai însemnate modificări deoarece aici se dezvoltă procesul de concepţie
,celelate aparate circulator , respirator, digestiv , endocrin , etc se modifică mai puţin nîn raport
cu acesta , nu exista celulă din organismul gravidei care să nu sufere modificări dar care sunt
reversibile.
Modificările oraganismului sunt generale şi locale .
Modificări generale
Aparatul cardio-vascular. Modificările aparatului cardio-vascular sunt cele mai importante
modificări anatomice , funcţionale şi hemodinamice ele vizează inima, vasele şi sângele
Modificări ale inimii:inima face eforturi mari datorită creşterii volumului circulant și creșterii
necesităților organismului legate de evoluția sarcinii, inima are tendinţa de orizontalitate datorită
diafragmei lucru ce se accentuează spre sfârşitul sarcinii, deplasarea spre stânga a inimii face ca
unghiul dintre baza şi vasele mari ale ei să se accentueze apar uşoare sufluri sistolice în regiunea
arterei pulmonare uneori se poate auzi un suflu de insuficienţă tricuspidiană datorită creşterii
tensiunii arteriale în mica circulaţie;
Modificările vaselor:circulaţia generală este foarte activă in cursul gavidităţii ,pulsul este bine
bătut,frecvenţă uşor crescută, tensiunea arterială nu şe modifică la gravidele sănătoase , uneori
tensiune arterială minimă este coborâtă incât nu se poate măsura , iar maxima rămâne de obicei
constan, poate apărea o uşoară scădere în prima jumătate , probabil datorită vasodilatației produsă
de activitatea hormonală; o creştere peste 140/90 mm Hg este considerată patologică ;
- creşte permeabilitatea capilarelor venele işi măresc calibrul din cauza compresiunii exercitate
în uterul gravid, împiedică circulația de întoarcere şi favorizează apartiția varicelor la membrele
inferioare şi la organele genitale externe.
Modificările sângelui:la sfârșitul sarcinii cantiatea de sânge crește cu 1230 ml; inima făcând un
efort considerabil pentru a împinge sângele în circulația feto-placentară, creşterea plasmei cu
aproximativ 1000 ml explica apariţia unei amenii , pot apărea globule roşii nucleate globulele albe
apar progresiv cu sarcina (10000-15000 ) scade hemoglobina crește coagulabilitatea , ceea ce
predispune la tromboză, crește VSH, crește debitul cardiac , intre şăptămânile 10-30 putănd
depășii cu 50% valoarea normală
Aparatul respirator.
În timpul sarcinii circulaţia aeriană şi vasculară a plămânului sunt mai active respiraţiile
ajungând la 24-28 respiraţii/min
− în ultimele luni de sarcină uterul gravid limitează mişcarea diafragmului , împingându-l în sus
cu aproximativ 4 cm , apare o hiperventilație constantă ca urmare a nevoilor crescute de oxigen
− scade concentrația de CO2 din sângele matern şi se uşurează trecerea acestuia de la făt la
palcentă
− în sarcina gemelară , în hidramnios numărul respirațiilor crește mai mult
Aparatul digestiv:
− prezintă modificări care se instalează precoce şi interesează toate segmentele;
− ptialismul/sialoree pot fi jenante dezhidratează gravida cu 1-2 litri /24 h;
− grețurile şi vărsăturile apar mai ales dimineața la ridicarea din pat, sunt uşoare, fără efort
cu conţinut mucos sau biliar în mod obişnuit dispart în a doua jumatate a sarcinii, vărsăturile
exagerate pot produce tulburări grave;
− pervertirea gustului ,apetitul poate fi diminuat sau crescut;
− dureri epigastrice şi arsuri retrosternale la nivelul cavității bucale: hipertrofia gingiilor ,
gingivita de sarcină datorită creşterii cantității de estrogeni ( edeme şi sângerare) şi progesteron,
lărgirea spațiului periodontal – tulburări care dispar după naștere, carii dentare mai ales la
multipare , în a 2 a jumătate a sarcinii
− la nivelul stomacului : diminuarea secreției gastrice în primul şi în al doilea trimestru ,
diminuarea motilității şi tonusului gastric datorită acțiunii hormonilor asupra fibrelor muscualare
; la multimapare si obeze e posibil să apară hernia hiatală
− tendinţă la constipaţie : scade peristaltismul intestinal ,şi compresiunii excercitate de uterul
gravid asupra rectului şi colonului sigmoidian (spre sfârşitul sarcinii)
− apar frecvent hemoroizi,la nivelul ficatului și vezicii biliare : ficatul îşi măreşte activitatea
în timpul sarcinii se adaptează la nevoile organismului fără să iasă din cadrul fiziologic;
Aparatul excretor.
− Rinichii sunt puțin mariți de volum si congestionaţi , au circulația mai activă , sunt supușii
unei munci suplimentare , deoarece trebuie să elimine atât substanțele provenite de la mamă , cât
şi cele de la făt; creşte diureza la 1.500 ml -1800ml/24 h, densitatea urinară scăzută, prezenţa de
albumină în aproximativ 30 %-40% din gravide cu predominenţă spre sfârşitul sarcinii nu trebuie
să depăşească 0,50 %o altfel se consideră ca este patologică , prezenţa glucozei în urină apare
datorită scăderii pragului de eliminare a zahărului şi datorită glucozei sau lactozei produse ale
glandei mamare.
Polakiurie şi disurie apar datorită compresiunii exercitate pe vezică de uterul gravid şi
modificărilor vasculare care au loc în pelvis uneori poate să apară incontinenţă urinară de efort
datorită alungirii uretrei.
Hipotonia şi dialtația uretro-pielo-calicială cauzată de compresiuena exercitată de uterul gravid
după luna a 5 , produc stază urinară favorizează infecția.
Sistemul osteoarticular.
Necesităţile fetale în calciu determină o mobilizare a calciului matern ce se manifestă prin dureri
la nivelul oaselor pubiene, dinţilor, coloanei vertebrale , carii dentare etc manifestări ce apar mai
frecvent în ultimele lunii de sarcină

Relaxarea articulației bazinului şi chiar a articulațiilor intervertebrale( mai ales lombare): laxitatea
ligamentară antrenează dureri la nivelul coloanei vertebrale datorită imbibiţiei gravidice şi prin
intervenția hormonilor steroizi placentari , a relaxinei se produce relaxarea simfizei pubiene ;
Modificarea mersului si posturii este determinată de creşterea în greutate , de schimbarea centruli
de greutate se deplasează înainte şi se intalează o lordoză de compensaţie, urmată de accentuarea
curburii lombosacrate.
Tegumentele şi ţesut subcutanat: pielea este lucioasă , catifeleată, bine vascularizată , vase
turgescente; glandele sebacee şi sudoripare sunt mai active , apar transpiraţii abundente, apare o
tendinţă de pigmentare a unor regiuni a pielii la 50-75 % din gravide, apare hiperpigmentaţia pe
faţa (masca sau cloasma gravidică) , mai ales pe frunte , buza superioară nas şi pomeții obrajilor,
areola sânilor , linia sub/supraombilicala

Vergeturile abdominale sau striuri , de culoare roz la primipare şi sidefii la multipare , apar mai
ales în luna a şasea , a şaptea, nu sunt caracteristice sarcinii ele se găsesc pe orice abdomen, sân,
coapse care au suferit o distensiune exagerată şi bruscă şi sunt urmare pe de o parte a creşterii în
volum a uterului şi pe de altă parte creşterii activității adrenocorticoizilor.
Ţesutul subcutanat este infiltrat de serozitate datorită retenţei clorurii de sodiu: infiltraţie moderată
în sarcina normală şi exagerată în unele boli renale asociate sarcinii.
Peretele abdominal suferă o serie de modificări , muşchii drepţi abdominali sunt depărtaţi unul de
altul şi destinde omilicul.
Sistemul neuroendocrin.
Sistemul endocrin şi sistemul nervos sunt într-o strânsă şi continuă interdependenţă, sistemul
nervos acţionează asupra glandelor endocrine si hormonii, la randul lor asupra sistemului nervos.În
timpul sarcinii întreg sistemul neuroendocrin este modificat, in primul trimestru ar exista o
diminuare a activității cortexului şi o creştere a excitabilității subcortexului, creşte tonusul vagal ,
ceea ce explică apariția greţurilor , vărsăturilor , sialoreei, pervertirea gustului şi mirosului,
anxietatea , tulburarea somnului, cele mai accentuate modificări sunt la nivelul hipofizei, tiroidei
şi al glandelor suprarenale.hipertrofia acestor galande determină crteştera cantităţii de hormoni;
Creşte secreţia de glucocorticoizo şi mineralocrticoizi, tiroida este hiperactivă , crește
metabolismul bazal iar secreţi are acţiune morfologică asupra fibrei musculare uterine, caducei,
placentei, a masei fetale şi asuprea bazinului osos matern, glanda joacă un rol important atât în
menbţinerea sarcinii şi dezvoltatrea normală a fătului; insuficienta secreţie predispune la avorturi,
naşteri premature .rahitism sau debilitatea fetală , paratiroidele trebiue să facă față metabolismului
bazal, prolactina atinge un nivel maxim chiar înainte de naștere și inhibă gonadotropii, corpul
galben de sarcină înlocuieşte corpul galben menstrual , este sursa principală a secreției de
foliculină şi progesteron în primele trei luni de sarcină , apoi funcția este preluată de placentă care
secretă , pe lângă cei doi hormoni şi somatotropină. De asemenea mai pot apărea următoarele
tulburări neurologice: compresiunea pe nervii pelvici determinată de creşterea uterului , durere
lombară din cauza lordozei exagerate tracţiunii asupra nervilor , compresiunii pe rădăcinile
nervoase , senzație de furnicături în mâini ,celaee mergând până la migrena anxietate nesiguranță
, vertij , ameţelii mergând până la leșin, în prima perioadă cauzate de instabilitatea vasomotorie
hipotensiunea ortostatică şi hipoglicemie
Sarcina este o situaţie specială în viaţa unei femei ce implică trăiri individuale emoţionale care
influenţează nu numai funcţiile somatice ci şi psihicul Profilaxia are drept scop diminuarea
fricii în faţa naşterii şi pregătirea gravidei pentru naştere.
Metabolismul: creşte în sarcină datorită hiperfuncţiei tiroidiene , intensificării activității cordului
si aparatului respirator;crește lipemia ( 1000-1200 mg) , care asociată cu hipercoagulabilitatea
explică riscurile flebitelor în sarcină; temperatura corpului crește ușor până în a treia lună de
sarcină;gravida are nevoie de mai multe proteine (1,5 g/kg corp), scăderea având infulenţe negative
asupra fătului;se produce inhibiție gravidică prin retenție de apă datorită estrogenilor si hormonilor
corticosuprarenali; creşte volumul plasmatic până la şapte luni , apoi scade progresiv; se modifică
metabolismul foto-calcic, la termen o gravidă cedează în medie 30 mg calciu pe zi fătului , în
săptămănile 30-40; cantiatea de calciu scade uşor putând apărea carii dentare , fracturi;
metabolismul bazal creşte în partea a doua a sarcinii cu 20%.

Metabolismul hidro-electrolitic.
În sarcină există retenţie de apa şi sodiu.Imbibiţia gravidică se manifestă prin creştere ponderală,
impăstare tisulară, edeme.Surplusul de apă în sarcina la termen este în medie de 7 până la 8,5 litri.
Creşterea ponderală medie pe parcursul sarcinii este în general de 10-12 kg cu un plus/minus 3 kg
în medie 1- 1.5 kg pe lună şi este progresivă. Creşteriile brutale în greutate sau cele reduse (mai
mici de 6 kg) sunt patologice.

Edemele de sarcină, apar mai ales în ultimelşe luni de sarcină şi sunt patologice dacă sunt masive,
persistente şi extinse şi se asociază cu hipertensiunea arterială şi proteinurie semnificativă.
Modificări locale. Glanda mamară îşi modifică din luna a - 2 - a de sarcină forma şi dimensiunile,
apare senzaţie de greutate , chiar dureri şi înţepături, mai ales la primipare; sânii cresc progresiv
în volum devin emisferici, mameloanele devin proeminente, turgestente, capătă o coloraţie brun
închisă; se poate observa dezvoltarea unei circulaţii venoase accentuată a feţei anterioare a
toracelui, reţea ce cuprinde şi suprafaţa glandelor mamare numită „reţea venoasă Haller”.
Areola mamară se măreşte, se bombează ca o sticlă de ceasornic, de împrejur apare o zonă
pigmentată care alternează cu pete albe, numită areolă secundară sau tigroidă.

Glandele sebacee ale areolei primitive, dispuse circular în jurul mamelonului(sunt în număr de 10-
12), se hipertrofiază , se prezintă ca nişte proeminenţe de mărimea unui bob de mei, numite
tuberculi Montgomery.
Din luna a-3-a apare secreţia de colostru, ca urmare a intrării în acţiune a prolactinei, secreţia
lactată fiind înhibată în timpul sarcinii de către estrogen şi progesteron, produşi de placentă. După
naştere, odată cu eliminarea placentei, estrogenii dispar, şi sub influenţa prolactinei se produce
secreţia lactată. Fazele lactaţiei sunt: faza de preparare pentru lactaţie; faza de declanşare a lactaţiei
şi faza de întreţinere a lactaţiei.
Secreţia lactată este întreţinută prin reflex de sugere, de la mamelom şi reflex de golire prin
eliminarea laptelui din interiorul glandei. înaintea secreţiei lactate, sânul elimină colostrul, în
primele 3-5 zile după naştere.
Inflamaţia glandei mamare determină mastita.
Apariţia secreţiei lactate şi a colostrului în timpul sarcinii are importanţă în sarcina oprită în
evolutie
Aparatul genital. Modificările uterului .
Înainte de sarcină uterul are dimensiunile unei smochine sau ale unei pere mici , volumul creşte ,
ajungând la urmatoarele diametre la termen : vertical : 32-34 cm, de la 6.5 cm ; transvers: 24 cm
de la 4 cm; antero-posterior 20 – 22 cm de la 2,5 cm;
capacitatea creşte de la 4-6 ml la 4-5 l, iar în cazuri patologice putând ajunge la 10-15 l
greutatea creşte de la 50-55 g la 1000-1200 g chiar şi la 1500g;
grosimea pereților creşte în primele 2 luni de la 10 -15 mm la 19 mm, pentru ca apoi să se subţieze
din cauza distensiei; forma : piriform la începutul sarcinii, devine sferic începând cu luna a-3-a
până în luna a-5-a-6-a; şi ovoidă până la sfârşitul sarcinii, alteori dezvoltarea lui este asimetrică
sau poate avea forma unei inimii de carte de joc, uter cordiform datorat unor malformatii
congenitale; consitenţa păstos ramolit la început din cauza vascularizaţiei abundente şi îmbinaţiei
gravidice, în lunile 3-4 este elastic şi remitent după luna a 5 a din cauza lichidului amniotic; situaţia
diferă în funcţie de vârsta sarcinii, în primele luni uterul este organ intrapelvin: în luna a -3- a, se
află în mijlocul distanţei dintre ombilic simpfiza pubiană, în luna a 5 a se află la nivelul
ombilicului; în luna a-7-a, se află în mijlocul distanţei dintre apendicele xifoid şi ombilic, în luna
a-8-a, este situat la nivelul coastelor false, în luna a-8-a şi jumătate, se află la nivelul apendicelui
xifoid, în luna a-9-a, se află la 2 laturi de deget sub apendicele xifoid adică la 28-30 cm de la
simfiza pubiană.
Modificările fiziologice constau în: sensibilitate, excitabilitate, extensibilitate, retractibilitate,
contractibilitate.
Contracţia uterină poate fi provocată şi de alţi factori: traumatisme fizice sau psihice, frigul căldura
, agenţii mecanici sau medicamente.
Modificările colului uterin. Colul îşi schimbă consistenţa, cresc dimensiunile, orificiile rămân
închise astfel orificiul extern al colului rămâne închis la nulipare până la debutul travaliului, la
multipare este adesea deschis, orificiul intern al colului este închis,
ramolirea permite dilatarea la naştere; segemntul inferior , se formează în ultimele 3 luni de sarcină
din istmul uterin, este limitat inferior de orificiul intern al colului iar superior de inelul Banddl (
locul de trecere dintre istm şi corp) situat la 7-8 cm de limita inferioară. În timpul travaliului
segmentul inferior, împreună cu colul şters şi dilatat formează canalul cercico-segmentar, mucusul
acumulat în cavitatea cervicală formează dopul gelatinos acesta se elimină în zilele sau orele care
preced naşterea, are aspect gelatinos, coloraţie galben maronie şi poate prezenta câteva striuri de
sânge , are rol de barieră în invaziile bacteriene.
Modificări ale vulvei ,vaginului şi perineului.
Mucoasa vaginală este bogat vascularizată capătă o coloraţie violacee,vaginul se poate alungi în
sarcină. Imbibiţia şi relaxarea gravidică asigură vaginului supleţe considerabilă;
secreţie vaginală mai abundentă în sarcină datorită transudării mucoase, aciditate crescută datorată
ph - ul vaginal care la gravidă este între 3,5 – 5, un lichid vâscos .
Regiunea vulvară bogat vascularizată este violacee, musculatura planşeului pelvi-perineal treptat
se relaxează , perineul devine suplu, elastic.

CURS 2
SARCINA NORMALĂ
Definiţie :
Sarcină (gestaţie / graviditate) este definită ca totalitatea fenomenelor care se desfăşoară între
fecundaţie şi naştere , este o stare fiziologică a femeii în timpul cărora embrionul apoi fătul se
dezvoltă în uterul matern cu o durată în medie de 9 luni grupate în 3 trimestre , adică 273 de
zile(după unii autori 270-280 zile) , de la data fecundaţiei sau durata fiind de 41 săptămâni de
amenoree (după unii autori 39-40 săptămâni). Naşterea se numeşte prematură dacă se produce
înainte de 37 de săptămâni de amenoree şi naştere de termen depăşit după 41 săptămâni şi 3 zile.
Supraveghere prenatală
Supravegherea medicală a sarcinii este făcută de către obstetrician într-un cabinet sau într-o
maternitate.
Consultaţia prenatală şi examenul medical general şi obstetrical trebuie să cuprindă etapele
profilaxiei: etapa primară de evitare a apariţiei imbolnavirilor , etapa secundară de a stabilii
diagnosticul şi tratamentul cât mai precoce şi corect, etapa terţială de evitare sau agravare a
compilcaţiilor. Luarea în evidenţă trebuie să se realizeze cât mai precoce, din primele săptămâni
de sarcină(în primele trei luin) şi constă.Examinările se fac lunar în primele 6 luni , în luna a 7 şi
a a 8-a bilunar şi saptămânal în luna a 9-a .Gravidele „problemă” vor fi examinate frecvent,
perioadele de examinare fiind în funcţie de natura şi evoluţia sarcinii.
Comnform indicaţiilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei consultaţia prenatală se realizează, în
mod obojnuit, lunar între săptămânile 12 şi 28 si bilunar între săptămânile 29- 40.
OBIECTIVELE CONSULTAŢIEI PRENATALE
Consultaţia prenatală, examenul medical general şi obstetrical corect se realizează în scopul:
educării femeii gravide pentru respectarea regulilor de igienă a sarcinii,a pregătirii psihice şi fizice
pentru naştere, a educării femeii ca viitoare mamă şi a supravegherii medicale a evoluţiei sarcinii.
Obiectivele consultaţiei prenatale sunt:
- depistarea şi instituirea tratamentului precoce al complicaţiilor sarcinii( disgravidie precoce şi
tardivă, iminenţă de avort sau naştere prematură, placenta praevia, anemii , hidramnios etc.;)
- depistarea şi tratatrea bolilor concomitente sarcinii(cardiopatii, tuberculoză, diabet, sida);
-depistarea şi luarea unor măsuri corespunzătoare pentru evitarea unor complicaţii posibile în
timpul travaliului( prezentaţii distocice, sarcini multiple, disproporţii cefalopelvine;
- depistarea şi tratamentul unor boli care pot afecta fătul şi anume: incompatibilitate de grup
sanguin şi Rh, insuficienţa placentară, puericultură intrauterină pentru naşterea unui făt normal ,
la termen şi eutrofic;
- depistarea unor factori de peristază, pregătire psihică şi fizică pentru naşterea şi creşterea
armonioasă a copilului
Consultaţia prenatală se aplică la doua niveluri: nivelul standard pentru toate gravidele şi nivelul
diferenţiat pentru gravide cu risc, care pe lângă supravegherea sarcinii necesită şi o colaborare
strânsă cu reţeaua de pediatrie şi cu celelalte sectoare în funcţie de riscul identificat.
Semne şi simptome
Diagnosticul de sarcină se face pe baza semnelor clinice generale şi locale şi a explorărilor
paraclinice, semnele clinice de sarcină variază în funcţie de vârsta sarcinii.

PRIMA CONSULTAŢIE PRENATALĂ


Urmăreşte verificarea diagnosticului de sarcină, stabilirea bilanţului de sănătate, cunoaşterea
condiţiilor individuale legate de locuinţă şi locul de muncă al femeii.
Se informează gravida asupra necesităţii examenului clini general şi obstetrical, se insistă asupra
importanţei lui pentru evoluţia normală a sarcinii.
Se efectuează interviul/ anamneza completându-se în foaia de observatie clinică datele abţinute la
interviu: datele referitoare la : identitate, domiciliu, profesie,condiţii de viaţa şi de muncă,
antecedente heredocolaterale, antecedente personale fiziologice(data primei menstruaţii, durata
ciclului, dacă este regulat sau neregulat, fluxul menstrual, redus/ normal/ abundent, însoţit sau nu
de dureri, ritmul cantitatea), antecedente personale patologice (boli de care a suferit gfravida şi
care pot influenţa sarcina), asigurat/ neasigurat.
Prin interviu se urmăreşte identificarea unor boli genetice în vederea unui eventual consult genetic,
depistarea în antecedente heredocolaterale a cazurilor de gemelaritate , a unor malformaţii, boli
vasculorenale, flebite,obezitate, diabe.
Identificarea unor factori de risc: căsătoroie/ cuplu stabil, profesia, dacă este fumătoare,
consumatoare de alcool, sau droguri,resurse materiale.
Identificarea unor antecedente obstetricale/ginecologice, sterilitate primară sau secundara, tratată
sau nu, numărul naşterilor si al sarcinilor,modul de desfăsurare a acestora, anomalii de durata,
prezentaţii vicioase, avorturi,intervenţii obstetricale.
Examenul clinic cuprinde:
1) Examenul medical general care evidenţiază tipul constituţional, modificări de postură şi
ale aparatului locomotor, starea de nutriţie,creşterea în greutate nu trebuie să depăşeasca, 12-12,5
kg după unuii autori 13 kg, se măsoară înălţimea gravoidei cu ajutorul taliometrului, înălţime sub
1,40 metri indică un bazin chirurgical . Starea aparatului cardio- vascular, tensiunea trebuie să
rămână 130/80 mmHg fără să depăşească limitele maxime admise. Se cercetează aparatul digestiv,
urinar şi respirator; se efectuează examen stomatologic.
2) Examenul genital şi obstetrical identifică modificări de formă şi volum ale uteruluiîn raport
cu sarcina, starea colului,configuraţia bazinului şi a părţiilor moi.anomalii ale vulvei şi vaginului
şi ale organelor genitale interne.
Examene de laborator şi paraclinice se efectuează la început şi pe parcursul supravegherii ritmul
este stabilit de către medic în funcţie de evoluţia sarcinii:
Recoltarea sângelui pentru: hemoleucogramă, hematocrit, se repetă în săptămânile 30-32,
determinarea grupei sangvine şi Rh-ului( inclusiv pentru soţ).La femeile cu Rh negativ cu soţ Rh
pozitiv , titrul de anticorpi se determină lunar.
În săptămânile 23-24 se evaluează starea fătului prin ecografie eventual amniocenteză ( se poate
face începând cu săptămânile 16- 18 de gestaţie şi pe parcursul trimestrului 2 şi 3, întotdeauna se
practică sub control ecografic); amnioscopia ( studiază aspectul lichidului amniotic,se efectuează
cu ajutorul amnioscopului, permite mai ales supravegherea sarcinii prelungite prin examene
repetate din 2 în 2 zile dar prezintă riscul declanşării premature a naşterii, ruperii acidentale a
membranelor şi declanşării unei infecţii ascendente).
Examenul serologic, pentru sifilis (VDRL, RPR – Rapid Plasma Reagin, TPHA- Treponema
pallidum) se repetă în săptămânile 28-29.
Examenul bacteriologic, parazitologic,citovaginal şi oncologic al secreţiei vaginale este
obligatoriu la luarea în evidenţă şi va fi repetat ori de cate ori va fi necesar în caz de leucoree
abundentă, simpotomatologie locală , (prurit sau arsuri), antibiogramă pentru depistarea şi tratarea
gonoreei,examenul sumar de urină pentru identificarea proteinuriei şi glucozuriei, urocultură,
determinarea gliemiei,calcemie, uree.acid uric,creatinină, teste de disproteinemie, teste serologice
pentru boli infecţioase ( toxoplasmoză, listerioză, bruceloză, citomegalovirus, rubeolă
,etc)depistarea marcărilor hepatitei B.
După efectuarea bilanţului stării de sănătate se apreciază daca sarcina poate fi dusă la termen fără
ameninţarera sănătăţii sau a vieţii mamei sau a fătului în cazul sarcinii fiziologice sau dacă necesită
îngrijire specială fiind gravidă cu probleme.
Asistenta medicală generalistă sau moaşa trebuie să cunoască:gravidele cu risc obstetrical pentru
a asigura urmărirea şi educaţia permanentă, echilibrul şi sprijinul de care aceasta are nevoie.
PRIMUL TRIMESTRU: luarea în evidenţă / consultaţia de declarare.
Luarea în evidenţă a gravidei trebuie să se facă cât mai precoce, înainte de a -15 a săptămână de
amenoree, stabilirea corectă a vârstei sarcinii din momentul luării în evidenţă a gravidei este
obligatorie pentru a avea o supraghere eficientă a sarcinii, pentru calculul datei probabile a naşterii
şi acordarea concediului medical.
Vârsta gestaţională se calculează din momentul concepţiei, se stabileşte adăugând la data primei
zile a ultimei menstruaţii încă 10 zile.În ultimii anii, vărsta gestatională, tinde să se exprimă în
săptămâni, de la prima zi a ultimei menstruaţii, vârsta gestaţonală este egală cu durata amenoreei
exprimată în săptămânii.Alte criterii de calcul a vârstei sarcinii sunt:
- coitul fecundant (raportul sexual fecundant), dacă este unic în perioada respectiva;
- data perceperii primelor miscări fetale de către gravidă, la primipare miscările fetale se percep la
4 luni şi jumătate, la multipare, primele mişcări fetale se percep mai devreme, la 4 luni.
- înălţimea fundului uterin, este semn obiectiv, cel mai important în stabilirea vârstei sarcinii; până
la 4 luni diagnosticul de vârstă a sarcinii în raport cu volumul uterului se pune numai prin tact
vaginal. În sarcinile trecute de 4 luni IFU se cercetează prin palpare sau măsurare cu panglica
metrică pe abdomenul gravidei.
Calculul datei aproximative a sarcinii – nu poate fi stabilită cu precizie datorită faptului că nu
se cunoaşte: momentul exact al fecundaţiei, s-a admis un decalaj de 20 de zile , sarcina putând să
ajunga la 300 de zile, numită sarcină prelungită, fără să fie considerată sarcină patologică
Calculul datei probabile a naşterii în raport cu data ultimei menstruaţii.se face astfel:
La prima zi a ultimei menstruaţii se adaugă 10 zile şi la data obţinută se adaugă 9 luni solare ( a
30 de zile) sau la data obţinută se scat 3 luni şi se află data probabilă a naşterii.
Nu este edificator acest criteriu în cazul ciclurilor menstruale neregulate.
Dacă pentru calcului datei aproximativa a naşterii se foloseşte data primelor mişcări fetale, la
această dată se adugă 5 luni pentru multipare şi 4 luni şi jumătate pentru primipare.
Amenoreea este unul din primele semne al instalării gestaţiei semnifică suprimarea menstruaţiei
pe o perioadă de cel puţin 3 ciclu , la examenul ginecologic uterul este globulos( nu mai este
triunghiular) tinde spre o formă rotundă prin creşterea tuturor diametrelor sale se măreşte în volum
, mărire concordantă cu vârsta sarcinii devine moale , scade consistenţa denumit uter ramolit
,colul uterin este violaceu şi glera cervicală este absentă.
În raport cu vârsta sarcini,volumul uterului este în luna a 1 a de mărimea unei mandarine, la
sfârşitul lunii a 2 a mărimea unui ou de gâscă sau portocală de formă sferică , la sfârşitul lunii a 3
a uterul este de mărimea unui grapefruit, fundul uterului se poate palpa deasupra simfizei pubiene
acestor două semne esenţiale se adaugă (amenoree şi mărirea uterului) li se adaugă alte semne :
Semne digetive –inapetenţă ,ptialism , (sialoree ), pirozois, balonări sau meteorism sau
constipaţie,greţuri ,vărsături- survin mai ales dimineaţa fără efort pe nemâncate ,se repetă în cursul
zilei , dispar înainte de luna a lV a oricare ar fi abundenţa lor iniţială prezenţa lor după acest interval
poate arăta o leziune oreganică , gastrică sau veziculară sau poate să arate o disgravidie.
Semne neuropshicice- somnoleţă astenie , labilitate emonoţională irascitabilitate, fatigabilitate.
Semne urinare – polakiurie , nevoie imperioasă de a urina, creştere în greutate , creşterea
temperaturii bazale 37,1º – 37,7 º C .
Semne genito-mamare – senzație de greutate , chiar dureri şi înțepături apare reţeaua Haller,
coloraţie violacee a epiteliului vaginal şi ramolirea colului uterin.
După 8 săptămâni de amenoree se poate pune diagnosticul sigur de sarcină, se poate confirma
sarcina înainte de acest termen şi prin dozarea hormonului corionic gonadotrofic ( HCG) prezent
în urină şi în plasma sangvină a femeii gravide.
Testele de sarcină decelează prezenţa în urină de HCG şi beta-HCG încă din prima zi de întârziere
a scurgerilor menstruale . Dozarea radio-imounologică (RIA) a HCG evidenţiză sarcina de la a 7
a – a 10 a zi de la fecundaţie , metoda se numeşte dozaj imunometric se bazează pe utilizarea
anticorpilor monoclonali cu formarea unui „sandviş” între cei doi anticorpi . Ecografia permite
evidenţierea existenţei sarcinii, a viabilităţii sarcinii si vârstei sarcinii , în săptămâna a 4-5 a de
amenoree se poate evidenţia sacul ovular , din săptămâna a 6 a se reperează embrionul şi sediul
sarcinii , la 7 săptămâni este decelată activitatea cardiacă a embrionului şi la 8 săptămâni poate fi
confirmată o eventuală prezenţă a mai multor embrioni- sarcină multiplă .Pentru a stabili data
probabilă naşterii cât şi vârsta gestaţională perioada cea mai bună de efectuare a ecografiei este
între a 8 a şi a 12 a săptămână de amenoree Auscultaţia Doppler cuplată sau nu cu ecograful poate
detecta activitatea cardiacă din săptămâna a 10 a cu transductoare abdominale şi din săptămâna a
8 a cu transductoare vaginale .Examenul radiologic este interzis până în luna a 5 a de sarcină.

NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL I


Probleme:
- alterarea stării de confort fizic în legătură cu greţurile şi vărsăturile, arsura epigastrică,
senzaţie de balonare;
- elimnare urinară inadecvată , eliminare urinară modificată cantitativ şi calitativ manifestată
prin polakiurie;
- alterarea percepţiei senzoriale manifestată prin pervertirea gustului şi sialoree;
- deficit de cunoştinţe în legătură cu evoluţia sarcinii, adaptarea, maternă la sarcină, calculul
datei probabile a naşterii, cu abuzul de substanţe toxice, inclusiv alcool, tutun , starea emoţională
modificată de sarcină, labilitate emoţională;
- alterarea comportamentului sexual;
- alterarea integrităţii pielii;
- oboseala datorată sarcinii, manifestată prin lipsă de energie , nevoie de somn sau insomnie;
- anxietate , în legătură cu preocuparea despre propria persoană , cu schimbările fizice , pe
măsură ce sarcina avansează.
Obiective :
Gravida :
- să cunoscă modificările organismului în timpul sarcinii, să înţeleagă că aceste modificări sunt
normale;
- să fie capabilă să identifice singură adaptările prin care trece organismul pe măsură ce sarcina
evoluează
- să fie capabilă să diferenţieze manifestările normale (cum ar fi greţurile,vărsăturile matinale), de
cele patologice (imposibilitatea de a se alimenta) şi atitudinea de urmat pentru ameliorarea
acestora;
- să – şi exprime frica/teama ori neliniştea în legătură cu orice problemă dificilă de rezolvat;
Intervenţii :
- interviu amănunţit pentru a stabili starea de sănătate anterioară sarcinii, dacă manifestările
acuzate nu au alte cauze, precizarea antecedentelor generale, familiare, ginecologice şi obstetricale
în vederea completarii formularului de luare în evidenţă ;
- participarea la examen general şi obstetrical,
- cântărşte, măsoară tensiunea arterială, informarea privind investigaţiile care trebuie făcute în
timpul sarcinii: determinarea grupelor sanguine, a factorului Rh, reacţia serologică, examen sumar
de urină, examenul secreţiei vaginale, etc;
- efectuarea examenelor obligatorii în sarcină (de: sânge, urină, secreţie cervico – vaginală,
examene facultative (ecografia, pentru precizarea termenului);
- înformarea femeii despre modificările organismului în timpul sarcinii, oferă materiale
documentare, borşuri ,pliante etc;
- aprecierea stării de nutriţie a gravidei, o sfătuieşte să consume alimente bogate în carbonaţi,
gustări în cantităţi mici la interval de 2-3 ore ;
- să evite alimentele grase,mâncăruri cu arome puternice şi mirosuri neplăcute, prăjelile, să
evite să bea sucuri citrice, cafea, lapte sau apă dacă observă că îi fac rău,să limiteze lichidele înainte
de culcare, să evite ingestia unei cantităţi mari de cafea sau ceai sunt diuretice,să-şi golească vezica
imediat ce simte nevoia de micţiune, dacă micţiunile sunt însoţite de senzaţie de arsuri sau dureri,
să ceară sfatul medicului ;
- garavida care varsă este sfătuită să nu se ridice brusc din pat şi înainte de a se ridica să
mănânce câţiva biscuiţi, pâine prăîjită sau sărăţele;
- asigură confortul psihic prin discuţii cu soţul, atunci când este necesar;
- informarea gravidei asupra datei probabile a naşterii
- stabilirea ritmului consultaţiei prenatale ;
- instruieşte gravida privind semnele de avort, manifestări în sarcina patologică, care impun
consultaţie de urgenţă, dozarea beta- HCG şi efectuarea ecografiei.

TRIMESTRUL AL DOILEA – consult obligatoriu din a 6-a lună, presupune raportarea la vârsta
de 20 săptămâni, între 14 şi 20 săptămâni.Se va urmării dacă apar: febră, disurie, durere , metroragi
sau leucoree, contracţii şi mişcări active.
Diagnosticul sarcinii este asemănător celui din trimestrul I, greţurile se atenuează apoi dispar,
prezintă apetit crescut, arsuri epigastrice , constipaţie , flatulenţă cu borborisme ,varice,
leucoree,migrene, furnicături, amorţeli ale degetelor , dureri lombo-sacrate şi pelvine ,uterul se
dezvoltă.
Abdomenul se umflă, şi sarcina devine vizibilă, sânii se măresc şi se îngreunează, prurit
tegumentar, stare de leşin , pigementaţia pielii se accentuează pe abdomen se profilează o linie
închisă la culorare, pe faţă se formează pete(mască de sarcină), se pigmentează şi faţa intrenă a
coapselor, se subtiază pielea abdomenului marcată de vergeturi creşte în greutate cu 5 kg până la
7( normal nu trebuie să depăşească 1kg/lună maximum); după 20 săptămâni şi în general în a 2 a
jumătate a sarcinii diagnosticul se bazează pe semne de certitudine –aşa zisele semne fetale :
mişcări active fetale , după 4 si ½ luni percepute la primipare şi după 4 luni la multipare ,
mişcările sunt percepute la început ca frecături fine,care survin brusc se repetă neregulat, sunt
neduroase şi foarte rar sunt supărătoare , se percep prin metoda palpatorie - la palparea
abdominală se pot simţi părţi mici fetale , iar din luna a 6 -a chiar cei 2 poli fetali.
Metoda auscultatorie permite ascultarea bătăile cordului fetal (BCF) , din luna a 5 - a ,cu un ritm
de 120 -150 b/min; cu ajutorul stetoscopului obstetrical, bătăile sunt auscultate subombilical în
plină masă uterină, sunt comparate cu tic –tac –ul unui ceas învelit într-o pânză, nu corespund
niciodată cu pulsaţiile aortei materne , zgomotele cordului fetal sunt surde şi îndepărtate cu cât
sarcina avansează devin mai intense , se modifică focarul de auscultaţie după prezentarea şi
aşezarea fătului.
Măsurarea înălţimii fundului uterin la sfărşitul lunii a-4-a, fundul uterului este la 3-4 cm
subombilic şi la 12 cm deasupra simfizei pubiene, cam la jumătatea distanţei dintre ombilic şi
simfiza pubiană; în luna a 5 a fundul uterului este la nivelul ombilicului, la sfârşitul lunii a-6-a
fundul uterului este la 3-4 cm deasupra ombilicului sau la 20 cm de simfiza pubiană cam la
jumătatea distanţei dintre ombilic şi apendicele xifoid. Ecografia (se determină eventualele
anomalii, se supraveghează creştere şi dezvoltarea frătului, se apreciază localizarea placentei şi a
cantităţii de lichid amniotic) si ausucultaţia Doppler sunt examinări de elecţie pentru confirmarea
sarcinii şi stabilirea evoluţiei acesteia .
Ca examene complementare se mai fac: determinarea glucozuriei şi a proteinuriei, efectuarea
celei de-a doua determinări a grupului sanguin si Rh, examenul serologic pentru rubeolă şi
toxoplazmoză în caz de rezultate negative anterioare, hemoleucogramă, glicemie,practicarea unei
amniocenteze şi alte examinări în funcţie de starea gravidei. Examenul radiologic se poate folosi
ca mijloc de investigaţie după a 6 a numai în cazuri excepţionale , când salvarea mamei o cere ,
se foloseşte pentru evidenţierea de făt mort, pentru aprecierea formei şi dimensiuniloor micului
bazin al mamei în apropierea termenului – radiopelvimetrie si aprecierea maturităţii fetale pentru
căutarea unor puncte de osificare fetale.

CURS 3

NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL II

Probleme :
- alterarea tegumentelor şi mucoaselor datorită modificării organismului în timpul sarcinii
manifestată prin prurit tegumentar , erupţii cutanate apărute sub sânii , regiune inghinală, sâgerarea
gingiilor
- alterarea imaginii de sine şi a propriei înfăţisări ,datorată modificărilor produse de sarcină
manifestată prin creşterea în volum a abdomenului , masca gravidică,
- disconfort abdominal datorată apetitului crescut manifestat prin arsuri epigastrice , flatulenţă
cu borborisme şi constipaţie
- scurgeri vaginale neadecvate cantitativ şi calitattiv datorate modificărilor hormonale
manifestate prin leucoree
- durere datorată evoluţiei sarcinii manifestată prin dureri lombo-sacrate şi pelvine , migrene,
furnicături, amorţeli ale degetelor
- deficit de cunoştinţe în legătură cu pregătirea mameloanelor pentru alimentaţie naturală şi cu
evoluţia normală a sarcinii în trimestrul doi

Obiective :
Gravida :
- să cunoască schimbările fizice ce se produc în timpul sarcinii
- să primească/ prezinte informaţii despre evoluţia normală a sarcinii;
- să respecte ritmul vizitelor, să se prezinte la controale periodice;
- să cunoască factorii care pun în pericol sarcina, putând declanşa avort sau naşterea
prematură ;
- să cunoască semnele de pericol ce prevestesc posibile complicaţii;
- să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată ;
- să stimuleze formarea mameloanelor,
- să aleagă o poziţie confortabilă, să se poată odihnii ;
Intervenţii :
Asistenta :
- evaluează informaţiile şi cunoştinţele gravidei legate de sarcină, a modului cum percepe
sarcina, evoluţia fătului şi adaptarea organismului matern, pentru a veni în spijinul acesteia atunci
când îl solicită ,lămurind astfel probelemele ce o preocupă pe aceasta, încurajează gravida să pună
întrebări ;
- controlul periodic constă în : cântărirea gravidei şi măsurarea înălţimii gravidei, se
informează asupra greutăţii pe care trebuie să o aibă, măsuarea tensiunii arteriale, aprecierea
înălţimii fundului uterin, ascultarea bătăilor cordului fetal, sfătuirea gravidei să repete examenul
de urină;
Asistenta în intervenţiile ei pentru prevenirea naşterii premature sau a avortului spontan sfătuieşte
gravida : să evite efortul prelungit, călătoriile lungi, să evite ortostatismul prelungit, să evite
efectuarea de spălături vaginale, deoarece pot declanşa apariţia contracţiilor, care pot favoriza
avortul .
În scopul combaterii unor manifestări legate de sarcină asistenta îndrumă gravida :
- să menţină igiena locală în cazul hemoroizilor prin bai călduţe de şezut, la indicaţia medicului
se pot aplica unguente sau supozitoare, aplicare de comprese astringente, sau frecarea zonei cu un
cub de gheaţă; să se prevină constipaţia, să ingere lichide suficiente mai ales apă, alimente bogate
în fibre,să efectueze exerciţii fizice în mod regulat, folosirea tampoanelor perineale dacă prezintă
leucoree, dacă aceasta devine abundentă însoţită de prurit cu miros şi culoare modificată să se
prezinte la medic, nu se fac spălături vaginale şi se intesifică ingiena personală ;
- să consume lichide, să facă mişcare(fără excese), pentru combaterea constipaţiei
- să nu ia purgative sau laxative deoarece pot produce contracţii uterine;
- să se odihnească în decubit dorsal, cu picioarele mai sus, se evită incrucişare picioarelor când
poziţia este şezândă. Este contraindicată folosirea de jantiere sau ciorapi care strâng, se vor purta
ciorapi elastici – speciali („ suport”), dimineaţa înainte de coborârea din pat, reducerea
eventualelor edeme, varice, dureri ale membrelor inferioare. Dacă varicele sunt vulvare se
recomandă ridicarea părţii distale a patului.
Se acordă sprijin psihic emotional, relaxare conştientă, pentru a reduce tensiunea sau încordarea
în care se află gravida, se fac plimbări în aer liber, curat, mediu liniştit.
În cazul în care gravida prezintă pirozis, se vor identifica şi înlătura alimentele care produc arsuri,
va consuma 5-6 mese/zi în cantităţi mici, alimentele să le mestece bine, evită mişcările prea
energice timp de 1-2 ore după masă, să evite: alimentele grase, stimulentele înainte de culcare
(cafea, ceai, coca-cola); să efectueze plimbări scurte înainte de culcare, să doarmă cu toracele
ridicat, sprijinit pe perne pentru a favoriza respiraţia , să nu consume somnifere fără indicaţia
medicului, se recomndă să bea un pahar cu lapte călduţ înainte de culcare, să facă exerciţii de
relaxare, o baie caldă, să-şi aleagă o postura adecvată in timpul somnului ; nu va lua medicamente
fără indicaţia medicului. Va evita periajul dinţilor cu pastă de dinţi astrigentă, va consuma cuburi
de zahăr sau dropsuri tari.
În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale de decubit şi bradicardiei se impune ca gravida să-şi
schimbe încet poziţia pentru a favoriza circulaţia sangvină se recomandă schimbarea poziţiei în
decubit lateral stâng sau şezând pe un scaun cu genunchii uşor îndoiţi, se monitorizează pulsul şi
tensiunea arteriala ;
Asistenta încurajează gravida să pună întrebări, să-şi exprime temerile în legătură cu sarcina, cu
naşterea, o asigură că modificările tegumentare determinate de sarcină vor dispărea la scurt timp
după naştere, în cazul apariţiei pruritului şi a transpiraţiei, la indicaţia medicului se fac băi călduţe
cu adaos de bicarbonat de sodiu, se aplică loţiuni pe piele, se schimbă săpunul întrebiunţat sau se
reduce folosirea lui, pentru creştera confortului : Pentru reducerea durerilor dorso-lombare
asistenta sfătuieşte gravida ca la ridicarea unui obiect să îndoaie genunchii, spatele să rămână drept
, să evite ridicarea obiecteleor grele, activităţile casnice să le execute în poziţie şezândă sau în
genunchi, sfătuieşte gravida să poarte îmbrăcăminte lejeră şi încălţăminte comodă, fără toc, care
să nu jeneze respiraţia şi circulaţia ;
Pentru formarea mamelonului instruieşte gravida cu privire la tehnicile de stimulare : se prinde
mamelonul între degetul mare şi arătător, ceea ce va determina, de obicei, erecţia şi mai rar,
retracţia (mamelon ombilicat).
Dacă mamelonul prezintă retracţie, învaţă gravida să plaseze doua degete la început deasupra şi
dedesuptul mamelonului, apoi lateral de-o parte şi de alta, executând un masaj blând prin
împingerea areolei spre peretele toracelui; această manevră se repetă zilnic, timp de cinci minute.
Pentru ambele tipuri de mameloane (erectil şi retractil/ombilicat) se recomandă : spălarea cu apă
călduţă pentru prevenirea blocării canalelor galactofore cu colostru uscat ; se interzice utilizarea
săpunului deoarece îndepărtează stratul protector de grăsime, care asigură elasticitate
mamelonului; după baie sau duş se tamponeză mameloanele cu un prosop aspru, cu o forţă
moderată pentru a nu produce iritaţie, expunerea mamelonului la aer, evitarea lenjeriei din fibre
sintetice, a sutienului prea strâmt
ATENŢIE ! Este contraindicată stimularea prin rularea mamelonului între degetul mare şi arătător
la gravidele care au avut în atencendente avorturi sau risc de naştere prematură.

TRIMESTRUL AL TREILEA - consult obligatoriu în lunile 8 şi 9, rolul acestuia este de a preciza


riscul prematurităţii şi prognosticul naşterii.
Examenul clinic constă în interogatoriu, examen clinic general, examenul obstetrical (măsoară
înălţimea uterului şi precizează prezentaţia fătului) tuşeu vaginal (care precizează prezenţa şi
nivelul în raport cu strâmtoarea superioară, aspectul segmentului inferior, starea colului şi a
perineului, explorează filiera pelvi-genitală, strâmtorile superioară, mijlocie şi inferioară).
Examene complementare: ecografia continuă şi confirmă observaţiile obţinute în cursul
ecografiilor din trimestrul 1 şi 2 : verifiucarea creşerii fătului, vitalitatea bună, absenţa anomaliilor
morfologice, prezenţa fătului în uter, prezentaţia, poziţia spatelui, poziţia placentei, închiderea
colului uterin, studiză cordonul ombilical, precizează sexul fătului. În cazuri particulare,
ecogreafia, ghidează către anumite manevre (amniocenteză).
Manifestările legate de sarcină arată un uter mărit de volum ce apasă la partea de jos pe vezică,
BCF-urile prezente şi mişcări active fetale preşente, înălţimea fundului uterin la 7 luni măsoare
28 cm ,la 8 luni 30 cm si la termen 32-34 cm, apasă pe vezică astefel încât tusea, strănutul , râsul
pot provoca incontinenţă urinară , în partea de sus împinge stomacul provocând arsuri, apasă pe
diafragm cauzând dispnee , prezintă dureri pelvine, lombare , articulare , datorată întinderii
abdomenului , prezintă crampe şi edeme la nivelul membrelor inferioare , edeme , modifică postura
mersul , constipaţie , insomnie din cauza mişcărilor fetale si a micţiunilor frecvente.
Vărsta gestaţională este egală cu înălţimea fundului uterin, pe linia ombilico-xifiodiană , fundul
uterului se află la jumătatea liniei , la 8 ½ luni fundul uterului se află la nivelul apendicelui xifoid
sau la 32cm deasupra simfizei pubiene, circumferinţa abdomenului la nivelul ombilicului este de
92 cm, fundul uterului coboară la sfârşitul lunii a 9- a la câteva laturi de deget sub apendicele xifoid
cam la 28-30 cm de la simfiza pubiană IFU ( cm )/ 4 + 1 rezultă vârsta sarcinii în luni ( uterul
creşte în înălţime în medie 4 cm pe luna) constitue singurul semn obiectiv si cel mai important
pentru stabilirea vârstei sarcinii.
Greutatea creşte cu 4 kg pentru a ajunge la o creştere totală de 9 până la 12 kg, glanadele mamara
secretă colostru în cursul lunii a 8-a fătul se asează normal cu capul în jos, în cursul lunii a 9-a
fătul se angajează în micul bazin, uşurănd apăsarea pe diafragmă, uterul coboară sub apendicele
xifoid, uşurând respiraţia, apar contracţii uterine intermitente, nedureroase iar la gravida la termen
acestea devin ritmice şi dureroase, apariţia contracţiilor uterine din ce în ce mai puternice şi mai
regulate marchează începutul travaliului, care este prima fază a naşterii.
Sarcina este considerată la termen în preajma datei probabile a naşterii dacă data probabilă a
naşterii a depăşit cu 14-20 zile fără ca naşterea să fi avut loc „ sarcina este considerată
prelungită”.Urmărirea stării fătului, viu sau mort, se realizează prin : perceperea mişcărilor active
fetale, auscultarea BCF-urilor (normal între 120-160 bătăi pe minut; când se constată o încetinire
a acestora este vorba de o suferinţă fetală ), Doppler – ecografie (pune în evidenţă pulsaţii
cardiace), în caz de dubiu se efectueaza, dozări hormonale, examen radiologic.
Prezentaţia şi poziţia se realizează prin palparea abdominală, completată de auscultaţie obstetricală
şi tuşeu vaginal.
Starea membranelor, intacte sau rupte.
Afecţiuni care însoţesc sarcina.
Examenul gravidei la termen se face de către medic şi cuprinde : anamneza sau interogatoriul,
examen clinic generel, examenul obstetrical (inspecţie , palpare, auscultaţie, tuseu / tact vaginal,
măsurarea abdomenului şi bazinului).

NURSINGUL GRAVIDEI CU SARCINĂ NORMALĂ ÎN TRIMESTRUL III ŞI GRAVIDA


LA TERMEN
Probleme :
- anxietate în legătură cu evoluţia sarcinii, cu naşterea asistenţa la naştere datorată lipsei de
cunoaştere a modului cum va decurge sarcina până la termen şi naşterea manifestată prin nelinişte,
teamă, frică ;
- frică/teamă legată de posibila traumatizare a fătului şi a mamei din cauza ruperii premature a
membranelor sau riscului de complicaţii la naştere atât pentru mamă cât şi pentru făt ;
- deficit de cunoştinţe datorate recunoaşterii semnelor de pericol ce prevestesc naşterea,
recunoaşterea semnelor travaliului manifestată prin cerere de informaţii, cunoştinţe insuficiente
asupra evoluţiei sarcinii până la termen şi a declanşării travaliului;
- circulaţie neadecvată datorată diminuării mobilitaţii, lipsei de cunoaştere a mijloacelor de
amelioarare a circulaţiei manifestată prin edeme, senzaţie de greutate la nivelul membrelor
inferioare ;
- durere datorată poziţiei defectuase a corpului, a relaxării ligamentelor din centura pelvină
manifestată prin dureri articulare, pelvine, lombare, crampe în membrele inferioare ;
- postură inadecvată datorată evoluţiei sarcinii manifestată prin modificarea centrului de
greutate, modificarea de postură, modificarea mersului, dificultate de a rămâne în poziţie
funcţională, dificultate de a sta în picioare timp îndelungat
- insomnie datorată mişcărilor fetale, a polakiuriilor, micţiunilor frecvente, manifestată prin ore
insuficente de somn, somn agitat ;
- epuizare datorată alterării confortului fizic şi psihic, manifestată prin oboseală, astenie,
iritabilitate, nelinişte, descurajare;
- alterarea eliminării intestinale datorată compresiei exercitate de uterul gravid asupra
intestinului manifestată prin constipaţie ;
- alterarea comportamentului sexual datorat disconfortului specific trimestrului trei
Obiective :
Gravida :
- să fie informată asupra manifestărilor determinate de adaptarea organismului la sarcină,
despre necesitatea recunoşterii precoce a semnelor ce prevestesc posibile complicaţii ale sarcinii;
- să primească cunoştinţe suficiente asupra semnelor ce privesc naşterea prematură
- să-şi exprime frica, teama, neliniştea, anxietatea în legătură cu orice problemă considerată
greu de rezolvat.
- va fi informată despre modul cum să se îngrijească, să se adapteze perioadei.
- va primi toate datele necesare recunoaşterii: semnelor de pericol ce prevestesc naşterea,
semnele ruperii premature a membranelor, semnele adevăratului travaliu;
- să nu prezinte anxietate (să diminueze anxietatea)
- să-şi dozeze efortul fizic, pentru efectuarea activităţilor zilnice.
- să doarmă suficient pentru refacerea forţelor
- să accepte restricţiile privind comportamentul sexual , cuplul să înţeleagă necesitatea acestor
schimbări în relaţiile sexuale
- să efectueze exerciţii respiratorii care o vor ajuta şi în timpul naşterii
- să aplice tehnici de combatere/reducere a edemelor
- gravida la termen să colaboreze cu personalul medical, să cunoască etapele de desfăşurare a
naşterii

INTERVENŢII :
Asistenta discută cu gravida despre modificările normale ale corpului în trimestrul al lll lea de
sarcină,
Asistenta supraveghează gravida, face educaţie continuă, informând gravida despre : --
semnele declanşării travaliului precoce, caracterul ritmic al contracţiilor, cauzele care pot declanşa
travaliul; semnele ruperii membranelor: scurgeri apoase, în cantităţi mai mari, cu miros fad
caracteristic ;
Îndrumă gravida să se prezinte la spital pentru consult, proba Zeiwang(examenul lichidului
amniotic); să se prezinte de urgenţă la medic dacă nu mai percepe mişcările fetale.
Asistenta sfătuieşte gravida: să evite ortostatismul, să se odihnească mai mult, să respecte orele de
odihnă atât ziua, cât şi noaptea , cu picioarele în poziţie ridicată, pe o pătură făcută rulou, dacă
oboseşte (să solicite ajutor la treburile gospodăreşti) să-şi găsească o poziţie bună pentru somn, în
care să respire mai bine, la nevoie sprijinită pe perne, să se odihnească cu picioarele aşezate mai
sus.
Asistenta recomnadă gravidei să limiteze excesul de lichide înainte de culcare, să reducă sarea
din alimentaţie, să nu se expună la termperaturi extreme, să evite diureticele.
Asistenta monitorizează cauzele producerii durerilor lombare, informează despre lorodoză,
supraîntinderii muşchilor spatelui şi modificarea centrului de greutate pe măsură ce sarcina
evoluează ; motiveză necesitatea purtării încălţămintei cu toc jos.
Informează gravida în legătură cu raporturile sexuale, reducerea lor în ultimele luni de sarcină
(pot declanşa travaliul) ; interzicerea în caz de ameninţare de avort, iminenţă de naştere prematură,
infecţii.
Controlul medical periodic constă în: măsurarea înălţimii şi a greutăţii/masei corporale, măsurarea
tensiunii arterială, repetarea analizelor. La efectuarea examenului obstetrical se apreciază
dezvoltarea sarcinii după înălţima fundului uterin, în raport cu primele mişcări fetale, se instruieşte
gravida cum să-şi îngrijească noul-născutul atât în maternitate cât şi acasă, se informeză gravida
cu semnele premergătoare declanşării travaliului.
Gravida la termen se prezintă pentru internare în vederea asistenţei la naştere acuzând semnele
declanşării travaliului (contracţii utrine dureroase, ritmice, rare, eliminarea dopului gelatinos,
modificări ale colului uterin) sau în urma sfatului medicului.
Asistenta ajută gravida să înţeleagă ca durerea nu se calmează şi că intensitatea creşte pe măsură
ce expulzia se apropie.
Pregătirea gravidei pentru internare şi naştere constă în primirea gravidei la serviciul de internări,
pregătirea psihică a acesteia - informarea gravidei asupra stării ei de sănătate, se cooperează cu
gravida învaţând-o să participe activ prin contracţia voluntară a muşchilor peretelui abdominal
când i se solicită , eforturile ei sunt utile fătului pentru naştere şi în acelaşi timp creşte tonusul ei
psihic , se încurajează pentru aşi menţine calmul şi încrederea.
Pregătirea fizică a gravidei pentru examenul clinic. Gravida(se încadrează în categoria
urgenţelor), sosită la camera de gardă prezintă actele şi i se întocmesc documentele legale de
internare, se anunţă medicul pentru examinarea gravidei şi stabilirea diagnosticului de internare.
Se face pregătirea gravidei pentru naştere: se dezbracă, se efectuează un duş călduţ, îmbracă
hainele de spital, (hainele ei se predau la magazie). Se îndepărtează lacul de pe unghii şi se taie
acestea scurt. Se aşază în poziţie ginecologică se efectuează toaleta riguroasă a organelor genitale
externe(se îndepărtează pilozităţile din regiune pubo-vulvo-perineală, cu aparat de ras individual;
se spală cu apă călduţă şi săpun, se tamponează cu o soluţie antiseptică), dacă gravida nu prezintă
scaun spontan se efectuează clismă evacuatoare, se efectuează sondaj vezical (daca nu prezintă
micţiune spontană), se notează datele de identitate în foaia de observaţie, măsurarea şi notarea
funcţiilor vitale (puls, respiraţie, tensiune arterială, temperatură înălţime greutate), se transportă
gravida pe secţia de obstetrică, se amplasează intr-un salon liniştit sau daca este cazul, la sala de
naştere.
Asistenta supraveghează permanent gravida, urmăreşte evoluţia travaliului îi asigură
confortulpsihoafectiv , ascultă bătătile cordului fetal, urmăreşte ritmicitatea contracţiilor, starea
membranelor, spectul lichidului amniotic, evoluţia prezentaţie - toate observaţiile le consemnează
în partogramă(foaia specială de evoluţie a travaliului) şi informează medicul.
Pregătirea locală pentru naştere constă în efectuarea toaletei vulvoperineale şi pregătirea câmpului
operator. Se efectuează o dezinfecţie largă, cu alcool iodat, septozol, sau alte soluţii antiseptice a
regiunii suprapubiană(a porţiunii inferioare a abdomenului până la ombilic), vulvoperineală şi a
feţei posterioare a coapselor până la treimea inferioară a lor. Pe regiunile dezinfectate se aplică
câmpuri sterile, se lasă liberă regiunea vulvoperineală .
ATENTIE! Asistenta execută examenul sumar general şi obstetrical al gravidei,în lipsa medicului,
cu excepţia tuşeului vaginal.
La indicaţia medicului se administrează ser glucozat în perfuzie şi oxigen. Pregătirea psihica şi
fizică a gravidei, asigură desfăşurarea naşterii în conditiţii optime şi de asepsie perfectă .

EDUCAŢIA GRAVIDEI
Femeia gravidă străbate o perioadă în care grija/importanţa pe care o acordă sănătăţii sale duce la
asigurarea unui bun mers al sarcinii, o bună dezvoltare a copilului încă din timpul vieţii intrauterine
şi favorizarea unei naşteri normale.
În spitalele şi secţiile de obtetrică - ginecologie contactul sistematic cu grupa de populaţie deservită
creează condiţii favorabile efectuării unei munci de educaţie pentru sănătate contiunuă şi
organizată, aceste condiţii se datoresc faptului că femeia gravidă mai ales primipara, este foarte
receptivă faţă de sfaturile medicale atât din dorinţa de a evita orice complicaţii posibile, cât şi aceea
de a avea o sarcină normală şi a naşte un copil sănătos cu şanse sigure de adaptare la viaţa
extrauterină realizată printr-o dezvoltare somatică şi psihică armonioasă.
O latură a educaţiei gravidei – viitoare mamă, o reprezintă aşa – zisa „puericultură intrauterină” în
care sunt cuprinse toate regulile de igienă a sarcinii, care cuprinde totalitatea măsurilor igieno –
dietetice – medicamentoase, ce contribuie la asigurarea evoluţiei normale a sarcinii, naşterii şi
lăuziei
Gravida, în interesul ei şi al copilului este datoare să cunoască tot ceea ce are de făcut în legătură
cu: igiena sarcinii, alimentaţia(atitudinea raţională de adoptat în legătură cu alcoolul şi fumatul),
igiena corporală şi vestimentară, modul de viaţă, activitatea fizică, comportamentul sexual,
medicaţia în sarcină, călătoriile, odihna, profilaxia bolilor infecţioase, igiena sistemului nervos,
pregătirea prenatală – pregăterea mameloanelor pentru alimentaţia la sân. Pentru recomandările de
ordin general cât şi pentru cele speciale legate de particularităţile organismului, ale modului de
viaţă, sau anumite situaţii ce apar în evoluţia sarcinii sau când în familie există probleme de ordin
genetic sau alte boli cu transmitere ereditară, este nevoie de sfatul medicului şi de aceea este
necesar să subliniem cât de importantă este prezentarea cu punctualitate la toate examenele clinice
generale, obstetricale şi de laborator care au ca scop supravegherea ştiinţifică a evoluţiei sarcinii
şi naşterii la termen a unui copil eutrofic şi sănătos. Riscurile la naştere pot fi considerabil reduse
prin controale repetate pe tot parcursul sarcinii, efectuate de către medicul generalist, medicul de
Obstetrică-Ginecologie şi de asistentul medical.
Contracepţia şi planificarea familială trebuie să fie cunoscute de către femei, astfel încât să evite
sarcinile nedorite şi mai ales, întreruperea cursului prin avort la cerere sau empiric.
Importanţa educaţiei pentru sănătate constă în sfaturile medicului şi asistentei medicale generaliste
sau a moaşei cu ocazia fiecărei consultaţii prenatale.
Asistentele educă despre: evoluţia normală a sarcinii, prevenirea sarcinilor nedorite, planificarea
sarcinii, igienă individuală , igiena sexuală, prevenirea bolilor venerice: lues (sifilis), gonoree;
prevenirea bolilor cu transmitere pe cale sexuală: HIV, SIDA, Hepatita B, C.
Sarcina reprezintă o etapă deosebită în viaţa femeii, care va avea un rol în plus, acela de mamă,
pe care trebuie să şi-l asume; de aceea trebuie cunoscut faptul că sarcina înaintea vârstei de 18
ani(copiii născuţi de femei mai înainte de 18 ani au şanse mai multe să se nască prematur, să aibă
greutate mică la naştere, naşterea poate fi mai dificilă) sau după 35 ani( riscurile pentru sănătatea
femeii legate de sarcină şi naştere încep să crească),la femei care suferă de o boală pe care sarcina
o poate agrava, ori la femei care au născut patru copii, creşte riscurile din punct de vedere al
sănătăţii.
Intervalul dintre două sarcini trebuie să fie cuprins între doi şi patru ani, timp necesar pentru
ca organismul matern să se refacă fizic şi psihic, să-şi refacă forţa şi energia.
Dacă în perioada copilăriei femeia nu a fost bolnavă, scade riscul de a avea probleme în cursul
sarcinii şi al naşterii.
IGIENA SARCINII
Igiena sarcinii cuprinde totalitatea măsurilor igienico-dietetice ce concură la o evoluţie normală a sarcinii, a naşterii şi a lăuziei.
Igiena femeii grevide, cuprinde ansamblul de elemente ce definesc modul său de viaţă, femeia însărcinatăeste o femeie normală,
purtănd o sarcină normală deci nu este o femeie bolnavă.
Modul de viaţă nu va fi perturbat o dată cu instalarea sarcinii, gravida îşi continuă activitatea profesională , impunându-se unele
restricţii asupra cantităţii şi calităţii efortului depus, deoarece efortul fizic are acţiune defavorabilă asupra gravidităţii prin
modificarea presiunilor intrabdominale asupra uterului gravid afectând şi circulaţia feto-placentară.Sunt interzise eforturile mari ,
prelungite şi oboseala, o femeie însărcinată trebuie să fie calmă , ferită de stresuri fizice si psihio-emoţionale.
Igiena muncii. În primele 5 luni gravida poate să desfăşoare activitate profesională normală, dacă acestea oferă o solicitare uşoară
sau medie. Se va evita oboseala, în special cea prelungită. Gravidele cu risc obstetrical crescut beneficiază de asistenţă prenatală şi
condiţii de muncă adecvată.
Legislaţia ocroteşte mama şi copilul. Din articolele din codul muncii amintim:
- gravida în perioada de gestaţie nu trebuie să lucreze în mediu toxic;
- femeile gravide şi cele care alăptează nu vor putea fi folosite la locuri de muncă grele, periculoase şi contraindicate medical;
trecerea la un alt loc de muncă se face fără scăderea salariului, nu vor efectua ore suplimentare;
- femeile gravide începând din luna a IV-a şi cele care alăptează nu vor fi repartizate în munca de noapte;
- femeilor cu copii bolnavi mai mici de 3 ani li se acordă concedii plătite pentru îngrijirea acestora;
- femeile cu copii în vârstă de până la 6 ani, pe care îi îngrijesc, pot lucra cu 1/2 normă.
- concediul de maternitate prenatal este plătit şi se acordă de la 7 luni şi 10 zile, iar concediul postnatal, se acordă conform legislaţiei
în vigoare, este de asemenea plătit.
Medicul poate cere încetarea activităţii gravidei sau schimbarea locului de muncă atunci când acesta influenţează negativ sarcina.
Factori profesionali care necesită atenţie deosebită sunt: efortul fizic, ridicarea de greutăţi, prelungirea ortostatismumi, trepidaţii
puternice, locuri de muncă cu noxe,condiţii atomsferice nefavorabile, condiţii periculoase( munca la înălţime) obligaţia de a
menţine un anumit ritm de lucru (banda rulantă), factori ce influenţează negativ starea de gestaţie. Munca în gospodărie se acceptă
dar să nu fie prea obositoare (se va întrerupe la apariţia semnelor de oboseală prin odihnă în poziţia culcată). Se vor evita: efortul
prea mare la spălatul rufelor, scuturatul covoarelor, spălarea geamurilor, urcatul pe scară la înălţime. Sunt contraindicate: ridicarea,
împingerea sau căratul greutăţilor mari.
Odihna gravidei: sunt recomandate 8 h de somn zilnic , se evită somnul de după amiază dacă gravida prezintă insomnii în cursul
nopţii şi se recomandă repaus în fotoliu sau plimbări uşoare.
Activitatea sportivă: sportul de performanţă (inclusiv gimnastica) este interzis.
Se contraindică călăria, tenisul, alpinismul, canotaj, schiul, înotul în primele luni de sarcină, mersul pe bicicletă şi motocicletă,
expunerea la soare. Se recomandă plimbare, mersul pe jos pe teren plat cel puţin 2 ore pe zi în ultimele luni de sarcină , durata
unei plimbări nu trebuie să depăşească 30 – 45 min, gimnastică medicală în încăperi bine aerisite la interval de 3 – 4 zile, are ca
scop menţinerea tonusului muscular pe perioada sarcinii, învăţarea unor tehnici de respirare şi relaxare, ameliorarea circulaţiei
periferice, creearea unui tonus psiho-emoţional adecvat momentului naşterii. În lăuzie exerciţiile de gimnastică sunt necesare pentru
refacerea tonusului musculaturii abdominale, perineale şi pentru evitarea tromboflebitelor.
Călătoriile sunt evitate călătoriile lungi cu trenul sau cu maşina mai ales pe drumuri accidentate, se preferă drumuri scute, iar
drumurile lungi vor fi efectuate în etape sau deplasarea cu avionul, se evită în apropierea datei probabile a naşterii deplasarea în
afara localităţii de domiciliu, mai ales în locuri sau localităţi izolate.
Igiena corporală şi vestimentară
Îngrijirea corpului se face prin baie corporală generală de preferat cu duşul,mai ales în ultima lună de sarcină. Se folosesc apa
călduţă şi săpunul şi nu băile de abur sau apa rece ori fierbinte, ce pot produce contracţii uterine. Organele genitale se spală zilnic
cu apă şi săpun, deoarece, fiziologic, gravida poate avea o secreţie vaginală mai abundentă - „leucoree de sarcină". Nu se fac irigaţii
vaginale decât în unele afecţiuni, folosindu-se canula scurtă şi numai la indicaţia medicului. După luna a 5-a, leucoreea abundentă
se poate trata local sau medicamentos.
Sânii se spală zilnic cu apă şi săpun, iar mameloanele se tamponează cu o pânză aspră pentru a întări epiteliul, după care se ung cu
lanolină. Pentru mamelonul puţin proeminent se poate efectua „gimnastica mamelonului" prin apucare şi tracţiune în afară.
Dinţii se vor spăla de 2 - 3 ori/zi, iar fiecare gingie se va frecţiona 2 - 3 minute. Controlul stomatologic ne permite profilaxia
cariei dentare şi tratamentul precoce al afecţiunilor depistate. în cazul unei alimentaţii complete şi echilibrate, mugurii dentari se
formează în săptămâna 16 de gestaţie.
Îmbrăcămintea gravidei trebuie să fie lejeră şi comodă, conform anotimpului şi vârstei sarcinii, să permită efectuarea de mişcări
şi să nu producă compresiuni.
Sutienul să fie lat şi lejer şi să nu comprime sânii ,se va purta un sutien larg pentru sânii voluminoşi.
Se interzic centurile care comprimă abdomenul, purtarea jartierelor care favorizează edemele şi varicele.Încălţămintea să fie
comodă şi cu tocuri joase,se evită încălţămintea cu talpă plată.
Comportamentul sexual în sarcină
Comportamentul sexual în sarcină poate decurge normal în trimestrele I şi II; se reduce mult în trimestrul III, este recomandat să
se renunţe la ele, mai ales atunci cînd gravida prezintă contracţii uterine dureroase sunt indicate poziţiile laterale, iar în ultimele 2
luni este bine a fi complet evitat. La gravidele cu anumite antecedente obstetricale,gravide cu infecţii severe,avort habitual,
ameninţare de avort, iminenţă de naştere prematură se reduce activitatea sexuală din trimestrul II.
În timpul actului sexual, mai ales în ultimul trimestru, germenii ajung uşor în canalul cervical putând infecta membranele şi lichidul
amniotic expus florei microbiene din vagin.
Igiena alimentaţiei
În sarcină se asigură un regim alimentar echilibrat, diversificat, compus din alimente uşor digerabile şi asimilabile. Nevoile calorice:
necesarul caloric al gravidei este de 2200-2400 cal/ 24 h, în cazul efectuării unei munci fizice uşoare, 2500-3000 cal / 24 h pentru
gravidele care depun eforturi fizice moderate, aport caloric redus sub 1500-2000 cal /24 h la gravidele cu obezitate preexistentă
sarcinii , şi la cele care prezintă creşetere ponderală excesivă. Necesarul de alimente este mai crescut în trimestrele II şi III de
sarcină. Un regim corect instituit trebuie să cuprindă, pe lângă produşi fundamentali (proteine, glucide, lipide), vitamine (în special
A, D, E, F, K ,C) şi minerale, mai ales fier – 15mg /24 h şi calciu - 30mg /zi ce poate fi asigurat din 250 ml lapte sau 30 g brânză
de vaci. Acestea sunt luate din carne, peşte, unt şi lapte, ouă, cartofi, cereale, roşii, spanac, morcovi, varză, ţelină, fructe proaspete
sau uscate.Printr-o alimentaţie echilibrată acoperă integral necesarul de magneziu , fosfor, cupru , iod .Apa va fi folosită în cantitate
mare , se evită apele minerale şi băuturile carbogazoase.
Alimentaţia gravidei trebuie să ţină cont de vârsta gravidei, climat, particularităţi somatometabolice, vârsta sarcinii, sarcină unică
sau multiplă.
Este bine ca alimentele să fie proaspete şi preparate cât mai simplu. Se vor evita conservele de
carne, pateurile, vânatul, prăjelile, rântaşul, tocăturile, mâncărurile grase, condimentele şi
murăturile. De asemenea, se vor evita băuturile alcoolice care, prin conţinutul de etanol, pot
determina modificări neuro-psihice la nou-născut şi tutunul, găsindu-se urme de nicotină la nou-
născuţii proveniţi din mame intens fumătoare. Sarea există în cantităţi suficiente în alimente,
nefiind nevoie a se adăuga suplimentar în mâncăruri, cunoscându-se faptul că gravida are tendinţa
de a reţine apa în ţesuturi. Se va evita consumul de cafea.
Se va evita constipaţia, prin mişcare, alimentaţie şi, la nevoie, prin laxative uşoare.
Se va acorda o atenţie mare gravidelor care muncesc, cărora le trebuie o alimentaţie cu valoare
calorică superioară gravidei casnice.
Alimentaţia în travaliu se reduce la minimum, fiind rezumată la lichide uşor zaharate şi
vitaminizate. Necesităţile energetice se asigură în cea mai mare parte prin administrarea
parenterală de soluţii glucozate şi vitamine. In lăuzie, solicitările alimentare cresc cu 800 - 1.000
calorii pe zi. Pentru fiecare 100 g lapte matern este necesar un aport alimentar de 120 de calorii. Aportul
de lichide nu trebuie să depăşească 1.500 - 2.000 ml, atât în sarcină cât şi în lăuzie. Alimentaţia necorespunzătoare determină
toxemii, anemii carenţiale şi complicaţii ca: avort, prematuritate, malformaţii.
Medicamentele şi sarcina. În timpul sarcinii se impun restricţii la medicamente, acestea pot cauza avorturi , naşteri premature,
malformaţii congenitale. Medicaţia în primele 3 luni de sarcină va fi administrată cu multă grijă, în cazuri cu totul justificate (pentru
mamă (TBC, HTA, infecţii grave, diabet, cancer, lues, epilepsie, etc. sau făt ) respectând posologia şi contraindicaţiile. Impactul
medicamentelor cu organismul femeii gravide şi organismul fătului poate fi fatal.
Administrarea medicamentelor contraindicate în primul trimestru de sarcină poate determina malformaţii congenitale, iar în ultimul
trimestru de sarcină determină efecte nedorite în perioada travaliului sau în post partum imediat la mamă şi făt;
Sunt contraindicate: citostaticele, produsele imunologice netestate la gravide; iodura de potasiu şi propiltiouracilul, substanţe
tireostatice, antipsihotice şi tranchilizante, diazepamul, sulfamidele, derivaţii chininei, corticoizii, unele antibiotice (tetraciclină,
streptomicină, doxiciclină) administrate în primul trimestru de sarcină pot încetini creşterea osoasă, formarea smalţului dentar şi
modificarea culorii dinţilor; pot da surditate la copil; hormonii sexuali înlocuitorii de plasmă, adeseori folosiţi în perioada sarcinii
în travaliu sau la naştere (de exemplu dextranul), antiinflamatoriile nesteroidiene: aspirina poate prelungi durata gestaţiei şi creşte
riscul hemoragiei după naştere la mamă şi nou-născut; anestezicele folosite sub diverse forme în practica obstetricală oferă un risc
deosebit, uneori maxim, atât mamei cât şi fătului.
Anestezia este condiţionată, în primul rând, de faptul că majoritatea intervenţiilor obstétricale se fac în condiţii de urgenţă, pe
paciente insuficient pregătite şi investigate, uneori epuizate neurofizic, după travaliu prelungit, hiperalgic sau cu gravide având un
dezechilibru volemic şi anemie severă, gravidă şocată etc. Astfel, anestezia trebuie să rezolve şi deşocarea şi reanimarea gravidei.
Anestezicele prin supradoze pot da greaţă, vomă, paloare, agitaţie neuropsihică, hipotensiune, convulsii, deprimarea activităţii
cardio-pulmonare. Anestezia generală în obstetrică oferă un risc deosebit atât pentru mamă cât şi pentru făt, riscul este maxim
pentru persoanele neinvestigate şi nepregătite. Controlul medical prenatal, prin examinarea periodică, atentă şi explorarea
paraclinică a gravidei oferă un real folos rezolvării cazurilor de urgenţă prin posibilitatea aprecierii „terenului gravidic", reducând
riscul operator şi anestezic. Terenul gravidic patologic preexistent, sau apărut în timpul sarcinii sau în travaliu, indiferent de natura
şi formele de manifestare ridică, risc obstétrical şi anestezic. Riscul anestezic este foarte crescut nu numai în cazul asocierii sarcinii
cu insuficienţa respiratorie, obezitate, diabet, disgravidii severe, insuficienţă cardiacă decompensată, tulburări de coagulare, anemii
severe etc., ci şi după administrarea de oxistin sau prosta-glandine, medicamente folosite des în travaliu.
Ţinând cont de complicaţiile postoperatorii datorate anestezicelor, tehnicii propriu-zise, aparatură, terenul gravidic, tehnica
specialistului şi a cadrelor ajutătoare, accidentele intra şi postoperatorii, gradul de risc fetal etc., se ajunge la concluzia că indicaţia
operaţiei cezariene şi a oricărei intervenţii obstétricale este numai medicală.
În general nu se vor folosi medicamente fară date complete şi actuale privind indicaţiile, contraindicaţiile, efectele secundare la
gravidă şi făt, cât şi modul de utilizare al lor. Administrarea profilactică de medicamente, chiar preparate de fier sau vitamine la
gravide cu sarcină cu indici normali nu este indicată în prezenţa unei alimentaţii şi regim de viaţă normale.
Trebuie menţionată restricţia până la evitarea consumului de alcool etilic, care poate provoca întârziere mentală sau sindrom de
alcoolism la fat, condimente, tutun. în perioada de gestaţie, mai ales în primele 3 luni de sarcină, medicamentele se vor administra
numai la indicaţia medicului, care oferă discernământ şi responsabilitate.
Pregătirea psihologică a femeii însărcinate
Gravida trebuie să-şi păstreze modul de viaţă obişnuit, să-şi continue legătura cu familia şi cu prietenii, să vizioneze spectacole, să
asculte muzică, toate cu condiţia să nu obosească, să doarmă suficient, să evite contactul cu persoanele bolnave.
Gravidei i se va explica necesitatea supravegherii, pe timpul perioadei de gestaţie, de către cadrele medico-sanitare, care o vor lua
în evidenţă şi o vor programa pentru viitoarele controale periodice.
Cu acest prilej, gravidei i se va arăta că sarcina este un fenomen natural, cu efecte benefice asupra organismului: femeia trebuie
liniştită şi asigurată că totul va avea o evoluţie favorabilă, cu atât mai mult trebuie să ţinem seama de labilitatea psihică din timpul
sarcinii şi ulterior, al lăuziei. Gravidei trebuie să i se îndepărteze teama de necunoscutul fenomenului de naştere, să asculte sfaturile
cadrelor medico-sanitare, să manifeste încredere în obstetricianul care îi supraveghează sarcina şi, ulterior, naşterea, să îndepărteze
„sfaturile" persoanelor neavizate.
De asemenea, i se va recomanda pregătirea din timp a trusoului personal şi al viitorului nou-născut (aproximativ din luna a şaptea
de sarcină).
Se recomandă plimbările în aer liber, cel puţin o oră pe zi şi efectuarea mişcărilor de gimnastică învăţate, cu exerciţii uşoare,
neobositoare; acestea cresc capacitatea respiratorie, tonusul musculaturii abdominale, activează circulaţia sângelui, ameliorează
starea neuropsihică a gravidei, creându-i o senzaţie de bine, de destindere, influenţează favorabil peristaltismul intestinal.
Se interzice fumatul, care reduce greutatea nou-născuţilor, creşte riscul naşterii unor feţi morţi şi al prematurităţii, accentuează
senzaţia de greaţă şi vărsăturile.
În apropierea termenului de naştere se va evita efectuarea de călătorii, înaintea drumului fiind necesară consultarea medicului
obstetrician.
Profilaxia bolilor infecţioase: evitarea contactului cu persoane bolnave, evitarea aglomeraţiilor în perioada epidemiilor, evitarea
alimentaţiei în cazul lipsei temporare a posibilităţilor de igienizare a alimentelor, mâinilor şi mediului.
Vaccinarea în timpul gravidităţii. Vaccinurile, prin natura lor sunt potenţial feto sau embriotoxice prezentând risc de avort, naşteri
premature sau malformaţii congenitale. Singurul vaccin recomandat de rutină la gravidă, este vaccinul antitetanic ,bine suportat şi
chiar recomandat la gravidele nevaccinate, se efectuează cu vaccinuri inactivate sau cu anatoxină tetanică purificată şi
absorbită(ATPA), se previne un eventual tetanos neonatal.
După unii autori, se recomandă vaccinul dT(bianatoxino- diftero-tetanic). Dacă în ultimii 10 ani gravidele nu au primit o doză de
dT vor primi o doză rapel.
Gravidele parţial imunizate sau neimunizate contra tetanosului li se efectuază vaccinarea completă cu trei doze dT, iar gravidelor
cu indicaţie de vaccinare în timpul sarcinii care nu au efectuat întreaga serie de doze dT după naştere li se va efectua întreaga serie
necesară asigurării protecţiei . Vaccinul contra hepatitei B este recomandat femeilor inclusiv gravidelor din grupa de risc înalt de
infecţie cu HBV; vaccinarea antigripală este indicată femeilor cu risc crescut de complicaţii ale gripei. Mai sunt permise la gravide
în situaţii deosebite: vaccinarea antirabică; vaccinarea antipoliomielitică cu vaccin administrat numai parenteral , calea orală este
contraindicată; vaccin antiamaril, dacă va trebui să călătorească în zone cu risc de febră galbenă. Vaccinul antirubeolic este
contraindicat în primele 3 luni de sarcină şi trebuie evitat în lunile următoare; după naştere medicul poate recomanda vaccinarea
contra rubeolei(pentru ca la următoarele sarcini femeia să fie imună) iar dacă femeia s-a vaccinat cel puţin 1 lună să evite sarcina.
Imunizarea pasivă cu imunoglobuline a femeilor gravide, nu prezintă riscuri pentru fetus.

NAŞTEREA - PREGĂTIREA GRAVIDEI PENTRU NAŞTERE ŞI ASISTENŢA LA


NAŞTERE

Definiţie:
Naşterea cuprinde un asamblu de fenomene funcţionale şi mecanice care duc progresiv la expulzia
spntană a fătului în afara căilor genitale materne , la sfârşitul gestaţiei,fără complicaţii materne sau
fetale. După OMS naşterea este „ expulzia sau extracţia completă din corpul mamei,independent
de durata gestaţiei, a unui produs de concepţie care după această separare , resipră sau manifestă
oricare alt semn de viaţă , ca bătaie a inimii , pulsaţia cordonului ombilical, sau contacţia efectivă
a unui muşchi supus acţiunii voinţei , fie că a fost sau nu tăiat cordonul ombilical şi fie că placenta
a rămas sau nu ataşată”.
Naşterea poate fi:
- normală (eutocică): se realizează pe căi naturale, în prezentaţie longitudinală, craniană
flectată sau pelviană,cu făt la termen are loc intre a 38-42 a săptămână de amonoree
- anormală (distocică) sau patologică datorită unor distocii mecanice sau dinamice , vicii de
prezentaţie , malformaţii fetale sau suferinţă fetală ce necesită intervenţie medicamentoasă ,
obstetricală sau chirurgicală pentru terminarea actului naşterii; datorită unor anomalii de durată:
naşterea prematură ( se produce intre a 28 -37 a săptămână de amenoree ), naştere în cazul sarcinii
cu termen prelungit (depăşeşte cu 14 zile durata normală gestaţională de 40 săptămâni)
Naşterea spontană este atunci când se declanşează de la sine , naşterea provocată atunci când este
consecutivă unei intervenţii exterioare (medicală , chirurgicală, criminală) .
- unică (cu un singur făt) sau multiplă,(gemelară tertiară etc)
- pe căi naturale sau chirurgicală (cezariană)
EXAMENUL GRAVIDEI LA TERMEN. PREGĂTIREA PROPRIU-ZISĂ PENTRU
NAŞTERE.
Naşterea este anunţată de unele semne premonitorii/semnele pretravaliului:(CUD, mai ales
noaptea;eliminarea dopului gelatinos, uneori pătat de sânge;colul este moale, se scurtează şi devine
permeabil la deget), ce determină gravida să se prezinte la maternitate de urgenţă. Începerea
travaliului este anunţată de unele semne principale( se consideră că travaliul începe, când există
col şters, o dilataţie a orificiului colului uterin de 2cm şi contracţii uterine sistematizate – ritmice
şi progresive) şi semne secundare. Gravida ajunge la maternitate, fiind alertată de unul dintre
semnele principale prezentate mai jos. La internare se efectuează un examen clinic riguros al
gravidei, în urma căruia se decide fie internarea direct în sala de travaliu; internarea în secţia de
obstetrică, în aşteptarea travaliului; prognosticul desfăşurării naşterii; necesitatea unei intervenţii
adecvate.
Examenul gravidei pentru internare şi asistenţă la naştere cuprinde: anamneza sau
interogatoriul, examen medical generel, examenul obstetrical (inspecţie , palpare, auscultaţie,
tuseu / tact vaginal, măsurarea abdomenului şi bazinului).
Anamneza sau interogatoriul precizează:
- contracţii uterine dureroase: momentul apariţiei, intensitatea, frecvenţa;
- pierderea lichidului amniotic: da/nu, dacă da de cât timp.
- se studiază documentele gravidei, carnet sau caiet, se completează antecedentele personale
fiziologice, patologice, familiare; antecedentele obstetricale( număr de sarcini, evoluţia acestora,
naşteri anterioare, avorturi;
- evoluţia sarcinii actuale, se precizează: DPM, DPN, afecţiuni care au însoţit sarcina, examinări
paraclinice deosebite, tratamente urmate pe parcursul sarcinii.
Examenul medical general: măsurarea greutăţii, înălţimii, temperatura, tensiunea arterială,
determinarea albuminei şi a glucozei în urină.
Examinarea rapidă a aparatelor respirator şi cardio-vascular a pacientelor care nu s-au prezentat la
nici o consultaţie prenatală , se verifică grupa sanguină şi Rh-ul dacă nu sunt trecute în carnetul
gravidei.
Pregătirea gravidei pentru examenul obstetrical constă în: dezbrăcarea femeii, aşezarea în poziţie
ginecologică se efectuează toaleta externa a vulvei, se îndepartează pilozităţile (pentru naştere), se
spală cu apă călduţă fără substanţe antiseptice, se efectuează clisme evacuatoare.
Examenul obstetrical:
Se măsoară diametrele bazinului cu ajutorul pelvimetrului – pelvimetria externă aplicând vârfurile
butonate ale pelvimetrului pe reperele anatomice se citeşte pe cadran distanţa în cm: diametrul
bispinos 23-24cm, diametrul bicrest 27-28 cm, diametrul bitrohanterial 31-32 cm, diametrul
antero-posterior extern (Baudeluque) sau conjugata externa 19-20 cm, diametrul antero-posterior
la nivelul stramtorii inferioare 9-9,5 cm si creşte până la 11-12. Se măsoară diametrul utilizabil
obstetrical sau pelvimetria internă prin efectuarea tuşeului vaginal cu respectarea strictă a normelor
de asepsie.Se îmbracă manuşa sterilă, se introduc degetele index si mediu in vagin până în fundul
de sac posterior al vaginului, se ia contactul cu sacul, se urmareste concavitatea sacrată în sus până
se atinge promontoriul. Cu cealaltă mână se apasă pe mâna examinatoare la nivelul unde aceasta
atinge marginea inferioară a simfizei pubiene. Se scot degetele din vagin şi se măsoară cu
pelvimetrul sau cu panglica de la vârful degetului examinator(medius) până la locul marcat de
unghie rezultând conjugata diagonală din care se scade grosimea simfizei 1,5-2cm, se obţine
conjugata vera, diametrul utilizabil obstetrical. Normal este 10,5 pana la 11 cm. Tuşeul vaginal
furnizează informaţii despre colul uterin, starea membranelor(rupte-degetul ce trece prin colul
înmuiat ia contact cu prezentaţia, se scurge lichid amniotic; intacte-degetul întânleşte bombarea
elastică a pungii apelor, nu se elimină lichid amniotic), prezentaţia(tipul, eventualele prezentaţii
distocice, raportul cu strâmtoarea superioară- mobilă,aplicată,fixată,coborâtă), starea bazinului
osos si bazinului moale.
Inspecţia apreciază volumul uterului şi forma sa.
Măsurarea înălţimii fundului uterin(IFU),cu centimetrul, la termen măsoară 32-34cm, care
permite să se facă şi o apreciere asupra fătului, măsurarea circumferinţei abdominale la nivelul
ombilicului la termen este de 92-95cm.
Palparea, dă informaţii asupra: poziţiei fătului(longitudinală, transversală), prezentaţiei
fătului(craniană, pelviană, transversă), poziţia spatelui fetal, surprinderea întăriri muşchiului
uterin(contracţia uterului-semn obiectiv )prin examinarea cu mâna pe uter.
Auscultaţia BCF(130-150/min) se face cu stetoscopul obstetrical sau cu eco-Doppler.
La debutul travaliului este recomandată efectuarea monitorizării electronice continuă, cu
cardiotocograful, care înregistrează concomitent contracţiile uterine dureroase(CUD) şi bătăile
cordului fetal(BCF), aprecierea efectului contracţiilor asupra BCF-urilor.
După terminarea examenului se poate aprecia dacă gravida este în pretravaliu, travaliu sau fals
travaliu, se dă prognosticul naşterii: tipul prezentaţiei, volumul fătului, calitatea CUD, starea
bazinului şi a colului uterin, în funcţie de care se stabileşte calea de naştere: joasă sau înaltă, sau
prin cezariană.
SEMNELE DECLANŞĂRII TRAVALIULUI:
Semnele principale:
-Contracţii uterine ritmice şi dureroase – este semnul cel mai frecvent întâlnit al debutului
travaliului; la început sediul durerilor este lombo – abdominal, apoi cu timpul se localizează la
nivelul uterului. La debut CUDapar la interval de 30 sau la 20 devin progresiv mai frecvente şi
mai intense, la15, la 10,apoi la 5( încetează odată cu naşterea copilului), uneori CUD sunt
distanţate de la 20 la 5, ceea ce impune plecarea la maternitate pentru internare.
- Eliminarea(pierderea) dopului gelatinos. La nivelul vulvei apar secreţii(glere) muco-gelatinoase
cu striuri de sânge, semn ce precede întrarea în travaliu cu câteva ore înainte, dar acest interval se
poate prelungi până la câteva zile.
- Ruptura membranelor(ruptura pungii apelor/pierderea apelor) – constă în scurgere de lichid
amniotic. Pierderea este spontană, imprevizibilă şi nedureroasă, poate fi abundentă sau doar
zemuindă şi determină spitalizare imediată a gravidei deoarece cavitatea uterină comunică direct
cu exteriorul şi există riscul infecţiei(copilul nu mai este atât de bine protejat); ruperea
membranelor expune la riscul procidenţei de cordon.
- Deschiderea colului – sub efectul contracţiilor, colul se scurtează(se şterge), apoi se dilată
progresiv până atinge un diametrul de 10cm.
Semnele auxiliare:
Dureri discrete localizate în hipogastru şi lombo-abdominal, postura ortostatică şi mersul devin
greoaie, dificile, apare „mersul legănat, de raţă”, acesta indică angajarea capului fătului; polakiurie,
respiraţia femeii devine uşoară, ca rezultat al coborârii fundului uterului, colul se inmoaie şi mai
mult şi se scurtează.

ASISTAREA NAŞTERII

Naşterea normală se desfăşoară de-a lungul unor procese succesive numite „perioadele" sau
„fazele" naşterii. După unii autori aceste perioade bine delimitate, sunt în număr de trei:1 perioada
de dilataţie/travaliul normal, 2. perioada de expulzie a fătului, 3. perioada de expulzie a placentei
(delivrenţa) şi a anexelor fetale; iar după alţi autori perioadele sunt în număr de patru, la cele trei
se adaugă cea de a 4-a perioada sau perioada de postpartum imediat/perioada de consolidare a
hemostazei( perioadă admisă numai de unii autori).
Travaliul normal pentru primipare este de 8 - 10 ore, iar pentru multipare este de 5 - 8 ore. Travaliul
propriu-zis este precedat de pretravaliu ce prezintă următoarele simptome: contracţii uterine
dureroase, neregulate, mai ales noaptea; presiunea scade în etajul abdominal superior şi creşte în
pelvis; eliminarea, a dopului gelatinos, uneori pătat de sânge; colul, moale, se scurtează şi devine
permeabil la deget.
Travaliul propriu-zis începe odată cu apariţia contracţiilor uterine dureroase(CUD), sistematizare
care modifică colul.
Semnele clinice ce anunţă începutul naşterii sunt: contracţiile uterine sistematizate, cu caracter
progresiv şi cu modificări ale colului uterin; eliminarea dopului gelatinos; bombarea membranelor
ce solicită orificiul uterin.
Debut de travaliu se consideră atunci când există col şters şi o dilataţie a orificiului uterin de 2 cm,
cu contracţii ritmice şi progresive (sistematizate).
1.Perioada întâi sau de dilataţie cervicală durează 8 - 10 ore la primípare şi 6 - 8 ore la
multipare/secundípare, până la 10 ore fiind considerată o durată normală. Această perioadă nu
trebuie să depăşească 11-12 ore.
Conduita de urmat în perioada de dilataţie.
Aducerea pacientei în sala de travaliu, instalarea unui cardiotocograf pentru aprecierea calităţii
contracţiilor, se va realiza un tuşeu vaginal pentru aprecierea: gradului de dilataţie, a nivelului de
angajare a fătului, a poziţiei şi tipului de prezentaţie.
Montarea unei perfuzii intravenoasă periferică, cu soluţie Ringer sau glucoză 5%. Măsurarea cu
reguralitate a TA şi a pulsului mamei.
Pentru supravegherea eficientă a travaliului, moaşa /asistenta medicală trebuie să urmărească cu
atenţie şi să noteze în partogramă(act medico-legal, în caz de accidente la naştere) toate
observaţiile asupra travaliului în evoluţie: dinamica CUD respectând regula „din ce în ce”: mai
dese, mai lungi, mai dureroase; BCF: aprecierea ritmicităţii şi intensităţii lor; starea generală a
mamei; evoluţia dilataţiei colului: supleţea marginilor colului; progresiunea prezentaţiei: mobilă,
aplicată, fixată, coborâtă; starea membranelor, iar după ruperea lor în prezentaţiile craniene, la
dilataţie de 6cm se apreciază volumul şi aspectul lichidului amniotic.
Verificarea dilataţiei colului la 2-3 ore, fără să se depăşească 4 ore, se face prin tact vaginal sau
rectal, de către medicul obstretician care dirijează travaliul, iar după ruperea membranelor, tactul
vaginal se face numai de 2-3 ori, în perfecte condiţii de asepsie şi antisepsie, existând risc crescut
de infecţie.În timpul travaliului BCF vor fi ascultate la interval de 30 minute - în cazul
membranelor intacte şi la interval de15 minute - după ce membranele s-au rupt; în expulzie se
ascultă mai des, uneori chiar după fiecare CUD. Modificarea dinamicii uterine şi a BCF, va fi
adusă imediat la cunoştinţă medicului obstetrician.
Contracţiile uterine, dureroase, iniţial la 10 - 15 minute, cresc progresiv în frecvenţă, durată şi
intensitate, producând nelinişte, anxietate, agitaţie, sunt greu suportate de gravida nevrotică sau
fricoasă. Eficacitatea contracţiilor uterine dureroase, este dată de ştergerea şi dilatarea colului
uterin(colul se înmoaie, se scurtează, apoi se şterge), progresiunea prezentaţiei şi eliminarea
dopului gelatinos cu striuri sangvine. Pereţii colului sunt înglobaţi în segmentul inferior, formând
canalul segmento-cervical, ce se destinde pasiv în urma contracţiilor uterine dureroase, puternice;
cavitatea uterina se continuă astfel cu canalul vaginal, formând canalul de naştere. Marginile
orificiului uterin se subţiază, se întind, dilataţia orificiului creşte până la 10 cm, formând dilatada
completă, aceasta marchează sfârşitul perioadei de dilataţie. „Punga apelor" bombează şi
membranele se rup la o dilataţie de 6 - 7 cm.
Ruperea membranelor se face spontan sau artificial. Într-o naştere normală membranele(punga
apelor) se rup la o dilataţie aproape completă 7-8 cm, sau 4-5 degete, presiunea uterină este mare,
membranele cedează şi se rup. Ruperea membranelor se face: normal/spontan(explicat mai sus);
se pot rupe prematur, înainte de debutul CUD gravida nu este intrată în travaliu; precoce ruperea
se produce în cursul travaliului, la o dilatare incompletă; ruperea tardivă o dată cu degajarea
prezentaţiei; artificială, membranele se rup de către medic- intervenţie medicală, când dilataţia
colului este peste 6 cm, sau in caz de intervenţie criminală. După 6 ore de la ruperea membranelor,
infecţia amniotică este probabilă, iar la 18-24 ore este sigură. Cunoaşterea integrităţii membranelor
este de mare valoare pentru persoana care supraveghează şi dirijează travaliul, deoarece de ea
depinde conduita în continuare. După ruperea spontană a membranelor, prezentaţia fătului
coboară, intră în contact cu canalul segmentocervical, pe care îl destinde, iar descărcarea unei noi
cantităţi de ocitocină se produce reflex. Se dublează, probabilitatea de mortalitate fetală dacă
perioada de dilataţie depăşeşte 12 h la primipare şi 8 h la secundipare.În această perioadă femeia
poate deveni agitată.
2. Perioada a doua sau de expulzie a fătului - Conduita în expulzia fătului.
Perioada de expulzie a fătului începe când prezentaţia apare la vulvă. Când apar primele contracţii
expulzive, pacienta se transportă în sala de expulzie, se aşază, pe masa ginecologică.
Se efectuează toaleta vulvoperineală şi se pregăteşte câmpul operator, realizând o dezinfecţie largă
suprapubiană, vulvoperineală şi dezinfecţia feţei posterioare a coapselor, până la 1/3 inferioară a
lor prin badijonare cu alcool iodat, septozol, sau alte antiseptice. Se izolează zona vulvoperineală
cu câmpuri sterile. Persoana care asistă naşterea îşi dezinfectează mâinile şi îmbracă echipament
steril(halalt, mască şi mănuşi). Se explică gravidei modul de coordonare a efortului expulziv,
folosirea presei abdominale, relaxarea între contracţii. La apariţia contracţiei uterine, parturienta
va inspira profund de 2 - 3 ori, urmându-i un efort expulziv de 15-30 secunde. Va repeta aceasta
de 2 - 3 ori în cursul fiecărei contracţii. In pauzele dintre contracţii i se administrează oxigen.
Expulzia va fi moderată, pentru a se cruţa integritatea ţesuturilor moi. Craniul apare lent la orificiul
vulvar, se degajă uşor, după infiltrare cu novocaină 1% (60 - 80 ml) a perineului. Când se indică
epiziotomia, se decoronează craniul de perineu, se face incizie atât cât este necesar.
Perioada de expulzie a fătului durează 30 - 45 minute la primipare şi 15-20 minute la multipare,
începe odată cu dilataţia completă, când prezentaţia(coboară în medie cu 1cm/oră la primipare şi
2cm /oră la multipare) este coborâtă pe planşeul pelviperineal, cu sau fără ruperea membranelor.
Filiera pelvigenitală, ce trebuie străbătută de produsul de concepţie, prezintă: strâmtoarea superioară (sau intrarea în pelvisul mic),
excavaţia (sau conductul), strâmtoarea inferioară sau ieşirea din pelvis.
Pentru a trece prin această filieră osoasă, prezentaţia execută trei timpi principali sau timpii naşterii; angajarea, coborârea şi
degajarea prezentaţiei; fătul execută şi unele mişcări suplimenare de orientare, flexie, rotaţie internă şi externă şi înclinare laterală.
Mişcările craniului şi ale trunchiului sunt asociate, trunchiul repetând mişcările craniului. Cea mai frecventă prezentaţie este cea
longitudinală craniană (96%).
Prezentaţia poate fi: prezentaţie occipito-iliacă stângă anterioară(OISA)- cea mai frecventă;
prezentaţie facială, care permite naşterea pe cale joasă, dar este mai delicată şi mai prelungită;
prezentaţia pelvină, reprezintă 3-4% din prezentaţii, se depistează la consultaţiile din lunile a-8-a
, a -9-a şi la ecograf, majoritatea obstetricienilor indică cezariană; prezentaţia frontală, permite în
general naşterea pe cale joasă.
Contracţiile uterine se succed, la 2 - 3 minute, durând 40 - 50 de secunde, devin mai puternice şi
cu eficienţă mai mare. După un timp, ele vor fi însoţite şi de contracţii reflexe ale muşchilor
abdominali şi diafragmei, apărând astfel contracţiile uterine expulzive. Expulzia fătului în
prezentaţie cefalică, se derulează în felul următor: fătul este împins, prin canalul de naştere, caudal,
până la introitul vulvar.
În această perioadă presiunea abdominală, combinată cu forţa contracţiilor uterine determină
expulzia fătului. Expulzia trebuie ajutată cu mâna, pentru a obţine o naştere controlată, nici prea
rapidă, nici prea lentă şi să se evite pe cât posibil ruptura perineului. În timpul expulziei unele
naşteri se anunţă dificile, parturienta poate fi ajutată dacă se impune prin efectuarea
epiziotomiei(incizie mediană a perineului), prin aplicarea forcepsului în expulzia fătului, sau a
ventuzei, sau necesită operaţie cezariană.
Presiunea exercitată pe planşeul pelviperineal induce reflexul de screamăt(ducând la expulzia
fătului în afara canalului de naştere occiputul se deflectează dedesubtul simfizei; după expulzia
capului copilului, se efectuează o mişcare de rotaţie, umerii se vor plasa în poziţie
anteroposterioară, apoi se coboară capul şi se degajă umărul anterior, după care se ridică uşor
capul, apoi se degajă umărul posterior; apoi corpul şi membrele se degajă fără probleme. La
apariţia feţei, aspirăm sau ştergem secreţiile bucofaringiene, pentru a preveni aspiraţia lor.
Expulzia se termină după o dublă clampare/pensare a cordonului ombilical după care se efectuează
secţionarea acestuia. După expulzie se aşează fătul pe un scutec călduţ se tamponează tegumentele,
scutecul ud se îndepărtează. Pe masa pregătită special în imediata apropiere a mesei ginecologice
se acordă nou-născutului primele îngrijiri : se face dezobstrucţia căilor respiratorii
superioare, se pensează cordonul ombilical cu două pense Pean, una la 10-15 cm de la inserţia
abdominală a ombilicului, cealaltă pensă înspre vulva parturientei, se secţionează cordonul
ombilical între cele două pense, cu foarfecele chirurgical.
Se ligaturează/clampează cordonul ombilical după încetarea pulsaţiilor arterei ombilicale, iar
în cazul nou-născuţilor în stare de asfixie, ligaturarea cordonului ombilical se face imediat după
naştere , se secţionează la 1 cm deasupra ligaturii cu foarfecele chirurgical curb steril. Se face un
nod dublu cu cele două capete de fir libere, un nod de siguranţă peste suprafaţa bontului, apoi se
secţionează firele – „ligatura în dop de şampanie”, sau face un fel de capişon. Suprafaţa secţionată
a bontului se tamponează cu o soluţie antiseptică (tinctură de iod, alcool iodat, septozol), apoi se
observă dacă mai sângerează. Cordonul mai gros se leagă mai sus, astfel ca, în caz de secţionare,
să putem face o a doua legătură.
Se pansează bontul cu comprese sterile stropite cu alcool de 70ºC, crestate pe una din laturi până
la jumătate, iar deasupra punem un strat de vată sau mai multe comprese se fixează cu o faşă, nu
se va folosi leucoplast, irită pielea; după unii autori se aplică pe bontul ombilical un pansament
steril uscat peste care tragem o faşă. Asistenta va controla frecvent în primele 24 ore pansamentul
ombilical pentru a depista la timp o eventuală hemoragie.
Se arată copilul mamei, se are grijă ca aceasta să verifice sexul.
Se stabileşte identitatea, se pune o brăţară/cartonaş cu un număr la mâna copilului, identic cu cel
dat mamei, numele mamei, data, ora naşterii, sexul şi greutatea copilului, pentru a evita confuziile
cu alţi nou născuţi de acelaşi sex.
Examenul clinic al nou.născutului se efectuează complet şi rapid, este de preferat ca examinarea
să se facă încă de la naştere, de cel care a asistat naşterea, se cercetează integritatea organismului
pentru a depista eventualele malformaţii congenitale
Se apreciază starea nou-născutului după criteriile Virginiei Apgar. Evaluarea se face la 1, 2, 5
şi la 10 minute. Fiecare parametru este notat cu un punctaj(0,1,2), suma lor reprezintă scorul
Apgar. Un scor Apgar 10, 9, 8, corespunde unei stări clinice bune, scorul 7 se poate echivala cu
apneea tranzitorie, scorul 6,5,4 cu asfixia albastră,iar scorul 3,2,1 se apreciază ca fiind
corespondentul asfixiei albe.
Profilaxia oftalmiei gonococice şi a vulvitei(la fetiţe). Oftalmia purulentă a nou născutului poate
duce la orbire. Profilaxia se face imediat după expulzia capului, ochii nn se curăţă de secreţiile
palpebrale şi oculare potenţial infectate din vaginul mamei, cu un tampon înmuiat în apă sterilă
sau ser fiziologic steril. Glandele lacrimale ale copilului nu funcţionează şi din această cauză nu
există funcţia antiseptică protectoare a lacrimilor. Se intilează în sacul conjuctival după metoda
Crede(pleoapele larg deschise), în fiecare ochi 1-2 picături de nitrat de argint 0,75%-1%, sau dintr-
un colir antibiotic; se îndepărtează excesul apoi se masează uşor pleoapele în sens circular, apoi se
şterg ochi cu ser fiziologic steril. Soluţia trebuie să fie proaspătă, păstrată în recipiente de culoare
închisă. Profilaxia vulvitei la fetiţe, se îndepărtează labiile şi se pun 1- 2 picături de nitrat de argint
soluţie 0,75-1%.
Se cântăreşte şi se măsoară lungimea şi perimetrele nou-născutului, se înfăşă, se arată mamei,
după care se trimite în secţia de pediatrie.
3. Perioada a treia sau de expulzie a placentei (delivrenţa) şi a anexelor fetale corespunde
perioadei cuprinse între sfîrşitul expulziei nou-născutului şi expulzia placentei, durează 15-20 de
minute.Această perioadă cuprinde trei faze:- o mică perioadă de repaus fiziologic imediat după
expulzie, care durează 5-10-15 minute;- dezlipirea sau decolarea placentei; în această fază reapar
contracţiile uterine durează 10-20-30 de minute;- faza a- III-a, de expulzie a placentei din vagin şi
a membranelor, în a afara canalului genital, aceasta durează 1-5 minute. Expulzia placentei poate
fi normală(fiziologică) sau anormală(patologică) când apar complicaţii.
DE REŢINUT! Expulzia normală a placentei se realizează în trei timpi constă în dezlipirea
placentei , coborârea în vagin şi expulzia placentei şi a membranelor.
Conduita în perioada de expulzie/delivrenţă a placentei.
Placenta după expulzie este atent examinată: formă, culoare, integritatea lobilor şi a membranelor,
locul de inserţie a cordonului ombilical, prezenţa infarctelor etc. Se face controlul manual al
cavităţii uterine, pentru a extrage cheagurile de sânge şi eventual resturile de membrane şi de
cotiledoane. De reţinut! Extracţia manuală a placentei este indicată în cazul în care: delivrenţa
depăşeşte 30 de minute; sîngerarea vaginală este peste 500 ml; intervenţii obstetricale. Se face
suturarea eventualei epiziotomii. Mama se menţine încă 2 ore în sala de travaliu, se supraveghează
funcţiile vitale şi vegetative, comportamentul, starea generală etc. Dacă aceasta doreşte, i se aduce
copilul la sân ,numai după ce a fost complet examinat.
4. Perioada de postpartum imediat/perioada de consolidare a hemostazei. Perioada a patra sau
de postpartum imediat cuprinde primele 24 de ore după naştere şi delivrenţa, când se consolidează
hemostaza. În această perioadă contracţia uterului determină obstruarea vaselor uterine din stratul
plexiform(ligaturile vii), iar vasele din miometru se vor tromboza. Supravegherea lăuzei este
obligatorie. Travaliul se termină odată cu expulzia placentei şi consolidarea hemostazei. În cazul
prezenţei unei hemoragii, asistenta anunţă imediat medicul.
NURSINGUL GRAVIDEI ÎN TRAVALIU – ASISTAREA NAŞTERII
CULEGEREA INFORMAŢIILOR:
- vârsta sarcinii: ultima consultaţie, ultima ecografie; numărul sarcinilor, cum au decurs, tipul
naşterii precedente; prezentaţie anormală sau sarcină multiplă;
- timpul scurs de la ruperea membranelor;
- la tuşeul vaginal: prezentaţia dacă este normală sau nu;
- integritatea membranelor; contracţii, senzaţia de împingere; suflu cord fetal; culoarea lichidului
amniotic;
- se observă semnele de gravitate: suferinţă fetală: lichid amniotic colorat, modificări BCF,
hemoragie, procidenţa de cordon;
- prezentaţie oblică sau transversală;
- prematuritate.
PROBLEME:
Anxietate posibil cauzată de:
- anticipării evenimentelor negative;
- schimbările fizice pe măsură ce travaliul se instalează;
- labilitatea emoţională;
- apariţia nou născutului.
Durere datorată lipsei de cunoaştere a metodelor de control al durerii, manifestată prin: facies
crispat, plâns, geamăt, ţipăt, CUD;
Disconfort datorită:
- evenimentelor ameninţătoare: spitalizarea , travaliu
- contracţiilor uterine dureroase;
- urgenţei / necesităţii imperioase de a urina şi frecvenţei micţiunilor;
Deficit de cunoştinţe în legătură cu:
- evoluţia sarcinii, naşterea şi îngrijirea copilului;
- declanşarea travaliului ;
- autoîngrijirea în perioada lăuziei;
- recunoaşterea semnelor de pericol ce prevestesc naşterea;
Epuizare cauzată de:
- efortul de la naştere;
- dificultatea în a stăpâni stresul legat de modul cum va decurge naşterea;
Cunoştinţe insuficiente în legătură cu comportamentul în timpul travaliului datorită lipsei de
informare
Probabilitatea atingerii integrităţii fizice datorată oboselii, agitaţiei, pierderii de sânge în timpul
travalului: manifestată prin risc de complicaţii ;
Alterarea confortului în legătură cu apariţia hemoroizilor, varicelor, eventuala epiziotomie
OBIECTIVE :
Gravida :
- să-şi exprime teama, neliniştea în legătură cu modul cum va decurge travaliul sau orice altă
problemă ce o frământă;
- să colaboreze cu asistenta/moaşa şi medicul să atenueze starea de anxietate legată de
evenimentele ameninţătoare: ruperea precoce a membranelor, modificarea BCF, sau a mişcărilor
fetale, circulară de cordon, naştere prematură etc.
- să nu prezinte modificări de dinamică uterină;
- naşterea să se producă fără incidente majore;
- să nu se instaleze suferinţe fetale;
- să cunoască metodele nonfarmacologice de control al durerii
- să se prevină accidentele ce pot apare în timpul travaliului şi după acesta.

INTERVENŢII :
Asistenta : primeşte parturienta în sala de naştere cu amabilitate, o linişteştepe ea şi pe aparţinători, se informează despre
paritate, desfăşurarea naşterilor precedente, frecvenţa CUD, pierderea lichidului amniotic: ora, culoarea, abundenţa; verifică
carnetul de muncă şi grupa sanguină şi Rh-ul. Anunţă moaşa sau medicul obstetrician . Pegăteşte materialul necesar pentru
examenul obstetrical: mănuşi, antiseptice, stetoscopul obstetrical sau cu ultrasunete, tensiometru.
Pregăteşte patul pentru parturientă prevăzut cu muşama, aleză; măsoară temperatura, TA, pulsul;determină albumina în urină, la
indicaţia medicului efectuează sondaj vezical dacă golirea vezicii nu se produce spontan şi clisma evacuatoare, dacă nu prezintă
scaun.
Ajută parturienta să se aşeze pe masa ginecologică sau în pat pentru examinare, după care transportă pacienta la sală de travaliu
dacă medicul indică, transportul se face în poziţie de decubit,dacă membranele sunt rupte.
În sala de travaliu se urmăreşte evoluţia travaliului după:
- situaţia dilataţiei colului uterin (progresia dilataţiei); starea membranelor amniotice;
evoluţia prezentaţiei (raportul faţă de strâmtoarea superioară);aspectul lichidului amniotic;
dinamica uterina; bătăile cordului fetal.
Totul se consemnează în foaia specială de evoluţie a travaliului (partograma). Abaterile de la parametrii normali constituie capitolul
de intervenţie activă a medicului.
Intervenţiile asistentei medicale în sala de travaliu.
Stă lângă gravidă asigurându-i confortul psihoafectiv, oferindu-i siguranţă. Asigură toaleta şi igiena femeilor care nu se pot
ajuta singure. Supraveghează şi ajută pacientele în stare gravă şi pe cele agitate.
Urmăreşte TA, temperatura, CUD, BCF-urile şi, în general, evoluţia travaliului.
Execută examenul sumar general şi obstetrical în lipsa medicului (exceptând tuşeul vaginal).
Urmăreşte dinamica uterina şi BCF-urile cu cardiotocograful, notând ritmul, durata şi intensitatea CUD în foaia de observaţie.
Semnalează imediat medicului anomaliile de dinamică uterina sau modificările BCF-urilor.
-supraveghează bătăile cordului fertal la inteval de 30 de minute la început, apoi la 15 minute ,
urmăreşte succesiunea contracţiilor uterine, durata
- consemnează, la indicaţia medicului, modificarea colului, starea membranelor în foaia anexă
obstetricală
- semnalează apariţia unor fenomene (tulburări de dinamică, suferinţă fetală), realizează corectarea
medicamentoasă conform prescripţiei medicale ;
- supraveghează starea gravidei prin măsurarea pulsului, tensiunii arteriale, temperaturii; urmăreşte
comportamentul şi reactivitatea generală
- urmăreşte aspectul lichidului amniotic, raportează asupra modificărilor de culoare, cantitate ;
- Pregăteşte materialele necesare pentru asistenţa la naştere: câmpuri sterile, mănuşi sterile,
materiale de dezinfecţie, pense, foarfeci sterile, aţă pentru cordonul ombilical, materiale pentru
prevenirea oftalmiei gonococice, medicamente pentru dirijarea travaliului,
În sală - colţ de reanimare fetală, în care se găsesc: sonde de cauciuc şi aspirator pentru dezobstruarea căilor respiratorii superioare,
oxigen, medicamente.
Asistenta medicală pregăteşte trusa cu instrumente de asistat, care cuprinde: valve late, sondă vezicală, 2 pense KOCHER, 1
foarfece, pensă anatomică cu dinţi, 2 pense MUSEAUX, ace curbe HAGEDORN, portac; aţă sterilă groasă pentru legarea
cordonului ombilical sau clemă ombilicală, aţă sterilă subţire sau medie, catgut, sorţ de cauciuc şi casoletă cu halat şi câmpuri
sterile. De asemenea, trebuie să mai existe în sală şi casolete cu comprese, tampoane de vată şi mănuşi sterile, seringă sterilă,
septozol, alcool, tinctură de iod, apă oxigenată, substanţe analgezice pentru anestezie locală - xilină, novocaină (a se face test de
toleranţă).
În sală trebuie să mai existe: stetoscop obstétrical, ploscă plată, irigator prevăzut cu tub de cauciuc şi canulă sterilă, 3 perii sterile
sau soluţie antiseptică pentru aseptizarea mâinilor operatorului, sondă de aspiraţie a mucozităţilor din C.R.S. ale fătului, sistem de
aspiraţie în funcţiune, soluţie protargol 2% sau nitrat de argint.
Dulapul pentru medicamente trebuie să conţină: antispastice (Papaverină, Scobutil); tranchilizante (Diazepam); opiacee (Morfină),
ocitocice (Oxistin, Ocitocină, Sandopart), glucoza 33% şi 5%, ser fiziologic, vitamine (Bi, B 6, C).
De asemenea, instalaţia de 02 trebuie să fie în funcţiune,etc.
În expulzie asistenta colaborează permanent cu gravida, sfătuind-o cum să respire şi să-şi
prelungească voluntar contracţiile; ajută femeia să”împingă”bine în efortul expulziv din timpul
CUD, îi explică că atunci când începe contracţia uterină dureroasă, femeia să-şi golească plămânii,
apoi să-i umple cu aer, să-şi blocheze toracele în inspiraţie, să împingă în jos(ca pentru defecaţie)
trăgând cu mâinile de suporturile metalice verticale ale mesei ginecologice, care susţin picioarele,
bărbia este în piept, gura închisă, să-şi menţină toracele blocat şi efortul expulziv cât maimult timp.
Dacă contracţia durează, să expire rapid şi să reia efortul expulsiv. Asistenta verifică abordul
venos, la cerere oferă stetoscopul obstetrical pentru consult, şterge faţa parturientei de transpiraţii,
stropeşte cu apă faţa pacientei, îi umezeşte buzele. LA apariţia crampelor musculare dureroase,
masează moletul şi dorsoflexia piciorului
Supravegheză perineul în timpul expulziei, anunţă medicul pentru perinectomie sau epiziotomie
în cazul în care opune rezistenţă
Atribuţiile asistentei medicale.
Asistă expulzia respectând timpii . Când partea prezentată începe să întindă perineul, aşează gravida pe masa
ginecologică.
Pregăteşte câmpul operator după ce face o dezinfecţie largă suprapubiană, vulvoperineală şi a feţelor posterointeme ale coapselor,
cu o soluţie de alcool iodat, septozol etc.Aşază câmpurile sterile, izolând regiunea vulvoperineală. Explică gravidei modul de
execuţie al efortului susţinut. Ajută pe medic la naşterea pe care o asistă.
Dacă i se va încredinţa să asiste la naştere, va respecta întocmai regulile de aspsie, astfel: îşi spală mâinile cu trei perii sterile, cu
apă sterilă şi săpun timp de 5 minute pentru fiecare perie, prima folosind-o până la două laturi de deget de plică cotului, a doua
până la jumătatea antebraţului iar cu a treia va spăla numai mâna. Va avea grijă să nu se atingă de obiectele din jur (care sunt
nesterile), apa să nu curgă puternic pentru a stropi mâna sterilă, iar apa de pe mâini să se scurgă spre cot şi nu invers. După aceasta,
mâinile se freacă cu o soluţie diluată de alcool iodat, septozol şi alcool 70°. Va îmbrăca bluza şi masca sterile.
Naşterile fiziologice indicate le asistă numai sub supravegherea medicului, respectând întocmai cele mai sus menţionate.
Acordă îngrijiri nou născutului, imediat după expulzie trebuie reanimat, stabilizat din punct de
vedere al funcţiilor vitale şi examinat sumar. Respiraţia NN sănătos, este amplă cu un ritm regulat
şi prezintă plâns viguros. Coloraţia este roz uniform, poate fi prezentă cianoză palmeo-plantară;
zgomotele cardiace sunt bine bătute, ritmice şi se percep pe partea stângă a sternului
Dezobstruează căile respiratorii ale nou-născutului, pensează, secţionează, ligaturează, pansează
cordonul ombilical şi acordă celelalte îngrijiri descrise mai sus.
In momentul când aşteaptă dezlipirea placentei supraveghează atent parturienta, urmărind starea generală, cantitatea de sânge
pierdut este (maximum 300 ml), fiind pregătită pentru o eventuală extracţie manuală a placentei.
Observă semne de dezlipire a placentei prin apăsare cu mâna deasupra simfizei pubiene (manevra Küstner); pierderi
mici de sânge, contracţii uterine slabe, coborârea fundului uterin sub ombilic şi a cordonului
restant, uter dur contractat, apăsarea deasupra simfizei pubiene nu determină ridicarea cordonului
restant
Se prinde placenta cu palmele făcute căuş, răsuceşte membranele pentru evitarea ruperii şi
rămânerii acestora în cavitate, placenta se prinde într-un recipient steril.
Verifică integritatea placentei pe ambele feţe, acordă atenţie deosebită cotiledoanelor aberante,
verifică integritatea ţesuturilor moi materne (col,perineu), colaborează cu medicul în vederea
suturării. La indicaţia medicului se administrează un uterotonic: Ergomet, Methergin, pentru a asigura retracţia uterină. Se
controlează sângerarea prin orificiul vulvar, apoi asistenta efectuează toaleta vulvo-vaginală cu apă sterilă, cu sau fără lichid
antiseptic.După curăţirea epiziorafiei cu Rivanol, Mercurocrom, se fixeaxă vulvo-perineal, un torşon steril. Lauza este ajutată să
coboare de pe masa ginecologică, i se schimbă eventual cămaşa se aduce la pat, se acoperă cu o pătură este supravegheată
permanent., poate prezenta: o reacţie nervoasă, cu frisoane şi tremurături – se linişteşte mama. Se măsoară pulsul, tensiunea arteriale
şi se notează în F.O.

LĂUZIA FIZIOLOGICĂ
Definiţie: Lăuzia este perioada de timp, 6 - 8 săptămâni, după expulzia placentei, în care se realizează retrocedarea
modificărilor sistemice produse de sarcină până la revenirea la starea morfofiziologică dinainte de concepţie, practic lăuzia fiind
terminată în momentul în care aparatul genital este apt pentru a relua un nou ciclu gestational.
Clasificare:
1. Lăuzia imediată: durează 1 0 - 1 2 zile. Cuprinde:
a) perioada a patra sau de postpartum imediat (primele 24 ore imediat după delivrenţă);
b) lăuzia imediată propriu-zisă, care durează 1 0 - 1 2 zile.
2. Lăuzia tardivă: durează din ziua 10 până în ziua 42 - 48 din postpartum.
Modificările sistemice în lăuzie interesează aparatele cardiovascular, pulmo-
nar, renal, genital şi tabloul hematologic, care revine la normal în primele săptămâni.
Perioada a patra sau de postpartum imediat cuprinde primele 24 de ore după naştere şi delivrenţa, când se consolidează hemostaza.
Supravegherea lăuzei este obligatorie. Travaliul se termină odată cu expulzia placentei şi consolidarea hemostazei.
După delivrenţă, uterul contractat are marginea superioară (rundul uterin) la nivelul cicatricii ombilicale. După unii autori „lăuzia
este perioada care urmează naşterii fătului, începe odată cu terminarea perioadei a lV a naşterii şi
durează 6 săptămâni , are 3 perioade:
I-a lăuzia imediată primele 24 ore de la naştere; a-2-a lăuzia secundară primele 10-12 zile de la
naştere; a-3-a lăuzia tardivă pănă la 6 săptămâni
Modificările organelor genitale
Involuția începe la 2 zile de la naştere; la 2 săptămâni de la naştere uterul devine organ pelvin şi
nu poate fi palpat deasupra simfizei. Imediat după naştere uterul căntâreşte aproximativ 1 kg, după
1 săptămână el cântăreşteaproximativ 500 g, la sfârşitul săptămânii a 2 a de la naştere cântăreşte
300 g. Involuția uterului se datorează dispariţiei edemului interstiţial , revenirii fibrelor care s-au
hipertrofiat la dimensiunile din afara gestaţiei.
La 2-3 zile de la naştere decidua se va diferenţia în două straturi: stratul superficial,şi stratul bazal
care conţine fundul glandelor endometriale şi care rămâne intact. Stratul bazal este refăcut in a 3-
4 a săptămână de la naştere.
Imediat după delivrenţă zona de inserţie placentară este de dimensiunile palmei mâinii. La sfârşitul
celei de-a doua săptămâni aria de inserţiei este de 3-4 cm în diametru. Colul uterin la câteva zile
de la naştere permite pătrunderea a două degete, pentru ca la sfarşitul primei săptămâni să fie
permeabil la pulpa indexului. La 2 săptămâni de la naştere orificiul intern este inchis, iar cel extern
întredeschis.
Vaginul rareori îşi reia dimensiunile dinainte de naştere . Inelul himenal reprezintă carunculii
mirtiformi. Mucoasa îşi reduce dimensiunile.
Lohiile reprezintă scurgeri vaginale în care îşi au originea: liza cheagurilor formate în cursul
hemostazei , caduca necrozată , transudatul uterin.
Mirosul lohiilor este fad.Inițial până în ziua a 4-5 a , aspectul este sanguinolent datorită hematiilor
, apoi până în ziua a 15 a sunt seroase , iar până la 4 săptămâni sunt albe.
Modificările aparatului si sistemelor
Imediat după naştere apare o creştere a rezistenţei vasculare periferice , dartorită îndepărtării
circulaţiei uteroplacentare. Debitul cardiac rămâne crescut timp de 48 ore după naştere, iar travaliul
cardiac şi volumul plasmatic vor reveni gradat la normal în timpul primelor 2 săptămâni de la
naştere.
Îin lăuzia imediată apare o poliurie transitorie datorită eliminării surplusului de apă din sectorul
interstiţial. Hipotonia vezicii urinare este frecventă în primele zile după naştere, apoi dispare.
Este destul de frecventă situaţia în care în primele zile de la naştere lăuza prezintă o stare depresivă,
probabil datorită unor factori hormonali şi emoţionali.
Imediat după naştere se menţine o leucocitoză cu creşterea predominantă a granulocitelor,
limfopenie şi eozinopenie.
Trombocitele cresc imediat după naştere;fibrinogenul scade lent, revine la valorile normale în 3-4
săptămâni. Steroizii placentari scad rapid, gonadotrofienle hipofizare revin la valorile dinaintea
sarcinii, PSH –ul mai rapid decât LH-ul.
La femeile care nu alăptează estrogenii cresc incapând cu sfârşitul primei săptămâni de lăuzie.
La femeile care alăptează estrogenii ajung la nivelurile dinainte de sarcină in aproximativ 2
săptămâni. Nivelul progesteronului se menţine scăzut până înaintea reluării ciclurilor. Prolactina
scade imediat după naştere, iar după 4-6 săptămâni nivelul prolactinei este asemănător celui din
afara lăuziei.
Restabilirea ciclului menstrual la femeia care nu alăptează apare la 6-8 săptămâni de la naştere.
Primul ciclu este de obicei anovulatoriu . Dacă femeia alăptează reluarea menstrelor are loc mai
târziu, primele două cicluri fiind anovulatorii.
Aspectele clinice ale lăuzei
Elementele clinice care se urmăresc în lăuzie sunt:
temperatura,aspectul sânilor, TA , pulsul , aspectul lohiilor, involuția uterului, cicatrizarea plăgii
de epiziotomie.
Temperatura curba termică - temperatura poate creşte până la 37 - 38°C în primele 5 zile, ca rezultat al tulburărilor de tranzit
intestinal, sau datorită instalării „furiei laptelui"; dacă temperatura este peste 38°C şi persistă mai mult de 24 h, în primele două
săptămâni, se etichetează înainte de toate ca o febră puerperală;
Orice stare febrilă în lăuzie este considerată expresia unei infecţii, trebuind să fie tratată ca atare
atâta timp cât nu se infirmă.
Tensiunea arterială şi pulsul sunt stabile, şi trebuie urmărite în special în perioada lăuziei imediate.
Sarcina normală este asociată cu cerşterea apei extracelulare , iar creşterea diurezei puerperale este
un proces fiziologic , ocazional poate apărea în urină , în cursul primei săptămâni după naştere
lactoză care nu este detectată la examenul paraclinici obişnuit
Uterul regresează progresiv : în ziua a-2-a uterul se află la nivelul ombilicului, în ziua a-6- a se
află a jumatea distanţei dintre pubis şi ombilic , în ziua a -12 a se află la nivelul simfizei pubiene.
La 6-8 săpămânni de la naştere are dimensiunile dinaintea naşteri, colul se închide treptat. Lohiile
vor avea aspectul deschis anterior .Microscopic în constitușia lohiilor se găsesc:
eritrocite , fragmente de deciudă , celule epiteliale , bacterii.
Microorganismele se găsesc chiar și în lohiile recolatate direct din cavitatea uterină. Plaga
perineală în mod normal se prezintă suplă cu tegumente nemodificate , nedureroasă.La 3-4
săptămâni de la naştere apare o mică sângerare care dureză 2-3 zile. La 6-8 săptămâni, dacă femeia
nu alăpteză apare menstruaţia . Uneori menstruţia poate să nu apară atâta timp cât femeia alăptează.
Amenoreea în timpul lactaţiei se datorează unui deficit de stimulare ovariană de către
gonadotrofinele hipofizare. Lăuzia tardivă este dominată de lactaţie.
Atitudinea în lăuzie
În prima oră dupa naştere TA şi pulsul se măsoară la un interval de 15 minute. Cantitatea şi
caracterul pierderilor de sânge trebuie apreciată împreună cu dimensiunile şi consistenţa fundului
uterin, pentru a putea depista o eventuală atonie uterină, se palpează frecvent fundul uterului în
primele ore postpartum.
Mobilizarea precoce în primele 24 ore este obligatorie pentru a preveni complicaţiile uterine,
constipaţia şi tromboembolică . Încă din prima zi se recomandă mobilizarea din a 2 şi a-3-a zi, se
recomandă, gimnastică medicală pentru ameliorea tonusului musculaturii abdominale şi a altor
grupe muscualare. Bandajul abdominal nu se mai recomandă pentru refacerea tonusului peretelui
abdominal.
Deasemenea se realizează suprevegherea involuţiei uterului care trebuie să corespundă datelor
menţionate mai sus.
Toaleta vulvoperineală se face cu soluţii antiseptice de 2 ori pe zi. Femeia trebuie educată să-şi
realizeze singură toaleta regiunii vulvare dinspre anterior spre posterior, o pungă cu gheaţă poate
fi aplicată în regiunea perineală în primele ore după naştere pentru a reduce edemul şi disconfortul
apărute după epiziorafie. Se urmăreşte evoluţia plăgii de epiziorafie iar firele vor fi suprimate în a
4a zi de la naştere, tratarea hemoroizilor apăruți destul de frecvent în sarcină se
impune.Sensibilitatea vezicii urinare la presiunea intravezicală şi capacitatea vezicii de a se goli
spontan poate fi diminuată de analigezice de conducţie ca de altfel şi de leziunile dureroase ale
tractului genital. Retenţia urinară cu distenisa vezicii urinare este o complicaţie frecventă a lăuziei
imediate, aceasta impune o observare atentă pentru a fi siguri că nu apare retenţia de urină.
Prima micţiune apare în primele 4 ore de la naştere, dacă în primele 4 ore nu a urinat se impune
administrarea de Miostin sau cateterismul vezicii urinare. Tranzitul intestinal se reia mai greu,
primul scaun apărând la 24-36 ore de la naştere, administrearea unor laxative este obligatorie la
48 ore de la naştere dacă lăuza nu a avut scaun şi la cele cu epiziorafie.
Disconfortul produs de contracţia uterului, mai ales în momentul alăptării poate fi diminuat prin
administrarea de analgezice.
Frecvent în primele zile de la naştere femeia poate prezenta o stare depresivă, datorată mai multor
factori: declinul emoţional care urmează după naştere, disconfortul ce apare în lăuzia
imediată,oboseală ce urmează după travaliu, anxietate generată de îndoieli cu privire la capacităţile
ei de a putea avea grijă de copil după ieşirea din spital, teama de a deveni mai puţin atrăgătoare
pentru soţul ei.
Această stare depresivă dispare fără nici un tratament după 2-3 zile cu toate că uneori poate
persista până la 10 zile, dacă persită sau se agravează atunci se impune consultul prishologic.
Dieta trebuie să fie cât mai completă , fără restricţii pentru femeile care au născut pe cale vaginală.
În prima zi se recomandă o alimentație hidrică , în ziua a 2 se poate trece la o alimentaţie completă.
Dacă la femeia care alăptează comparativ cu dieta din timpul sarcinii trebuie să fie bogată în calorii
şi proteine. Îngrijirea sânilor la lăuza care alăptează constă în : spălarea mamelonului şi areolei cu
săpun şi apă înainte şi după alăptare, evacuarea sânului trebuie făcută periodic , prin supt la 4 ore
, iar dacă prezintă fisuri mamelonare sânul nu mai trebuie alăptat pentru maximum 24 ore, în
această perioadă fiind golit prin muls artificial. Punerea copilului la sân se va face cât mai precoce
, în primele 12 ore de la naştere, durata suptului va fi de 20 -30 minute pt fiecare sân , iar în zilele
următoare câte 15-20 min pentru fiecare sân . Poziţia mamei în timpul alăptatului este în şezut pe
scaun. Furia laptelui poate fi rezolvată prin administrarea de analgezice comprese reci, retenţie
hidrică iar pentru golirea sânului se administrează oxitocin – im sau sandopart.
Lactaţia. Prin procesul de mamogeneză, glanda mamară se dezvoltă mult în sarcină. La sfârşitul sarcinii, sub influenţa secreţiei
hipofizare de prolactină, glanda mamară secretă doar colostru. După naştere, secreţia de colostru se înlocuieşte în 2 - 3 zile cu cea
lactată.
Secreţia abundentă de lapte ce stagnează la nivelul sânului face ca acesta să devină ferm, dur, cu tegumente calde, uneori dureros
şi însoţit de o uşoară febră (37,5°C) - „furia laptelui".
Reluarea actului sexual este bine să se realizeze după cel puţin 2 săpămâni de la naştere pentru că
înainte de această perioadă pe de o parte riscul infecţiei iar pe de altă parte este dureros datorită
involuţiei uterine şi cicatrizării incomplete a epiziotomiei sau a secreţiilor vaginale, la femeile cu
epiziorafie constactul sexual se poate relua după 2 luni de la naştere la cele fără epiziorafie la 6
săptămâni. Femeia trebuie avertizată asupra faptului că alăptarea , determinând o supresie
prelungită a secreţiei de estrogeni, generează atrofia vaginală şi scăderea lubrifierii vaginale în
timpul contactului sexual.
Externarea, dacă nu apar complicaţii puerperale se poate face în a -3 -4- a zi de la naştere.
Recomandări la externare: menţinerea unei igiene generaleşi locale , controlul temperaturii axilare
în prima săptămână , în fiecare zi, igiena sânilor, evitarea constipației.

SUPRAVEGHEREA LĂUZEI ÎN PRIMELE 2 ORE DUPĂ NAŞTERE - ÎNGRIJIRI


ACORDATE
CULEGEREA DATELOR: lăuză este obosită, adinamică, somnolentă, din cauza efortului intens din travaliu şi din expulzie;
febrilă din cauza efortului fizic, suprasolicitării şi deshidratării, bradicardie( durează 2-3 zile), apar manifestări importante în lăuzia
fiziologică legate de modificările generale şi modificările locale–genitale, ale organismului
PROBLEME:
- disconfortul cauzat de contracţia uterului,epiziotomie sauoperaţie cezariană;
- oboseală/epuizare datorată efortului din timpul travaliului;
-posibilă deshidratare datorată transpiraţiilor, sângerării
- frica/teama de a deveni mai puțin atrăgătoare pentru soțul ei;
- circulaţie inadecvată datorată pierderilor de sânge;
- risc de complicaţii.
OBIECTIVE :
- lăuza să colaboreze, să înţeleagă că somnul produce relaxarea musculaturii uterine şi favorizează
hemoragia
- supravegherea riguroasă a lăuzei în primele 2 ore după naştere.
- prevenirea complicaţiilor în primele 2 ore după naştere.
- evitarea accidentelor cauzate de starea de lipotimie.
INTERVENŢII :
Asistenta : supraveghează continuu lăuza, care după naştere este menţinută în observaţie în sala de
naştere pentru supraveghere şi control uterin, în scopul prevenirii unei hemoragii uterine; uneori
apare o hemoragie secundară insidioasă, nezgomotoasă şi foarte gravă. De reţinut că hemoragia se
produce mai intâi în uter, îl umple cu cheaguri, înainte de a apărea la vulvă; se poate instala o
anemie gravă.
Asistenta trebuie să practice o supraveghere constantă şi să aibă în vedere:
- scurgerea sanguină la vulvă, deoarece poate exista şi o ruptură vaginală necunoscută;
- volumul uterului şi consistenţa sa,exprimând uterul cu mâna-cum am apăsa un burete;
- globul de securitate ,,siguranţă” trebuie să formeze o masă regulată dură, de dimensiunea unui
pepene mic, şi să nu fie cheaguri exteriorizate prin manevra de exprimare. Creşterea de volum,
ramolirea uterului, expulzia abundentă de cheaguri, semnalează o hemoragie intrauterină, se
anunţă imediat medicul.
- efectuează masaj uterin transabdominal pentru favorizarea retracţiei şi formării globului de
siguranţă
-controlează sângerarea, anunţă medicul în cazul în care este crescută, nu apare globul de siguranţă
- supravegheză: faciesul, aspectul general, senzaţia de frig, comportamentul lăuzei
- antrenează lăuza în discuţii pentru a nu adormi
- administrează ceai şi limonadă ;
- controlează funcţiile vitale la interval de 15 minute: respiraţia, puls, tensiune arterială,
temperatură, depisteză semnele şocului hipovolemic ;
După naştere în prima oră tensiunea arterială şi pulsul sunt stabile, trebuie măsurate la interval
de 15 minute.Se observă comportamentul şi reactivitatea generală - stare depresivă dispare fără
nici un tratament după 2-3 zile cu toate că uneori poate persista până la 10 zile.
Cantitatea şi caracterul pierderilor de sânge pe cale vaginală se apreciată împreună cu dimensiunile
şi consistenţa fundului uterin, pentru a putea depista o eventuală atonie uterină, se palpează
frecvent fundul uterului în decursul primelor ore postpartum.
- transportă lăuza în salon numai cu căruciorul, chiar dacă starea generală este bună
- în caz de lipotimie, se menţine lăuza în poziţie orizontală până la revenirea stării de conştienţă,
se continuă supravegherea în salon.

NURSING ÎN LĂUZIA FIZIOLOGICĂ


În culegerea informaţiilor, se obţin date despre: involuţia uterului,scurgerea lohiilor, instalarea
secreţiei lactate, modificările funcţiilor vitale(puls uşor bradicardic, pulsul tahicardic indică o
hemoragie sau o infecţie puerperală) şi vegetative(subfebrilă, poliurie, posibilă retenţie de urină,
constipaţie).
PROBLEME:
- disconfortul cauzat de contracţia uterului,epiziotomie, operaţie cezariană sau instalării secreţiei
lactate
- stare depresivă datorată declinului emoţional care urmează după naştere;
- anxietate generată de îndoieli cu privire la capacitățile ei de a putea avea grijă de copil după
ieșirea din spital;
- circulaţie inadecvată datorată pierderilor de sânge;
- posibilă circulaţie inadecvată datorată pierderilor de sânge, tromboflebitei post partum;
- cunoştinţe insuficiente asupra evoluţiei ulterioare, alimentaţiei în perioada lăuziei, alăptării
copilului, igienei sânilor;
- constipaţie datorată atoniei intestinale;
- posibilă retenţie de urină;
- probabilitatea atingerii integrităţii fizice şi psihice.
OBIECTIVE :
Lăuza :
să-şi acorde îngrijiri de igienă; să-şi îngrijească sânii;
să se prevină complicaţiile hemoragice şi infecţiile puerperale;
să cunoască semnele instalării secreţiei lactate, a “furiei laptelui“ ;
să prezinte eliminări urinare şi fecale adecvate cantitativ şi calitativ.
INTERVENŢII :
Asistenta amplasează lăuza într-o cameră spaţioasă, luminoasă şi aerisită. Lăuza se mobilizează în primele 24 ore, atunci
când naşterea a decurs fară complicaţii majore. Asistenta stimulează mobilizarea precoce a lăuzei pentru
prevenirea complicaţiilor.
.Se supraveghează starea generală a lăuzei, faciesul, comportamentul nervos, funcţiile vitale şi
vegetative. Starea lăuzei este variabilă în funcţie de: durata travaliului, felul naşterii: spontană sau
prin intervenţie chirurgicală; cantitatea de sînge pierdută.
În lăuzia imediată asistenta supraveghează femeia permanentmodificările pulsului, dimineaţa şi seara; secreţia
lactată şi starea sânilor; involuţia uterului; eliminarea lohiilor; starea perineului în cazul perineorafiei.
- Verifică pansamentul vulvar-cantitatea şi ritmul pierderilor de sânge; tonusul uterului prin
palpare; măsoară şi notează temperatura de 2ori /zi-în primele zile se înregistrează o ascensiune
febrilă; tranzitul intestinal este de obicei încetinit se corectează prin administrare de laxative uşoare
sau efectuarea de clismă evacuatorie, regim alimentar adecvat, mobilizarea precoce,gimnastică
medicală;
- supraveghează diureza, prima micţiune apare în 48 h în primele zile diureza este mai crescută până la 2
l/24 ore, observă revenirea la normal a tegumentelor edemaţiate; - efectuează sondaj vezical în caz
de retenţie urinară în primele zile după naştere
- tranzitul intestinal se reia după 24 - 36 h; dacă după 48 h nu s-a reluat, se face o clismă evacuatoare sau se administrează laxative
uşoare. La femeile cu epiziotomie se administrează un laxativ în a treia zi;
Supravegherea funcţiilor vitale: se măsoară şi notează pulsul de 2ori/zi-fiziologic prezintă uşoară
bradicardie, este amplu, bine bătut; în caz de complicaţii hemoragice sau infecţii puerperale, pulsul
devine tahicardic; tensiunea arterială revine la normal la câteva ore după naştere, se modifică
numai dacă există afecţiuni organice; respiraţia este suplă, amplă.
Îngrijirea igienică şi urmărirea evoluţiei aparatului genital
- explică lăuzei importanţa îngrijirilor igienice pentru prevenirea infecţiilor puerperale,
efectuează toaleta externă vulvo-perineală de cel puţin 2ori pe zi,
- observă aspectul plăgi perineale, pentru evitarea infectării acestora, se face toaleta cu soluţii
antiseptice(apă oxigenată,permanganat de potasiu1/4000,soluţie rivanol 1%o, apă iodată), cu apă
sterilă şi săpun în cazul perineului intact, se usucă regiunea perineală de sus în jos cu comprese
sterile, se aplică un tampon de vată hidrofilă sterilizat, se aplică un bandaj în formă de ,,T  pentru
protejarea regiunii şi absorţiei lohiilor. Anunţă medicul în caz de modificări. Instruieşte gravida să
se autoîngrijească.
- Controlează involuţia uterină ( scade nivelul fundului uterin cu 1-1,5cm/zi), devenind organ
intrapelvin după 12 zile
Observă lohiile: scurgeri ale organelor genitale, apar după naştere, durează tot timpul
lăuziei(compoziţia: sînge,ser, resturi de caducă,cheaguri, grăsimi); în primele 2-3 zile sunt
sanguinolente, serosangvine la sfîrşitul primei săptămîni, seroase în zilele 6-10, iar după ziua a 10-
a devin gălbui, după 3 săptămâni de la naştere, se reduc cantitativ până la dispariţie, au aspect alb
lăptos sau apoasă- lăptoasă , coincide cu refacerea endometrului. Între zilele 20-25 de lăuzie apare
o pierdere puţin abundentă, durează 3zile, nu necesită îngrijire. Datorită condiţiilor de termostat
ale mediului intern, ele sunt un mediu de cultură bun pentru agenţii patogeni, fapt care impune
îndepărtarea minuţioasă prin efectuarea zilnică de 4-5 ori/zi a toaletei vulvo-vaginale şi perineale,
dimineaţa, seara şi după fiecare emisie de scaun şi urină. Cantitatea este variabilă de la caz la caz
, în medie 1400-1500g. Mirosul, sunt inodore, apariţia mirosului este semn de infecţie puerperală.
Îngrijirea sânilor şi urmărirea secreţiei lactate. Lăuza se instruieşte cum să-şi menţină igiena
sânilor; instruieşte lăuza să-şi spele mâinile, să le dezinfecteze înainte şi dupa supt;
Să spele sânii înainte şi dupa supt; ştergerea cu un prosop curat, ungerea mameloanelor după
fiecare supt cu Lanolină, Bepanten, Vaselină, sau un unguent cu foliculină.
Se evită prelungirea suptului pentru a nu favoriza apariţia ragadelor.
În primele 2-3zile glanda mamară secretă colostrul-lichid gălbui, cu conţinut crescut de minerale,
proteine şi scăzut de lipide şi glucide, conţine anticorpi,cu rol în imunizarea pasivă a nou-
născutului, în zilele următoare se stabileşte secreţia lactată propriu-zise. Instalarea secreţiei lactate,
a “furiei laptelui“ manifestată prin semne locale: sâni congestivi,duri, uneori dureroşi şi semne
generale: cefalee, insomnie, puls accelerat, creşterea temperaturii până la 37,5 °C indispoziţie
generală. După încetarea fenomenelor congestive se instalează secreţia lactată-lichid opalin, miros
caracteristic foarte slab gust dulceag.
Încurajează creşterea cantităţii de lichide din alimentaţie.
Alimentaţia, variată şi apetisantă, include o cantitate mare de lichide; se creşte procentul de proteine, calorii şi vitamine. Lăuzele
care nu alăptează au o dietă normală.
Externarea din spital, în cazul unui făt la termen( cu evoluţie normală în travaliu, naştere şi lăuzie), se face după cicatrizarea
soluţiilor de continuitate şi scoaterea firelor aplicate la tegument .
Atenţionează lăuza :
- să nu consume băuturi alcoolice,excitante(cafea,ciocolată,cacao,ceai rsă evite alimentele
flatulente
- să nu consume alimente cu fibre în cazul leziunilor perineale pentru evitarea efortului de
defecaţie
Instruieşte lăuza la externare :
- să-şi menţină o bună igienă locală, să folosească tampoane vulvare sterile
- să evite raporturi sexuale sase-opt săptămâni
- să nu ia medicamente fără recomandare medicală deparece unele se elimină prin secreţia lactată
- sfătuieşte familia să ajute mama în îngrijirea copilului, precum şi în plan emoţional, pentru a se
adapta noului rol.
- sfătueşte lăuza cu operaţie cezariană ca să evite o nouă sarcină cel puţin doi ani.
În îngrijirea lăuzei cu operaţie cazariană, asistenta acordă îngrijiri ca şi în intervenţiile pe abdomen, ţinând cont de
particularităţile de îngrijire ale lăuzei operate şi de manifestările fiziologice ce apar în perioadele lăuziei.

PRIMELE ÎNGRIJIRI ACORDATE NOU NĂSCUTULUI ÎN SALA DE NAŞTERE

După expulzie, nou-născutul este aşezat pe un câmp steril cald, între coapsele mamei şi este
acoperit cu un alt câmp cald.
Primele îngrijiri ce se acordă nou-născutului sunt:
-permeabilizarea căilor respiratorii superioare: se introduce în cavitatea buco-faringiană o
sondă Nelaton nr 12-14 sau un cateter de polietilenă nr 8 sau 10, cu balonaş; se aspiră secreţiile
buco-faringiene înainte de instalarea primei respiraţii.
-legarea secţionarea cordonului ombilical: se aplică două pense hemostatice, prima la 10-15 cm
de la inserţia abdominală a ombilicului, iar a doua înspre vulva parturientei; se secţionează
cordonul ombilical cu foarfecele chirurgical, între cele două pense; se ligaturează cordonul la 2
cm deasupra inserţiei abdominale a cordonului, după care se face secţionarea cordonului la 1 cm
distanţă de ligatură; se face nodul, iar apoi se aplică un pansament steril şi se tamponează bontul
ombilical cu tinctură de iod.
-aprecierea stării fătului la naştere (scorul APGAR): se vor urmări şi evalua cele cinci simptome
ale scorului Apgar, notându-se cu zero, unu sau două puncte: ritmul cardiac, respiraţia, tonusul
muscular, reflexele de iritabilitate, culoarea tegumentelor şi mucoaselor. Nou-născutul cu scorul
sub 7 necesită măsuri de reanimare (suma cifrelor acordate pentru fiecare simptom = scor Apgar).
-profilaxia oftalmiei gonococice: se îndepărtează secreţiile palpebrale şi oculare cu ajutorul
compreselor sterile umezite cu infuzie de muşeţel; se instilează în fundurile de sac conjunctivale,
picături de soluţie proaspătă de nitrat de argint 1%. După instilare, pleoapele sunt uşor masate, în
sens circular, după care se şterg ochii cu ser fiziologic steril.
-observarea aspectului, comportamentului şi eventualelor malformaţii: se cercetează integritatea
organismului pentru descoperirea eventualelor malformaţii vizibile.
-stabilirea sexului: se stabileşte sexul.
-măsurarea şi cântărirea: se măsoară cu pediometrul lungimea copilului; cu banda metrică se
măsoară circumferinţa capului, toracelui şi abdomenului; se cântăreşte copilul.
-stabilirea identităţii: se fixează nou-născutului o brăţară, ca mijloc de identificare, pe care se
înscriu datele de identitate (numele mamei).
-îngrijirea tegumentelor: se usucă tegumentele prin tamponarea cu un câmp steril cald, pentru a
îndepărta surplusul de „vernix caseosa”, acesta având rolul unui înveliş protector împotriva
infecţiilor şi a pierderilor de căldură.
-înfăşarea; se înfaşă nou-născutul în scutece sterile, încălzite.
-transportul în secţia de nou-născuţi: se transportă cu blândeţe, în condiţii de protecţie termică.
-aşezarea nou-născutului în pat: se aşează în pat, în salonul de nou-născuţi.

INGRIJIREA SI SUPRAVEGHEREA GRAVIDEI CU SARCINA


PATOLOGICA
GRAVIDA CU RISC OBSTETRICAL
Evolutia unei sarcinii depinde in mare masura , de medicul fizic, social, familial, de
dorinta cu care este asteptat copilul, de modul in care viitoarea mama colaboreaza
cu personalul medico-ssnitar, accepta sfaturile si intelege sa le aplice.
Este necesara cunosterea cauzelor care deterimina riscul obstetrical, pentru
identificarea probelemelor de ingrijire, stabilirea obiectivelor si actiunilor de
nursing, in vedera asigurarii unei supravegheri diferentiate

1. circunstante psiho-sociale
- sarcina nedorita
- familii dezorganizate. Climatul afectiv neprielnic, venit redus, alimenatie
deficitara
- domiciliul femeii in zone geografice greu accesibile, fara posibilitati de anunt
telefonic, de transport de urgenta
- nerespectarea prevederilor legislatiei de ocrotire a femeii gravide la locul de
munca

2. factori generali
- varsta; grupele de varsta sub 20 de ani, cat si cele de peste 35 de ani.
- Primigestele foarte tinere sau peste 35 de ani
- Marile multigeste sau numai multipare ( chiar 3-4 nasteri ectopice in
antecedente)
- Inaltime sub 1,55 m
- Greutate sub 45kg
- Infantilism genital
- Izoimunizare Rh sau de grup

3. antecedentele ginecologico-obstetricale
- uter cicatricial ( in special dupa operatie de cezariana( corporeala)
- malformatii sau tumori genitale ( in special fibrom)
- steriliate involuntara tratata
- operatii plastice pe sfera genitala ( prolaps, fistule chirurgia infantilitati sau
rect)
- sarcini cu coplicatii ( hemoragii, infectii, toxemii) sau o sarcina la mai putin
de un an de la ultima nastere
- intreruperea intempesiva a cursului sarcinii ( avort, sarcina prematura)
- nasteri cu; distocii mecanice, de cinamica, in delivrenta,interventii , nascuti
morti, decedati in perioada neonatala precoce, malformatii, hipertrofie fetala,
macrosomi, copii cu handicap.
4. boli preexistente sarcinii
- cardiopatii
- boala hipertensiva
- anemii
- tulburari endocrino-metabolice ( obezitate, prediabet, diabet,
hiperparatiroidism, hipo sau hipertiroidism)
- pneumopatii
- nefropatii
- infectii cronice ( tuberculoza, sifilis)
- boli infectioase ( rubeola, herpes, toxoplasmoza, listerioza, hepatita,
colibaciloza, boalacu incluzii citomegalice)
- hepatita cronica
- afectiuni ortopedice ( cifoscolioza , schiopatare)

5. intoxicatii
- alcoolism
- tabagism etc

6. sarcina complicata prin;


- distocii osoase
- distocii de prezentatie ( inclusiv prezentatie pelvina)
- cresterea anormala in greutate peste 20% fata de greutatea initialain timpul
sarcinii ( peste 3% in tim, I, peste 6% in trim. II si peste 11-12% in trim. III) sau
cresterea nesemnificativa a greutatii.
- Trepiedul disgravidiei tardive
- Infectii; urinare, vaginale, cutanate.
- Cresterea anormala a volumului uterului ( genelaritate, oligoamnios,
hidramnios)
- Hemoragii dupa a 20-a saptamana a sarcinii
- Incompetenta cervicala
- Fals travaliu
- Incompatibilitati de grup de Rh
- Interventii chirurgicale
- Teste de explorare a potentialului biologic cu valori deficitare (
colpocitohormonologia , estriolul, hormonul lactogenic placentar, amnioscopia,
amniocenteze etc)

7. hemoragie recenta
- ruptura de membrane de peste 6 ore, fara declansarea contractilitatii uterine
- procidenta de cordon
- suspiciune clinica de suferinta fetala
- moartea intrauterina a fatului

GRAVIDA CU DISGRAVIDIE PRECOCE

Disgravidiile sunt manifestari patologice determinate de evolutia sarcinii si pot pune


in pericol viata femeii.
In prima jumatate a sarcinii apar varsaturi simple, care nu antreneaza starea generala
si dispar in luna a IV-a
In cazuri patologice varsaturile sunt incoercibile, grave, asociate cu scaderea in
greuate, starea generala alterata.
Culegerea datelor
- varsaturi abundente repetate
- scaderea in greutate cu aproximativ 300-500 g/zi
- constipatie
- scaderea diurezei pana la 400 ml/zi
- alterarea starii generale
- tahicardie
- facies zbarcit, buze arse , uscate
- in formele grave; tulburari nervoase, anurie

Probleme
- alterarea nutritiei din cauza greturilor si varsaturilor manifestata prin scaderea
in greutate
- deficit de volum lichidian din cauza greturilor si varsaturilor
- teama in legatura cu cresterea riscului perinatal, anxietate

Obiective
Gravida;
- sa se poata alimenta si hidrata ; sa creasca in greutate
- sa nu prezinte semne de deshidratare, tulburari electrolitice; sa nu prezinte
corpi cetonici in urina

Inerventii
- internarea in spital este obigatorie
- se explica importanta spitalizarii permanente pentru prevenirea starii de
acidoza
- se mentine o stare nutritionala adecvata
- se identifica defictul de volum prin ;
- masurarea tensiunii arteriale
- observarea semnelor de deshidratare (tegumente,mucoase)
- cantarire
- hidratare parenterala conform indicatiilor medicale.

GRAVIDA CU DISGRAVIDIE TARDIVA


Disgravidia tardiva se caracterizeaza prin; edem, hipertensiune arteriala,
albuminurie. Se depisteaza in cadrul controlului prenatal.
Disgravidia tardiva nesupravegheata evolueaza spre preeclampsie si eclampsie.

Culegrea datelor
- edeme,tensiune arteriala peste 140/90 mmHg
- cresterea rapida in greutate
- cefalee severa, tulburari de vedere
- somnolenta, tulburari auditive
- greata, varsaturi
- oligurie, proteinurie

Probleme
- deficit de cunostinte in legatura cu factorii de risc, severitatea bolii
- posibila vatamare a mamei si copilului
- alimentatie insuficineta
- alterarea confortului din cauza cefaleei
- alterarea eliminarilor
- anxietate din cauza necunosterii evolutiei
- inadaptare la rol ( nu respecta regimul)
- acumulare excesiva de lichide ( edeme)

Obiective
- sa cunosca boala gravidica, sa colaboreze pentru prevenirea eclapsiei
- sa raporteze zilnic asistentei propriile observatii legate de cresterea sau
scaderea edemelor,diureze, confort
- sa relateze medicului modificarile starii sale
- sa demonstreze ca a inteles necesitatea reducerii consumului de sare; urmeaza
regimul prescris
- gravida sa inteleaga cauzele edemelor, sa cunosca semneletoxemiei gravidice

Interventii
- depistarea factorilor de risc cu ocazia controalelor prenatale
- explicarea modului de actiune a factorilor de risc
- instruirea gravidei sa-si controleze zilnic greutatea
- raportarea manifestarilor legate de sistemul nervos central; tulburari de
vedere, cefalee, greturi, varsaturi, convulsii
- explicarea importantei reducerii sarii din alimentatie
- prelungirea repausului
- sfatuirea gravidei sa se interneze pentru a evita compromiterea sarcinii si
complicatii post-partum
- asigurarea linistii si a odihnei,a comfortului psihic
- medicamente- la indicatia medicului in convulsii
- izolare, liniste
- introducera unui departator de gura, o spatula linguala, sau o coada de lingura
infasurata in material textil intre arcadele dentare pentru a nu-si musca limba
- pozitie care sa asigure respiratia
- montarea unei sonde urinare
- prinderea unei vene
- oprirea convulsiilor
- grabirea nasterii

GRAVIDA CU HEMORAGII IN TIMPUL SARCINII


In prima jumatate a sarcinii pot aparea; avortul care are numeroase cauze – ovulare,
materne, factori de mediu; mola hidatiforma ( sarcina molara) si sarcina extrauterina.
In a doua jumatate hemoragiile pot fi cauzate de avorturi in luna V-VI de sarcina,
placenta praevia si abruptio placentae ( apoplexia utero- placentara)

GRAVIDA CU IMINENTA DE AVORT


Avortul reprezinta intreruperea spontana sau provocata a sarcinii in primele 6 luni.
Dupa acest termen, expulzia produsului de conceptie poarta denumirea de nastere
prematura, fatul fiind viabil.

Culegera datelor
- femeia acuza dureri pelvine , contractii uterine, metroragie
- medicul constata modificari ale colului uterin, deschiderea orificiilor colului
Probleme
- aletrarea confortului
- posibila alterare hemodinamica sin cauza sangerarii
Pot aparea probleme in plan psihologic la femeia cu avorturi repetate, ajungand pana
la modificari ale dinamicii cuplului
Obiective
Gravida;
- sa nu prezinte disconfort
- sa-si mentina volumul sanguin , frecventa si ritmul cardiac in limite normale
Interventii
Asistenta
- asigura linistea si repausul
- safatuieste gravida sa consulte de urgenta medicul
- observa pierderile de sange; cantitate, aspect, eventuale resturi ovulare
- masoara si supraveheaza functiile vitale, observa comportamentul si reactiile
gravidei
- administreaza medicamentele recomandate de medic ( sedative,
calmante,tranchilizante)
- sfatuieste gravida sa-si mentina o igiena riguroasa pentru evitarea infectiei.

GRAVIDA CU LACENTA PRAEVIA


Placenta se insera pe segmentul inferior, putand sa ocupe in intregime orificiul
colului uterin. Poate fi depistata in timpul controlului prenatal priin examen
echografic.

Culegerea datelor
- in antecedente; avorturi repetate, metropatii hemoragice, procese inflamatorii;
multiparitatea, varsta peste 35 de ani ,operatia de cezariana
- depistata, este cunoscuta ca gravida cu risc
- hemoragia apare in repaus, chiar noaptea ; sangele este rosu deschis
- nu prezinta dureri
- anxietate

Probleme
- pericol de traumatizare a fatului
- posibila alterare a ritmului cardiac matern din cauza hemoragiei

Obiective
- sa nu sangereze
- sanu fie compromis copilul

Interventii
Asistenta
- supravegheaza permanent gravida in teritoriu, o sfatuieste sa se interneze
obligatoriu in spital la aparitia sangerarii, unde va ramane pana la nastere
- in spital;
- urmareste prezenta durerii si a contractiilor uterine
- asigura repausul obligatoriu la pat
- supravegheaza evolutiasangerarii
- la indicatia medicului administreaza antispastice si tocolitice
- pregateste gravida pentru operatia cezariana

LAUZA CU OPERATIE CEZARIANA


Indicatia pentru finalizarea nasterii prin operatie cezariana este, in exclusivitate, de
competenta medicului, dar asistenta medicala trebui sa cunoasca principalele aspecte
privind pregatirea pentru interventie si particularitatile de ingrijire ale lauzei operate.
Unele gravide stiu, inca din perioada sarcinii, ca vor fi supuse interventiei,in timp ce
la altele operatia constituie o urgenta.
Asistenta medicala trebui sa fie pregatita sa faca fata oricarei situatii.
Principalele indicatii pentru nastere privind cezariana sunt;

Indicatii materne
1. Distocia mecanica
- distocii ale bazinului oso ( bazine viciate , simetrice si asimetrice)
- distocii de prezentatie ( transversala, pelvina , craniana deflectata)
- disproportie feto-materna ( exces de volum al fatului)
2. Distocia de dinamica si dilatatie
- hipokinezia = contractii rare, slabe, mai putin de 2 in 10 minute, evolueaza
spre inertie
- hiperkinezia = contractii dese cu ritm de 6- 10 in 10 minute, de intensitate
crescuta
- hipertonia , simpla sau asociata cu hiperhinezia si sindromul de iminenta de
ruptura sau chiar de ruptura uterina
- diskineziile, care afecteaza toate componentele contractiei uterine ( frecventa,
intensitate , durata)
3. Placenta praevia
4. Decolarea prematura a placentei normal inserate
5. Eclampsia
6. Uterele cicatriciale

Indicatii fetale
1. suferina fetala manifestata prin alterarea b.c.f. si modificarea lichidului
amniotic
2. procidenta de cordon ( cand punga amniotica este intacta si cordonul aluneca
in punga inaintea prezentatiei) si prolabarea de cordon ( cand punga este rupta si
exista risculcomprimarii cordonului intre prezentatie si peretele excavatiei pelvine)
3. sarcina biologic prelungita ( peste 42 saptamani)
4. copil fosrte pretios , mai ales la primipare peste 35 ani si dupa tratament de
iinfecunditate
5. infectii ale aparatului genital, evitand infectarea fatului, la trecerea prin
canalul pelviperineal.
Pentru primipare , operatia cezariana inlatura traumatismul colului uterin si al
planseului pelviperineal
Ingrijirea luzei cuprinde doua laturi majore ; ingrijiri acordate operatiei pe abdomen
si ingrijiri impuse de manifestarile fiziologice ce decurg din lauzie .
Este sfatuita ca cel putin doi ani sa evite o noua sarcina.

LAUZIA PATOLOGICA
In timpul lauziei pot aparea hemoragii cauzate de resturi placentare, de inertia
uterina.
Asistenta anunta medicul , nu paraseste lauza , se comformeaza indicatiilor
medicale.
- Infectia puerperala este prevenita astazi prin protectie cu antibiotice la
gravidele si lauzele cu risc ( ruptura prematura a membranelor, infectii vaginale sau
alte focare infectioase).
Manifestari , semne; febra, tahicardie, subinvolutie uterina, modificarea aspectului
si mirosului lohiilor, dureri.
- Infectiile glandei mamare apar, mai ales,la primipare, din cauza conformatiei
anormale a mamelonului si a lipsei de igiena.
La inceput apar fisuri mamelonare sau ragade care sunt porti de intrare pentru
microbi, apoi daca nu se ia masuri ,pot aparea limfangita, galactoforita, abcesul
sanului.

Interventii pentru prevenirea si depistarea infectiei;


Tractul genital
- respectarea regulilor de sespsie si antisepsie
- igiena riguroasa post-partum
- pansamente aseptice
- verificarea aspectului membranelor inferioare , asigurarea repausului pentru
prevenirea accidentelor tromboembolice in caz de tromboflebita
- controlul temperaturii si pulsului ; observarea discordantei dintre acestea
- izolarea lauzei bolnave
- la indicatia medicului- tratament cu antibiotice glandele mamare
- reducerea duratei suptului, in caz de ragade- suspendarea alaptarii
concomitent cu golirea sanului prin muls
- badijonarea fisurilor cu nitrat de Ag 1% , mentinerea sanului la aer , evitarea
frecarii
- in caz de abces mamar, alaptarea este intrerupta , medicul evacueaza colectia;
ingrijirea plagii.

NURSING ÎN LĂUZIA PATOLOGICĂ


Manifestări de dependenţă:
- hemoragii cauzate de resturi placentare, de inerţia uterină, asistenta anunţă
medicul, nu părăseşte lăuza, acţionează conform indicaţiilor prescrise de
medic;
- febră, tahicardie, subinvoluţie uterină, dureri, modificarea aspectului şi
mirosului lohiilor cazate de infecţia puerperală ;
- fisuri sau ragade mamelonare care neîngrijite corespunzător produc:
limfangita, galactoforita, abcesul sânului etc -
Intervenţii pentru prevenirea şi depistarea infecţiilor:
- respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie
- igienă riguroasă post partum
- pansamente aseptice
- verificarea aspectului membrelor inferioare, asigurarea repausului
pentru prevenirea accidentelor tromboembolice în caz de tromboflebite
- controlul temperaturii şi a pulsului; observarea discordanţei dintre
acestea
- izolarea lăuzei bolnave
- la indicaţia medicului administrează antibiotice .
În caz de fisuri/ragade mamelonare, femeia nu alăptează 24 h, laptele se extrage
prin mulgere, iar pe sâni se aplică comprese decongestionante, de 2-3 ori/zi se
badijonează cu soluţie de nitrat de argint 3%,se aplică unguente bactericide, se
expun la raze ultraviolete.
În caz de operaţie cezariană sau perineorafie se inspectează plaga suturată,
dacă este infectată se tratează ca o plagă septică.
Pentru profilaxia infecţiei puerperale, tot materialul întrebuinţat va fi
sterilizat.

STUDIU DE CAZ

CULEGEREA INFORMAŢIILOR

INFORMAŢII SOCIALE

Nume: M Prenume: G Vârsta: 25 ani


Data naşterii: 17.10.1985
Domiciliul: Loc. Piteşti, Jud. Argeş Bl. - Sc. - Apt.-
Ocupaţia: salariată la Farmacia Catena
Starea familială: căsătorită, o fetiţă de 4 ani și un nou născut;
Religie: ortodoxă
C.I.: seria …. nr….
Condiţii de viaţă şi muncă: locuieşte împreună cu soţul şi copiii, într-un apartament cu 3 camere,
confort I decomandat, cu toate utilităţile.
Obişnuinţe: consum de: - alcool: nu
-tutun: nu
-cafea: da; 100 ml/zi
-droguri: nu
Data internării: 12.06.2011; ora:21.15
Data externării: 17.06.2011; ora: 13.30
Motivele internării: eliminarea dopului gelatinos, CUD, nelinişte, polakiurie 8-9micţ/zi, tahipnee
22resp./min., transpiraţii abundente, facies crispat, gemete, ţipete, mers greoi, treziri frecvente,
abdomen mărit în volum cu linia mediană pigmentată şi prezenţa vergeturilor pe coapse şi flancuri,
pigmentarea areolei mamare la nivelul sânilor;
Diagnostic la internare: sarcină de 39 săpt., prezentaţie craniană (pr.cr.), membrane intacte (M.I.).
Diagnostic la externare: lehuzie fiziologică
Medicul care îngrijește: B. M.
Istoricul bolii: Pacienta M.G., s-a internat în data de 12.06.2010 cu diagnostic, sarcină 39 săpt.,
M.I., pr. cr. A fost luată în evidenţă la medicul de familie din trim. II de sarcină şi a fost la control
periodic la medicul specialist; de aproximativ 6 ore, prezintă eliminarea dopului gelatinos, CUD,
nelinişte, tahipnee 22resp./min., transpiraţii abundente, facies crispat, gemete,ţipete, mers greoi,
motiv pentru care se internează pe secţia Obstetrică-Ginecologie.
Antecedente heredo-colaterale:
Mama: 47 ani; preg. prof.: 12 clase; ocupaţia: salariată la Alprom; sarcini: 6; nasteri: 2;
avorturi: 4; starea sănătăţii: afirmativ sănătoasă
Tata: 49 ani; preg. prof.: 12 clase; ocupaţia: salariat la Arpechim; starea sănătăţii: sănătos
Fraţi/surori: un frate; 27 ani; preg. prof. 12 clase; ocupaţia: muncitor; starea sănătăţii: afirmativ
sănătos;
Neagă: tbc, sifilis, sida, în familie şi contacţi
Antecedente personale – fiziologice: menarha la 12 ani, ciclu regulat, durata 4-5 zile, flux moderat,
nedureros; sarcini 2; nasteri 2; avorturi 0; U.M. 27 septembrie 2009.
Antecedente personale – patologice:
rujeolă la 4 ani
conjunctivită la 6 ½ ani
varicelă la 11 ani
apendicită la 16 ani
Impresii de la spitalizările anterioare: se declară mulțumită.

INFORMAŢII FIZICE
Greutate: 71 kg Înălțime: 1,70 m
Aspectul şi culoarea tegumentelor: normal colorate;
Aspectul şi culoarea gurii: buze uscate;
Aspectul şi culoarea nasului: fose nazale libere;
Aspectul dinților: alb-gălbui, îngrijiţi;
Aspectul părului: păr tuns mediu, îngrijit;
Probleme vizuale: nu;
Probleme auditive: nu;
TRUNCHI
Aspectul şi culoarea tegumentelor: normal colorate; la inspecţia sânilor se constată pigmentarea
areolei mamare, iar la nivelul abdomenului se constată mărirea sa în volum, linia mediană
pigmentată şi prezenţa vergeturilor pe coapse şi flancuri.
Semne particulare: cicatrice în fosa iliacă dreaptă în urma intervenţiei de apendicectomie;
Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate şi murmur vezicular prezent bilateral;
respiraţii ample, tahipnee 22/min.
Aparat cardio – vascular: cord în limite normale; şoc apexian în spatiul V intercostal stâng, pe
linia medioclaviculară stângă; zgomote cardiace ritmice; T.A. 110/70 mm Hg; AV=86 bătăi/min.,
puls tahicardic.
Aparat digestiv şi glande anexe: apetit păstrat, masticatie eficace; reflex de deglutiţie păstrat;
abdomen destins în volum, normal pentru o sarcină la termen; tranzit intestinal încetinit,
constipaţie, 1scaun/3 zile, miros fecaloid, culoare închisă, aspect uscat, cantitate ~100gr/zi.
Aparat uro-genital: loje renale libere, nedureroase; micţiuni frecvente, polakiurie, 8-9/zi miros
caracteristic, culoare galben închis, aspect tulbure, cantitate 1600ml./zi; cresc volumul, greutatea
şi capacitatea uterului; colul uterin îşi schimbă consistenţa; apare o scurgere vaginală;
Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil;
Ţesut adipos subcutanat: normal, bine reprezentat;
Sistem osteo – articular: dureri lombare;
SNC: teamă, stare de nelinişte;
ROT: prezente;
MEMBRE
Aspectul și culoarea tegumentelor: normal colorate;
Semne particulare: nevi;
Mobilitatea articulatiilor: bună;
Se scoală singur: da; ajutat: nu;
Probleme în legătură cu mersul: nu;
Stângaci: nu; dreptaci: da;
ELEMENTE DE ALIMENTAȚIE
Regim: da; regim hidrozaharat și lactat, alimentar,
Apetit: păstrat;
Nr. de mese: 3/zi + 2 gustări; orele: 8.30 13.30 18.30
Alimente preferate: fructe, murături și dulciuri;
Băuturi preferate: sucuri naturale, berea;
Alimente pe care nu le poate consuma: grăsimi; varză, fasole, ceapă, usturoi,
Regimul a fost înțeles: da; urmat: da;
Servește singur masa: da; în salon: da; în sala de mese: nu;

OBICEIURI DE IGIENA PERSONALĂ

Toaleta: da; singur: da; ajutat: nu;


-se spală pe dinți: da;
-se piaptănă: da;
-se rade: da;
-se îmbracă: da;
-se dezbracă: da;
OBICEIURI ÎN LEGĂTURĂ CU ELIMINĂRILE
Scaun: Urina:
-frecvența: 1scaun/3zile -frecvența: 8-9/zi
-aspect: uscat -aspect: tulbure
-culoare: închisă -culoare: galben închis
-miros: fecaloid -miros: caracteristic
-cantitate: ~100 gr./zi -cantitate: 1600 ml/zi
OBICEIURI PRIVIND SOMNUL
Probleme privind somnul: da; somn agitat, treziri frecvente; 5-6 ore/noapte
Utilizează sedative: nu;
Activitate fizică: redusă;
Modul de a petrece timpul liber: plimbări cu soțul și copiii; ascultă muzică, TV;
Activitate sexuală: absentă pe perioada spitalizării și a lăuziei;
COMPORTAMENT
Îi place să fie singur: nu; cu alții: da, cu familia;
Atitudinea persoanei în timpul culegerii de date: pacienta este o fire comunicativă și cooperantă;
Atitudinea familiei față de bolnav: o vizitează, o ajută și o încurajează pe perioada spitalizării;
INFORMAȚII MEDICALE
Grupa sanguina: B III Rh: +
Alergii: -alimente: nu prezintă;
-medicamente: nu prezintă;
-animale: nu prezintă;
-altele: nu prezintă;
Tratament prescris înaintea spitalizării: Fe. 1/zi; Ca 1-2/zi; Magne B6 1/zi;
Urmat: da; înțeles: da;
Tratament actual: descris în planul de îngrijire la rol delegat;
Urmat: da înțeles: da
Diverse probleme ce se pun la persoana spitalizată: probleme legate de starea psihică
Asteptările sale: restabilire;

ANALIZA SITUAŢIEI
Manifestări de dependență: Diagnostic de nursing:

-contracții uterine dureroase Durere, datorită declanşării travaliului


manifestată prin contracții uterine dureroase.

-risc de complicații Probabilitatea atingerii integritatii fizice și


psihice, datorită lipsei de îngrijire
manifestată prin risc de complicații.

-somn agitat; Insomnie, datorită stării de anxietate,


-treziri frecvente; manifestată prin somn agitat și treziri
frecvente;
-absenta scaunelor mai multe zile: 1 scaun la Constipaţie, datorită tranzitului intestinal
3 zile; încetinit, manifestată prin absenţa scaunelor
-dificultate în a defeca mai multe zile; 1 la 3zile şi dificultate în a
defeca;

-polakiurie, 8-9 micț./zi; Eliminare urinară inadecvată cantitativ,


datorită presiunii uterului gravid asupra
vezicii urinare, manifestată prin polakiurie,
8-9 micţ./zi.

transpiraţii abundente; Diaforeză, datorită efortului fizic din timpul


naşterii, manifestată prin transpirații
abundente.

-puls tahicardic, 86 bătăi/min. Alterarea ritmului cardiac şi a circulaţiei,


datorită durerii, manifestată prin puls
tahicardic, 86 bătăi/min.

-tahipnee, Dispnee, datorită durerilor, manifestată prin


22 resp./min.; tahipnee, 22 resp./min.

-mers greoi; Imobilitate, datorită sarcinii la termen,


-ameteli; manifestată prin mers greoi şi amețeli.

-inactivitate; Dificultate de a îndeplini activități recreative


datorită spitalizării şi tratamentului
administrat, manifestată prin inactivitate.

Obiective de realizat:
1. M.G. să nu mai prezinte dureri în termen de 6 ore.
2. M.G. să nu prezinte risc de complicații în termen de 3 zile.
3. M.G.. să beneficieze de somn odihnitor, în timp de 2 zile;
4. M.G. să aibă tranzit intestinal în limite fiziologice, în termen de 2 zile;
5. M.G.. să nu mai prezinte polakiurie, în termen de 2 zile;
6. M.G. să nu mai prezinte transpiraţii, în termen de 3 ore.
7. M.G. să prezinte puls în limite normale, în termen de 1 zi.
8. M.G. să prezinte o bună respiraţie, în termen de 3 ore.
9. M.G. să aibă forța musculară păstrată, în termen de 1 zi.
10. M.G. să participe la activități recreative, în termen de 2 zile;

Resurse: - ale pacientului: persoană cu dependență majoră;


- ale serviciului: bune;
- ale familiei: bune;
ANALIZA SITUAŢIEI PE NEVOI FUNDAMENTALE

Nevoia fundamentală Manifestarea de Manifestarea de Sursa de


independență dependență dificultate
1. A respira şi a avea o - tahipnee, - contractii uterine
bună circulație . 22 resp./min; dureroase;
- tahicardie, - efortul la naștere;
86 bătăi/min.; - nașterea;
- amplitudine
respiratorie
profundă;
2. A comunica. - facies crispat; - durerile;
- țipete; - astenia;
- gemete; - spitalizarea
- despartire de
persoanele
apropiate;
- mesaj deformat;

3. A se mişca şi a avea - mers greoi; - sarcina la termen;


o bună postură. - amețeli; - efortul la naștere;
- limitarea - epuizarea;
mişcărilor; - durerile;
- oboseală;
4. A se îmbrăca şi - capacitate neuro - sarcina;
dezbrăca. musculară - epuizarea;
diminuată; -spitalizarea;
- imposibilitate de a
purta haine
personale;
5. A fi curat, îngrijit , a - vergeturi; - distensia ţesuturilor;
proteja tegumentele şi - norme de igienă - spitalizarea;
mucoasele. perturbate;

6. A menţine - transpiraţii - efortul la naştere;


temperatura corpului abundente;
în limite normale.
7. A bea şi a - digestie lentă; - încetinirea
mânca. - regim alimentar; tranzitului intestinal;;
- alegerea - alaptarea;
alimentelor - spitalizarea;
perturbată;
8. A elimina. - 1 scaun la 3 zile; - constipaţia;
- 8-9 micţ/zi; - polakiuria;
- transpirații - efortul fizic din
abundente; timpul naşterii;
- orar modificat; - spitalizarea;
9. A evita pericolele. - risc de complicatii; - nasterea;
- CUD; - declanşarea
- expresia durerii; travaliului;
- perfuzii, i.m., i.v., - spitalizarea;
10. A dormi şi a se - treziri frecvente; - stare de anxietate;
odihni. - insomnie; - teamă;
- somn agitat; - dureri;

11. A acţiona conform - nu poate merge la -spitalizarea;


propriilor convingeri biserică; - naşterea;
şi valori, a practica - tratament: i.m., i.v.; - starea generală a
religia. sănătății;
12. A fi preocupat în - dificultate în a lua - naşterea;
vederea realizării. decizii şi a controla - epuizarea;
evenimentele; - starea generală
- incapacitate de a alterată;
face ceea ce doreşte - spitalizarea;
să facă;
13. A se recrea - astenie; - efort la naştere;
- incapabil să - spitalizare;
îndeplinească
activități preferate;
14. A învăţa, cum să - -cunoştinţe - stresul;
ţi păstrezi sănătatea insuficiente în ce - anxietatea;
priveşte travaliul, - naşterea;
momentul naşterii; - spitalizarea;