Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Raporați-vă la tema lucrării de licență proprie și rețineți 5 domenii pedagogice care vă pot fi
de folos în tratarea temei. Explicați în ce constă acele domenii ?
Tema lucrării de licență pe care am abordato este “Efecte ale parteneriatului școală-familie în
combaterea eșecului școlar în învățământul primar”. Consider că în tratarea temei alse de folos
mi-ar fi următoarele cinci domenii pedagogice: pedagogia familiei, pedagogia școlară, pedagogia
grupurilor, pedagogia socială și pedagogia experimentală. Pedagogiei familiei este o disciplină
fundamentală întemeiată din nevoia de a orienta studenţii ca viitori părinţi asupra obligaţiunilor
pedagogice, venind ca o completare a pedagogiei şcolare, preşcolare şi sociale, cu preocuparea
de a aşeza pe baze ştiinţifice creşterea copilului în familie, a relaţiilor parteneriale şcoală-familie,
copii-părinţi şi pregătirea tinerilor pentru viaţa de familie. Este orientată spre formarea viitorului
specialist în vederea lucrului cu părinţii. Deoarece tema licenței este centrată pe importanța
parteneriatului cu familia consider că pedagogia familiei este un aspect important în tratarea
acestei teme.
Următorul domeniu ales este cel al pedagogiei școlare deoarece o altă componentă
importantă abordată în lucrarea de licență face referire la rolul școlii în susținerea parteneriatului.
Pedagogia școlară promovează o viziune teoretică, metodologică şi practică, în cadrul căreia
societatea joacă un rol fundamental în conceperea şi desfăşurarea educaţiei.
De asemenea, un alt domeniu ales este pedagogia grupului, important deoarece, atât
școala, cât și familia sunt două grupuri. Un grup presupune activarea şi asumarea unor sarcini şi
instaurarea unei reţele complexe de comunicare interumană. El devine o echipă în măsura în care
între membrii săi se manifestă interacţiuni, schimburi intelectuale şi verbale, într-o atmosferă de
lucru pozitivă, constructivă. Tendinţa majoră în pedagogia grupului este de a înlocui activitatea
şi intervenţiile sistematice ale profesorului printr-un sistem de activităţi, de mediaţii diverse, de
schimburi reciproce în interiorul şi în afara grupului, rolul profesorului fiind de a pune în aplicare
activităţi care fondează grupul şi îi asigură coeziunea.
Urmează domeniul pedagogiei sociale, care promovează o viziune teoretică,
metodologică şi practică, în cadrul căreia societatea joacă un rol fundamental în conceperea şi
desfăşurarea educaţiei.
Ultimul domeniu ales este reprezentat de pedagogia experimentală, util pentru ultimul
capitol al lucrării referitor la partea practică. Specificul pedagogiei experimentale face referire la
investigarea fenomenului educatiei prin intermediul experimentului, pentru a pune în valoare
relațiile cauzale și a contribui la desprinderea legilor educației.
Științe
Teoria
Teoria pedagogice
educațiee
evaluării aplicative pe
i
perioade de
vârstă
Științe
pedagogice
aplicative pe
domenii de
Didactica activitate
Didactica școlară
Didactica
generală
școlară
generală
Didactica
limbii Didactica
române specială
Științe pedagogice
Didactica
aplicative pe
matematicii
discipline de studiu
Didactica Didactica
fizicii disciplinelor
pedagogice
Potrivit Legii Educației din România (2011) structura sistemului de învățământ national
este următoarea:
a) educația timpurie (0—6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0—3 ani) și învățământul
preșcolar (3—6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare;
b) învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I—IV;
c) învățământul secundar, care cuprinde:
învățământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V—IX;
învățământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X—XII/XIII, cu
următoarele filiere: teoretică, vocațională și tehnologică;
d) învățământul profesional, cu durată între 6 luni și 2 ani;
e) învățământul terțiar nonuniversitar, care cuprinde învățământul postliceal.
Formele de organizare a învățământului preuniversitar sunt: învățământ cu frecvență și
învățământ cu frecvență redusă.
9. Realizați un eseu despre importanța timpului și a controlului acestuia din perspectiva actului
educativ având în vedere ideile de mai jos:
- Principiul permanenţei educaţiei face inutilă diviziunea “timp educativ” – “timp noneducativ”
şi, în subsidiar, impune presupoziţia că “ toţi timpii” de care dispun oamenii pot şi trebuie să fie
educativi; se cere, observă profesorul Constantin Cucoş, “să nu existe timp «gol», nefolosit într-o
perspectivă numaidecât formativă şi, dacă se poate, explicit formativă” (Cucoș).
- “Persoanele cu adevărat realizate au învăţat arta de a-şi organiza timpul” (Bracey) (încălcând
aşa-zisul “principiu Pareto” care susţine contrariul) şi au vindecat maladia cancerului timpului
(amânarea, tărăgănarea, întârzierea).
- “Odată cu «astăzi» s-a terminat, nu mai putem refolosi acest timp, nu putem avea o a doua
şansă de a-l retrăi. Putem doar spera că «mâine» ne va da posibilitatea de a învăţa şi de a aplica
lecţiile zilei de «ieri»” (Johns).