Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pasa de Sus Cu 2 Maini
Pasa de Sus Cu 2 Maini
Lovirea mingii cu două mâini de sus, sau pasa de sus este acţiunea de joc cu care se
începe instruirea şi asigură ţinerea mingii în joc la nivel de amatori şi începători.
Terminologia întâlnită pentru a denumi această acţiune de joc diferă din multe considerente,
dar se referă la acelaşi lucru. Consider că este important contextul în care se foloseşte o
denumire sau alta pentru o corectă comunicare.
Acţiunea de joc şi poziţionarea mâinilor pe minge este prezentată grafic şi în figura de mai
jos unde se observă triunghiul format din degetele mari şi degetele arătătoare ale celor două
mâini.
Poziţia de bază
Fig.5
Genunchii şi coatele se întind simultan, trunchiul se ridică în timpul lovirii mingii. Privirea
jucătorului urmăreşte mingea eliberată din „cupă”.
Pentru execuţia unei pase înalte acţiunea braţelor este orientată înainte şi spre în sus.
Contactul cu mingea
Este făcut cu degetele celor două mâini, care formează o „cupă”. Greutatea mingii este
preluată de degetul mare, arătător şi mijlociu de la fiecare mână. Degetele inelarele şi
degetele mici ating mingea mai puţin, dar contribuie la direcţionarea ei.
Tripla extensie, urmare firească a lovirii mingii este urmată de deplasare spre direcţia de
ridicare pentru intrare în acţiunea ce urmează.
Greşeli de execuţie:
Pasa peste cap de pe sol este denumită astfel pentru că transmiterea mingii se face de către
executantul aflat cu picioarele pe sol în spatele acestuia (peste cap). (fig. 5).
Poziţia iniţială
Poziţia fundamentală nu diferă faţă de descrierea făcută anterior la procedeul ridicarea înainte
de pe sol. Spatele drept conferă posibilitatea de a trimite mingea surprinzător peste cap.
Însuşirea corectă a acetei posturi a corpului asigură posibilitatea practicării unui joc derutant,
creativ, tactic în voleiul de performanţă.
Contactul cu mingea
Este identic cu cel al ridicării înainte de pe sol.
Greşeli de execuţie:
Pasa sau ridicarea din săritură presupune un stadiu de pregătire avansat şi e ste denumită
astfel pentru că mingea este lovită din săritură. Jucătorul întâmpină mingea şi pasează din
săritură, adică este în aer în timpul lovirii mingii. Avantajul constă în derutarea adversarilor,
sau corectarea unor mingi de pe fileu. (fig. ).
Poziţia iniţială
Poziţia iniţială este adoptată după o deplasare şi săritură la minge. Corpul se găseşte în aer,
orientat cu faţa spre direcţia de transmitere a mingii, braţele îndoite la nivelul coatelor.
Acţiunea braţelor este mai energică şi constă în întinderea acestora în momentul contactului
cu mingea. Acţiunea este făcută oblic spre înainte.
Contactul cu mingea
Este identic cu cel descris la procedeele anterioare. Punctul de lovire este mai înalt.
Acţiune de după lovire este o aterizare amortizată şi echilibrată a săriturii pentru a participa în
contiunare la jocul fără minge.
Greşeli de execuţie:
Ridicarea peste cap, din săritură este denumită astfel după direcţia mingii şi modalitatea de
execuţie. (fig. .).
Poziţia iniţială
Poziţia iniţială este identică cu cea prezentată la ridicarea înainte din săritură.
Acţiunea braţelor
Este de întindere la nivelul coatelor. Direcţia de acţionare este spre în sus şi înapoi.
Contactul cu mingea
Contactul cu mingea nu se diferenţiază faţă de prezentările anterioare. Punctul de lovire se
găseşte pe verticala corpului jucătorului.
După lovirea mingii urmează o aterizare echilibrată pe timpul unu şi o întoarcere spre
direcţia care s-a transmis mingea pe timpul doi, pentru a putea continua intrarea într-o nouă
acţiune.
Greşeli de execuţie:
Consider că în stadiul de intruire în care se însuşesc pasele din săritură, antrenamentul capătă
un caracter tactic. Pasa nu mai are doar un rol neutru de trimitere a mingii către un coechipier,
conform regulamentului de joc ci capătă valenţe noi în cadrul tacticii colective în atac şi pentru
diferenţiere se poate numi ridicare pentru atac.
Exerciţiile sau mijloacele utilizate pot fi şi cele învăţate la execuţia pasei din sprijin pe sol, dar
varianta din săritură. Se impune un standard de calitate.