Sunteți pe pagina 1din 8

Volei

LOVIREA MINGII CU DOUĂ MÂINI DE SUS - PASA DE SUS

Lovirea mingii cu două mâini de sus, sau pasa de sus este acţiunea de joc cu care se
începe instruirea şi asigură ţinerea mingii în joc la nivel de amatori şi începători.

Pasa de sus înainte de pe sol îşi ia denumirea de la modalitatea de intervenţie la minge,


direcţia transmiterii mingii şi poziţia jucătorului faţă de sol. (fig. 4).

Terminologia întâlnită pentru a denumi această acţiune de joc diferă din multe considerente,
dar se referă la acelaşi lucru. Consider că este important contextul în care se foloseşte o
denumire sau alta pentru o corectă comunicare.

Fig. . Pasa de sus înainte de pe sol (desene după Drăgan, A.,)

Acţiunea de joc şi poziţionarea mâinilor pe minge este prezentată grafic şi în figura de mai
jos unde se observă triunghiul format din degetele mari şi degetele arătătoare ale celor două
mâini.

Mecanismul de bază al execuţiei are următoarele componente, prezentate în succesiunea lor:


poziţia de bază; acţiunea picioarelor, trunchiului şi braţelor; contactul cu mingea (lovirea
propriu-zisă); acţiunea de după lovire.

În cadrul jocului sportivul trebuie să întâmpine mingea ca să ajungă la locul execuţiei în


poziţia de bază înaintea mingii.

Poziţia de bază

Jucătorul se găseşte cu picioarele într-o poziţie comodă, depărtate aproximativ la nivelul


umerilor, unul dintre ele uşor înaintea celuilalt, genunchii puţin îndoiţi, spatele drept, braţele
ridicate cu articulaţia pumnului la nivelul frunţii, coatele îndoite, degetele mari şi arătătoare
a celor două mâini formând un triunghi ptin care sportivul să poată vedea mingea. Palmele
ambelor mâini sunt în extensie.

Fig.5

Acţiunea picioarelor, trunchiului şi a braţelor

Genunchii şi coatele se întind simultan, trunchiul se ridică în timpul lovirii mingii. Privirea
jucătorului urmăreşte mingea eliberată din „cupă”.

Pentru execuţia unei pase înalte acţiunea braţelor este orientată înainte şi spre în sus.

Contactul cu mingea

Este făcut cu degetele celor două mâini, care formează o „cupă”. Greutatea mingii este
preluată de degetul mare, arătător şi mijlociu de la fiecare mână. Degetele inelarele şi
degetele mici ating mingea mai puţin, dar contribuie la direcţionarea ei.

Acţiunea de după lovire

Tripla extensie, urmare firească a lovirii mingii este urmată de deplasare spre direcţia de
ridicare pentru intrare în acţiunea ce urmează.

Greşeli de execuţie:

- întâmpinarea mingii este întârziată;

- mingea se loveşte la nivel inferior frunţii;

- nu se coordonează acţiunea de extensie a picioarelor, trunchiului şi braţelor cu lovirea şi


eliberarea mingii;

- coatele prea întinse sau prea depărtate;

- picioarele nu sunt paralele ci sunt încrucişate;

- degetele nu sunt răsfirate;


- degetele mari sunt mult pea înainte;

- mingea este lovită cu podul palmei sau cu palmele.

Pasa de sus peste cap de pe sol

Pasa peste cap de pe sol este denumită astfel pentru că transmiterea mingii se face de către
executantul aflat cu picioarele pe sol în spatele acestuia (peste cap). (fig. 5).

Fig. 5. Pasa peste cap (desene după Drăgan, A.,)

Mecanismul de bază îşi menţine aceleaşi componente şi aceeaşi succesiune, ca la ridicarea


înainte de pe sol: poziţia iniţială; acţiunea picioarelor, trunchiului şi braţelor; contactul cu
mingea; acţiunea de după lovire.

Poziţia iniţială

Poziţia fundamentală nu diferă faţă de descrierea făcută anterior la procedeul ridicarea înainte
de pe sol. Spatele drept conferă posibilitatea de a trimite mingea surprinzător peste cap.
Însuşirea corectă a acetei posturi a corpului asigură posibilitatea practicării unui joc derutant,
creativ, tactic în voleiul de performanţă.

Acţiunea picioarelor, trunchiului şi braţelor

Acţiunea trunchiului a mâinilor şi a capului este orientată în sus şi spre înapoi.

Contactul cu mingea
Este identic cu cel al ridicării înainte de pe sol.

Acţiunea de după lovire

Trimiterea mingii peste cap presupune la începători o extensie a corpului, urmărirea


mingii cu privirea şi apoi întoarcere pentru a „intra în joc.”

Greşeli de execuţie:

- intrarea întârziată la minge;

- contacul cu mingea în dreptul corpului şi nu deasupra capului;

- nesincronizarea acţiunilor în tripla extensie;

- coatele prea depărtate, sau întinse;

- corpul în extensie exagerată.

Exerciţii pentru însuşirea pasei de sus


Exerciţiile sau mijloacele pe care le propun spre a fi utilizate se cuvine a fi adaptate
condiţiilor specific şi vor fi dozate particularizat.
-imitarea lovirii mingii;
-deplasare, oprire, imitarea pasei de sus;
-prinderea în cupă a mingii aruncate de către partener;
-mingea ţinută în cupă deasupra capului, la 0,5 m -1 m distanţă de perete, aruncarea ei
în perete, întâmpinarea şi prinderea mingii ricoşate în cupă deasupra frunţii;
-pe salteaua de gimnastică aşezat pe călcîie, aruncarea mingii pe verticală 1-2m,
urmată de pasă de sus în faţă la perete, concomitent cu ridicarea pe genunchi;
-pe perechi, cu o minge, aruncarea mingii pe verticală, pasă de sus în faţă la partener
cu oprirea mingii după fiecare execuţie şi cu acţiune continuă;
-în coloană câte unul, la 2 -3 m distanţă de perete, pase de sus la perete, la înălţime de
3 -4 m şi trecere la coada şirului;
-pe perechi cu o minge, pase de sus în faţă, lungi şi scurte, cu deplasarea alternativă
înainte şi înapoi, a fiecărui jucător;
-pe perechi cu o minge, de o parte şi de alta a fileului, pase de sus în faţă peste fileu,
cu şi fără căderea mingii pe sol;
-suveică simplă cu pase de sus;
-joc concurs: “Cine nu scapă mingea”
-câte 3 la o minge, pase de sus în faţă în triunghi la distanţă de 3 -4 m, cu orientarea
corpului spre direcţia de pasare;
-pe perechi cu o minge, pase din săritură, la distanţă de 3 m, fără fileu şi peste fileu;
- joc 2x2 cu 2 pase, peste fileu jos sau bănci şi fileu normal;
- joc 2x2 cu 3 pase, peste fileu jos sau bănci şi fileu normal;
- Individual, pasă de sus peste cap;
- Pasă peste cap din minge ricoşată din perete;
- Suveică cu pase peste cap;
- Pase peste cap în trei jucători;
- Pase peste cap în triunghi, etc.

Pasa sau ridicarea înainte din săritură

Pasa sau ridicarea din săritură presupune un stadiu de pregătire avansat şi e ste denumită
astfel pentru că mingea este lovită din săritură. Jucătorul întâmpină mingea şi pasează din
săritură, adică este în aer în timpul lovirii mingii. Avantajul constă în derutarea adversarilor,
sau corectarea unor mingi de pe fileu. (fig. ).

Fig. . Ridicarea înainte, clin săritura (desene după Drăgan, A.,)


Mecanismul de bază are următoarele componente: poziţia iniţială; acţiunea braţelor; contactul cu
mingea; acţiunea de după lovire.

Poziţia iniţială

Poziţia iniţială este adoptată după o deplasare şi săritură la minge. Corpul se găseşte în aer,
orientat cu faţa spre direcţia de transmitere a mingii, braţele îndoite la nivelul coatelor.

Acţiunea braţelor este mai energică şi constă în întinderea acestora în momentul contactului
cu mingea. Acţiunea este făcută oblic spre înainte.

Contactul cu mingea

Este identic cu cel descris la procedeele anterioare. Punctul de lovire este mai înalt.

Acţiunea de după lovire

Acţiune de după lovire este o aterizare amortizată şi echilibrată a săriturii pentru a participa în
contiunare la jocul fără minge.

Greşeli de execuţie:

- jucătorul nu ajunge la minge în timp util,

- mingea nu este jucată deasupra capului,

- braţele sunt prea întinse, sau prea îndoite,

- calitatea pasei nu justifică săritura.

Ridicarea peste cap, din săritură

Ridicarea peste cap, din săritură este denumită astfel după direcţia mingii şi modalitatea de
execuţie. (fig. .).

Mecanismul de bază îşi menţine componentele şi succesiunea prezentată la ridicarea înainte


din săritură.

Poziţia iniţială

Poziţia iniţială este identică cu cea prezentată la ridicarea înainte din săritură.

Acţiunea braţelor

Este de întindere la nivelul coatelor. Direcţia de acţionare este spre în sus şi înapoi.

Contactul cu mingea
Contactul cu mingea nu se diferenţiază faţă de prezentările anterioare. Punctul de lovire se
găseşte pe verticala corpului jucătorului.

Acţiunea de după lovire

După lovirea mingii urmează o aterizare echilibrată pe timpul unu şi o întoarcere spre
direcţia care s-a transmis mingea pe timpul doi, pentru a putea continua intrarea într-o nouă
acţiune.

Ridicarea peste cap din săritură (desene după Drăgan, A.,)

Fig. 7. Ridicarea peste cap din săritură

Greşeli de execuţie:

- întâmpinarea mingii este întârziată;

- întâlnirea cu mingea este mult înaintea jucătorului şi mingea nu poate fi


jucată peste cap;

- extensia corpului şi a capului permit „citirea” intenţiei executantului.

Exerciţii pentru învăţarea paselor din săritură

Consider că în stadiul de intruire în care se însuşesc pasele din săritură, antrenamentul capătă
un caracter tactic. Pasa nu mai are doar un rol neutru de trimitere a mingii către un coechipier,
conform regulamentului de joc ci capătă valenţe noi în cadrul tacticii colective în atac şi pentru
diferenţiere se poate numi ridicare pentru atac.

Exerciţiile sau mijloacele utilizate pot fi şi cele învăţate la execuţia pasei din sprijin pe sol, dar
varianta din săritură. Se impune un standard de calitate.

Alegerea mijloacelor în instruire se face în funcţie de cerinţele jocului şi posibilităţile


protagoniştilor. Mijloacele pot fi regăsite în „scenele” din timpul jocului. Prin”decuparea”
situaţiilor de joc începătorii pot înţelege necesităţile de ordin tactic.

În acest mod profesorul antrenor asigură participarea conştientă a jucătorilor la propria


pregătire. Sportivul devine responsabilizat şi poate înţelege cerinţele referitoare la calitatea
execuţiilor impuse de competiţie. Nu de către antrenor.

S-ar putea să vă placă și