Sunteți pe pagina 1din 2

DETERMINAREA CONDUCTIVITĂŢII ELECTRICE A UNEI SOLUŢII

Consideraţii teoretice
Determinările conductometrice sunt metode de analiză rapide şi precise, utilizate în
studiul constantelor de disociere, a produsului de solubilitate, în stabilirea purităţii apelor de
răcire şi de spălare, în titrări cu punct final legat de schimbarea conductibilităţii.
Conductivitatea electrică a unei soluţii este o măsură a trecerii curentului electric prin
apă, trecere posibilă datorită prezenţei ionilor dizolvati, căci apa pură nu conduce curentul
electric; cu cât numărul ionilor dizolvaţi este mai mare, cu atât conductivitatea este mai mare,
până la o anumită valoare a concentraţiei la care intervin interacţiile între ioni.
În general, conductibilitatea electroliţilor se exprimă prin conductibilitatea specifică. 
reprezintă valoarea inversă a rezistenţei electrolitului în , măsurată între feţele opuse ale unui
cub cu latura de 1 m ; unitatea de masură este siemens/m.

1 L
=  [ohm-1m-1]
R q
unde:
 1/R este conductibilitatea (ohm-1)
 L este distanţa dintre electrozi (m)
 q este suprafaţa electrozilor (m2)
Determinarea geometrică exactă a lui L şi q ar fi foarte complicată, de aceea se determină
câtul lor, prin calibrarea celulei de măsură cu un electrolit bine cunoscut.
Se defineşte C, constanta celulei de măsură, ca fiind :

L
C=
q
deci
1
= C
R
Citind pe scala aparatului valoarea conductivitătii pentru o soluţie cunoscută (1/R) se
calculează C. Valoarea constantei se verifică periodic, de obicei cu soluţii de clorură de potasiu
de concentraţii diferite, ale căror conductivităţi sunt date în tabelul de mai jos:
Conductibilitatea specifica -1cm-1
Temperatura [0C] 0 18 20 25
1n 0,06541 0,09820 0,10202 0,1177
0,1n 0,00715 0,01119 0,01167 0,01288
0,01n 0,000775 0,0012237 0,001276 0,001411

Pentru o soluţie 1n de KCl se cântăresc 74,444 g substanţă şi se dizolvă în apă distilată şi


se aduce la 1000 ml în balon cotat. Din această soluţie se diluează pentru celelalte două.
În analizele de conductibilitate se utilizează adesea conductibilitatea de echivalenţă,  .
Conductivitatea variază cu temperatura soluţiei, de aceea valorile determinate se
corectează cu următorii factori :
Factori de corecţie a conductivităţii
0
C 16 17 18 19 20 21 22 23 24
0 1,095 1,071 1,046 1,023 1,000 0,979 0,958 0,937 0,919
5 1,084 1,057 1,034 1,011 0,990 0,969 0,948 0,929 0,910

Reactivi
- soluţii 0,1n şi 0,01n de clorură de potasiu

Aparatură
Principiul constructiv şi funcţional al conductometrului se bazează pe cufundarea în
lichidul de analizat a unei perechi de electrozi cu o geometrie bine definită şi măsurarea tensiunii
care ia naştere.
Conductometrul tip Gtp 3.2. este alimentat la 220 V şi măsoară conductivitatea pe 11
domenii, de la 5 S la 500 mS. Este prevăzut cu o celulă de măsură în formă de clopot şi cu un
instrument de măsură gradat în mS şi respectiv, S.

Mod de lucru
Se conectează aparatul la reţea şi se lasă să se încălzească timp de 10 minute. Se comută
butonul pe poziţia de calibrare şi se verifică dacă acul indicator ajunge la reperul roşu; în caz
contrar, se aduce în această poziţie cu potenţiometrul de calibrare. Se revine pe poziţia
“Masurare”.
Se introduce celula de măsură în soluţia de analizat, se clăteşte bine şi se reânnoieşte
soluţia. Se măsoară temperatura, se comută butonul de domenii de măsură astfel încât valoarea
citită să nu fie la o extremitate a scalei , se citeşte indicaţia aparatului.

Determinarea constantei celulei


Se sterge electrodul cu hârtie de filtru şi se introduce în soluţia de clorură de potasiu 0,1n;
se clăteşte bine cu soluţie şi se măsoară temperatura. Se introduce o nouă porţie de soluţie etalon
şi se citeşte conductivitatea. Se procedează în mod similar pentru soluţia de concentraţie 0,01n şi
se calculează constanta celulei, împărţind valoarea conductivităţii din tabel la valoarea citită la
aparat (corectată în funcţie de temperatură).
Calcul
Se calculează constanta celulei şi apoi valorile conductivităţii pentru soluţiile analizate
(se înmulţeşte valoarea citită pe scala cu valoarea constantei celulei şi cu corecţia de
temperatură).

S-ar putea să vă placă și