LP 24 OVARUL, UTERUL ŞI TUBA UTERINĂ Ovarul

Configuraţia externă şi raporturi

1.Faţa medială are raporturi cu infundibulul tubei uterine şi cu mezosalpinxul;
2.Faţa laterală are raporturi cu fosa ovariană:
a.la nulipare fosa ovariană este delimitată astfel: anterior (ligamentul lat al uterului), superior (vasele
iliace externe), posterior (vasele iliace interne şi ureterul), inferior (artera uterină), lateral
(mănunchiul vasculo-nervos obturator intern şi muşchiul obturator intern);
b.la multipare fosa ovariană este situată posterior de vasele iliace interne; ea este delimitată anterior
de vasele iliace interne şi ureter; posterior se află marginea laterală a sacrului şi inferior plica recto-
uterină;
3.Extremitatea tubară (laterală). Pe această extremitate se inseră ligamentul suspensor al ovarului,
fimbria ovarică şi ligamentul tuboovarian. Extremitatea tubară are raport cu ampula tubei uterine.
4.Extremitatea uterină (medială). Pe aceasta se ataşează ligamentul propriu al ovarului.
5.Marginea mezoovarică (anterioară) prezintă inserţia mezoovarului care conţine pediculul
vasculo-nervos ovarian care pătrunde în ovar prin hilul ovarului;
6.Marginea liberă (posterioară). La nulipare are raporturi cu vasele iliace interne şi cu ureterul. La
multipare are raporturi cu marginea laterală a sacrumului.
Uterul, ovarul şi tuba uterină
1. infundibulul; 2. ampula tubei; 3.
Mijloacele de fixare ale ovarului
fundul uterului; 4. istmul tubei; 5. 1.Mezoovarul
porţiunea uterină a tubei; 6. corpul 2.Ligamentul suspensor al ovarului
uterului; 7. istmul uterului; 8. colul 3.Ligamentul propriu al ovarului
uterin; 9. ovarul; 10. fimbria ovarică şi
ligamentul tuboovarian; 11. ligamentul
propriu al ovarului; 12. mezosalpinx; Arterele ovarului
13. foiţa posterioară a mezosalpinxului; 1.Artera ovariană are originea în aorta abdominală; ea coboară retroperitoneal şi pătrunde prin
14. mezoovarul; 15. ureterul; 16. ligamentul suspensor al ovarului în mezoovar;
parametrul;
2. Ramura ovariană a arterei uterine se anastomozează la nivelul mezoovarului cu artera ovariană.

Secţiune sagitală prin bazin la femeie Uterul

1. peretele anterior al abdomenului; 2. vezica urinară; 3.
excavaţia vezico-uterină; 4. uterul; 5. excavaţia recto- Configuraţia externă
uterină; 6. rectul; 7. vagina; 8. centrul tendinos al 1. Corpul uterului prezintă: faţa vezicală (orientată antero-inferior), faţa intestinală (orientată
perineului; 9. muşchiul transvers profund al perineului; 10. postero-superior), fundul uterului, marginile dreaptă şi stângă, unghiurile uterului.
simfiza pubiană; 11. plexul venos prevezical;
2. Istmul este partea îngustă a uterului.
3. Colul (prezintă inserţia vaginei care îl împarte în două părţi: supravezicală şi vaginală; prezintă
Tuba uterină
orificiul uterin);
Configuraţia externă şi raporturi
Configuraţia internă prezintă cavitatea corpului (care comunică cu cavitatea cervixului prin orificiul
1.Porţiunea uterină străbate peretele uterului şi este limitată medial de ostiul uterin al tubei
uterin intern) şi canalul cervical.
şi lateral de peretele uterului.
2.Istmul tubei uterine se întinde între unghiul lateral al uterului; el se află în marginea
Raporturi
superioară a mezosalpinxului;
1. Posterior: excavaţia recto-uterină, ansele intestinale, sigmoid şi rect;
3.Ampula tubei este un segment dilatat careface o curbă pe faţa medială a ovarului unde se
2. Anterior: vezica urinară, excavaţia vezico-uterină;
continuă cu infundibulul.
3. Fundul uterului vine în raport cu ansele intestinale şi sigmoidul;
4.Infundibulul tubei are formă de pâlnie. Infundibulul prezintă o faţă externă acoperită de
4. Lateral: marginile laterale vin în raport cu artera uterină care se află în baza ligamentelor late;
peritoneu, o faţă internă neregulată, acoperită de mucoasa tubară şi pe care se observă
prelungiri numite fimbrii tubare; una dintre acestea se ataşează de ovar şi se numeşte fimbria
Vascularizaţie
ovarică. Pe faţa internă a infundibulului se află ostiul abdominal al tubei.
Artera uterină este ramură a arterei iliace interne. Aceasta trece în baza ligamentului lat şi apoi
Arterele tubei sunt artera tubară laterală (din artera ovariană) şi artera tubară medială (din
anterior şi superior de ureter; urcă apoi pe marginea laterală a uterului. Dă ramuri cervico-vaginale,
artera uterină). Aceste artere se anastomozează şi formează o arcadă în mezosalpinx.
vaginale, uterine şi tubară medială.
 Ligamentele late
ale uterului
1. tuba uterină; 2.
ligamentul rotund al
uterului; 3. ovarul;
4. mezosalpinx; 5.
mezometrul; 6.
mezoovarul; 7.
artera uterină; 8.
venele uterine; 9.
foiţele ligamentului
lat;
Testiculul şi epididimul
1. albuginee; 2. capul epididimului;
3. corpul epididimului; 4. coada
epididimului; 5. tubi seminiferi
contorţi; 6. rete testis; 7. canale
eferente;
Ligamentele late ale uterului
Aceste ligamente sunt formate din două foiţe peritoneale: anterioară şi posterioară.
1. Lama anterioară trece de pe faţa anterioară a uterului pe peretele medial al pelvisului.
2. Lama posterioară trece de pe faţa posterioară a uterului pe peretele lateral al pelvisului.
3. Inferior cele două lame diverg şi formează baza ligamentelor late.
4. Mezosalpinxul e segmentul superior al ligamentului lat care leagă tuba de mezometru;
5. Mezometrul este segmentul inferior care leagă uterul de peretele lat al pelvisului;
6. Ligamentul rotund al uterului se află anterior şi marchează limita dintre cele două segmente;
7. Ligamentul propriu al ovarului se află posterior; mezoovarul se află pe faţa posterioară a ligamentului
lat;
8. Parametrul. Ţesutul conjunctiv din ligamentul lat se numeşte parametru şi conţine: ureterul, artera uterină
şi plexul venos vezico-uterin.
Testiculul
Configuraţia externă şi raporturile
1. Faţa medială este convexă şi are raporturi cu testiculul din partea opusă;
2. Faţa laterală este convexă şi are raport cu epididimul;
3. Marginea posterioară are raport cu epididimul de care este separat prin fundul de
sac interepididimotesticular;
4. Marginea anterioară este liberă;
5. Extremitatea superioară se află în raport cu capul epididimului; între cele două
formaţiuni se află apendicele testicular;
6. Extremitatea inferioară
Arterele testiculului
1.Artera testiculară are originea în aorta abdominală; ea încrucişează anterior ureterul,
pătrunde în funiculul spermatic şi deci în canalul inghinal; se anastomozează cu artera
deferenţială şi cu cea cremasterică.
2.Artera deferenţială
3.Artera cremasterică provine din artera epigastrică inferioară;
Căile spermatice
Căile spermatice intratesticulare
1. Tubii seminiferi contorţi
2. Tubii drepţi
3. Rete testis
Căile spermatice extratesticulare
1. Canalele eferente formează nişte lobuli conici care
împreună cu canalul epididimar formează capul
epididimului; aceste canale eferente se deschid în canalul
epididimar.
2. Epididimul este situat pe marginea posterioară a
testiculului şi prezintă un cap, un corp şi o coadă; el se
continuă cu canalul deferent; epididimul este format dintr-un
canal lung de 4 m care prin răsucire ocupă doar 5 cm;
epididimul este acoperit de foiţa viscerală a vaginalei
testiculare; albugineea testiculară se continuă la nivelul
epididimului şi trimite septuri care separă lobulii
epididimului.
3. Canalul deferent începe de la epididim şi se termină la
canalul ejaculator; partea terminală este mai dilatată şi se
numeşte ampula canalului deferent. Ductul deferent are patru
părţi: partea epididimară, partea funiculară şi partea pelvină.
Partea epididimară urcă pe faţa posterioară a epididimului.
Partea funiculară are un traiect ascendent de la epididim spre
inelul inghinal profund; canalul deferent intră în componenţa
funiculului spermatic. Partea pelvină încrucişează vasele
epigastrice inferioare, vasele iliace externe şi artera
ombilicală; merge pe peretele posterior al vezicii până la
baza prostatei apoi se uneşte cu vezicula seminală formând
ductul ejaculator.
4. Funiculul spermatic (vezi canalul inghinal)
5. Canalul ejaculator are originea în locul unde vezicula
seminală se deschide în ductul deferent; străbate prostata şi
se termină în uretra prostatică la nivelul veru montagnum.
*Veziculele seminale prezintă fund, corp şi col. Ele au
raporturi antero-superioare cu vezica urinară, medial cu
ductul deferent şi lateral cu plexul venos periprostatic.
Fiecare veziculă seminală se uneşte cu canalul deferent
omonim şi formează canalul ejaculator.
Prostata
Configuraţie externă şi raporturi
1. Faţa anterioară este convexă şi are raport cu
sfincterul striat al uretrei, plexul venos ruşinos şi cu
simfiza pubiană;
2. Faţa posterioară are un şanţ vertical care împarte
prostata în 2 lobi laterali;
3. Faţa laterală are raporturi cu muşchiul ridicător
anal;
4. Baza este faţa superioară şi are raporturi superioare
cu colul vezicii urinare, ostiul superior al uretrei,
ductul deferent, veziculele seminale. În partea
posterioară pe bază se delimitează lobul mijlociu care
are raport cu trigonul vezical.
5. Vârful are raport cu muşchiul transvers profund al
perineului.
*Prostata e străbătută de uretră şi de cele două canale
ejaculatoare.
Veziculele seminale şi prostata
1. veziculă seminală; 2. duct deferent; 3. vezica urinară;
4. prostata; 5. veru montagnum; 6. uretra;
Secţiune sagitală prin bazin la bărbat
1. peritoneul; 2. excavaţia recto-vezicală (fundul de sac
Douglas); 3. peretele anterior al abdomenului; 4. vezica urinară;
5. rectul; 6. muşchiul sfincter anal; 7. veziculă seminală; 8.
prostata; 9. plexul venos prevezical; 10. simfiza pubiană; 11.
penis; 12. muşchiul transvers profund al perineului; 13. uretra;
14. muşchiul sfincter al uretrei;