Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bilantul Si Dubla Reprezentare (Curs 30.04.2020)
Bilantul Si Dubla Reprezentare (Curs 30.04.2020)
2020
Între calităţile şi funcţiile proprii bilanţului, sunt reţinute cele mai importante:
1. procedeu folosit în explicarea şi definirea dublei reprezentări a patrimoniului;
2. model de reflectare a poziţiei financiare a unei entităţi economice.
Pornind de la prima sa calitate, bilanţul poate fi definit ca un procedeu al metodei
contabilităţii prin care se reflectă principiul dublei reprezentări a „averii” entităţilor
patrimoniale .
PROVENIENŢA
MIJLOACE SURSE
ECONOMICE
PATRIMONIU
REFLECTARE în BILANŢ
ACTIV PASIV
1
Ristea M. - Noul Sistem Contabil din România, Ed. Cartimex, Bucureşti , 1994, p. 38
1
Conceptul de bilanţ mai poate fi definit şi ca o modalitate de prezentare a utilizării
resurselor entităţilor patrimoniale, prin egalităţile:
UTILIZĂRI = RESURSE
sau
ACTIV = PASIV
Diferitele poziţii care formează activul şi pasivul bilanţului sunt denumite posturi de
bilanţ, respectiv posturi de activ şi posturi de pasiv. La rândul lor, posturile sunt grupate şi
sistematizate în capitole şi grupe de activ şi de pasiv. Ordonarea posturilor se face, de regulă, în
funcţie de criteriul lichidităţii activului şi exigibilităţii pasivului.
În bilanţ, oricare ar fi modelul utilizat, informaţiile sunt sistematizate după principiul
generalizării în trepte, între care delimităm următoarele: grupa, capitolul şi postul de bilanţ.
Grupa cuprinde în structura sa mai multe capitole de elemente patrimoniale cu
caracteristici generale apropiate. Exemplu: active imobilizate, active circulante, capitaluri
proprii, datorii etc.
Capitolul cuprinde în structura sa elemente patrimoniale cu caracteristici analitice
apropiate. Exemplu: imobilizări corporale, stocuri de materii prime şi materiale, fonduri etc.
Postul de bilanţ reprezintă treapta de detaliere în structura bilanţului la nivelul unui
element patrimonial. Exemplu: terenuri, interese de participare, furnizori, clienţi, casa, acreditive
etc.
Indiferent de forma de prezentare, bilanţul contabil evidenţiază situaţia activelor,
datoriilor şi capitalurilor proprii la începutul exerciţiului financiar (fiind vorba despre bilanţ de
deschidere care este identic celui de închidere a exerciţiului financiar precedent) şi la sfârşitul
exerciţiului financiar (situaţia finală – bilanţ de închidere care va deveni bilanţ de deschidere
pentru exerciţiul următor).
Bilanţ contabil
ACTIV PASIV
I. Prezentarea în expresie valorică a I. Prezentarea în expresie valorică a
mijloacelor economice aflate la surselor de provenienţă a mijloacelor
dispoziţia entităţii patrimoniale economice
II. Profit
II. Pierderi
TOTAL ACTIV (I + II) TOTAL PASIV (I + II)
2
A. Bilanţ tablou (bilanţ cu secţiuni separate)
Pentru reprezentarea patrimoniul sub dublul aspect, bilanţul contabil are două părţi
distincte, partea din stânga activ, care cuprinde mijloacele economice, şi partea din dreapta pasiv,
care reflectă sursele de provenienţă a mijloacelor economice şi trebuie să fie egal cu totalul
valorilor surselor de provenienţă a acestora. Cu alte cuvinte, între valoarea activului bilanţului şi
cea a pasivului bilanţier trebuie să existe o egalitate permanentă.
Denumirea de activ provine de la caracteristica mijloacelor economice de a se afla într-o
permanentă mişcare şi transformare în cadrul circuitului economic al entităţii economice,
identificându-se chiar cu activitatea acesteia.
Denumirea de pasiv provine de la caracteristica surselor economice din pasivul bilanţului
de a nu-şi schimba volumul şi structura în mod independent, ci numai ca urmare a mişcărilor şi
transformărilor mijloacelor economice din activ.
În reprezentarea de mai sus, profitul este structură de pasiv bilanţier, aceasta deoarece
constituie sursă de provenienţă a valorilor economice noi, rezultate pe parcursul exerciţiului
financiar, faţă de cele care existau la începutul perioadei raportate. În cazul în care unitatea
patrimonială înregistrează diminuarea mijloacelor economice la finele exerciţiului faţă de
valorile lor iniţiale, aceasta reprezintă o pierdere ce se poziţionează în bilanţ în activ. Această
pierdere este însă reprezentată de cele mai multe ori în pasivul bilanţului cu semnul minus,
semnificând o diminuare a surselor economice.
Bilanţul tablou, ca formă de prezentare a patrimoniului, se caracterizează prin:
- aşezarea posturilor în activul bilanţului este cea inversă lichidităţii activelor, începând
cu cele mai puţin lichide, cum sunt imobilizările şi terminând cu disponibilităţile băneşti care
îmbracă forma de bani lichizi.
- cât priveşte ordinea de aşezare a posturilor în pasivul bilanţului, aceasta este de regulă
inversă exigibilităţii surselor de finanţare, începând cu capitalul propriu şi terminând cu datoriile
curente sau pe termen scurt.
Bilanţ tablou
3
Pe baza celor prezentate mai sus, putem desprinde următoarele concluzii:
- bilanţul este un procedeu al metodei contabilităţii care se prezintă sub forma unui tablou
ce cuprinde în expresie valorică mijloacele economice, sursele de formare şi resursele financiare
obţinute de o unitate patrimonială;
- bilanţul este un instrument de generalizare şi sintetizare a datelor din contabilitate
privind elemente patrimoniale;
- bilanţul exprimă atât structura economică, cât şi cea juridică a patrimoniului;
- în bilanţ există o egalitate permanentă denumită egalitate bilanţieră, ca urmare a dublei
reprezentări a patrimoniului, reflectată între totalul valorii mijloacelor şi totalul valorii surselor,
adică:
4
Bilanţ listă sau diferenţă
Relaţia de echilibru şi, totodată, relaţia în funcţie de care se poate verifica corectitudinea
întocmirii bilanţului listă este:
5
partidă dublă. În bilanţ se preiau datele individuale din fiecare cont, aceste date sunt grupate şi
sistematizate în funcţie de natura lor, cu corelaţiile dintre ele, în aşa fel încât se obţin date
sintetice cu o mare destinaţie informaţională care centralizează şi generalizează întreaga masă a
informaţiilor economico-financiare care au intrat în sistemul contabilităţii.
Funcţia de generalizare a bilanţului se manifestă în primul rând în cadrul fiecărei entităţii
patrimoniale, generalizarea informaţiilor fiind făcută la nivelul acesteia. Prin centralizare se obţin
în mod succesiv date şi informaţii sintetice revelatoare la nivelul tuturor treptelor organizatorice
până la nivelul economiei naţionale.
Funcţia de generalizare a bilanţului acţionează şi se realizează în continuare pe toată sfera
de cuprindere a obiectului contabilităţii.
Funcţia de informare este esenţială pentru locul pe care îl ocupă bilanţul în cadrul
sistemului informaţional contabil. Această funcţie este asigurată de bilanţ datorită informaţiilor
extrem de importante pe care le conţine, informaţii ce se referă la mijloacele, sursele şi procesele
economice şi financiare ale entităţii patrimoniale care sunt indispensabile conducerii acesteia.
Datorită caracterului lor sintetic, generalizator, informaţiile din bilanţ permit o privire de
ansamblu asupra situaţiei la un moment dat a entităţii patrimoniale, a modului cum se asigură
principiile gestiunii economice. Din citirea bilanţului se obţin informaţii referitoare la felul şi
mărimea mijloacelor economice cu care lucrează întreprinderea, dacă şi în ce măsură acestea
sunt finanţate din surse proprii sau surse străine; ponderea diferitelor grupe de mijloace şi surse
în totalul acestora; dacă exerciţiul pentru care s-a întocmit bilanţul s-a încheiat cu profit sau
pierdere, etc. Obţinând aceste informaţii din bilanţ, entităţile patrimoniale, conducerile acestora
pot lua decizii fundamentale pentru înlăturarea deficienţelor şi pentru ameliorarea rezultatelor.
În afara acestei laturi interne a funcţiei de informare a bilanţului, această funcţie se
extinde şi în afara entităţii patrimoniale. Bilanţul este sursă de date pe baza căruia banca constată
ce destinaţie s-a dat creditelor acordate şi în ce măsura aceste credite sunt garantate. De
asemenea, datele din bilanţ sunt hotărâtoare pentru a stabili mărimea profitului şi, pe această
bază, a impozitelor datorate statului.
Datorită caracterului lor sintetic, toate informaţiile din bilanţ reprezintă indicatori
economici şi financiari utilizaţi în procesul decizional de către managementul unităţii
patrimoniale. Pentru ca bilanţul să-şi realizeze pe deplin funcţia de informare, datele şi
informaţiile pe care le cuprinde trebuie să îndeplinească o serie de condiţii precum: realitatea,
exactitatea, compatibilitatea, legalitatea, etc.
Funcţia de analiză este o continuare şi o adâncire a funcţiei de informare. Ea se bazează
pe evidenţierea atât a factorilor de influenţă a fenomenelor şi proceselor prin datele şi
informaţiile din bilanţ, cât şi a mărimii acestei influenţe. Ea se exprimă şi se realizează prin
verificarea diferitelor corelaţii ce trebuie să existe între datele şi informaţiile din bilanţul propriu-
zis; corelaţiile între capitolele şi posturile bilanţului sau cele dintre bilanţ şi anexă, etc.
Funcţia de analiză a bilanţului are importanţă în procesul conducerii entităţii
patrimoniale. În acest sens, funcţia de analiză îşi găseşte concretizarea, mai ales prin raportul de
gestiune în care se analizează de către departamentul financiar contabil, toţi indicatorii
economici şi financiari efectivi, precum şi a factorilor care au influenţat negativ sau pozitiv
nivelul acestora.