MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” din BACĂU

FACULTATEA de INGINERIE
CONVERSIE PROFESIONALĂ-CHIMIE

Coloranți antrachinonici  
Roșu de coșenilă

Conf. dr. ing. RUSU LĂCRĂMIOARA

Student CHIFU CODRINA

Cuprins

Coloranți antrachinonici..............................................................................................................3
Obținerea colorantului roșu de coșenilă......................................................................................3
Proprietățile colorantului roșu de coșenilă..................................................................................7
Utilizarea colorantului roșu de coșenilă......................................................................................8
Bibliografie................................................................................................................................. 9

 
Coloranți antrachinonici

Coloranții naturali sunt substanțe colorate, prezente în mod natural în plante și

animaale, din care se obțin prin extracție
Coloranții antrachinonici conțin unul sau mai multe radicale antrachinonice. Tot din
această clasă fac parte și coloranții cu nuclee aromatice condensate, care conțin și una sau mai
multe grupe cetonice – așa numiții coloranți policiclocetonici
Din punct de vedere tinctorial coloranții antrachinonici pot fi cu mordant, de dispersie,
de cadă, cationici, reactivi, pigmenți etc., iar cei policiclocetonici sunt în special de cadă.
Vopsirile pe diferite suporturi se remarcă prin rezistențe foarte bune, nuanțele în care pot
vopsi acoperind întreaga gamă de culori
Fig. 1 Antrachinona

Obținerea colorantului roșu de coșenilă

Acest colorant natural poate găsi și sub următoarele denumiri: coșenilă, acid carminic,
carmin, E120 și roșu natural 4.
Roșu de coșenilă este obținut prin extracție din corpul uscat al insectei femelă de coșenilă
(Dactylopius coccus) Insectele trăiesc în Peru, America, Mexic și Insulele Canare și
parazitează cactușii din genul Opunția. Este nevoie de aproximativ 70 000 de insecte pentru a
face 250 g de carmin .Există două forme principale de colorant:

 extract cochineal-E120 ( ii ) este un colorant făcut din organele crude uscate și

pulverizate de insecte cu aproximativ 20 % acid carminic

 carmin -E120 ( i ) un colorant mai purificat făcut din cochineal

Femelele sunt fără aripi, au o lungime de aproximativ 5 mm (0,2 in) și se adună în

grupuri pe un cactus. Ei stau nemișcați și se hrănesc cu sucul pe care îl aspiră cu proboscisul.
După împerechere, femela fertilizată crește în dimensiune și depune ouă. Larvele secretă o
substanță albă ca ceara și își acoperă corpul cu ea pentru a le proteja de apă și de excesul de
lumină solară (Fig. 2). Datorită acestei substanțe, coșenila arată alb sau gri la exterior, deși
atât insecta adultă, cât și larva produc un pigment roșu, prin urmare, insecta este de culoare
violet închis sub pelicula de protecție. Masculii adulți diferă de femele, au dimensiuni mai
mici și au aripi (fig.3)
Fig. 2 Dactylopius coccus

Fig.3 Dactylopius coccus- mascul și femelă

Coșenilele s-au folosit la obținerea coloranților încă de pe vremea mixtecilor, o populație

din antichitate care a trăit pe teritoriul actualului stat Oaxaca (Mexic). Conchistadorii spanioli
au fost fascinați de culoarea carminului obținut din coșenile, iar în scurt timp mulți europeni
și-au satisfăcut gustul pentru culori vii cu ajutorul acestui colorant natural. Marea Britanie
obișnuia să folosească acest colorant la tradiționala uniformă stacojie a militarilor. Coșenilele
au ajuns să fie folosite pe o scară atât de largă, încât în perioada 1650– 1860 au fost unele
dintre cele mai valoroase produse de export ale Mexicului, fiind depășite doar de aur și argint
Deoarece cererea a devenit tot mai mare odată cu interzicerea de UE si SUA a
coloranților sintetici in alimente, in tari precum Mexic sau Australia au luat naștere ferme de
coșenile. Producția în masă a aditivului E120 a început abia în anii 1990, când oamenii de
afaceri întreprinzători au avut ideea de a folosi carminul ca colorant pentru industria
alimentară.
Există două metode de creștere a coșenilelor:

 Metoda tradițională -în care fermierii plantează cactușii infestați de insecte și culeg
coșenilele cu mâna.

 Metoda controlată -folosește niște mici coșuri, denumite cuiburi Zapotec (Fig.4), care
conțin femelele de coșenilă. Ele ies din cuib, își fac treaba pe cactuși și apoi se
înmulțesc.
Fig 4 Cuiburi Zapotec

Principalul colorant al coșenilei este acidul carminic.  Pigmentul lor a evoluat ca o armă
chimică împotriva prădătorilor

Acidul carminic este un compus antrachinonic care conține o moleculă de glucoză

atașată printr-o legătură glicozidică. Inelele nesaturate din porțiunea antrachinonică absorb
puternic lumina și sunt responsabile pentru culoarea sa intensă.
Denumire chimică a acidului carminic : acid 7-β-D-glucopiranozil-3,5,6,8-tetrahidroxi-1-
metil-9,10-dioxoantracen-2-carboxilic; formula chimică C22   H 20 O13
 Fig.5 Acid carminic

Câteva rapoarte din literatura de specialitate a statelor Mexic si America Centrală afirma
o diferențiere făcută intre speciile de cultura si speciile sălbatice de insecte.  Prima specie de
insecte, și anume cea de cultura, este mai vasta si conține mai mult pigment (pana la 21-
22%)pe baza uscata. Specia sălbatica de insecte din Peru conține in mod normal aproximativ
16% acid carminic
Colorantul de coșenilă există în două forme- extras (corpurile zdrobite ale insectelor) sau
carmin, care este procesat mai mult pentru a obține un colorit mai pur. Acidul carminic poate
fi transformat în carmin (fig.6) prin tratare cu AlCl3și Ca(OH)2 la pH= 5-5,5 când rezultă
lacul de aluminiu –calciu, depus pe hidroxid de aluminiu.

Fig.6 Carmin

Ajunse la maturitate, aprox. 90 zile, femelele sunt recoltate înainte de a fi depuse ouă, iar
în acest moment culoarea lor devine roșie. Insectele sunt sacrificate prin imersie în apă caldă
sau prin expunerea la soare, aburi sau căldura unui cuptor . Fiecare metodă produce o culoare
diferită , care duce la apariția de varietăți comerciale de cochineal. După ce au murit, insectele
sunt lăsate afară la soare, să se usuce, timp de două-trei zile până ajung la aproximativ 30 la
suta din greutatea lor corporala inițială după care sunt zdrobite. Este nevoie de 70.000 de
coșenile pentru a obține 450 de grame de vopsea roșie de coșenilă
Prelucrarea (si anume recuperarea si purificarea ) acidului carminic de pe coșenila
neprelucrata este privita ca un proces complicat si dificil . Curentul industrial produce practici
derivate din procedura tradițională, bazata pe formarea complexului cu ioni metalici. Această
strategie poseda câteva dezavantaje si nu este capabilă sa transmită o siguranță înaltă,
purificând procesul cu beneficiu mare.
Centru de Cercetare si Dezvoltare International, acorda un standard industrial pentru
procesarea cosenilei, procedeu compus din următoarele operații :
☼ tratarea coșenilei cu solvenți organici(ex. Hexanul) ;
☼ măcinarea particulelor apropiate ca mărime ;
☼ extracția alcalina;
☼ separarea solid-lichid(ex. flocularea si filtrarea);
☼ lacuri insolubile formate cu aluminiu si săruri de calciu;
☼ recuperarea de precipitat(ex. centrifugarea);
☼ resolubilizarea acidului carminic;
☼ concentrația;
☼ formulă.

Proprietățile colorantului roșu de coșenilă

Colorantul ideal trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

 să nu fie toxic sau cancerigen;

 să fie dispersabil și/sau solubil, în funcție de destinație;

 să nu imprime gust şi miros particular;

 să fie stabil la lumină, într-un domeniu larg de pH (2 – 8);

 să fie stabil termic, compatibil cu tratamentul aplicat produsului alimentar

(pasteurizare, sterilizare, fierbere);
  să fie stabil la depozitare;

 să nu reacționeze cu metalele și nici cu agenții oxidanți/reducători;

 să posede caracteristici identice pentru fiecare lot;

 să poată fi detectat/dozat prin metode analitice;

 să fie disponibil și economic;

 să fie aprobat de legislația în vigoare

Dintre coloranții grupului său, colorantul E120 este cel mai durabil. Solid, friabil sau
pulbere de culoare roșie spre roșu închisâ extractul de coșenilă este în general un lichid roșu
închis, dar care poate fi și uscat pentru obținerea unei pulberi. Cu o putere de colorare foarte
mare carmina aproape nu prezintă sensibilitate la lumină, tratament termic și oxidare.
Acidul carminic este solubil în apă și alcool iar culoarea exactă depinde de cu pH-ul,
mediului astfel: în mediul acid-devine portocaliu, în mediul neutru-roșu iar în mediul alcalin-
purpuriu sau cireș.
Institutul de Investigații Tehnologic- Industrial si de Norme Tehnice din Peru (ITINTEC),
a stabilit standardele de calitate pentru coșenilă comercială si anume aceasta conține : acid
carminic (min.17,5%), umiditate (max.13%), concentrație (max.3ppm), si Ph (5-5,6). Același
institut împreună cu Comitele de experți FAO/OMS, pentru aditivi alimentari(JECFA),
propune tehnici analitice pentru evaluarea probelor de pigment de coșenilă (FAO/OMS,2000)

Utilizarea colorantului roșu de coșenilă

 

In trecut acest colorant era folosit doar pentru colorarea tesaturilor si de catre pictori. In preze
nt este folosit atât in industria cosmeticelor cat si in cea alimentara, industriale și articole de
uz casnic. Acidul carminic a fost sintetizat prima dată în 1991.
Deoarece fabricarea carminului este relativ complexă și scumpă, este înlocuită deseori, în
zilele noastre, de coloranți artificiali cum ar fi roșul de coșenilă A (E124), un colorant azoic.
Cu toate acestea, carminul păstrează o parte importantă din piață datorită stabilității sale, a
caracterului său natural și suspiciunile de efecte cancerigene ale coloranților azoici.
Practic, aditivul E120 este utilizat în industria de prelucrare a peștelui și a cărnii, a
industriei lactatelor și a produselor de cofetărie, pentru fabricarea băuturilor alcoolice și
nealcoolice. E120 este de asemenea utilizat în fabricarea cârnaților, sosurilor, ketchup urilor,
glazurilor, sucurilor și jeleurilor. Produsele pot conține, de asemenea, substanțe proteice
provenind din insectele de origine și pot să conțină și carminați liberi sau reziduuri mici de
cationi de aluminiu nelegați.
Pentru că este obținut din insecte, acest aditiv nu este potrivit pentru vegetarieni, evrei și
musulmani. Ca aditiv alimentar, carminul este o sursă de îngrijorare pentru unii oameni.
Pentru vegetarieni și persoanele care urmează religii cu restricții alimentare faptul că acest
colorant nu este mereu menționat pe eticheta produselor alimentare este foarte frustrant,
deoarece astfel acesta este foarte greu de evitat Prin lege, producătorii sunt nevoiți să
tipărească pe ambalaj dacă produsul conține carmin de proveniență naturală (din coșenilă) sau
obținut pe cale sintetică; din păcate mulți producători scriu doar: “conține carmin” (la carne
tocată, jeleuri, prăjituri ş.a.).
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului a primit chiar o reclamație din
partea unui consumator referitoare la încadrarea produselor care conțin coșenilă în categoria
produselor de post, dar Patriarhia Română a stabilit că aceste alimente sunt de post, chiar dacă
au colorant ce provine de la insecte
Nu s-au găsit date de cercetare privind efectele carminei asupra organismului uman, cu
excepția câtorva cazuri în care acest supliment a provocat reacții alergice și o erupție cutanată
asupra corpului.
Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene, specifica in principal utilizarea si
limitele pentru fiecare aliment (ex. băuturi 100mg/L ;alimente solide 50-500mg/kg).
Alte utilizări ale carminei:
 în microscopie, pentru colorarea preparatelor histologice;
 în cosmetică;
 în fabricarea vopselelor artistice.
.

Bibliografie

1. Banu, C. ''Aditivi si ingrediente pentru industria alimentara’ ‘Editura Tehnica,

Bucuresti,2002
2. Ioan Panea “Coloranți Organici, Presa Universitara Clujeana, 2007
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Carminic_acid
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Carmin
5. https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/#query=acid%20carminic
6. www.infofood.com
7. https://youtu.be/9YzM1Edb6mo
8. https://ro.scribd.com/doc/44389859/Coloranti-Naturali-Si-Sintetici