INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

Substanțe folosite in
industria alimentara
Coșenila
Hordouan Mihaela-Stefania
Grupa 726,IPA,ISB
Coşenila: o insectă cu totul deosebită
Coşenilele s-au folosit la obţinerea coloranţilor încă
de pe vremea mixtecilor, o populaţie din antichitate care a trăit
pe teritoriul actualului stat Oaxaca (Mexic). Conchistadorii
spanioli au fost fascinaţi de culoarea carminului obţinut din
coşenile, iar în scurt timp mulţi europeni şi-au satisfăcut
gustul pentru culori vii cu ajutorul acestui colorant natural.
Marea Britanie obişnuia să folosească acest colorant la
tradiţionala uniformă stacojie a militarilor. Coşenilele au
ajuns să fie folosite pe o scară atât de largă, încât în perioada 1650–1860 au fost unele dintre cele
mai valoroase produse de export ale Mexicului, fiind depăşite doar de aur şi argint.

Dactylopius coccus (sau coșenila pronunțat [kɒtʃɨˈniːl]) este o insectă din

ordinul Hemiptera, subordinul Sternorrhyncha, din care este derivat
colorantul crimson natural, carmin. Un parazit pimar nativ la tropice și subtropice în America de
Sud și Mexic, această insectă trăiește pe cactușii din genul Opuntia, hrânindu-se din seva și
nutrienții plantei.

Carmin – colorant produs din pulberea obţinută prin zdrobirea femelei unei insecte
numite: coşenilă (coccus cacti) originară din Mexic sau din ouale (gogoşi de coşenilă) acesteia; a
fost folosit de secole ca un colorant natural în ţesătorii; în prezent este folosit şi în alimentaţie, în
industria cărnii, sau în patiserie. Este de un galben-portocaliu, în special rosu, mov sau roz. Se
mai obţine şi din planta numită cârmâz (phytolacca decandra).
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, coloranţii sintetici au început să le ia locul celor
naturali. La această schimbare au contribuit mai mulţi factori. Iată ce explică John Henkel, de la
revista FDA Consumer: „Culorile produse prin sinteză chimică erau pur şi simplu mai uşor de
obţinut, mai ieftine şi aveau proprietăţi colorante superioare“.
Astfel, într-o scurtă perioadă, culorile sintetice au umplut piaţa aditivilor coloranţi folosiţi
în cosmetică, în industria alimentară şi în cea farmaceutică. „Dar, pe măsură ce erau folosite tot
mai mult, creştea şi îngrijorarea privitoare la toxicitatea lor“, precizează Henkel.

Studiile efectuate prin anii ’70 ai secolului al XX-lea au dat de înţeles că anumite culori
sintetice ar putea cauza cancer. Odată ce opinia publică a aflat despre aceste posibile riscuri,
coloranţii naturali au început să fie folosiţi din nou.

De exemplu, Peru deţine în prezent aproximativ 85% din producţia mondială de

coşenile. Alte zone producătoare cunoscute sunt Insulele Canare, precum şi sudul Spaniei,
Algeria şi ţările din America Centrală şi de Sud. Cu toate acestea, în prezent cererea de carmin
depăşeşte oferta şi, prin urmare, Mexicul se străduieşte să-şi mărească producţia.

Colorantul cârmâz închis este opținut prin extracția apoasă a copului uscat al insectei
coșenilei femele (Dactylopius coccus/Coccus cacti). Principiul colorant al coșenilei este acidul
carminic (10% din corpul uscat al insectei).

 Acidul carminic este solubil în apă și alcool. Culoarea variază cu pH-ul, astfel:
 la pH = 4,8 – rezultă culoare: galbenă;
 la pH = 6,2 – rezultă culoare: violetă.
Coșenila este și numele unui produs de origine animală care se utilizează în industria
alimentară la fabricarea preparatelor din carne, a produselor vegetale care imită carnea, a
produselor din pește, pentru colorarea membranelor, la colorarea cerealelor pentru micul dejun.
Cohinealul conține vitamina B12 care de obicei se găsește în carne și anume în ficat, motiv
pentru care s-a încercat folosirea lui în așa-zisele produse vegetale care înlocuiesc produsele din
carne. În industria textilă cochinealul este folosit pentru vopsirea fibrelor de origine animală cum
este lâna. Coșenila este folosit pentru a produce stacojiu, portocaliu, și alte nuanțe de roșu.

Coșenile in cafeaua Starbucks?!

Celebrul lanţ de cafenele Starbucks se află sub o mare presiune după ce recent s-a aflat că
foloseşte nişte gândaci numiţi coşenile, pentru a obţine un aditiv alimentar de culoare roşie. De
fapt, roşul de coşenilă se foloseşte ca metodă naturală de a obţine culoarea roşie de sute de ani,
iar aditivul este folosit la scară largă în industria alimentară.

Procesul prin care coşenilele ajung în mâncarea noastră este însă unul destul de complicat.

Coşenila creşte în Mexic şi în America de Sud şi, contrar aparenţelor, nu este un gândac.
Este o insectă mică ce trăieşte pe cactuşi.

Femelele se hrănesc cu fructele roşii ale cactuşilor, lucru care face să se concentreze
culoarea roşie în corpurile lor. Daca sunt zdrobite între degete, culoarea roşie este vizibilă.
Cum se extrage această culoare din insecte?

Există două metode - cea tradiţională şi cea controlată. În ambele, insectele trebuie să fie
protejate de prădători şi de vremea rea. Ciclul de extragere durează în jur de trei luni.

 Metoda controlată foloseşte nişte mici coşuri, denumite cuiburi Zapotec, care conţin
femelele de coşenilă. Ele ies din cuib, îşi fac treaba pe cactuşi şi apoi se înmulţesc.
 În metoda tradiţională, fermierii plantează cactuşii infestaţi de insecte şi culeg coşenilele
cu mâna.
 După ce sunt culese toate, fermierii le toarnă pe un blat de lemn.
 Timp de cinci-şase minute, fermierii scutură insectele până le
omoară, timp în care culoarea se extrage din ele. Insectele mai pot fi
omorâte şi cu apă fierbinte sau într-un cuptor.

 După ce au murit, insectele sunt lăsate afară la soare, să se

usuce, timp de două-trei zile. Nu sunt lăsate peste noapte afară, din cauza
umidităţii. Apoi, le scutură într-o sită pentru a îndepărta reziduurile.
 Este nevoie de 70.000 de coşenile pentru a obţine 450 de grame
de vopsea roşie de coşenilă. Peru produce annual 200 de tone
din acest colorant.
 Insectele uscate se transformă foarte uşor în vopsea. Mai întâi
sunt zdrobite Apoi praful obţinut se toarnă pe o farfurie şi se
adaugă nişte apă
 Vopseaua de coşenilă există în două forme - extras (corpurile
zdrobite ale insectelor) sau carmin, care este procesat mai mult
pentru a obţine un colorit mai pur.

Multe produse conţin acest colorant, care apare sub numele de acid carminic, carmin sau
extract de coşenilă. Poate fi găsit în carnea şi peştele congelate, sucuri, băuturi energizante sau
alcoolice, iaurturi, îngheţată, bomboane, siropuri, umpluturi sau gumă de mestecat, gemuri sau
fructe conservate, supe concentrate sau conservate, ketchup.
 In trecut acest colorant era folosit doar pentru colorarea tesaturilor si de catre pictori. In
prezent este folosit atat in industria cosmeticelor cat si in cea alimentara.
In cosmetice, cosenila este folosita in fabricarea rujurilor, pudrelor, lipstick-urilor
s.a.m.d.
In industria alimentara este folosit in fabricarea sucurilor acidulate, “naturale”(vezi
Prigat) sau orice bauturi ce au la baza “fructe”.

De asemenea se gaseste si in mezeluri, salamuri, carnati, carne (vezi produsele Meda),

colorantii de oua, iaurt (Danone-fructe), lapte (Fulga-fructe), produse de patiserie, deserturi,
gemuri, gelatina, toppinguri, diverse varietati de branza.
Bibliografie

 http://www.gandul.info/magazin/gandacii-din-cafeaua-starbucks-cum-ajung-
cosenilele-sa-coloreze-mancarea-in-rosu-9462844
 https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102002486
 https://saccsiv.wordpress.com/2011/08/13/carmin-din-cosenila-stiati-ca-mancam-
gandaci/
 http://www.cristianmargarit.ro/2016/05/carminul-sau-cosenila-ce-este-si-ce-efecte-
are-asupra-sanatatii/
 http://www.alegesanatos.ro/ingrediente/cosenila-carmin-(e120)-1194/