Strategii didactice pentru formarea atitudinală Fișa D

5. Clarificarea valorilor
Această abordare îşi are sursele primare în psihologia umanistă şi mişcarea educaţiei umaniste care încercau să
pună în practică ideile lui G. Allport (1955), A. Maslow (1970), C. Rogers (1969) ş.a.
Ideea centrală a acestei strategii este de a le oferi elevilor posibilitatea de a utiliza atât gândirea raţională, cât şi
conştiinţa emoţională pentru a examina modelele comportamentale şi de a clarifica şi actualiza valorile care stau
în spatele acestora. Accentul se pune, în cazul acestei strategii, pe procesul de valorizare, care este un proces de
autoactualizare şi nu pe valoarea în sine.
Procesul de clarificare a valorilor este mai degrabă centrat pe latura individuală decât pe cea socială şi constă în
trei mari etape:
Alegerea, care trebuie să fie liberă, din mai multe alternative şi după o atentă considerare a consecinţelor
fiecărei alternative;
Preţuirea, valorizarea alegerii făcute, însoţită de dorinţa de a o afirma şi de a o pune în practică;
Acţiunea în conformitatea cu alegerea făcută şi repetarea opţiunii întrun context de viaţă asemănător.
Acest model abordează individul ca pe o persoană care se iniţiază cu societatea şi cu mediul. Profesorul
trebuie să-l sprijine pe elev să-şi dezvolte procesele interne şi să-l sprijine în a face din acestea factorul
determinant al comportamentelor proprii.

Principalele metode utilizate în cadrul acestui model sunt: discuţia de grup, dilemele ipotetice sau reale, tehnicile
de ascultare, autoanaliza, jurnalele personale, simularea. Butterfield (1983, p. 23-24) a identificat câţiva paşi care
ar trebui urmaţi pentru a organiza cu succes exerciţii de clarificare a valorilor:
-Alegerea unui subiect adecvat;
-Documentare în legătură cu subiectul respectiv;
-Identificarea problemelor care ţin de valori în cadrul temei alese;
-Selectarea unei forme de activitate adecvate;
-Designul activităţii şi încadrarea ei în timpul disponibil;
-Urmarea cursului activităţii şi derularea unei discuţii finale.

Această strategie este probabil cea mai utilizată în demersurile de educaţie pentru valori. Există însă şi unele
critici, între care amintim:
-Posibila confuzie care apare între procesul de valorizare şi valoarea în sine;
-Sunt ignorate stadiile dezvoltării morale ale copilului
-Structura teoretică pe care se bazează acest model nu este suficient de solidă