Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DREPT VAMAL
N ot
ote
e de curs
cur s
- Ediție revizuită -
Chişinău 2016
CZU
Recomandat
Recomandat de Departamen
Departamentul
tul Drept Public al Facultății de Drept
de Drept a USM
Consiliul Calității al USM
Aprobat de Consiliul
Colectivul de autori:
Țurcan Pavel, dr. în drept (Tema Nr. 3, 5, 9)
Erhan Ianuș, dr. în drept (Tema Nr. 2, 4, 10)
Ciobanu Octavian, dr. în drept (Tema Nr. 1, 6, 8)
Rotundu Edgar, mg. în drept (Tema Nr. 7)
ISBN
2
CUPRINS
PRELIMINARII…………………………………………………….……………….……..6
3
4
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………...…203
5
PRELIMINARII
Dreptul vamal, fiind o ramura a dreptului a Republicii Moldova, este studiat în calitate de
disciplină juridică în cadrul Facultății de Drept. Această disciplină juridică are ca sarcină
familiarizarea studenților Facultății de Drept cu modul de organizare și funcționare a sistemului
vamal al Republicii Moldova și a realizării activității vamale. Dreptul vamal este o disciplină
care se predă studenților anului 2, ciclu I (licență) și masteranzilor anului 1, ciclu II (master).
Concepția strategică a cursului de Drept Vamal presupune cunoașterea principiilor generale
de organizare a sistemului vamal, a reglementarii tarifare a activității economice externe, taxa
vamală, originea mărfii, evaluarea vamală, măsurile netarifare de reglementare a activității
economice externe, procedura de vămuire și perfectarea actelor vamale, regimurile vamale și
colaborarea internațională în domeniul vamal. Cunoașterea acestora va permite crearea unei
concepții transparente privind Dreptul Vamal și o aplicare practică a cunoștințelor obținute.
În procesul studiilor postuniversitare (masterat, doctorat) disciplina Drept Vamal este studiată
mai aprofundat, ținându-se cont de tendințele și perspectivele legislației, precum și activitatea
practică a organelor vamale și concepțiile din doctrina juridică.
Luând în consideraţie dreptul vamal ca o ramură de drept complexă, ea reprezintă un sistem
integru pentru reglementarea relaţiilor sociale din sfera activităţii vamale, conținând prevederi
ale normelor diferitor ramuri de drept. De aceea, trebuie de eviden ţiat corelaţia dreptului vamal
cu următoarele ramuri de bbază
ază ale dreptului: drept constituţional; drept civil; drept penal; drep
dreptt
administrativ etc.
Disciplina Drept vamal se axează pe trei niveluri comportamentale, cu un grad divers de
complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaştere presupune acumu larea
cunoaştere,
cunoştinţelor teoretice, formarea bazei conceptuale în domeniul Dreptului vamal. Aplicarea
presupune formarea abilităţilor tipice disciplinei Drept vamal, dezvoltarea capacităţilor.
Integrarea presupune formarea capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi al abilităţilor
practice în situaţii atipice, soluţion
soluţionarea
area situaţiilo
situaţiilorr de prob
problemă,
lemă, rezo
rezolvare
lvareaa unor sarcini cu un grad
sporit de complexitate, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse activităţi. Nivelul
comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de învăţământ la disciplina Drept
vamal, formată prin realizarea obiectivelor de cunoaştere şi aplicare.
Prin studiul disciplinei „ Drept vamal ” studenţii obţin următoarele competenţe generale: să
identifice trăsăturile dreptului vamal ca ramură de drept și ca știință juridica; să posede
cunoștințe teoretice privind normele și instituțiile dreptului vamal; să determine corelația dintre
doctrina dreptului vamal și practica judiciara; să aplice cunoştinţele teoretice în practică; să
6
stabilească obiectivele de studiu ale ramurii dreptului vamal; să demonstreze gândirea critică în
activitatea profesională; să ia decizii de sine stătător; să genereze noi idei în domeniul de
referință; să soluționeze situaţiile de problemă; să actualizeze instituţiile de drept vamal în raport
cu modificările legislative; să utilizeze corect metodele şi mijloacele moderne de studiu; să
dețină capacitatea de a lucra în echipă şi de a colabora cu experţii; să estimeze rolul fenomenelor
juridice în practica socială.
Acest curs universitar presupune o echilibrare a planurilor şi programelor de învăţământ,
obţinerea unor rezultate adecvate cerinţelor zilei de azi şi tendinţelor dezvoltă rii social-econo-
mice.
7
Obiective de referință:
- să definească noţiunea de drept vamal;
- să relateze despre activitatea vamală în Republica M oldova;
- să identifice obiectul şi metoda de reglementare a dreptului vamal;
- să analizeze elementele specifice ale raportului juridic de drept vamal ;
- să estimeze importanța teoretică și practică a principiilor dreptului vamal ;
- să stabilească specificul izvoarelor dreptului
dreptului vamal;
- să aprecieze rolul și locul dreptului vamal în sistemul de drept ;
- să evalueze rolul activității vamale în dezvoltarea economiei naționale.
Repere de conţinut:
1. Noţiunea de drept vamal.
Dreptul vamal reprezintă mecanismul reglementării de stat a activității vamale. Fără dreptul
vamal este imposibil de a crea un mecanism vamal funcțional, la bază căruia se află sistemul
puterii executive, reprezentat
reprezentat de organele
organele vamale
vamale..
Dreptul vamal asigură interacțiunea tuturor elementelor activității vamale. Punerea în aplicare
a activității vamale este imposibilă fără o reglementare juridică a relațiilor care apar în acest
domeniu. Anume dreptul vamal unifică toate normele legate de trecerea mărfurilor și mijloacelor
de transport peste frontiera vamală.
La etapa actuală, în condițiile liberalizării operațiunilor de import -export și a stabilirii
relațiilor economice de piață, Republica Moldova este cointeresată în existența dreptului va mal
ca ramură independentă de drept. Interesul statului se manifestă prin prezența unei cercetări
sistemice, stabile și specializate în definirea bazelor economice și organizaționale ale activității
vamale. Fără aceasta este imposibil de a asigura securitatea economică a statului.
Dreptul vamal este definit ca o ramură complexă de drept ce cuprinde un ansamblu de norme
juridice, având apartenenţă ramurală diversă şi care au drept scop reglementarea relaţii
relaţiilor
lor sociale
legate de trecerea mărfurilor şi a mijloacelor de transport peste frontiera vamală, precum şi
realizarea politicii vamale a statului.
După părerea autorului rus Iu. Vorobiev un semn distinctiv al unei ramuri complexe de drept
este terminologia specifică. De exemplu, pentru dreptul vamal, aceste noțiuni ar fi: organ vamal
– Serviciu vamal, birou vamal, post vamal, teritoriu vamal, trecere a mărfurilor peste frontiera
8
vamală, noţiunea de marfă și altele. În acest sens prin marfa în dreptul vamal înţelegem orice
când în dreptul civil noţiunea de marfa are alt înţeles).
bun mobil (pe când
La fel, dreptul vamal este privit ca o „ramură de frontieră". Aceasta afirmaţie ţine de
dualitatea perceperii acestei ramuri de drept: pe de o parte vine să protejeze piaţa internă, dar şi
să impulsioneze exportul; să încurajeze dezvoltarea economică, dar şi să mărească încasările prin
perceperea drepturilor de import şi ş i export. În ordinea dată de idei găsim ddreptul
reptul vamal stând la
graniţa dintre dreptul privat şi dreptul public, are caractere preluate din domeniul public cât şi cel
privat. De exemplu, un contract dintre părţi, care în mod firesc ar putea fi încheiat în formă
verbală, va trebui întocmit în mod obligatoriu în formă scrisă dacă obiectul contractat urmează a
fi transportat peste frontiera vamală.
Dispunem şi de suficiente motive pentru a afirma că normele dreptului vamal realizează
concordanţa între interesele de stat şi cele particulare. Un alt argument întru susţinerea afirmaţiei
că dreptul vamal este „o ramură de frontieră” este acela că dreptul vamal a în ceput a fi studiat în
cadrul altor ramuri de drept, pentru ca ulterior să -i fie recunoscută autonomia.
Reieșind din cele expuse mai sus, putem defini dreptul vamal ca o ramură de drept complexă,
ce este alcătuită dintr -o
-o totalitate de norme juridice mix te care reglementează relaţii sociale din
sfera activităţii vamale, ce sunt puse pe seama organelor vamale.
Din definiţia dată putem evidenţia următoarele trăsături specifice:
- dreptul vamal este o ramura de drept complexă;
- este alcătuit dintr -o
-o totalitate de norme juridice mixte;
- obiectul de reglementare este complex;
- reglementează relaţii sociale din sfera activităţii vamale;
- un subiect obligatoriu sunt organele vamale.
Această definiţie este laconică, dar în acelaşi timp reflectă şi structura activităţii vamale în
general. Dacă am încerca să evidenţiem trăsăturile specifice ale unui astfel de fenomen, ca
activitatea vamală, putem evidenţia caracterul complex - pe de o parte şi pe de altă parte
caracterul diferenţiat al elementelor activităţii vamale.
Cu toate acestea definiţia expusă în Codul Vamal nu cuprinde un şir de ele
elemente
mente de bază, care
de fapt fac parte din activitatea vamală. La acestea putem atribui: statistica vamală, lupta cu
contrabanda şi alte infracţiuni din sfera activităţii vamale, precum şi unele încălcări a regulilor
vamale.
Reieşind din cele expuse mai sus, structura activităţii vamale poate fi compusă din
următoarele elemente:
- politica vamală;
- principiile generale de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală;
- regimurile vamale;
- reglementarea tarifară;
- plăţile vamale (drepturile de import şi export);
- perfectarea vamală;
- controlul vamal;
- statistica vamală;
- contrabanda şi alte infracţiuni din sfera activităţii vamale;
- încălcarea regulilor vamale şi răspunderea în cazul săvârșirii acestora;
- procedura în cazurile de încălcare a regulilor vamale;
- examinarea cazurilor de încălcare a regulilor vamale.
Separarea elementelor de mai sus ca părţi relativ de sine stătătoare este formală, chiar dacă
rolul, importanţa şi statutul lor este diferit, deoarece în totalitate acestea contribuie la realizarea
sarcinilor vamale ale statului.
Legislația vamală face deosebire între „reglementări vamale” și „activitate vamală”. Dacă prin
reglementări vamale se înțelege activitatea statului privind realizarea politicii vamale, care se
exprimă în stabilirea regulilor vamale, atunci, activitatea vamală, este activitatea statului
îndreptată la respectarea acestor reguli vamale.
- raporturi juridice secundare – sunt raporturile care reies din cele primare (de ex. relaţiile
care apar în legătură cu depistarea unei încălcări în urma efectuării controlului, declarării
mărfurilor).
După momentul apariţiei, raporturile juridice vamale mai pot fi clasificate în:
- raporturi juridice ce apar până la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală (operaţiunile prealabile vămuirii);
- raporturi juridice ce apar la momentul
momentul trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală (perfectarea vamală, co
control
ntrolul vamal etc.);
- raporturi juridice ce apar după trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport peste
frontiera vamală (controlul repatrierii mijloacelor băneşti, serviciilor şi bunurilor, controlul
ulterior al declaraţiilor vamale).
Elementele specifice
specifice ale raportului juridic de drept vamal sunt:
- Este un raport juridic de putere, prin instituirea statului, reprezentat de organul vamal
abilitat.
- Raportul juridic de drept vamal nu se termină întotdeauna la acordarea liberului de vamă,
adică la încheierea operaţiunii(regimul de tranzit, antrepozit vamal).
- Un alt element specific se referă la taxele proprii, materie impozabilă, precum şi
reglementare proprie.
- Raportul juridic se referă la existenţa unor concepte şi termeni utilizaţi în această
sferă(teritoriul vamal, politică vamală, regim vamal, zonă economică liberă).
- Este un raport cu caracter patrimonial (autori români).
Principiile dreptului vamal sunt acele idei, concepte primordiale care într-o formă concisă
exprimă esența și conținutul lui și servesc drept călăuză la aplicarea normelor de drept vamal.
Principiile dreptului vamal se clasifică în principii generale și principii ramurale. La categoria
principiilor generale se atribuie: principiul legalității, principiul egalității, principiul
umanismului.
Dintre principiile ramurale putem evidenția:
Principiul unicității politicii vamale –
– reprezintă scopurile și mijloacele de realizare a politicii
în activitatea economică externă. În conformitate cu Legea reglementării de stat a activității
comerciale externe în Republica Moldova se realizează o politica unică.
teritoriului vamal –
Principiul unicității teritoriului – garantează un spațiu economic unic.
13
14
Bibliografie recomandată:
Acte
Acte no
norma
rmattive
ive::
1. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
specia litate:
Literatura generală și de specialitate:
3. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.
Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.
4. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега -Л,
2012.
5. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
«Юриспруденция».под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ -ДАНА, 2011.
«Юриспруденция».под.
6. Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3-е изд.перераб. и доп. Москва:
ЮРАЙТ, 2010.
17
Obiective de referință:
- să definească noţiunea organelor vamale;
- să stabilească statutul juridic al organelor vamale;
- să determine funcțiile și atribuțiile organelor vamale;
- să relateze despre serviciul în organele vamale;
- să determine statutul persoanei fizice și juridice ca subiect al dreptului vamal;
- să estimeze rolul brokerului vamal la procedura de vămuire a mărfurilor ;
- să argumenteze locul și rolul organelor vamale în sistemul organelor administrației
publice centrale
centrale de specialitate.
Repere de conţinut:
1. Organele vamale ale Republicii Moldova.
Subiect de drept în orice ramură de drept este purtătorul anumitor drepturi şi obligaţii, cu care
este împuternicit pentru realizarea intereselor sale, sau pentru îndeplinirea atribuţiilor care sunt
seama sa într-o anumită sferă a relaţiilor sociale. Astfel subiect a dreptului vamal poate fi
puse pe seama
considerată persoana abilitată cu drepturi şi obligaţii în sfera activităţii vamale.
Noţiunea de „subiect de drept” este strâns
str âns legată de noţiunea ccapacităţii
apacităţii juri
juridice,
dice, care include
atât capacitatea de folosinţă cât şi cea de exerciţiu. Totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ca
subiecte a dreptului vamal depinde de statutul juridic al acestor persoane.
Reieșind din faptul că capacitatea juridică este posibilitatea subiectului de a fi purtător de
anumite drepturi şi obligaţii, subiecţii dreptului vamal pot fi împărţiţi în două grupe:
- subiecţi generali, prin care înţelegem persoanele fizice şi juridice care nu deţin capacitate
juridică specială în sfera activităţii vamale;
- subiecţi speciali, la care se atribuie organele vamale, reprezentate de colaboratorii vamali,
care deţin capacitate juridică specială în sfera activităţii vamale.
Atât legislaţia Republicii Moldova, cât şi doctrina operează cu mai mulţi termeni atunci când
se referă la organele vamale, şi anume cel de organ executiv, de organ al administraţiei publice,
autoritate publică, organ public etc.
Pentru a înţelege esenţa organelor vamale, ca structuri instituţionalizate ale sistemului vamal
şi mecanismul de activitate, mai întâi este necesară definirea acestora. Astfel, referitor la
noţiunea organelor vamale, în literatura de specialitate sunt întâlnite mai multe definiţii şi dacă
doctrina rusă şi legislaţia Republicii Moldova folosesc noţiunea de „organe vamale”, atunci
18
19
Cât priveşte noţiunea legală aceasta este dată de Codul Vamal, care în art. 9 indică că:
„Organele vamale sunt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul
Vamal, birouri vamale şi posturi vamale”. Definiţia dată este criticabilă din mai multe
considerente. În primul rând, din analiza acesteia nu este clar statutul juridic al organelor vamale,
legiuitorul limitându-se doar la o caracteristică structurală a acestora. În al doilea rând,
considerăm necesară definirea organelor vamale sub aspect conceptual, care ar reflecta în esenţă
rolul organelor vamale, dar şi statutul special pe care îl deţin întru realizarea politicii vamale a
statului.
Din considerentele date propunem următoarea definiţie a organelor vamale –
– organ
organ al puterii
executive, care are caracter de organ de drept, activează din numele statului, este împuternicit cu
atribuţii, îşi îndeplineşte funcţiile şi sarcinile în sfera activităţii vamale şi în alte domenii cu
ajutorul formelor şi metodelor de activitate specifice şi este responsabil de aplicarea
reglementărilor vamale şi altor reglementări conexe.
Dacă mai sus, ne-am referit la noţiunea de „organe vamale”, atunci în afară de aceasta atât în
literatura de specialitate, cât şi în legislaţie este întâlnită şi noţiunea de „instituţii vamale”.
Putem defini „instituţiile vamale” ca acele subdiviziuni structurale ale organelor vamale, care nu
aplică nemijlocit reglementările vamale, dar acordă asistenţă şi suport necesar în vederea
aplicării acestora de către alte subdiviziuni.
De cele mai multe ori prin noţiunea dată înţelegem laboratoarele vamale, instituţiile de
învățământ, întreprinderile subordonate Serviciului Vamal. În acest sens, art. 10 al Codului
Vamal prevede că: „Laboratoarele vamale sunt create de Serviciul Vamal pentru expertiza şi
examinarea în scopuri vamale a mărfurilor”, la fel „în sistemul Serviciului Vamal sunt create
instituţii de învățământ pentru pregătirea cadrelor vamale şi perfecţionarea profesionalistă a
efectivului vamal”, de asemenea „Serviciul Vamal înfiinţează centre de calcul, întreprinderi de
poligrafie, de construcţii şi exploatare, a căror activitate contribuie la îndeplinirea funcţiilor
organelor vamale”.
De cele mai dese ori, organele vamale se identifică prin noţiunea de „vămi”, care în literatura
de specialitate, cât şi în practică se împart după următoarele criterii:
f rontieră:
după poziţia faţă de frontieră:
- vămi de frontieră;
- vămi de interior;
- vămi mixte, care realizează operaţiuni specifice ambelor tipuri de vămi.
după specificul căilor de transport, al mărfurilor sau persoanelor:
- vămi rutiere;
20
- vămi feroviare;
- vămi fluviale;
- vămi maritime;
- vămi pentru transporturi poştale;
- vămi pentru micul trafic;
- vămi complexe, care reunesc două sau mai multe tipuri de căi de transport.
după mărimea şi complexitatea mărfurilor transportate:
- vămi mari;
- vămi medii;
- vămi mici.
La moment, organele vamale ale Republicii Moldova sunt organizate în cadrul Serviciului
Vamal, care este alcătuit din nivelul central şi nivelul teritorial, lipsind ni velul regional.
Organele vamale ale Republicii Moldova activează ca un sistem unic care poate fi definit ca o
totalitate de unităţi funcţionale independente, caracterizate prin scopuri şi obiective comune,
precum şi prin subordonarea pe verticală a subdiviz
subdiviziunilor
iunilor inferioare faţă de cele superioare. Cu
toate acestea fiecare verigă în dependenţă de locul şi poziţia sa în sistemul general joacă un
anumit rol, îndeplinind un volum mai mare sau mai mic de funcţii, conferite de către stat
autorităţilor vamale ca unui sistem integru.
Acest sistem are trei verigi:
1. Aparatul Central al Serviciului Vamal;
2. Birourile vamale;
3. Posturile vamale.
Totodată, fiecare organ vamal este alcătuit dintr -un şir de subdiviziuni structurale: direcţii,
secţii, servicii. Aceste subdiviziuni structurale alcătuiesc totalitatea componentelor necesare
organelor vamale ca sistem unic.
Atunci când ne referim la noţiunea „Serviciul Vamal” aceasta este tratată, atât în sens larg, cât
şi în sens îngust. Astfel, în sens larg, prin noţiunea dată înţelegem totalitatea organelor vamale
ale Republicii Moldova ca un sistem unic şi complex. În sen s îngust, atunci când vorbim despre
„Serviciul Vamal” avem în vedere subdiviziunea centrală a organelor vamale, şi anume Aparatul
Central al acestora.
Unităţile subordonate Serviciului Vamal (birourile vamale şi posturile vamale) sunt create,
reorganizate şi lichidate de către acesta.
21
23
- rolul de executoriu – se
se ocupă de protecţia pieţei interne şi a producătorului naţional, a
mediului înconjurător, a intereselor consumatorilor, respectării diferitor reglementări etc.
domeniul trecerii peste frontiera vamală a mărfurilor şi mijloacelor de transport, aplică metodele
de reglementare vamală, încasează taxele vamale, impozitele şi alte plăţi vamale, efectuează
controlul şi perfectarea vamală;
- activitatea organelor vamale după caracterul său este executivă, de control şi
supraveghere;
- sunt create, reorganizate şi lichidate de organele executive superioare.
Din caracteristicile menţionate distingem că, organele vamale constituie o parte indispensabilă
a sistemului organelor statale, care fac parte din latura executivă a acestora, deţinând în acelaşi
timp un spectru larg de atribuţii. Acestea deţin calităţi proprii, în special în ce priveşte unitatea
scopurilor, obiectivelor, funcţiilor şi principiilor de activitate.
Întru completarea ideii date, Bechiaşev C.A. şi Moiseev E.G. menţionează că: „Latura
executivă a organelor vamale constă în organizarea şi efectuarea zilnică a activităţii vamale, la
baza căreia
cărei a stau diferite forme şi met
metode
ode de realizare a funcţiilor şi împuternicirilor în domeniul
organizării procesului de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, perfectării vamale, plasării
mărfurilor sub un anumit regim vamal, încasării plăţilor vamale etc.”.
Organele vamale ca organe de drept. O caracteristică distinctă şi importantă a organelor
vamale îl constituie faptul că, legislaţia le atribuie la categoria de organe de drept.
Faptul, că organele vamale îndeplinesc funcţii cu caracter procesual penal şi contravenţional
nu schim bă natura administrativ -executivă a acestora, dar în acelaşi timp le apropie de alte
organe de drept, mai ales de cele ale poliţiei.
În calitate de organe de drept organele vamale apără suveranitatea şi securitatea economică a
statului, drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice. În afară de aceasta
organele vamale duc lupta cu infracţiunile şi contravenţiile vamale.
Caracterul de ocrotire a normelor de drept în activitatea organelor vamale în mare parte este
determinat de însăşi structura activităţii vamale, precum şi de faptul că, toate sarcinile şi
atribuţiile de bază în domeniul dat acestea le îndeplinesc luând în consideraţie interesele ţării,
asigurarea suveranităţii şi securităţii economice a acesteia.
La baza determinării statutului de organ de drept al organelor vamale stau următoarele
caracteristici:
- drepturile şi obligaţiile organelor de drept sunt reglementate de normele juridice;
- fiecare organ de drept îndeplineşte activitatea sa pe calea desfăşurării acţiunilor specifice;
- acţiunilor specifice ale organului de drept au caracter de impunere;
- forma procesuală concretă de efectuare a acţiunilor specifice.
26
În acest sens, organele vamale se prezintă ca un organ cu competenţe mult mai vaste şi
depline în vederea aplicării măsurilor de constrângere în privinţa contribuabililor ce nu se
conformează cerinţelor legale de onorare a obligaţiilor bugetare (efectuarea auditului
postvămuire, recalculul şi încasarea, inclusiv forţată, a plăţilor
plăţi lor vamale suplimentare, sancţionarea
agenţilor economici, urmărirea penală, etc.), pe când organele fiscale verifică doar sistemul de
calculare şi decontare a impozitelor de către contribuabili, fiind limitaţi în atribuţii şi competenţe
în vederea aplicării măsurilor de constrângere, spre deosebire de organele vamale.
La rândul său atribuțiile organelor vamale sunt indicate în art. 11 din Codul Vamal al
Republicii Moldova. Astfel, organul vamal are următoarele atribuţii de bază:
a) participă la elaborarea politicii vamale a statului şi implementează această politică;
b) asigură respectarea legislaţiei vamale şi fiscale; apără drepturile şi interesele legitime ale
persoanei în cadrul activităţii vamale;
c) contribuie, în limitele competenţei, la asigurarea securităţii economice a statului;
d) apără interesele economice ale statului;
e) aplică procedeele vamale de reglementare a relaţiilor economice şi comerciale;
f) încasează drepturile de import şi drepturile de export;
g) participă la elaborarea măsurilor de politică economică referitor la trecerea mărfurilor peste
frontiera vamală şi aplică aceste măsuri;
h) luptă împotriva contrabandei, a încălcării reglementărilor vamale şi legislaţiei fiscale care
se referă la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, curmă trecerea ilegală peste frontiera
vamală a substanţelor narcotice, armamentului, obiectelor de artă, obiectelor de valoare istorică
şi arheologică, obiectelor proprietate intelectuală, speciilor de animale şi plante (derivate şi părţ i
ale lor) pe cale de dispariţie, altor mărfuri;
i) contribuie la prevenirea şi combaterea spălării banilor, precum şi a terorismului
internaţional;
j) exercită şi perfecţionează controlul vamal, efectuează vămuirea, creează condiţii pentru
accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală;
k) contribuie şi participă la elaborarea statisticii vamale a comerţului exterior şi a statisticii
vamale speciale;
l) contribuie la realizarea măsurilor de apărare a securităţii statului, de asigurare a ordinii
publice şi morale, de apărare a vieţii şi sănătăţii oamenilor, de ocrotire a florei şi faunei, a
întregului mediu înconjurător, de protecţie a pieţei interne;
m) exercită controlul vamal asupra valorilor valutare, în limitele competenţei;
28
29
Funcţiile din organele vamale şi gradele speciale corespunzătoare acestor funcţii se grupează
astfel:
a) efectivul inferior: plutonier al serviciului vamal; plutonier major al serviciului vamal;
b) efectivul de comandă mediu: sublocotenent al serviciului vamal; locotenent al serviciului
vamal; locotenent major al serviciului vamal; căpitan al serviciului vamal;
c) efectivul de comandă superior: maior al serviciului vamal; locotenent-colonel al serviciului
vamal; colonel al serviciului vamal;
d) efectivul de comandă suprem: general-maior al serviciului vamal; general-locotenent al
serviciului vamal; general-colonel al serviciului vamal.
Pot fi colaboratori vamali cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit vârsta de 18 ani, apţi
după calităţile individuale şi profesionale, după nivelul de studii şi starea de sănătate să exercite
funcţiile organelor vamale. Angajarea în serviciu în organele vamale este benevolă şi se face în
bază de contract individual de muncă.
La angajare în organul vamal, se prezintă:
a) cererea;
b) buletinul de identitate;
identitate;
c) carnetul de muncă;
d) diploma de studii;
e) certificatul medical;
f) cazierul judiciar;
g) dosarul personal.
Nu poate fi angajată şi nu se poate afla în exerciţiul funcţiunii persoana care a fost concediată
anterior din serviciu pentru fapte ilicite care au discreditat statutul de colaborator vamal,
persoana cu antecedente penale, persoana recunoscută, prin hotărâre judecătorească definitivă,
incapabilă sau cu capacitate de exerciţiu limitată, precum şi persoana care la angajare a tăinuit
informaţii care împiedică aflarea ei în serviciul vamal.
Colaboratorul vamal nu este în drept:
a) să exercite o altă funcţie remunerată, cu excepţia activităţii didactice, ştiinţifice sau de
creaţie;
b) să exercite personal sau prin intermediul unui terţ activitate de întreprinzător;
c) să fie membru al organului de conducere al unei organizaţii comerciale, cu excepţia
cazurilor stabilite de legislație;
d) să fie împuternicitul sau reprezentantul unui terţ în organul vamal;
30
30
f) să păstreze secretul de stat, alte secrete apărate de lege şi să nu divulge informaţia care i-a
parvenit în exerciţiul ffuncţiunii,
uncţiunii, inclusiv informaţia referitoare la viaţa
viaţ a personală, la cinstea şi llaa
demnitatea cetăţeanului;
g) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire
privi re la venituri şi proprietate;
h) să respecte prevederile Codului privind conduita etică a colaboratorului vamal;
i) să acţioneze în scopul combaterii fraudei, a corupţiei, a traficului ilicit de mărfuri şi de
bunuri şi a altor acţiuni ilicite;
j) să nu se lase intimidat de presiuni sau influenţe
i nfluenţe exercit
exercitate
ate asupra llui
ui de către ppersoane
ersoane sau
structuri din interiorul sau din afara instituţiei privind îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
k) să semnalizeze faptele de comportament corupţional şi cele care încalcă grav etica
profesională.
Executare a atribuţiilor de serviciu sunt recunoscute şi următoarele acţiuni:
a) participarea la întruniri, instrucţiuni, competiţii şi la alte activităţi de serviciu conform unui
plan aprobat de şeful organului vamal;
b) aflarea în calitatea de ostatic în legătură cu executarea atribuţiilor
atribuţiil or de serviciu;
c) deplasarea spre şi de la locul de serviciu, aflarea în deplasare de serviciu;
d) aflarea în concediu medical, deplasarea spre şi de la locul de tratament.
Atestarea colaboratorilor vamali se face pentru evaluarea corespunderii lor funcţiei deţinute.
Atestarea are loc de regulă o dată la doi ani, dar nu mai rar de o dată la patru ani. Atestarea
anticipată poate avea loc la decizia directorului general.
Pentru îndeplinire conştiincioasă a obligaţiilor de serviciu, colaboratorii vama li pot fi
stimulaţi prin:
a) exprimare a unei mulţumiri;
b) acordare a unui premiu;
c) premiere cu un cadou de preţ;
d) menţionare cu Diploma de Onoare a Serviciului Vamal;
e) distingere cu insignele „Eminent al serviciului vamal", „Colaborator vamal de onoare al
Republicii Moldova";
f) conferire înainte de termen a gradului special ulterior;
g) conferire a gradului special ulterior mai înalt cu o treaptă decât gradul special
corespunzător funcţiei deţinute;
h) anulare înainte de termen a unei sancţiuni disciplinare.
Decorarea colaboratorului vamal cu armă personală se efectuează, la decizia Consiliului
colegial al Serviciului Vamal, prin ordin al directorului general. Colaboratorul vamal poate fi
33
propus de către directorul general să fie decorat cu distincţie de stat sau să i se confere titlu
onorific al Republicii Moldova.
Pentru încălcarea disciplinei de serviciu, colaboratorului vamal îi pot fi aplicate următoarele
sancţiuni disciplinare:
a) observaţia;
b) mustrarea;
c) mustrarea aspră;
d) retrogradarea în funcţie pe un termen de până la 6 luni;
e) reţinerea conferirii gradului special;
f) preîntâmpinarea că nu corespunde serviciului în conformitate cu rezultatele atestării;
g) eliberarea din serviciu în organul vamal.
Serviciul în organul vamal încetează în caz de eliberare din serviciu sau de moarte. Eliberarea
din serviciu poate avea loc:
a) la cerere;
b) la expirarea termenului de serviciu
serviciu indicat în contract;
c) în caz de transfer în o altă autoritate publică;
d) în cazul alegerii într-o funcţie electivă în o autoritate publică;
e) în cazul lichidării organului vamal sau reducerii statelor de funcţii;
f) în caz de imposibilitate de îndeplinire a atribuţiilor constatată pr in
in examen medical de
specialitate;
g) din cauza necorespunderii funcţiei deţinute constatate de comisia de atestare, în cazul lipsei
de post inferior vacant sau al respingerii funcţiei propuse;
h) pentru o încălcare gravă sau încălcare sistematică a disciplinei de serviciu;
h1) în cazul rămânerii definitive a actului de constatare prin care s-a stabilit
emiterea/adoptarea de către colaboratorul vamal a unui act administrativ sau încheierea unui act
juridic cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese;
i) pentru comitere a unei infracţiuni şi pentru condamnare în bază de sentinţă judecătorească
definitivă;
j) în cazul limitării, prin hotărâre judecătorească definitivă, a dreptului de a îndeplini
atribuţiile sau în cazul existenţei de antecedente penale;
k) în cazul retragerii cetăţeniei Republicii Moldova;
k 1) în cazul în care în privința colaboratorului vamal s -au stabilit anumite restricții de aflare în
exerciţiul funcţiunii;
l) în alte cazuri, prevăzute de legislaţie.
34
Rezidenţi:
a) persoane fizice (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizi) care au domiciliul
în Republica Moldova, atestat cu act de identitate corespunzător, inclusiv cele care se află
temporar peste hotare;
b) persoane fizice care practică, conform legislaţiei Republicii Moldova, anumite activităţi, şi
anume: activitate de întreprinzător în baza patentei de întreprinzător şi activitate profesională de
avocat sau notar în baza licenţei respective;
c) persoane juridice (de drept public şi de drept privat) constituite conform legislaţiei
Republicii Moldova, cu sediul în Republica Moldova;
d) reprezentanţe cu sediul peste hotare ale persoanelor juridice rezidente, prin care se
subînţeleg orice subdiviziuni separate ale persoanelor menţionate care le reprezintă şi le apără
interesele;
e) întreprinderi şi organizaţii care nu au statut de persoană juridică, constituite conform
legislaţiei Republicii Moldova, cu sediul în Republica Moldova;
f) filiale ale nerezidenţilor (persoane juridice (de drept public şi de drept privat) constituite în
conformitate cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare și întreprinderi şi organizaţii care
nu au statut de persoană juridică, constituite în conformitate cu legislaţia statelor străine, cu
sediul peste hotare), constituite conform legislaţiei Republicii Moldova, cu sediul în Republica
Moldova, prin care se subînţeleg orice subdiviziuni separate ale persoanelor menţionate care
exercită anumite atribuţii ale acestora;
g) misiuni diplomatice, oficii consulare şi alte reprezentanţe oficiale ale Republicii Moldova
peste hotare;
Nerezidenţi:
a) persoane fizice care nu sunt rezidente, inclusiv cele care se află temporar în Republica
Moldova;
b) persoane fizice care activează ca întreprinzători sau practică alte activităţi în conformitate
cu legislaţia statelor străine;
c) persoane juridice (de drept public şi de drept privat) constituite în conformitate cu legislaţia
statelor străine, cu sediul peste hotare;
d) întreprinderi şi organizaţii care nu au statut de persoană juridică, constituite în conformitate
cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare;
e) reprezentanţe înregistrate ale nerezidenţilor (persoane juridice (de drept public şi de drept
privat) constituite în conformitate cu legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare și
întreprinderi şi organizaţii care nu au statut de persoană juridică, constituite în conformitate cu
36
legislaţia statelor străine, cu sediul peste hotare), cu sediul în Republica Moldova, prin care se
subînţeleg orice subdiviziuni separate ale nerezidenţilor menţionaţi care le reprezintă şi le apără
interesele;
f) filiale cu sediul peste hotare ale persoanelor juridice rezidente, prin care se subînţeleg orice
subdiviziuni separate ale persoanelor menţionate care exercită anumite atribuţii ale acestora;
g) misiuni diplomatice, oficii consulare şi alte reprezentanţe oficiale ale statelor străine
acreditate în Republica Moldova;
h) organizaţii internaţionale, constituite conform tratatelor internaţionale, care beneficiază de
imunităţi şi privilegii diplomatice sau consulare;
i) reprezentanţe ale organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova.
Prevederi asemănătoare întâlnim și în Codul Fiscal al Republicii Moldova. În calitate de
rezident este:
1) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:
a) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv:
- se află la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare;
- este persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul funcţiunii
peste hotare;
b) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;
2) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică a cărei
activitate este organizată sau gestionată în Republica Moldova ori al cărei loc de bază de
desfăşurare a activităţii este Republica Moldova.
În calitate de nerezident sunt:
1) orice persoană fizică care nu este rezident, în conformitate cu prevederile de mai sus:
- în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al familiei
unei asemenea persoane;
- în calitate de colaborator al unei organizaţii internaţionale, create în baza tratatului
internaţional la care Republica Moldova este parte, sau în calitate de membru al familiei unui
asemenea colaborator;
- la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, dacă această persoană fizică s -a aflat în
Republica Moldova exclusiv în aceste scopuri;
- exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii
Moldova (trecere tranzit);
2) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică care nu
corespunde cerinţelor persoanelor rezidente.
37
La fel, ce ține de persoanele juridice, aceștia sunt participanți ai activității economice externe
(operatori economici), prin care înțelegem o persoană ce desfășoară în cadrul activității sale
profesionale activități reglementate de legislația vamală.
Mai nou în legislația Republicii Moldova a fost introdusă noțiunea de „agent economic
autorizat” (AEO). Astfel, orice agent economic care este rezident și întruneşte condiţiile stabilite
de legislație poate să solicite acest statut. Statutul de AEO se acordă de către Serviciul Vamal
prin eliberarea unui certificat, după o consultare cu alte autorităţi competente, dacă este cazul, şi
face obiectul unei supravegheri permanente.
Statutul de AEO se atestă prin următoarele tipuri de certificate:
a) certificatul AEO pentru simplificări vamale – pentru agenţii economici care solicită să
beneficieze de simplificările la vămuirea mărfurilor;
b) certificatul AEO pentru securitate şi siguranţă – pentru
pentru agenţii economici care solicită să
beneficieze de facilităţi în ceea ce priveşte controalele vamale care vizează securitatea şi
siguranţa aplicate la trecerea frontierei vamale;
c) certificatul AEO pentru simplificări vamale/securitate şi siguranţă – pentru agenţii
economici care solicită să beneficieze de simplificările supra.
Titularul unui certificat AEO este supus unui număr mai mic de controale fizice şi
documentare decât ceilalţi agenţi economici. Organele vamale pot decide altfel dacă există o
ameninţare excepţională sau dacă obligaţiile respective de control sunt prevăzute de legislaţie.
Condiţiile pentru acordarea statutului de AEO sunt următoarele:
1) lipsa datoriilor faţă de bugetul public naţional;
2) dispunerea de active cu un grad înalt de solvabilitate, confir mate
mate prin înregistrări contabile
şi informaţii disponibile. Condiţia este considerată ca fiind îndeplinită în cazul în care, la
momentul efectuării controlului, această solvabilitate poate fi constatată;
3) lipsa încălcărilor legislaţiei vamale, constatate conform procedurii legale, pe perioada
ultimilor doi ani anteriori prezentării cererii. Condiţia este considerată ca fiind îndeplinită în
cazul în care, în decursul celor doi ani anteriori prezentării cererii, solicitantul, persoanele
responsabile ale solicitantului nu au comis încălcări ale legislaţiei vamale.
Termenul examinării cererii privind acordarea statutului de AEO este de până la 30 de zile
calendaristice de la data recepţionării cererii şi documentelor anexate. Termenul de emitere a
certificatului AEO curge din momentul în care Serviciul Vamal dispune de toate informaţiile
necesare pentru luarea unei decizii. Serviciul Vamal, în termen de 3 zile lucrătoare de la data
recepţionării ultimei informaţii solicitate, aduce la cunoştinţa solicitantului faptul că informaţia a
fost recepţionată şi comunică în scris data de la care curge acest termen.
38
- nerespectarea condiţiilor destinaţiei vamale alese de către persoana care trece mărfuri şi/sau
mijloace de transport;
- nerespectarea regulilor de marcare a mărfurilor cu timbru de acciz;
- efectuarea operaţiunilor valutare legate de trecerea mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport
peste frontiera vamală a Republicii Moldova;
- alte acţiuni care nu pot fi puse în culpa lui.
Brokerul vamal are următoarele drepturi:
a) să asiste la examinarea mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport declarate de el;
b) să înainteze demersuri la organele vamale privind efectuarea perfectării actelor vamale în
afara orelor de program sau în alte locuri decît zonele de control vamal;
c) să asigure, cu permisiunea şi în prezenţa colaboratorului vamal, pînă la depunerea
declaraţiei vamale, transportarea, operaţiunea de determinare a cantităţii mărfurilor, încărcarea,
descărcarea, transbordarea mărfurilor, operaţiunile de ambalare a mărfurilor, precum şi
deschiderea încăperilor şi spaţiilor unde se pot afla asemenea mărfuri şi/sau mijloace de
transport;
d) să asiste la cercetarea/expertiza mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport, precum şi să i a
cunoştinţă de rezultatele cercetării;
e) să ceară, conform normelor în vigoare, restituirea drepturilor de import şi de export plătite
în plus;
f) să facă demersuri la organele vamale privind efectuarea corectării valorii în vamă a
mărfurilor şi/sau mijloacelor de transport declarate.
Brokerul vamal are următoarele obligaţii:
a) să declare mărfurile şi/sau mijloacele de transport conform procedurii stabilite de legislaţia
vamală;
b) să asigure completarea corectă a documentelor vamale în conformitate cu legislaţia vamală
şi a celor stabilite prin legislaţia în alte domenii;
c) să prezinte, la cererea colaboratorului vamal, documente sau alte date suplimentare
necesare pentru vămuire;
d) să asigure depunerea declaraţiei vamale şi a altor acte stabilite prin legislaţia în alte
domenii la biroul vamal competent, prin utilizarea sistemului informtic vamal;
e) să verifice autenticitatea documentelor şi a datelor primite de la persoana pe care o
reprezintă, în dependenţă de tipul de reprezentare;
f) să prezinte, la cererea colaboratorului vamal, mărfurile şi/sau mijloacele de transport supuse
declarării şi/sau controlului vamal;
40
Bibliografie recomandată:
Acte
Acte no
norma
rmattive
ive::
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, ediție specială din 08 februarie 2007.
2. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
3. Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 24.08.2000, nr. 106-108.
4. Legea Republicii Moldova n r. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a
activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26-28.
5. Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de
introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, nr. 185-189/1416.
6. Legea Republicii Moldova nr. 62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2008, nr. 127-130/496.
specia litate:
Literatura generală și de specialitate:
1. Ianuș Erhan, Statutul juridic al organelor vamale în Republica Moldova (monografie),
Chișinău 2015, Editura PrintCaro, 218 p.
2. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
3. Габричидзе Б.Н., Чернявски А.Г. Курс таможенного права Российской Федерации.
Учебник для вузов. В 3 -х частях. Москва: Издательство «Дело и Сервис», 2002. 528 с.
4. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега -Л,
2012.
42
Obiective de referință:
- să identifice formele şi metodele de realizare a politicii vamale şi a politicii fiscal -
comerciale în operaţiunile de export -import;
- să determine impunerea ca instrument principal în aplicarea politicii vamale;
- să definească noțiunea de nomenclatură combinată a mărfurilor;
- să determine locul și rolul tarifului vamal în reglementarea activității economice externe;
- să analizeze metodele reglementării netarifare a operațiunilor de import -export;
- să identifice criteriile de stabilire a originii mărfii ;
- să propună noi forme de realizare a politicii vamale a Republicii
Republicii Moldova;
- să argumenteze rolul originii mărfii la aplicarea măsurilor tarifare și netarifare .
Repere de conţinut:
1. Conceptul de politică vamală.
Politica comercială cuprinde ansamblul normelor adoptate de stat, pentru reglementarea
comportamentului persoanelor autorizate în raporturile lor comerciale internaţionale. Politica
comercială determină modul de conexiune a economiei naţionale la economia mondială prin
norme de ordin administrativ, fiscal, vamal şi valutar.
Politica comercială a oricărui stat face parte integrantă din politica sa economică generală,
îndeplinind, în condiţiile economiei mondiale contemporane, o funcţie majoră în mecanismul
interdependenţelor economice internaţionale.
Prin politica comercială pe care o practică, statul urmăreşte să realizeze un anumit grad de
permeabilitate a frontierei vamale faţă de mărfurile de origine străină, corespunzător
core spunzător necesităţilor
de protecţie a producţiei naţionale. De asemenea, prin politica respectivă statul urmăreşte să
orienteze şi să stimuleze dezvoltarea producţiei pentru export.
Politica comercială este complexă, în practică urmărindu -se asigurarea schimburilor
comerciale externe prin îndeplinirea următoarelor obiective:
- controlul importului;
- promovarea cooperării economice internaţionale;
- încurajarea şi controlul exportului şi importului de capital;
- asigurarea echilibrului balanţei plăţilor externe.
44
Politica vamală reprezintă o parte importantă a politicii comerciale care cuprinde totalitatea
reglementărilor şi normelor emise de stat prin instituţiile abilitate care vizează intrarea sau ieşirea
în şi din ţară a mărfurilor, care implică:
- controlul mărfurilor şi mijloacelor de transpor t,t, cu ocazia trecerii frontierei vamale;
- îndeplinirea formalităţilor vamale;
- impunerea vamală prin plata creanţelor vamale;
- alte formalităţi specifice.
Autorul roman Gheorghe Caraiani menţionează că: „Politica vamală este o componentă
semnificativă a politicii comerciale, promovată de o ţară, care subsemnează principiile şi
normele legale, fundamentează reglementarea modului de intrare şi de ieşire a mărfurilor şi
serviciilor de pe teritoriul vamal al unei ţări, precum şi taxele vamale, percepute asu pra
operaţiilor de import şi de export”.
Autorul rus Gh. Gabricidze menţionează: „Politica vamală reprezintă un sistem de activităţi
politico- juridice,
juridice, economice, organizatorice în sfe
sfera
ra aactivităţii
ctivităţii vamale, îndreptate spre realizarea
r ealizarea
şi apărarea intereselor economice atât interne, cât şi externe a statului”. Prin aspectul extern al
politicii vamale înţelegem stabilirea relaţiilor externe pe plan economic în ceea ce priveşte atât
importul, cât şi exportul mărfurilor. Aspectul extern al politicii vamale se mai conturează şi prin
participarea statului la diferite
dif erite convenţii, acorduri, în ceea ce priveşte activitatea vamală, evitarea
dublei impuneri pe baza principiului reciprocităţii.
Din cele menţionate mai sus, putem formula următoarea definiţie a politicii vamale: „Politica
vamală reprezintă o totalitate de activităţi politico - juridice,
juridice, economice, organizaţionale,
organizaţi onale, întrunite
într-un sistem bine determinat, ce are ca scop asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale,
reglementarea schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal, protecţia pieţei interne, rezolvarea
comercial-fiscale, stimularea dezvoltării economiei naţionale”.
problemelor comercial-
Pentru realizarea cât mai eficientă a politicii vamale este nevoie de a folosi anumite
instrumente. În mod general, sunt folosite ins trumente de politică comercială de natură tarifară,
însă, în mod deosebit, trebuie de folosit instrumentele politicii vamale specifice, şi anume:
reglementările vamale, ca factor care diferenţiază modul de aplicare a politicilor vamale între
statele lumii, tarifele vamale ca principalul instrument prin care se realizează impunerea vamală,
folosit de toate ţările lumii, cuprinzând procentual nivelul taxei vamale, ce se percepe asupra
mărfurilor importate sau exportate, în funcţie de procedurile aplicate.
Politica vamală dispune de o serie de mijloace specifice, care se grupează în două mari
categorii:
45
1. Mijloace economico – financiare prin care înțelegem taxele vamale şi alte plăţi vamale
prevăzute de legislaţia în vigoare.
2. Mijloace de tehnică şi procedură vamală. Prin mijloace de tehnică şi procedură vamală se
subînţeleg toate direcţiile de activitate pe plan organizaţional şi procedural în vederea realizării
scopurilor politicii vamale.
În literatura de specialitate sunt întâlnite două categorii de politică vamală:
1. Politica vamală de protecţie – este îndreptată spre crearea condiţiilor care contribuie la
dezvoltarea economiei naţionale prin apărarea ei de concurenţa străină. Protecţionismul prevede
stabilirea taxelor vamale înalte faţă de mărfurile ce sunt importate din străinătate, interzicerea
parţială sau
s au totală pentru importarea unor categorii de mărfuri, finanţarea direcţiilor de export şi
alte activităţi.
2. Politica vamală a liberului schimb – este îndreptată spre susţinerea mondială a impor tului
tului
pe piaţa internă a mărfurilor străine. Această categorie de politică vamală se stabileşte prin
instituirea stadiului minimal al taxelor vamale. Am putea concluziona că, anume prin intermediul
instituirii politicii de liber schimb, s-ar ajunge la o dezvoltare economică mai înaltă pe plan
mondial.
Funcţiile politicii vamale sunt următoarele:
- asigurarea cât mai efectivă a folosirii instrumentelor de control vamal şi coordonarea
schimbului comercial pe teritoriul vamal al statului;
sarcinilor comercial- politice
- participarea la realizarea sarcinilor politice cu privire la protecţia pieţei interne.
Funcţia dată presupune protecţia pieţei interne direct şi protecţia producătorului autohton
indirect;
- stimularea dezvoltării economiei naţionale. Funcţia de stimulare a dezvoltării e conomiei
naţionale - are o strânsă legătură cu funcţia precedentă, dar are şi anumite deosebiri faţă de ea.
Astfel, stimularea dezvoltării economiei naţionale se efectuează atât prin stoparea importurilor
exagerate, cât şi prin importul controlat;
- participarea la realizarea
realizarea sarcinilor eco
economice
nomice a statului.
Republica Moldova practică o politică vamală preferenţială cu caracter tarifar. Acest lucru
presupune acceptarea
acceptarea de reduceri sau chiar eeliminarea
liminarea taxelor vamale la unele importuri din state
sau uniuni vamale cu care sunt încheiate anumite acorduri. De asemenea, negocierile
convenţiilor comerciale reprezintă modalitatea principală de stabilire a concesiilor tarifare şi
netarifare pe care statele se înţeleg să şi le acorde. Astfel, tariful vamal reprezintă principalul
mijloc de negociere, dar el este caracterizat şi de rolul pe care îl are în protecţia economiei
naţionale.
46
fiscale. După achitarea tuturor impozitelor stabilite şi a altor drepturi vamale, declarantul vamal
poate liber să dispună de mărfurile care au fost supuse declarării.
Impunerea vamală are următoarele caracteristici:
- este obligatorie, în sensul că este efect al reglementărilor vamale, care precizează la cine se
referă, în legătură cu ce se stabilește etc.;
- are titlu definitiv și nerambursabil, adică odată fiind plătite impozitele și taxele nu mai pot fi
redobândite de contribuabil în niciun fel;
- este fără contraprestație, ceea ce înseamnă că în schimbul plății impozitului sau taxei nu se
poate pretinde un serviciu imediat, direct și echivalent.
Astfel, impunerea se prezintă ca instrument principal în realizarea politicii vamale şi anume
prin intermediul acestei metode are loc atât protecţia producătorului intern şi a produsului
autohton, cât şi completarea cheltuielilor bugetare. În majoritatea statelor, anume prin
intermediul acestei metode, are loc echilibrarea funcţiilor economice ale statului. Prin
intermediul impunerii are loc stoparea produsului străin, ce urmează a fi importat în ţară şi care
ar putea aduce pagube materiale producătorului autohton în particular, cât şi economiei naţionale
în general. În acest caz, prin stoparea produsului străin, se are în vedere nu stoparea completă, ci
interdicţiile parţiale, în acest mod, neîncălcându-se principiul nediscriminării agenţilor
economici.
Odată cu liberalizarea activităţii de comerţ exterior după 1990, politica de impunere vamală în
Republica Moldova cunoaşte o nouă dezvoltare, având în vedere extinderea taxelor şi drept urilor
către bugetul de stat, pe care organele vamale le stabilesc şi le încasează cu ocazia desfăşurării
activităţilor de comerţ exterior. Administraţia vamală gestionează mai multe tipuri de venituri,
dintre acestea cele mai importante fiind: taxele vamale, taxa pe valoare adăugată și accizul.
Pe parcursul ultimilor ani, în Republica Moldova, impozitele din domeniul activităţii vamale
constituie aproximativ 70% din bugetul de stat anual. Acest lucru nu este salutabil, deoarece în
practica comercială internaţională mărimea impozitelor pe operaţii comerciale, care cuprind
taxele vamale şi alte impozite percepute la importul sau exportul unor bunuri, diferă de la ţară la
ţară şi de la an la an, între 7-10% din bugetul de stat. Însă, totuşi observăm că rolul f inanciar
inanciar al
impozitelor nu poate fi diminuat, deoarece ele contribuie într-o măsură mai mare sau mai mică la
formarea bugetului de stat.
import, export și tranzit, dar și modul de calculare a acestora, nivelul taxei, precum și coeficienții
de prime și reduceri, lista de bunuri interzise la import, export și de tranzit în conformitate cu
nomenclatura mărfurilor activității economice externe.
Tariful vamal exista încă din perioada când apăreau primele formațiuni ale statului centralizat.
În acel timp, tariful avea cu preponderenţă un caracter fiscal, deoarece scopul principal era
acumularea veniturilor în trezoreria de stat. Pe parcursul dezvoltării societății, esența tarifului
vamal, ca instrument fiscal, treptat s-a micșorat și a crescut rolul lui ca mijloc eficie nt de
realizare a politicii comerciale.
În literatura de specialitate, în funcție de prioritatea acordată politicii comerciale și de
contextul utilizării, noţiunea de „tarif vamal” este tratată atât în sens larg, cât şi în sens îngust. În
sens larg, tariful vamal este privit ca un instrument special de realizare a politicii comerciale a
statului, având drept scop echilibrarea importului şi exportului de mărfuri, cât şi protejarea pieţei
interne prin instituirea şi aplicarea mecanismului de percepere a taxel or vamale. În sens îngust,
conceptul de tarif vamal este utilizat drept document, care conține lista sistematizată a taxelor
vamale.
Autorului Moldovan A. T., definește tariful vamal ca un catalog ce cuprinde nomenclatorul
supuse impunerii vamale și taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupă în
produselor supuse
parte, fiind cuprinse uneori în acest catalog și mărfurile scutite de impunerea vamală la importul
lor pe teritoriul vamal al țării respective sau exportul lor peste granițele țării.
O noțiune asemănătoare o întâlnim și la savatul Caraiani Gh., care susține că tariful vamal
reprezintă o listă a produselor care fac obiectul importurilor, cu indicarea taxelor vamale pe
produse. Noțiunea propusă de autoarea Mladen C. se reduce la „ansamblul taxelor de import și
export reprezintă tariful vamal al fiecărui sat”.
Codul Vamal al Republicii Moldova, precum și Legea cu privire la tariful vamal definesc
tariful vamal ca un catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de
pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri.
Tarifele vamale se construiesc pe baza nomenclatoarelor care conțin lista mărfurilor
repartizate conform schemei stabilite. În tariful vamal se stabilește o concordanță între cele două
elemente structurale – nomenclatorul
nomenclatorul marfar și nivelul taxei vamale.
Nomenclatorul de mărfuri reprezintă un set de denumiri de mărfuri pe care în activitățile sale
profesionale le utilizează organele vamale și subiecții activității economice externe . Legea
Republicii Moldova cu privire la tariful vamal definește Nomenclatorul de mărfuri ca o listă care
cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelo r de clasificare
aplicate în practica internaţională.
49
Constatăm meritul deosebit în dezvoltarea relațiilor economice externe, care mai mult de o
jumătate de secol a stat la baza acestora, și anume Acordul General pentru Tarife şi Comerţ
(GATT), intrat în vigoare la 01.01.1948 și amendat în 1994 odată cu crearea Organizației
Mondiale a Comerțului, un acord principal internațional care reglementează principiile de
funcționare a tarifelor vamale.
În Republica Moldova Nomenclatura combinată a mărfurilor a fost elaborată în corespundere
cu cerinţele practicilor internaţionale, luându-se în considerare modificările operate în Sistemul
Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, aprobat de Organizaţia Mondială a Vămilor.
Nomenclatura combinată a mărfurilor este divizată în 21 de secţiuni şi 97 de capitole, cu note
explicative pentru fiecare capitol
În conformitate cu Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea
Nomenclaturii combinate a mărfii, prin nomenclatură combinată a mărfurilor se înțelege un
catalog care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoa re sistemelor de
clasificare aplicate în practica internaţională, introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal,
precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri.
Nomenclatura combinată a mărfurilor se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova în
scopul:
- codificării uniforme a mărfurilor introduse pe şi/sau scoase de pe teritoriul ţării, precum
şi plasate în anumite regimuri şi destinaţii vamale;
- aplicării taxelor vamale la importul de mărfuri;
- obţinerii unei statistici a comerţului exterior al ţăr ii.
ii.
Dacă ne referim la mecanismul de aplicare a tarifului vamal, el este alcătuit din mai multe
elemente, și anume: clasificarea de mărfuri a obiectului de impozitare, metode de evaluare a
bunurilor impozabile, metodele de determinare a țării de origine a mărfurilor , procedura de
aplicare a taxelor vamale.
Ținem să menționăm că în diverse țări, în funcție de sarcinile propuse, sistemul de clasificare
a mărfurilor în tarifele vamale poate fi grupat după mai multe criterii, cum ar fi: clasificarea
alfabetică, după originea mărfurilor (din regnul vegetal, animal, mineral sau mixt) sau în funcție
de gradul lor de prelucrare (materii prime, materiale, producție nedeterminată, produse finite),
însă de cele mai multe ori se ține seama de toate criteriile menționate și se face o clasificare
combinată.
Tarifele vamale moderne includ zeci de mii de mărfuri. Numărul total de poziții ajunge la
cinci mii. În plus, fiecare poziție cuprinde un număr de subpoziții, care este o consecință a
tendinței de a crește numărul de bunuri ce fac obiectul tarifului vamal. Clasificând mărfurile în
50
poziții diferite, autoritățile vamale pot crea bariere protecționiste suplimentare la import sau pot
stimula fluxul de mărfuri în țară.
Tariful vamal, de regulă, îndeplinește următoarele funcții: funcția fiscală, funcția de protecție,
funcția regulatoare și funcția comercial- politică.
politică.
Funcția fiscală –
– asigură acumulările necesare în bugetul de stat. M odelele folosirii tarifului
vamal în scopul de a îndeplini funcțiile fiscale pot fi foarte diverse. Astfel, una dintre ele se
bazează pe introducerea de taxe pentru bunurile de larg consum, unde rata taxei se menține la un
nivel scăzut pentru a maximiza veniturile vamale la bugetul de stat. Este, de asemenea, posibilă
utilizarea opțiunii, prin care se pune în aplicare o rată a taxei scăzute pentru toate bunurile care
trec frontiera vamală a țării, indiferent de direcția de mișcare - export, import, tranzit, dar aceasta
poate avea doar un efect fiscal temporar, deoarece reacția din partea partenerilor comerciali va fi
una adecvată, reducerea volumului comerțului exterior .
Funcția de protecție –
– se manifestă prin creșterea prețurilor la produsele de import și apărarea
producției interne de concurența străină, care poate cauza un prejudiciu considerabil
producătorilor autohtoni de aceleași mărfuri sau mărfuri similare. Tariful vamal de import are
efect de protecție, deoarece taxa vamală scade competitivitatea mărfurilor asupra cărora se
aplică. Evidențiem faptul că acest lucru este și mai important atunci când importul semnificativ
limitează posibilitățile de realizare a producției naționale de către producătorii autohtoni în așa
măsură încât le amenință cu falimentul și pierderea de locuri de muncă în țară.
Funcția regulatoare – are o anumită influență la formarea structurii de producere, la
mecanismul de formare a prețurilor, facilitează dezvoltarea anumitor ramuri și stopează
dezvoltarea altora. Funcția dată a tarifului vamal în protecția pieței
pieței naționale se poate realiza și
escaladarea taxelor, și anume creșterea ratelor taxelor vamale în funcție de gradul de
prin escaladarea
prelucrare a mărfurilor .
politică (care poate fi privită ca și funcția regulatoare) este un instrument
Funcția comercial - politică
de influență indirectă asupra politicii economice a altor state, joacă un rol aparte în atingerea
balanței intereselor economice între anumite state Datorită tarifului vamal, ca instrument de
politică comercială
comercia lă externă, se produce raționalizarea structurii de mărfuri, se menține un raport
optim de venituri valutare și cheltuieli în stat. Prin folosirea acestui instrument, guvernul poate
controla volumul și natura traficului de mărfuri, adică poate stimula circulația mărfurilor sau,
dimpotrivă, poate bloca circulația lor .
Pentru o aplicare mai eficientă a tarifului vamal, în funcție de diferite situații apărute în
practică, tariful vamal se clasifică după mai multe criterii în literatura de specialitate.
Astfel, în funcţie de obiectul de impozitare, tariful vamal se împarte în:
51
care nu sunt încheiate acorduri comerciale și cărora nu li se acordă clauza națiunii celei mai
favorizate.
Următoarea coloană este coloana taxelor convenționale, care se aplică asupra mărfurilor din
din
țările cu care sunt încheiate acorduri și cărora li se acordă clauza națiunii celei mai favorizate.
Aceste taxe sunt mult mai mici decât cele maximale. În tariful vamal al UE, de exemplu,
diferența dintre ele sunt de 1.5-2.0 ori. În SUA și Japonia, această diferență este și mai mare.
Constatăm că tariful vamal complex după natura sa întotdeauna este convențional, și anume se
formează pe baza unor acorduri cu alte țări.
Totodată, observăm că tarifele vamale compuse oferă, de asemenea, taxe preferențiale
deosebit de scăzute. Acestea se utilizează de țările care creează grupuri economice închise,
precum și în relațiile cu țările care sunt în curs de dezvoltare.
O altă clasificare a tarifelor vamale este în funcție de modul de stabilire a taxelor vamale ,
conform căreia tarifele vamale pot fi împărțite în: tarif vamal general (autonom); tarif vamal
diferențiat; tarif vamal convențional; tarif vamal preferențial.
Tariful vamal general constă în ansamblul taxelor vamale aplicabile mărfurilor importate sau
exportate, indiferent de statul din care provin sau către care se importă.
este practicat din interese protecționiste ale economiei naționale și
Tariful vamal diferențiat este
are un regim superior tarifului vamal general. Acest tarif se stabilește pentru vânzările de mărfuri
sau produse numai în relațiile cu anumite state.
Tariful vamal convențional conține taxe vamale stabilite prin convenții între state sau prin
clauze ale diverselor acorduri comerciale privind toate operațiunile de import – export de mărfuri
sau produse.
Tariful vamal preferențial este tariful vamal care se practică în toate statele contemporane și
constă în practicarea de taxe vamale în cuantumuri reduse și în exceptarea de la plata taxelor
vamale a unor categorii de mărfuri și produse, eliminându-se obstacolele din comerțul
internațional.
Taxele vamale preferențiale se pot baza pe principiul reciprocității sau pe cel al
nereciprocității. În favoarea țărilor în curs de dezvoltare, Acordul General pentru Tarife și
Comerț a instituit sistemul generalizat de preferințe vamale reciproce și nediscriminatorii SGP,
care este un ansamblu de reguli comer cciale
iale potrivit cărora țările dezvoltate aplică scutirea
integrală sau parțială de taxe vamale asupra importului de produse manufacturate care provin din
țările în curs de dezvoltare, beneficiare de preferințe.
Prin metode netarifare înţelegem totalitatea mijloacelor de politică economică externă, care nu
intră în grupa reglementărilor vamale tarifare, dar sunt realizate în cadrul organizării
administrative, îndeplinind rolul de regulator al circuitului de mărfuri internaţional.
Aplicarea metodelor netarifare este condiţionată de faptul că pe teritoriul naţional, statul poate
stabili anumite reguli de introducere a mărfurilor şi serviciilor pe teritoriul vamal, precum şi
crearea unui climat favorabil pentru producătorii interni, inclusiv pentru acei ce produc mărfuri
destinate exportului.
Metodele netarifare se prezintă ca unul dintre cele mai efective elemente în realizarea politicii
economice externe (politicii vamale): din următoarele considerente:
• metodele netarifare, de regulă, nu sunt condiţionate de angajamente internaţionale. Din
considerentul dat volumul şi metodologia aplicării acestora integral este reglementată de
organele statale şi sunt condiţionate de reglementările naţionale;
• metodele netarifare permit aprecierea conjuncturii create în economia mondială şi
reacţionarea adecvată prin adoptarea măsurilor necesare în vederea protejării pieţii autohtone;
• metodele netarifare nu constituie o barieră impozabilă suplimentară pentru consumătorul
intern.
Reglementarea netarifară a operaţiunilor de import -export se realizează prin: 1) licenţiere şi 2)
cotare.
Licenţierea constituie totalitatea procedurilor de reglementare a activităţii de întreprinzător
legate de eliberarea, prelungirea, reperfectarea, suspendarea, reluarea valabilităţii şi retragerea
licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor acestora, ţinerea dosarelor de licenţiere şi a
registrelor de licenţe, controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţii lor de
licenţiere, adoptarea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere .
Prin licenţă înţelegem acel act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea
de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul
titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în
aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere. Solicitant şi
titular de licenţă poate fi persoană
persoană juridică
juridic ă ssau
au fizică,
fiz ică, îînregistrată
nregistrată în modul stabilit în Republica
Moldova în calitate de întreprindere sau de organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma
juridică de organizare, precum şi persoană fizică ce poate practica unele genuri de activitate
supuse licenţierii.
La moment, în Republica Moldova în baza Legii nr. 451 din 30.07.2001 privind
reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător sunt indicate 50 de genuri de activitate
54
supuse reglementării prin licenţiere, dintre care 12 domenii sunt legate de activitatea vamală, şi
anume:
1) importul şi păstrarea alcoolului etilic; importul, păstrarea şi comercializarea angro a
producţiei alcoolice şi/sau a berii importate;
2) importul articolelor de tutun; impor tul
tul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului;
fabricarea articolelor din tutun şi/sau comercializarea angro a articolelor din tutun şi a tutunului
fermentat;
3) importul şi/sau depozitarea, comercializarea produselor de uz fitosanitar şi/sau a
fertilizanţilor;
4) importul şi/sau fabricarea, depozitarea, comercializarea angro a substanţelor şi
materialelor chimice toxice, a articolelor şi produselor chimice de menaj;
5) producerea, asamblarea, importul şi/sau exportul, reexportul, comercializarea armelor şi
muniţiilor cu destinaţie civilă şi repararea armelor cu destinaţie civilă
6) producerea, importul, exportul, reexportul, comercializare
comercializarea,
a, depozitarea materialelor
explozive şi/sau efectuarea lucrărilor cu explozibil de uz civil;
7) producerea, asamblarea, importul, exportul, reexportul, depozitarea
depozitarea,, comercializarea
articolelor pirotehnice şi/sau prestarea serviciului „Spectacole pirotehnice şi focuri de artificii”
cu articole pirotehnice de divertisment de destinaţie profesională
8) importul, exportul, proiectarea, producerea şi comercializarea mijloacelor criptografice şi
tehnice de protecţie a informaţiei, mijloacelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a
informaţiei; prestarea serviciilor în domeniul protecţiei criptografice şi tehnice a informaţiei (cu
excepţia activităţii desfăşurate de autorităţile publice învestite cu acest drept prin lege)
9) importul, fabricarea, comercializarea, asistenţa tehnică şi/sau reparaţia dispozitivelor
medicale şi/sau a opticii
10) activitatea magazinelor duty-free, inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic
11) activitatea de broker vamal
12) importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a
gazului lichefiat la staţiile de alimentar.
Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana
împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă
personal, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document
electronic cu semnătură digitală, sau prin intermediul serviciului e-licenţiere) o declaraţie de
modelul stabilit de această autoritate, semnată olograf sau digital de persoana care depune
declaraţia, ce conţine:
55
- cotele tarifare, care la importul mărfurilor până la un anumit volum se aplică un regim fiscal
facilitar. Ceea ce depăşeşte limitele acestui volum este impozitat, aplicându -se un regim fiscal
mai puţin favorabil, care duce uneori chiar la nerentabilitatea operaţiunilor de import;
- cotele sezoniere sunt aplicate pe o anumită perioadă de timp (de obicei, când volumul de
producţie a unei mărfi pe piaţa internă atinge nivelul maxim)
maxim).. De cele mai multe ori cota dată se
aplică în privinţa producției agricole;
- cotele procentuale sunt aplicate în unele cazuri, când cotele la import sunt stabilite în
procente faţă de volumul exportului.
În dependenţă de direcţia de aplicare distingem cote la import şi cote la export.
determină o anumită cotă de taxă vamală, aplicată mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al unei
ţări sau uniuni vamale de ţări.
Aplicarea tarifului vamal de import presupune nu numai determinarea poziţiei tarifare şi a
taxei vamale ce trebuie să fie percepută, dar şi stabilirea valorii mărfii în cauză şi a ţării de
origine a mărfii. Majoritatea statelor lumii, precum şi unele uniuni vamale de ţări, aplică tariful
vamal cu mai multe coloane, cuprinzând mai multe cote de taxe vamale. Tariful vamal complex
presupune aplicarea a două sau mai multor cote de taxe
ta xe vamale pentru fiecare marfă, reieş
reieşind
ind din
ţara de origine a acesteia. În asemenea tarif cotele taxelor vamale se schimbă de la cota maximă
(taxa vamală autonomă sau generală), la o cotă mai mică (taxa convenţională). Adică, în funcție
de ţara de origine a mărfii se aplică o cotă sau alta de taxe vamale.
Trebuie ţinut cont că procesul de determinare a ţării de origine a mărfii are ca efect nu numai
stabilirea cotelor taxelor vamale, ci influențează și aplicarea măsuri de politică comercială
netarifare (cotarea, contingentarea, măsurile antidumping etc.). Menționăm că prin politică
comercială, în condiţiile economiei de piaţă actuale în Republica Moldova, se înţelege ansamblul
de măsuri şi norme legislative promovate de stat pentru reglementarea relaţiilor sale comerciale
cu străinătatea. Constatăm că pentru aplicarea măsurilor de politică comercială, trebuie
determinată cu exactitate ţara de origine a mărfii, deoarece determinarea greşită sau intenţionat
greşită a acesteia poate crea facilităţi suplimentare sau anumite dezavantaje la promovarea mărfii
pe piaţa unui stat.
În cadrul activității vamale determinarea originii mărfurilor este necesară în trei situații:
- pentru importurile din cadrul aranjamentelor preferențiale;
- pentru importurile supuse unor măsuri de protecție;
- pentru elaborarea statisticii comerciale.
Determinarea țării de origine a mărfii se realizează în baza principiilor practicii internaționale.
Totodată, fiecare ţară, uniune vamală de ţări, parte a ţării are reguli proprii de determinare a ţării
de origine a mărfii.
Criteriile de determinare a ţării de origine au fost stipulate în anexa 1 la Convenția
Internațională privind simplificarea și armonizarea procedurilor vamale, încheiată la Kyoto
(Japonia) și elaborată sub egida Consiliului de Cooperare Vamală (astăzi Organizația Mondială a
Vămilor).
Convenţia de la Kyoto prescrie două criterii de bază pentru determinarea ţării de origine a
mărfii:
58
- Primul criteriu se referă la mărfurile obținute integral întru -un singur stat din produse
naturale și mărfuri fabricate din aceste produse, proces ce exclude întrebuințarea materiei
importate sau de origine nedeterminată la producerea acestora.
- Criteriul transformării substanțiale presupune că două sau mai multe state intervin la
producerea unei mărfi.
Legislaţia Republicii Moldova prevede originea preferenţială şi originea nepreferenţială.
Regulile de origine nepreferențiale se utilizează cu preponderență atunci când nu există
preferințe tarifare (taxe vamale preferențiale menționate în tariful vamal), având prin urmare
scop statistic. Ele pot fi utilizate și când bunurile importate dintr -o anumită țară sunt supuse unui
tratament de tip special, antidumping sau embargo.
Reguli de origine nepreferenţiale se vor considera actele legislative şi normative ale
Republicii Moldova cu aplicabilitate generală în ceea ce priveşte determinarea ţării de origine a
mărfurilor, cu condiţia că aceste reguli să nu fie legate de regimuri comerciale preferenţiale.
Regulile de origine nepreferenţiale vor include toate regulile de origine utilizate în cadrul
instrumentelor nepreferenţiale de politică comercială, cum ar fi pentru aplicarea: tratamentului
naţiunii celei mai favorizate; taxele antidumping şi taxele compensatorii; măsurile de
salvgardare; reglementărilor referitoare la marcajul originii şi restricţiilor cantitative sau
contingentelor tarifare discriminatorii, aplicate în conformitate cu prevederile Acordurilor OMC.
Art. 60 alin.1 din Codul Vamal al Uniunii, prevede că: mărfurile obținute în întregime într-o
singură țară sau teritoriu sunt considerate ca fiind originare din acea țară sau acel teritoriu.
Același articol în alin. 2 indică: mărfurile în producerea cărora intervin mai multe țări sau
teritorii sunt considerate ca fiind originar e din țară sau din teritoriul în care au fost supuse ultimei
transformări sau prelucrări substanțiale, justificate economic, efectuate într -o
-o întreprindere
echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de
fabricație importantă.
Aceleași criterii de stabilire a originii nepreferențiale a mărfurilor sunt expuse și de savantul
A.T. Moldovan, care menționează:
- criteriul mărfurilor produse în întregime într -o țară;
- criteriul transformării substanțiale, când două sau mai multe țări iau parte la producerea
mărfurilor.
Este evident că fiecare stat sau comunitate de state își determină lista de mărfuri proprii,
obţinute integral într -un singur stat. Lista mărfurilor obţinute integral într -un
-un singur stat se
determină în funcție de teritoriul statului şi amplasarea geografică a acestuia.
59
În conformitate cu Legea cu privire la tariful vamal, drept mărfuri obţinute integral în ţara
respectivă se consideră:
a) zăcămintele minerale şi alte substanţe naturale extrase din solul ţării respective sau de pe
fundul apelor ei teritoriale;
b) plantele şi produsele vegetale crescute sau recoltate în ţara respectivă;
c) animalele vii născute şi crescute în ţara respectivă;
d) produsele obţinute de la animale vii crescute în ţara respectivă;
e) produsele obţinute din vânatul şi pescuitul practicate pe teritoriul ţării respective;
f) produsele rezultate din pescuitul maritim şi alte produse extrase din mare dincolo de apele
teritoriale ale ţării respective de vasele acesteia sau de cele închiriate de ea;
g) produsele fabricate la bordul navelor prelucrătoare ale ţării respective, în exclusivitate din
produsele menţionate la lit. f);
h) deşeurile şi rebuturile provenite din operaţiuni de producere şi prelucrare desfăşurate în ţara
respectivă;
i) articolele uzate colectate în ţara respectivă care pot fi folosite numai pentru recuperarea
materiilor prime;
j) produsele fabricate în ţară exclusiv din produsele specificate la lit. a)– i).
i).
Termenul „animale” include toate animalele vii, inclusiv mamiferele, păsărele, crustaceele,
moluştele, reptilele, bacteriile şi viruşii.
Odată cu internaţionalizarea economiei, a apărut un număr impunător de mărfuri, la a căror
producere participă două sau mai multe state. Practic, deja a devenit o obişnuinţă faptul când
componentele unei mărfi sunt produse în ţări diferite şi mai apoi asamblate într -o altă ţară sau
marfa să fie rezultatul prelucrării produselor prelucrate pe piaţa externă. În acest caz este firesc
să apară întrebarea: care va fi considerată ţa ra de origine a produsului finit?
Atunci când la fabricarea mărfii au participat două sau mai multe state, originea mărfii se
determină în baza criteriilor prelucrării suficiente a mărfii. Criteriile prelucrării suficiente a
mărfii se stabilesc şi se aplică în conformitate cu Legea Republi cii Moldova cu privire la tariful
vamal şi cu acordurile la care Republica Moldova face parte, în modul stabilit de Guvern.
Se disting trei criterii de prelucrare suficientă a mărfii:
- modificarea poziţiei tarifare în Nomenclatorul de mărfuri la nivel d e primele patru cifre în
urma prelucrării acesteia. În baza acestui criteriu, originea este acordată dacă după prelucrarea
mărfurilor importate în Republica Moldova, marfa prelucrată exportată este încadrată în altă
poziţie din Nomenclatorul de mărfuri, decât cea la care era clasificată marfa importată;
60
- executarea unor operaţii de producţie sau tehnologice suficiente pentru a considera drept ţară
de origine ţara unde au fost efectuate aceste operaţii;
- modificarea valorii mărfii în cazul cotei procentuale a valorii mărfurilor sau a proceselor
efectuate local pentru fabricarea mărfii (regula ad valorem).
În conformitate cu Legea cu privire la tariful vamal al Republicii Moldova, dacă marfa suferă
modificări de valoare în mărime de 45% la sută, atunci ea dobândește statutul de marfă originară
din Republica Moldova.
Totodată, amintim Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere, care, în
art. 7, alin. (41), menționează că se consideră produse în zona liberă mărfurile obţinute integral
sau mărfurile transformate suficient în această zonă liberă, dacă:
- intervine schimbarea poziţiei mărfii (codului de clasificare) în Nomenclatorul mărfurilor, la
nivelul unuia dintre primele patru semne;
- costul mărfurilor declarate, scoase din zona liberă, depăşeşte costul mărfurilor introduse în
zona liberă din cauza creşterii cu peste 35% a ponderii consumurilor şi cheltuielilor
întreprinderii.
În practica internaţională, precum şi în legislaţiile naționale ale mai multor state, s-au precizat
anumite operaţiuni care nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii. Astfel, și în
Republica Moldova, Legea cu privire la Tariful Vamal indică în art. 21, alin. (4) se consideră că
nu corespund criteriilor prelucrării suficiente a mărfii:
a) operaţiunile de asigurare a păstrării produselor în stare bună în timpul transportului şi
depozitării;
b) operaţiunile de desfacere şi asamblare a ambalajelor;
c) spălarea, curăţarea, înlăturarea prafului, acoperirea cu oxid, cu ulei, cu vopsea sau cu alte
materiale de acoperire;
d) călcarea sau presarea textilelor;
e) operaţiunile simple de vopsire sau lustruire;
f) decorticarea, albirea parţială sau totală, şlefuirea şi lustruirea cerealelor şi a orezului;
g) operaţiunile de măcinare, colorare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr;
h) cojirea, scoaterea sâmburilor şi dezghiocarea fructelor, a nucilor şi a legumelor;
i) ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;
j) cernerea, ciuruirea, sortarea, clasificarea, trierea, asortarea (inclusiv formarea seturilor de
articole);
k) simpla îmbuteliere, punerea în borcane, flacoane, saci, lăzi, cutii, fixarea pe plăci sau
carton şi alte operaţiuni simple de împachetare;
61
şi numai dacă în contextul unor revizuiri la care se face referire la punctul următor nu se adoptă o
decizie contrară;
- noile reguli de origine sau modificările acestora nu vor fi aplicate retroactiv;
- hotărârile administrative în ceea ce priveşte determinarea originii preferenţiale vor putea fi
revizuite pe cale judiciară de către instanţele de judecată competente care vor putea modifica sau
anula această hotărâre;
- toate informaţiile de natură confidenţială sau care vor fi furnizate cu titlu confidenţial în
vederea aplicării regulilor de origine preferenţiale, vor fi tratate strict confidenţial şi nu vor fi
divulgate fără autorizarea expresă a persoanei sau guvernului ce le -a furnizat, cu excepţia cazului
în care divulgarea va fi solicitată în contextul unei proceduri judiciare sau control fiscal.
Reieşind din prevederile alin. 1 al art. 25 al Legii Republicii Moldova cu privire la tariful
vamal, constatăm că la mărfurile provenite din ţările cu care Republica Moldova a încheiat
acorduri privind acordarea cauzei naţiunii celei mai favorizate, poate fi aplicat (resta bilit)
regimul preferenţial la tariful vamal în cazul prezentării certificatului de origine al lor cel târziu
la expirarea unui an de la data perfectării actelor vamale. În prezent, Republica Moldova acordă
preferințe vamale mărfurilor produse și importate din Comunitatea Statelor Independente, și
Uniunea Europeană și statele membre la Acordul Central European al Comerțului Liber
(CEFTA), care în afară de Republica Moldova implică și următoarele țări: Republica Macedonia,
Bosnia și Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Albania și Kosovo.
Pentru confirmarea originii mărfii, autoritatea vamală este în drept să -i solicite declarantului
prezentarea documentelor care confirmă această origine. Documentele se prezintă odată cu
declarația vamală și cu alte acte prezentate la perfectarea
perfectarea actelor vam
vamale.
ale.
Dovada originii mărfii se face prin diferite documente, în funcție de acordurile comerciale
încheiate cu diverse țări sau grupuri de țări. Principalul document care confirmă țara de origine
este certificatul de origine a mărfii, care este documentul ce confirmă univoc ţara de origine a
mărfurilor şi este eliberat de organul abilitat al ţării exportatoare în conformitate cu legislaţia
naţională. În același timp, poate fi utilizată și declarația de origine a mărfii. Declarația de origine
a mărfii se întocmește în formă liberă, cu condiția ca în ea să fie inclusă informația care ar
permite determinarea țării de origine. În calitate de declarație de origine pot fi folosite
documentele comerciale sau orice alte documente care se referă la marfă, care conțin informația
privind țara de origine a mărfii.
În legislația Republicii Moldova se reglementează procedura de completare, autentificare,
eliberare şi control ulterior al certificatelor de origine preferenţială a mărfurilo r exportate din
Republica Moldova în cadrul Acordului de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi
64
c) acest lucru este prevăzut de legislaţia în domeniul protecţiei mediului înconjurător, ocrotirii
sănătăţii, protecţiei drepturilor consumatorilor, asigurării ordinii publice, securităţii statului şi în
alte domenii de importanţă vitală, precum şi de acordurile internaţio nale la care Republica
Moldova este parte;
d) documentele prezentate pentru perfectare vamală nu conţin date cu privire la originea
mărfii sau autoritatea vamală are temei să presupună că datele declarate cu privire la originea
mărfurilor sunt neautentice.
Bibliografie recomandată:
Acte
Acte no
norma
rmattive
ive::
1. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1599 din 13.12.2002 cu privire la regulile
de origine a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 20.12.2002, nr. 174 -
176/1755.
3. Legea Republicii Moldova Nr. 1031-XIV din 08.06.2000 reglementării de stat a
activităţii comerciale externe. În: Monitorul Oficial al Re publicii Moldova, 21.09.2000, nr. 119-
120/838.
4. Legea Republicii Moldova Nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.01.2007, nr. ediție specială.
5. Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii
combinate a mărfii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.08.2014, nr. 231
231-237/529.
6. Legea Republicii Moldova n r. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a
activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26-28.
specia litate:
Literatura generală și de specialitate:
1. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
2. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.
Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.
3. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега -Л,
2012.
4. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
«Юриспруденция».под.
«Юриспруденция».под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ -ДАНА, 2011.
66
5. Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп.
Москва:Юрайт, 2011.
6. Арутюнян Г.В. Правовое регулирование таможенных платежей. Учебное пособие.
Москва: Юриспруденция, 2000. 112 с.
7. Новиков В.Е., Ревин В.Н., Цветинский М.П. Таможенно -тарифное регулирование
внешнеэкономической деятельности и таможенная стоимость. Москва: Эл. Изд. БИНОМ,
2012. 328 с.
8. Оводенко А.А., Фетисов В.А. Государственное регулирование
внешнеэкономической деятельности. Учебное пособие. Санкт -Петербург: СПбГУАП,
2006. 125 с.
67
Obiective de referință:
- să relateze despre principiile generale de trecere a mărfurilor și mijloacelor de transport peste
frontiera vamală a Republicii Moldova;
- să identifice drepturile și obligațiile persoanelor fizice la deplasarea mărfurilor și mijloacelor
bănești peste frontiera vamală;
- să analizeze condițiile de trecere peste frontiera vamală a mijloacelo r de transport;
- să evidențieze operațiunile prealabile la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală;
- să determine condițiile de aplicare a Convenției TIR ;
- să propună soluții de lege ferenda în perfecționarea reglementărilor privind trecerea mărfurilor
și mijloacelor de transport peste frontiera vamală;
- să evalueze rolul operațiunilor prealabile la vămuirea mărfurilor .
Repere de conţinut:
1. Principiile generale de trecere a mărfurilor, mijloacelor de transport și mijloacelor
bănești peste frontiera vamală a Republicii Moldova.
Prin principii generale de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera
vamală a Republicii Moldova înţelegem acele reglementări de bază pe care toţi participanţii la
raporturile de import şi export a mărfurilor şi mijloacelor de transport sunt obligaţi să le respecte
şi să se conducă de ele. Aceste principii sunt expuse în capitolul 2 al Codului Vamal. Ele au rolul
unor norme juridice fundamentale obligatorii pentru îndeplinire şi respectare şi formează baza
reglementării legale a trecerii mărfurilor şi mijloacelor de transport, a perfectării actelor vamale
şi a controlului vamal.
Astfel, se definesc următoarele principii:
- Principiul egalităţii persoanelor la trecerea mărfurilor şi mijloacelor de transport –
esenţa acestui principiu constă în faptul, că toate persoanele (fizice şi juridice) beneficiază de
drepturi egale la introducerea şi scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de
transport. Egalitatea juridică se recunoaşte tuturor persoanelor care trec mărfuri, indi ferent de
faptul dacă sunt ei sau nu proprietari ai acestor mărfuri, posesori sau au altă calitate care le
permite să înfăptuiască anumite acţiuni cu acest
acestee mărfuri din nume propriu. Nimeni nu poate fi
68
Declarareaa verbală –
Declarare – formă de declarare care prevede oferirea de către proprietar (posesor),
în formă verbală, la cererea colaboratorului vamal a tuturor datelor cu privire la cantitatea,
calitatea şi valoarea mărfurilor, obiectelor de uz personal care sunt deplasate peste frontiera
vamală. Persoanele fizice au dreptul de a declara verbal organului vamal următoarele bunuri:
a) obiectele de uz personal introduse în ţară, precum şi mărfurile indicate în anexa la Legea cu
privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de
către persoanele fizice;
b) bunurile introduse în ţară, altele decât cele menţionate la lit. a), a căror valoare în vamă nu
depăşeşte suma de 300 euro şi care nu sunt destinate
dest inate activităţii comerciale sau de producţie;
c) mărfurile ce se scot din ţară a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 1.000 euro şi
care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie;
d) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 5 unităţi (indiferent de
valoarea lor), cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sunt omogene.
La cerinţa colaboratorului vamal sau la decizia persoanei, care trece bunuri peste frontiera
vamală, acestea sunt declarate organului vamal în scris.
Declarareaa în scris, de către persoanele fizice se face prin întocmirea declaraţiei vamale de
Declarare
forma stabilită (DV-6). Declaraţia vamală se completează de către persoane fizice rezidente sau
nerezidente, care au atins vârsta de 16 ani. Depunerea declaraţiei vamale pentru bunurile
persoanelor, care nu au atins această vârstă, se efectuează de către persoanele care le însoţesc.
Declaraţia vamală trebuie să fie întocmită în limba de stat sau într -o altă limbă de circulaţie
internaţională într -un
-un singur exemplar.
Sunt supuse obligatoriu declarării în scris:
1) valorile valutare care depăşesc limita de 10.000 euro sau echivalentul acestora de fiecare
persoană;
2) armele, cartuşele, materialele explozive sau derivatele lor;
3) substanţele narcotice şi psihotrope;
4) obiectele de artă şi anticariat;
5) substanţele radioactive;
6) substanţele otrăvitoare, cu efect puternic;
7) obiecte ale florei şi faunei, părţile/derivatele lor sau produsele obţinute din ele;
8) mărfurile admise /scoase temporar;
9) mijloacele de transport (plasate în regimurile vamale de import, de admitere temporară sau
de tranzit).
71
respective se determină aplicând cursul oficial al leului moldovenesc stabilit de Banca Naţională
a Moldovei, valabil la ziua trecerii frontierei de stat a Republicii Moldova.
Nu se admite introducerea în /scoaterea din Republica Moldova a numerarului în monedă
naţională, precum şi a numerarului şi cecurilor de călătorie în valută străină în bagajul neînsoţit
de către persoana fizică.
Introducerea bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova.
Persoanele fizice au dreptul:
a) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, obiecte de uz personal,
precum şi mărfuri menţionate în anexa la Lege nr. 1569 din 20.12.2002, cu condiţia că acestea
nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie;
b) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, alte bunuri decât cele
indicate la lit. a), a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 300 euro şi care nu sunt destinate
activităţii comerciale sau de producţie. Dacă valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte cuantumul
neimpozabil menţionat, drepturile de import se vor percepe reieşind din valoarea bunului în
vamă (cuantumul neimpozabil indicat nu micşorează valoarea impozabilă a bunului);
c) de a introduce pe teritoriul ţării sau de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale
internaţionale sau a bagajelor neînsoţite, bunuri, fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia
că acestea nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, în legătură cu stabilirea la loc
de trai permanent în Republica Moldova sau cu obţinerea acestor bunuri prin moştenire. Faptul
stabilirii pentru trai permanent sau obţinerii moştenirii se confirmă prin actele respective;
d) de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale, fără ac hitarea drepturilor de
import, bunuri, cu condiţia că valoarea lor în vamă nu depăşeşte suma de 300 euro şi nu sunt
destinate activităţii comerciale sau de producţie. În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor
depăşeşte limita neimpozabilă de 300 de eu ro, drepturile de import se vor calcula pornind de la
valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea
impozabilă a acestora;
e) de a introduce pe teritoriul ţării mărfuri care nu sunt prevăzute la lit.a) şi lit.b) şi care nu
sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării tuturor drepturilor de
import şi declarării în modul stabilit;
g) de a primi bunuri prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau al bagajelor
neînsoţite, cu condiţia că acestea nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie,
precum şi cu condiţia achitării drepturilor de import, cu excepţia cazurilor prevăzute la lit.d), şi
declarării în modul stabilit.
74
Bunurile destinate activităţii comerciale sau de producţie pot fi declarate în regim vamal de
import numai de către persoane fizice agenţi economici, înregistrate în modul stabilit ca subiecte
ale activităţii de întreprinzător.
Scoaterea bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova.
Persoanele fizice au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova:
a) bunuri, indiferent de valoarea lor (inclusiv cele expediate prin intermediul trimiterilor
poştale internaţionale sau bagajelor neînsoţite), fără achitarea drepturilor de export, cu condiţia
declarării lor în modul stabilit şi dacă aceste bunuri nu sunt destinate activităţii comerciale sau de
producţie;
b) bunuri (inclusiv cele expediate prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale sau
bagajelor neînsoţite) destinate activităţii comerciale sau de producţie a căror valoare în vamă nu
depăşeşte suma de 100.000 euro, cu condiţia respectării măsurilor de politică economică,
achitării drepturilor de export şi declarării în modul stabilit.
Bunurile destinate activităţii comerciale sau de producţie a căror valoare în vamă depăşeşte
suma de 100.000 euro pot fi scoase de pe teritoriul Republicii Moldova, în modul stabilit, numai
de agenţii economici care sunt înregistraţi la Î.S. Camera Înregistrării de Stat ca subiecţi ai
activităţii de întreprinzător.
Procedura de introducere şi scoatere a obiectelor şi bijuteriilor din metale şi pietre
preţioase.
În conformitate cu art. 8 al Legii cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de
pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice, acestea pot introduce şi scoate
obiecte şi bijuterii din metale şi pietre preţioase. Astfel, persoanele fizice au dreptul:
1) de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova:
a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 5 unităţi (indiferent de valoarea
lor), fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sunt omogene;
b) obiecte din metale şi pietre preţioase care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de
producţie, cu condiţia achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit;
2) de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova:
a) bijuterii din metale şi pietre preţioase în cantitate de până la 5 unităţi (indiferent de valoarea
lor), fără achitarea drepturilor de export, cu condiţia că bijuteriile indicate nu sunt omogene;
b) obiecte din metal
metalee şi pietre preţioase produse de aagenţii
genţii economici aut
autorizaţi
orizaţi (cu excepţi
excepţiaa
celor indicate la lit. a) a prezen tului punct) a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 10.000
euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării
drepturilor de export şi declarării în modul stabilit;
75
c) obiecte din metale şi pietre preţioase a căror valoare în vamă depăşeşte suma de 10.000
euro şi care nu sunt destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării
drepturilor de export, declarării în modul stabilit şi prezentării organului vamal a autorizaţiei
eliberate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Culturii, prin care se confirmă costul lor şi faptul
că obiectele respective nu prezintă valoare culturală;
d) obiecte din metale şi pietre preţioase (inclusiv şi cele expediate prin intermediul trimiterilor
poştale internaţionale sau bagajelor neînsoţite), produse de agenţii economici autorizaţi şi
destinate activităţii comerciale sau de producţie, a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de
100.000 euro, cu condiţia respectării măsurilor de politică economică, achitării drepturilor de
export şi declarării în modul stabilit.
Introducerea şi scoaterea valorilor culturale.
Condițiile de introducere şi scoatere a valorilor culturale sunt stipulate în art. 9 al Legii cu
privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de
către persoanele fizice. Respectiv, persoanele fizice au dreptul de a introduce pe teritoriul
Republicii Moldova valori culturale cu condiţia prezentării organului vamal a autorizaţiei
eliberate de autoritatea competentă a statului de expediere, respectării măsurilor de politică
economică, achitării drepturilor de import şi declarării în modul stabilit.
În cazul apariţiei suspiciunilor referitoare la obiectul deplasat precum că acesta prezintă
valoare culturală, dar persoana fizică nu dispune de autorizaţia respectivă eliberată de autoritatea
competentă a statului de expediere, organul vamal va permite trecerea bunului menţionat cu
condiţia prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul Culturii al Republicii Moldov a, prin care
se va confirma costul lui şi faptul că obiectul respectiv nu prezintă valoare culturală.
Persoanele fizice nu au dreptul de a scoate de pe teritoriul Republicii Moldova valori
culturale. Alte valori din domeniul artei, literaturii, ştiinţei, culturii şi religiei pot fi scoase de pe
teritoriul ţării cu condiţia respectării legislației şi prezentării autorizaţiei eliberate de Ministerul
Culturii al Republicii Moldova, în care se specifică costul obiectului şi faptul că acesta nu
prezintă valoare culturală.
Introducerea şi scoaterea mijloacelor de transport auto.
Persoanele fizice rezidente au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova:
a) – mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8702 destinate transportării a mai
mult de 20 de persoane şi la poziţiile tarifare 8704 şi 8705, precum şi motoarele şi caroseriile lor,
cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani;
– tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 10 000, 8701 20, 8701 30, 8701 90 900,
precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 12 ani;
76
– tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 90 110–8701 90 500, precum şi motoarele şi
caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 20 de ani;
– mijloac
mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu excepţia autovehiculelor de
epocă), precum şi motoarele şi caroseriile
caroseri ile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani;
– autovehicule
autovehicule concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane , clasificate la poziţia
8702, precum şi motoarele şi caroseriile lor,
l or, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 7 ani,
procurate (obţinute prin donaţie) în străinătate, cu condiţia declarării şi achitării drepturilor de
import la organul vamal situat în punctul de trecere a frontierei de stat. Mijloacele de transport
menţionate trebuie să fie scoase de la evidenţă de la autoritatea competentă a statului de
expediere;
b) – mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8702 destinate transportă rii a mai
mult de 20 de persoane şi la poziţiile tarifare 8704 şi 8705, precum şi motoare şi caroseriile lor,
cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani;
– tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 10 000, 8701 20, 8701 30, 8701 90 900,
precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 12 ani;
– tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 90 110–8701 90 500, precum şi motoarele şi
caroseriile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 20 de ani;
– mij
mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu excepţia autovehiculelor de
epocă), precum şi motoarele şi caroseriile
caroseri ile lor, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 10 ani;
– autovehicule
autovehicule concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasificate la poziţia
8702, precum şi motoarele şi caroseriile lor,
l or, cu termenul de exploatare ce nu depăşeşte 7 ani,
obţinute în folosinţă (fapt confirmat prin actele respective), cu condiţia aflării acestora la
evidenţă permanentă în alt stat şi declarării lor la intrare în ţară conform modului stabilit, fără
achitarea drepturilor de import.
Persoanele fizice rezidente nu au dreptul de a introduce pe teritoriul Republicii Moldova:
a) mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8702 destinate transportării a mai
mult de 20 de persoane şi la poziţiile tarifare 8704 şi 8705, precum şi motoare şi caroseriile lor,
cu termenul de exploatare de peste 10 ani;
b) tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 10 000, 8701 20, 8701 30, 8701 90 900,
precum şi motoarele şi caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 12 ani;
c) tractoare clasificate la poziţiile tarifare 8701 90 110–8701 90 500, precum şi motoarele şi
caroseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 20 de ani;
d) mijloace de transport auto clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu excepţia autovehiculelor
de epocă), precum şi motoarele şi caroseriile
car oseriile lor, cu termenul de exploatare de peste 10 ani;
77
– termenul de exploatare de peste 7 ani, care aparţin persoanelor fizice şi sunt introduse pe
teritoriul Republicii Moldova pot fi înstrăinate numai în scopul scoaterii lor ulterioare de pe
teritoriul ţării.
Persoanelor fizice li se interzice introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a motoarelor şi
caroser iilor
iilor care au termenul de exploatare de peste 10 ani (cu excepţia celor pentru
autovehiculele de epocă de la poziţia tarifară 8703), iar a motoarelor şi caroseriilor destinate
autovehiculelor concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane, clasifica te la poziţia
tarifară 8702 – termenul de exploatare de peste 7 ani, cu excepţia motoarelor şi caroseriilor
introduse pe teritoriul ţării de persoane fizice nerezidente în conformitate cu regimul vamal de
tranzit, cu condiţia escortării obligatorii a acestora de către serviciul de supraveghere şi escortare.
Se interzice organelor vamale vămuirea mijloacelor de transport auto, motoarelor şi
caroseriilor care au termenul de exploatare de peste 10 ani (cu excepţia autovehiculelor de epocă
de la poziţia tarifară 8703), iar a celor concepute pentru transportul a maximum 20 de persoane,
clasificate la poziţia tarifară 8702, precum şi a motoarelor şi a caroseriilor pentru acestea –
termenul de exploatare de peste 7 ani, care aparţin persoanelor fizice rezidente.
Drept bază la calcularea termenului de exploatare a mijlocului de transport auto, motorului şi
caroseriei se ia anul de producţie. Anul de producţie se stabileşte în baza datelor ce se conţin în
certificatul de înmatriculare (paşaportul tehnic) şi în codul VIN, indicat în numărul de
identificare al vehiculului de modelul respectiv. În cazul necorespunderii datelor ce se conţin în
documentele de înmatriculare cu datele ce se conţin în codul VIN, drept bază se iau datele uzinei
producătoare a vehiculului. În cazul în care o persoană prezintă copii ale actelor de
înmatriculare, anterior eliberate de ţara exportatoare a vehiculului, şi dacă există careva
suspiciuni privind anul de producţie indicat în copiile acestor acte, anul de producţie se stabileşte
în baza datelor uzinei producătoare. Dacă, prin aceste metode, nu se stabileşte anul de producţie
al vehiculelor supuse evidenţei în Registrul de stat al transporturilor, în modul respectiv al
sistemului informaţional „Asycuda World” se face menţiunea de rigoare.
anumită destinaţie vamală. Prin operaţiunile prealabile nu este admisă introducerea sau scoaterea
din Republica Moldova a mărfurilor şi mijloacelor de transport prohibite.
Se definesc ca operaţiuni prealabile vămuirii mărfurilor următoarele:
- Informarea organului
organului vamal des
despre
pre trecerea
trecerea de mărfuri pe
peste
ste frontiera vamală.
vamală.
La introducerea de mărfuri şi mijloace de transport pe teritoriul vamal, inclusiv din zonele
libere, transportatorul înştiinţează organul vamal despre t recerea frontierei vamale. Organul
vamal înregistrează această înştiinţare şi stabileşte timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de
transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite.
Despre scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport din Republ ica Moldova, persoana care
le trece informează în prealabil organul vamal. Acesta înregistrează înştiinţarea şi stabileşte
timpul şi locul unde mărfurile şi mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite.
Dacă persoana care trece mărfurile şi mijloacele de transport peste frontiera vamală nu
înştiinţează organul vamal, această obligaţie îi revine transportatorului.
- Prezentarea mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare la locul
stabilit de organul vamal.
vamal.
După înştiinţarea organului vamal, transportatorul este obligat să prezinte mărfurile,
mijloacele de transport şi documentele însoţitoare la locul stabilit de organul vamal fără
schimbări, cu excepţia uzurii lor normale şi a pierderilor naturale aferente transportării şi
păstrării în condiţii bune, fără a le utiliza în alte scopuri.
Dacă, în caz de avarie sau de forţă majoră, transportatorul nu poate prezenta mărfurile,
mijloacele de transport şi documentele însoţitoare în termenul stabilit, el este obligat să
întreprindă măsuri pentru a asigura păstrarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a
documentelor însoţitoare şi să informeze imediat organul vamal proxim despre condiţiile care au
survenit şi despre locul aflării mărfurilor, mijloacelor de transport şi documentelor însoţitoare.
Mărfurile şi mijloacele de transport sunt aduse la destinaţie, iar documentele însoţitoare sunt
prezentate organului vamal.
va mal. Despre sosirea mărfuril
mărfurilor
or şi mijloacelor de tr
transport,
ansport, organul vamal
este înştiinţat în cel mult 30 de minute după sosire, iar în cazul aducerii mărfurilor şi mijloacelor
de transport în orele extraprogram - în cel mult 30 de minute după începerea programului
organului vamal.
La transportul mărfurilor pe cale rutieră, transportatorul este obligat să prezinte organului
vamal certificatul de înmatriculare al mijlocului de transport şi documentele de însoţire a
mărfurilor.
La transportul mărfurilor pe cale ferată, organele căilor ferate sau reprezentanţii acestora
depun la organul vamal din staţia de frontieră documentele însoţitoare ale garniturii de tren.
80
La transportul mărfurilor pe cale maritimă sau fluvială, comandantul, armatorul sau agentul
navei care transportă mărfuri ce urmează a fi descărcate sau transbordate este obligat să prezinte
organului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului
încărcăturii şi să depună o copie a acestuia.
După încărcarea navelor cu mărfuri destinate exportului, comandantul, armatorul sau agentul
navei este obligat să prezinte organului vamal originalul manifestului încărcăturii şi să depună o
copie după acesta cu cel puţin 6 ore înainte
înai nte de plecarea navei.
Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat ca în cel mult 12 ore de la acostarea
navei în port să depună declaraţi a proviziilor de bord.
Navele care staţionează mai puţin de 12 ore în port şi nu efectuează operaţiuni de încărcare,
descărcare sau transbordare sunt exceptate de obligativitatea depunerii declaraţiei proviziilor de
bord.
În declaraţia proviziilor de bord se înscriu următoarele bunuri aflate pe navă:
a) armamentul, muniţiile, materialele explozive, produsele şi substanţele stupefiante,
psihotrope sau explozive, precum şi alte bunuri prohibite
prohibite la introducerea sau scoaterea din ţară;
b) produsele din tutun şi băuturile alcoolice care aparţin navei, precum şi cele aparținând
membrilor echipajului care depăşesc cantitatea necesară uzului personal;
c) alimentele şi obiectele noi de uz curent aparținând navei;
d) bunurile, inclusiv cele de valoare, aparținând membrilor echipajului, care depăşesc
cantitatea necesară uzului personal.
Prevederile sus menţionate se aplică în mod corespunzător şi mărfurilor transportate pe calea
aerului, dar, în acest caz, termenul de depunere a manifestului încărcăturii este de 3 ore.
La transportul trimiterilor poştale internaţionale, organele poştale sunt obligate să prezinte la
biroul vamal de frontieră, direct sau prin reprezentant, lista sacilor poştali.
La transportul de mesagerie, transportatorul este obligat să prezinte biroul ui vamal de
frontieră lista coletelor.
- Controlul vamal al mijloacelor de transport al mărfurilor la birourile vamale de
frontieră.
frontieră.
La trecerea frontierei de stat, organele vamale efectuează identificarea mijloacelor de
transport pe baza documentelor de însoţire.
La transportul mărfurilor pe calea rutieră, organul vamal controlează exteriorul
autovehiculului, cabina acestuia şi, după caz, agregatul frigorific. La mijloacele de transport fără
încărcătură se efectuează şi controlul compartimentului de marfă.
81
Dacă la controlul exterior al autovehiculului se constată sigilii lipsă sau în cazul în care
sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul de marfă prezintă urme de
violare, se efectuează şi controlul vamal al mărfurilor. În acest caz, organul vamal consemnează
rezultatul controlului într-un proces-verbal de constatare, care se semnează şi de transportator.
La transportul mărfurilor pe cale ferată, organul vamal verifică:
a) exteriorul vagoanelor acoperite care conţin mărfuri, prin controlul integrităţii sigiliilor,
ferestrelor, acoperişului, pereţilor şi platformei;
b) interiorul şi exteriorul vagoanelor descoperite care conţin mărfuri;
c) exteriorul locomotivei;
d) exteriorul şi interiorul anexelor tehnice ale locomotivei şi cabinei m ecanicului.
Vagoanele cu sigilii lipsă sau violate, precum şi vagoanele care nu pot fi sigilate se supun şi
controlului vamal interior. Organul vamal consemnează rezultatul controlului într -un
-un proces-
verbal de constatare, care se semnează şi de organele căilor ferate. Aceeaşi procedură se aplică şi
sacilor poştali şi coletelor.
La transportul mărfurilor pe cale maritimă, controlul vamal la sosirea navei se efectuează în
prezenţa organelor portuare, a comandantului ori a armatorului, precum şi a reprezentantului
agenţiei de navigaţie.
Controlul vamal al navei la sosire constă în verificarea prin sondaj a cabinelor, sălilor,
cambuzelor, restaurantelor şi a sălii maşinilor, pentru a constata dacă există concordanţă între
declaraţia proviziilor de bord şi bunurile supuse declarării. Comandantul, armatorul sau agentul
navei este obligat să prezinte organului vamal originalul manifestului încărcăturii.
Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să comunice organului vamal plecarea
navei cu cel puţin 6 ore înainte, în vederea efectuării controlului vamal.
Controlul vamal la plecarea navei constă în verificarea concordanţei manifestului încărcăturii
cu declaraţiile vamale sau permisele de transbordare eliberate, precum şi situaţia proviziilor de
bord.
În timpul efectuării controlului vamal la plecare este permisă coborârea sau urcarea la bord
numai a comandantului sau secundului navei.
La transportul mărfurilor cu aeronave autohtone, controlul vamal se efectuează imediat după
aterizare, precum şi înainte de decolare. La acest control se urmăreşte dacă la bord există şi alte
bunuri decât cele din dotarea aeronavelor, pentru a li se aplica regimul vamal corespunzător
destinaţiei lor.
82
Controlul vamal în interiorul aeronavelor străine se efectuează numai în cazul în care există
indicii temeinice privind nerespectarea reglementărilor vamale sau dacă nava staţionează pe
aeroport mai mult de 6 ore peste ora de decolare prevăzută în orarul de zbor.
În cazul aeronavelor autohtone de pasageri, controlul vamal în interio r se efectuează la sosire,
după debarcarea pasagerilor, şi la plecare, înainte de îmb
îmbarcarea
arcarea acestora.
acestora.
- Examinarea mărfurilor
mărfurilor de cătr
cătree declaranţii vama
vamali prelevarea eşantioanelor.
li şi prelevarea eşantioanelor.
Declarantul vamal sau reprezentantul acestuia poate să verifice, înaint e de depunerea
declaraţiei vamale, felul şi cantitatea mărfurilor sosite sau care se expediază. De asemenea, el
organelor vamale permisiunea de a preleva eşantioane.
poate solicita organelor
Examinarea prealabilă a mărfurilor şi prelevarea de eşantioane se efectuează sub supraveghere
vamală.
- Declararea sumară şi depo
depozitarea
zitarea provizorie.
provizorie.
Declaraţia sumară se completează pe formularul elaborat în conformitate cu normele emise
de Serviciul Vamal privind declaraţia sumară.
Mărfurile, din momentul prezentării lor la organul vamal şi până la punerea în liberă circulaţie
sau la plasarea sub o anumită destinaţie vamală, se află în depozitare provizorie sub
supraveghere vamală.
Depozitul provizoriu este înfiinţat de organul vama l, de alte structuri subordonate Serviciului
Vamal sau de brokerul vamal.
În cazul în care mărfurile necesită condiţii speciale de depozitare ce nu pot fi asigurate,
depozitarea provizorie poate fi efectuată şi la locul de destinaţie a bunurilor sub supra veghere
vamală sau în alte locuri autorizate de organul vamal în modul stabilit de legislaţie.
În depozitul provizoriu pot fi plasate orice mărfuri. Mărfurile susceptibile de a altera alte
mărfuri sau cele ce necesită condiţii speciale de păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale.
Plasarea mărfurilor în depozitul provizoriu se efectuează în baza declaraţiei sumare.
Mărfurile se pot afla în depozitul provizoriu cel mult 20 de zile, cu excepţia cazurilor
prevăzute. Pentru unele categorii de mărfuri, Serviciul Vamal poate stabili un termen mai redus.
La solicitarea declarantului sau a brokerului vamal care activează în numele acestuia, organul
vamal poate prelungi, cu cel mult 60 de zile, termenul stabilit în declaraţia sumară.
Mărfurile aflate în depozit provizoriu pot fi controlate de organul vamal. Cu permisiunea
organului vamal, pot fi prelevate probe şi mostre de mărfuri.
Dacă, până la expirarea termenului, declarantul nu a soluţionat situaţia mărfurilor aflate în
depozit provizoriu, acestea se consideră abandonate în favoarea statului şi se valorifică conform
legii.
83
În cazul în care mărfurile aflate în depozit provizoriu urmează a fi distruse, cheltuielile legate
de aceasta sunt suportate de persoana care a plasat mărfurile în depozitul provizoriu. Solidar cu
această persoană, la plata cheltuielilor, este şi deţinătorul depozitului provizoriu, cu excepţia
cazului când depozitul provizoriu este înfiinţat de către organele vamale.
Operaţiunea TIR se poate efectua prin câteva birouri vamale de plecare în una sau câteva ţări
cu condiţia, ca numărul birourilor vamale de plecare şi de destinaţie să nu fie mai mare de patru.
În cazul existenţei a câtorva birouri vamale de plecare, carnetul TIR trebuie completat aşa, încât
mărfurile încărcate ulterior la diferite vămi să fie introduse suplimentar în manifest şi ca birourile
vamale de plecare să indice datele referitoare la noile ştampile aplicate şi să facă însemnări de
confirmare a mărfurilor, încărcate ulterior.
Birourile vamale de intrare şi birourile vamale de ieşire ale Republicii Moldova pot stabili
termenul de sosire a mărfurilor la birourile vamale de destinaţie sau de ieşire, care se află pe
teritoriul Republicii Moldova, şi să stabilească itinerarul deplasării vehiculelor.
Dacă suma taxelor şi impozitelor vamale achitate pentru mărfurile transportate este mai mare
decât suma garanţiei sau dacă există motive de a presupune că transportatorul nu poate garanta
respectarea prevederilor legislaţiei vamale a Republicii Moldova, atunci poate fi aplicată
însoţirea mărfurilor de către funcţionarii organelor vamale.
Dacă transportul efectuat sub acoperirea carnetului TIR traversează pe o porţiune de traseu pe
teritoriul unei ţări care nu este Parte contractantă a Convenţiei TIR sau dacă procedura TIR se
întrerupe în legătură cu aplicarea altor sisteme de tranzit mai avantajoase, atunci operaţiunea TIR
este sistată pe această porţiune de drum. Transportul conform procedurii TIR se poate relua cu
condiţia ca sigiliile vamale sau alte mijloace de identificare vamală să n u fie deteriorate.
Carnetul TIR este compus din 4 pagini de copertă, foaia nedetaşabilă nr. 1/2 (de culoare
galbenă) şi cotorul nr. 1/2, foile detaşabile nr. 1 şi cotoarele nr. 1 (de culoare albă), foile
detaşabile nr. 2 şi cotoarele nr. 2 (de culoare verde) şi procesul -verbal al accidentelor rutiere (de
culoare galbenă). Combinaţia din foi detaşabile şi cotoare (nr. 1 şi nr. 2), de regulă, are menirea
de a fi utilizată în fiecare stat (de expediţie, de tranzit şi de destinaţie). Foaia detaşabilă nr. 1 şi
cotorul nr. 1 sunt destinate pentru utilizare la birourile vamale expeditoare şi la birourile vamale
de intrare, iar foaia detaşabilă nr. 2 şi cotorul nr. 2 - la birourile vamale de ieşire şi la birourile
vamale de destinaţie.
Carnetele TIR folosite în prezent conţin 4, 6, 14 sau 20 de foi (adică din 2, 3, 7 sau 10
completuri) şi sunt destinate pentru transportarea mărfurilor, respectiv, prin teritoriile a 2, 3, 7
sau 10 state.
Dreptul de a efectua transportul cu respectarea procedurii TIR îi aparţine doar deţinătorului
carnetului TIR.
Carnetele TIR sunt eliberate de asociaţiile garante ale statelor participante la Convenţia TIR,
1975. În Republica Moldova carnetele TIR sunt eliberate de către Asociaţia de Transport Auto
Internaţional din Moldova AITA. Aceste carnete se tipăresc în limba franceză, cu excepţia
85
paginii nr. 1 a copertei, rubricile căreia se tipăresc şi în limba engleză, şi a primei foi
nedetaşabile de culoare galbenă, care se tipăreşte în limba română sau engleză.
În carnetul TIR nu se admit ştergeri şi scrieri suprapuse. Toate rectificările se vor efectua prin
tăierea datelor greşite. Datele corecte se scriu deasupra şi se autentifică de către deţinătorul
carnetului TIR (până la perfectarea vamală a acestuia) sau de către autorităţile vamale.
Asociaţia garantă stabileşte termenul de valabilitate a carnetului TIR. Data expirării
valabilităţii carnetului TIR se indică la rubrica 1 de la pagina 1 a copertei. După expirarea acestui
termen carnetul TIR nu poate fi acceptat pentru perfectare de către biroul vamal de plecare. Dacă
carnetul TIR a fost acceptat pentru perfectare de către biroul vamal de plecare în ultima zi a
termenului de valabilitate a acestuia sau până la această dată, atunci carnetul TIR e valabil până
la terminarea transportului cu respectarea procedurii TIR. Termenul de valabilitate a carnetului
TIR poate fi prelungit doar de către asociaţiile garante, care eliberează carnetele TIR. Datele
referitoare la prelungire se indică la rubrica 1 a carnetului TIR şi se autentifică prin aplicare a
ştampilei asociaţiei garante.
Carnetele TIR pot fi perfectate cu sau fără rezerve. Rezervele trebuie să se refere la
contravenţiile comise la livrarea şi tranzitul mărfurilor cu respectarea procedurii TIR. Rezervele
se indică la rubrica 27 a foii detaşabile şi la rubrica 5 a cotorului carnetului TIR. Totodată, în
aceste rubrici se pune simbolul "R" şi se face descrierea succintă a contravenţiei. Dacă carnetul
TIR este perfectat fără rezerve, organele vamale nu pot cere de la asociaţia garantă plata taxelo r
şi impozitelor vamale, cu excepţia cazurilor în care adeverirea perfectării vamale a fost obţinută
în mod ilicit sau fraudulos sau când mărfurile încă n -au fost aduse la birourile vamale de
destinaţie sau de ieşire.
În Republica Moldova la tranzitul şi livrarea mărfurilor sub supraveghere vamală cu
respectarea procedurii TIR, asociaţie garantă este Asociaţia de Transport Auto Internaţional din
Moldova AITA. În conformitate cu actul de garanţie, Asociaţia AITA îşi asumă obligaţia de a
achita taxele şi impozitele vamale de intrare şi de ieşire exigibile, la fel şi orice dobânzi de
întârziere care se cuvin în conformitate cu legislaţia vamală a Republicii Moldova la constatarea
abaterilor de la procedura TIR. Răspunderea Asociaţiei AITA se extinde atât asupra
transportatorilor din Republica Moldova, cât şi asupra celor străini, care transportă mărfuri cu
respectarea procedurii TIR pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de faptul, care asociaţie
naţională garantă a eliberat carnetul TIR.
Pentru fiecare carnet TIR se garantează achitarea taxelor şi impozitelor vamale în limita sumei
de 60 000 (şaizeci mii) euro. Suma indicată se plăteşte în lei moldoveneşti la cursul de referinţă
86
Bibliografie recomandată:
Acte
Acte no
norma
rmatti ve:
1. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
2. Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de
introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, nr. 185-189/1416.
3. Hotărârea Guvernului nr. 1086 din 25.11.1997 pentru aprobarea Regulamentului cu
privire la modul de aplicare a Convenţiei vamale relativ la transportul internaţional de mărfuri
sub acoperirea carnetului TIR (Convenţia TIR, 1975).
4. Hotărârea Guvernului nr. 1185 din 30.09.2003 despre aprobarea Regulamentului cu
privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de către
persoanele fizice.
fizice.
5. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii
Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.11.2005, nr. 157-160/1285.
6. Legea Republicii Moldova nr. 62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2008, nr. 127-130/496.
specia litate:
Literatura generală și de specialitate:
1. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
2. Бакаева О.Ю., Матвиенко Г.В. Таможенное право России. Курс лекций. Москва:
Эксмо, 2009.
87
3. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега -Л,
2012.
4. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
«Юриспруденция» под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011.
5. Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3 -е изд. перераб. и доп. Москва:
ЮРАЙТ, 2010.
6. Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5 -е изд., переработ. и доп. Москва:
Юрайт, 2011.
7. Богомолова А.А. Таможенное право. Конспект лекций. Москва: Юрайт, 2010. 169 с.
88
Obiective de referință:
- să distingă drepturile de import și export;
- să determine baza de calcul a drepturilor de import și export;
- să definească noțiunea de taxă vamală;
- să clasifice taxele vamale după diverse criterii;
- să definească noțiunea de taxă pe valoare adăugată;
- să explice noțiunea de accize;
- să caracterizeze taxa pentru proceduri vamale;
- să propună noi metode de executare a obligației vamale;
- să argumenteze natura juridică a taxei vamale;
- să aprecieze efectele generale ale aplicării plăților vamale asupra importurilor.
Repere de conţinut:
1. Noţiuni generale privind drepturile de import şi export.
Drepturile de import şi export după părerea mai multor autori constituie o instituţie separată a
dreptului vamal, chiar dacă este evident caracterul fiscal al acestora. Totodată, instituţia
respectivă se află într -o strânsă legătură cu aşa instituţii ale dreptului vamal ca regimurile
vamale, perfectarea vamală, controlul vamal, stabilirea valorii mărfii în vamă, care sunt
interdependente
interdependente completându-se una pe alta.
Prin plăţi vamale înţelegem acele impozite şi taxe, obligativitatea acumulării cărora este pusă
pe seama organelor vamale. Conform legislaţiei vamale ale Republicii Moldova avem
următoarele drepturi de import şi drepturi de export:
a) taxa vamală;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) taxa pentru proceduri vamale.
În literatura de specialitate plăţile vamale sunt împărţite în două categorii: prima categorie o
constituie plăţile vamale legate de transportarea mărfurilor peste frontiera vamală (taxa vamală,
TVA, accizele şi plata pentru proceduri vamale). A doua categorie o constituie plăţile vamale
nelegate de transportarea peste frontiera vamală a mărfurilor, la acestea se atribuie taxa pentru
eliberarea diferitor autorizaţii, , taxa pentru păstrarea mărfurilor depozitate temporar etc .
89
Baza de calcul a taxei vamale o constituie volumul natural sau valoarea în vamă a mărfurilor,
determinată în condiţiile legii. Baza de calcul al accizului o constituie volumul natural sau
valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată în condiţiile legii, precum şi impozitele şi
taxele ce urmează a fi achitate la data importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A. Valoarea
achita plăţile vamale la import (datoria vamală la import) şi plăţile vamale la export (datoria
vamală la export) în conformitate cu prevederile vamale.
Determinarea unei obligaţii vamale se face în monedă naţională. În cazul în car e pentru
stabilirea acesteia este necesară conversia dintr -o valută străină, cursul de schimb pentru moneda
naţională este cel stabilit de Banca Naţională a Moldovei, în vigoare la data apariţiei obligaţiei
vamale. Pentru regimul vamal suspensiv care nu se încheie în termen, obligaţia vamală devine
exigibilă şi se stinge prin executarea de către organul vamal a garanţiei constituite.
Plata obligaţiei vamale, în cazul acordării de vacanţă fiscală, se asigură prin garanţie emisă de
banca agreată de organul vamal. Garanţia poate fi constituită printr -un depozit bănesc sau printr -
o scrisoare de garanţie. Garanţia bănească se realizează prin depunerea sumei în lei sau prin
remiterea unor instrumente de decontare şi titluri de valoare, acceptate de organul vamal. Dacă,
în cursul derulării regimului vamal, organele vamale stabilesc că garanţia constituită nu asigură
plata obligaţiei vamale în termenul prevăzut ori că această garanţie nu mai este sigură sau
suficientă pentru asigurarea plăţii, el solicită plătitorului vamal sau persoanei terţe să constituie o
garanţie suplimentară sau să înlocuiască garanţia primară cu una nouă. În caz de refuz, organul
vamal are dreptul să interzică efectuarea altor operaţiuni vamale până la clarificarea situaţiei.
La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal, obligaţia vamală apare în cazurile când:
a) mărfurile pasibile de drepturi de import sunt puse în liberă circulaţie;
b) mărfurile sunt plasate sub regimul de admitere temporară cu suspendare parţială de
drepturile de import.
La scoaterea ilegală a mărfurilor supuse drepturilor de import de sub supraveghere vamală,
obligaţia vamală apare la data când mărfurile
măr furile sunt scoase de sub supravegherea vamală.
La fel obligaţia vamală apare:
a) în cazul neexecutării obligaţiilor ce rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit provizoriu;
b) în cazul neîndeplinirii uneia dintre condiţiile st
stabilite
abilite prin destinaţia vamală sub care au
fost plasate mărfurile;
c) în cazul utilizării mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilite prin destinaţia finală a
acestora, cu excepţia exportului, dacă în această bază au beneficiat de un tratament tarifar
favorabil.
Obligaţia vamală se stinge prin:
a) plata acesteia;
b) renunţarea la încasare, în cazul când se constată că este nedatorată;
c) anulare, ca o consecinţă a anulării declaraţiei vamale;
d) expirarea termenului de prescripţie de 6 ani;
91
mijloacelor băneşti pe cont, este obligată să informeze imediat organul vamal emitent al
dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului vamal.
Neplata în termen legal a obligaţiei vamale atrage, în mod suplimentar, suspendarea dreptului
de efectuare a altor operaţiuni vamale de către plătitorul vamal respectiv până la stingerea
obligaţiei vamale, în condiţiile stabilite prin reglementările vamale.
Executarea silită a obligaţiei vamale se efectuează prin:
a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare ale
plătitorului vamal, cu excepţia celor de pe conturile de credit şi provizorii (de acumulare a
mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);
b) ridicare de la plătitorul vamal a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină;
c) urmărire a bunurilor plătitorului vamal, cu excepţia celor menţionate la lit. a) şi b);
d) urmărire a datoriilor debitoare ale plătitorului vamal prin modalităţile prevăzute la lit. a)
şi b). (Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare.)
Persoanele juridice şi persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui
persoană juridică dispun de dreptul la restituirea drepturilor de import sau de export în cazul:
a) reexportului mărfii (respectând cerinţele destinaţiei vamale reexport);
b) exportului mărfii după perfecţionarea activă;
c) exportului mărfii ca rezultat al returnării mărfurilor rebutate importate anterior din afara
Republicii Moldova;
92
d) recalculării taxei vamale în urma: comiterii unor erori de calcul; efectuării plăţilor
anticipate în mărimi ce le depăşesc pe cele necesare; anulării taxei vamale după modificarea
declaraţiei vamale.
Restituirea drepturilor de import sau de expo rt plătite în plus se efectuează în contul stingerii
datoriilor agenţilor economici (sau ale creditorilor lor) faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa
datoriilor, la cererea agentului economic, în contul viitoarelor obligaţii ale acestora faţă de
bugetul public naţional sau la contul bancar al agentului economic. Restituirea se face în modul
stabilit de Guvern, într-un termen ce nu depăşeşte 30 de zile. Taxa încasată pentru efectuarea
procedurilor vamale nu se restituie.
îl percepe asupra mărfurilor în momentul când acestea trec granițele vamale ale unei țări, în
vederea importului, exportului sau tranzitului.
La rândul său, Mladen C. menționează că taxele vamale fac parte din cea mai răspândită și
cunoscută categorie de venituri bugetare, ele reprezentând un impozit indirect perceput de către
stat asupra mărfurilor în momentul trecerii granițelor vamale ale țării respective.
În doctrina rusă se întâlnesc două definiții relevante. Mai des, este utilizată cea propu
propusă
să de
autorul Timoșenko I.V.: „taxa vamală este o plată obligatorie, încasată de organele vamale în
momentul importului de mărfuri pe teritoriul vamal sau al exportului lor de pe acest teritoriu și
este o condiție esențială pentru astfel de import sau export”.
În unele lucrări, de exemplu, în lucrarea autorilor Bakaeva O.I. și Matvienko G.V. – „taxa
vamală este o plată obligatorie nefiscală, achitată organelor vamale sau percepută de ele în
legătură cu realizarea dreptului persoanelor fizice și juridice de a trece mărfuri peste frontiera
vamală a statului”.
Prin urmare, în baza definiţiilor enunţate mai sus, observăm că există anumite caracteristici
comune:
- taxa vamală reprezintă o plată obligatorie, care, în caz că nu se execută, se sancţionează
conform legislaţiei;
- taxa vamală este percepută numai de către autoritatea vamală în modul şi în mărimea
În art. 1 p.27. a Codului Vamal al Republicii Moldova, taxa vamală este definită ca impozitul
încasat de organul vamal conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor.
mărfuril or.
Taxa vamală se determină ținându -se cont de poziția tarifară, originea mărfii și valoarea în
vamă. De regulă, taxele vamale sunt calculate ad valorem, adică un procent ap licat la valoarea în
vamă a mărfurilor.
Taxele vamale constituie un impozit întrunind elementele specifice ale acestuia: respectiv
forma bănească, natura de plată generală, caracterul definitiv, elementele de stabilire identificate
într-o procedură specială denumită procedura vamală și, mai ales, caracterul unilateral al
obligației.
Cotele taxelor vamale sunt unice pentru toate persoanele care trec mărfuri peste frontiera de
stat, pentru toate tipurile de contracte și alți factori cu excepția cazurilor prevăzute de legislație.
În condiţiile economiei actuale a Republicii Moldova, taxele vamale constituie un mijloc de
stimulare a exportului, de stabilire a relaţiilor economice reciproce între state. Scopul încasării
taxelor vamale este, în primul rând, protejarea producătorilor autohtoni și a pieței interne. În al
doilea rând, taxele vamale sunt încasate în scopuri fiscale, aducând venituri în bugetul de stat.
Taxele vamale produc următoarele efecte:
- efect asupra venitului bugetar al statului (rolul fiscal al taxei
t axei vamale);
- efect de protecție a economiei naționale, a producătorului autohton și a producției interne;
- efect asupra consumului intern;
- efect asupra concurenței dintre marfa autohtonă și cea străină;
- efect asupra raportului de schimb al țării;
- efect asupra balanței de plăți;
r ăspundere
ăspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată, iar taxa
este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Impozitele reprezintă o plată obligatorie datorată bugetului, fără vreun echivalent în serviciu
sau prestaţie directă din partea statului. Din punctul de vedere al echivalentului, impozitele se
deosebesc de taxe, care reprezintă o altă categorie de venituri bugetare, ce se realizează ca plăţi
datorate de persoanele care beneficiază de anumite servicii sau activităţi ale unor organe de stat.
Taxele vamale fac parte din cea mai răspândită formă a veniturilor bugetare și dispun de
principalele caracteristici
caracteristici fiscale:
- plata taxei vamale poartă un caracter obligatoriu și este asigurată de forța de constrângere a
statului;
- taxa vamală nu se percepe pentru acordarea unor servicii;
- perceperea taxei vamale poartă un caracter unilateral și exclude posibilitatea negocierii ei
din partea subiecților activității economice externe cu privire la mărime a, baza de calcul sau
timpul de achitare;
- taxa vamală nu este destinată pentru finanțarea unor organe concrete de stat, dar se varsă în
bugetul de stat.
stat.
Natura fiscală a taxelor vamale se evidențiază și mai mult în momentul comparării ei cu taxa
pentru procedurile vamale, care este o taxă pentru serviciile acordate de organul vamal. Deci,
prin caracteristicile sale taxa vamală reprezintă un impozit indirect, perceput de stat prin
intermediul administrațiilor vamale, în momentul trecerii mărfurilor și mij loacelor de transport
peste frontiera vamală.
Obligația de a plăti taxele vamale este una juridică, care apare în cadrul raporturilor juridico -
financiare de venituri bugetare, iar neîndeplinirea ei atrage răspunderea, dar și posibilitatea
executării silite. Beneficiar al acestei obligațiuni este exclusiv statul, reprezentat prin organe
cărora li s-a atribuit competența de a încasa taxele vamale. Forma de individualizare a obligației
de plată a taxelor vamale este cea bănească și se individualizează printr -un titlu de creanță, act
juridic prin care se constată și individualizează obligația bănească a fiecărui subiect taxabil.
La fel ca şi orice alt venit indirect, taxele vamale în definitiv sunt suportate de către
consumatori prin majorarea preţurilor la mărfurile importate. Anume prin mărirea preţurilor
importatorul urmăreşte scopul de a-şi compensa cheltuielile suportate în cadrul procedurii de
95
import. Astfel, taxa vamală îl afectează, în primul rând, pe importator, care trebuie să verse
autorităţilor fiscale o sumă de bani corespunzătoare nivelului taxei vamale specificate în tariful
vamal.
Atragem atenția că taxa vamală în vigoare într -o ţară nu este, în toate cazurile, trecută pe
deplin asupra produsului de import. Este posibil ca în practică impunerea fiscală să o suporte
parţial importatorul sau aceasta să fie pe deplin suportată de exportator, în funcţie de raportul
dintre cerere şi ofertă pe piaţă.
Funcțiile taxei vamale.
Taxele vamale ca instrument de realizare a politicii vamale au anumite scopuri, pentru a căror
realizare ele îndeplinesc următoarele funcții de bază:
- Funcția fiscală, presupune acumularea de venituri în bugetul de stat.
- Funcția regulatoare, constă în sistematizarea structurii mărfurilor de import; menținerea
coraportului rațional a importului și exportului de mărfuri, veniturilor și cheltuielilor valutare;
primul rând, este vorba de protejarea industriilor incipiente. Protecția temporară a firmelor tinere
pe piața internă de concurența aspră a societăților străine permite ramurilor care se formează să
devină mai puternice și mai eficiente;
96
impozite”.
În funcţie de obiectul impunerii, deosebim următoarele categorii de taxe vamale:
97
1. Taxele vamale de import sunt acele impozite percepute de stat asupra mărfurilor de origine
străină care sunt solicitate să treacă frontiera vamală, pentru a fi puse în circulaţie liberă. Acest
tip de taxe vamale sunt cele mai răspândite și reprezintă principalul mijloc de protecţie vamală
într-un stat. Nivelul taxelor de import este determinat de raportul cerere și ofertă din țara
taxelor de import în țara noastă denotă faptul că statul se bazează, în mare parte, pe produsele
străine. Acest lucru nu este deloc benefic și este o dovadă că statul nu are producție internă care
ar acoperi o mare parte din cererea pe piața internă.
2. Taxele vamale de export sunt acele taxe care se percep asupra mărfurilor exportate din
teritoriul statului. Una din metodele de limitare a exportului este utilizarea taxei de export asupra
bunurilor naționale. Există mai multe motive pentru aplicarea taxei de export întru a proteja piața
națională. În unele țări, taxa de export este stabilită pentru o perioadă determinată de timp, de
obicei, în cazul unui deficit de materii prime î n țară. Acest lucru creează un obstacol în calea
exportului de materii prime pe piața externă, pentru că la export, prețul ridicat al materiilor prime
iar dacă se încasează, nu sunt mari, întrucât, în general, tranzitul aduce venituri însemnate ţărilor
prin care trec mărfurile străine spre ţările importatoare, ca urmare a folosirii căilor ferate sau a
altor mijloace de transport, a porturilor ţării prin care tranzitează.
98
proteja producţia internă, iar în perioada de vârf aceste taxe sunt mici şi favorizează importul.
Aceste taxe se stabilesc pentru anumite bunuri pe o perioadă de cel mult șase luni de la data
aplicării acesteia și, de regulă, sunt practicate de țările europene în cadrul politicii agrare. În
general, utilizarea taxei sezoniere are un caracter operativ, adică rezolvă probleme tactice
specifice. Taxa sezonieră este considerată o excepție de la regimul preferențial sau privilegiat,
inclusiv și alte acorduri de liber schimb, uniuni vamale, cooperării industriale, alte acorduri
internaționale similare, în cazul în care este prevăzută în astfel de acorduri.
3. Taxele vamale excepționale, o condiție obligatorie de aplicare a acestora este prezența unei
daune considerabile unor ramuri ale economiei naționale sau ale producătorilor autohtoni, ca o
restricţii la importul de mărfuri din alt stat. Sunt aplicate ca represalii și ca răspuns la politica
neloială a altor state. Taxele vamale de retorsiune se percep ca taxe vamale suplimentare, peste
taxele vamale în vigoare.
7. Taxe vamale de egalizare sunt taxele care au scopul de a egala prețul mărfurilor străine cu
prețul mărfii interne. Sunt puțin răspândite pe plan internațional.
8. Taxe vamale de contingent se aplică asupra anumitor contingente de marfă și presupun
încasarea taxei vamale până se epuizează lotul de marfă contingentat.
Un alt criteriu de clasificare a taxelor vamale este în funcție de metoda de calculare:
1. Taxe vamale ad valorem se stabilesc sub forma unui procent din valoarea mărfi i. Aceste
taxe vamale „au avantajul că nu necesită un tarif vamal prea detaliat”, iar din punctul de vedere
al veniturilor bugetare, se aliniază în mod automat asupra preţurilor. Avantajul unei taxe ad
valorem este că datorită ei se menține un nivel fix de protecție a pieței interne, indiferent de
99
fluctuațiile prețurilor
prețurilor la mărfuri, în acest caz se schimbă doar veniturile bugetare. Neajunsul taxei
ad valorem constă în aceea că este precedată de stabilirea valorii în vamă a mărfurilor .
2. Taxe vamale specifice sunt acele taxe care constau dintr- o sumă specifică de bani, raportată
la o unitate de măsură, de volum. Taxa specifică se plătește în sumă fixă de bani pe o unitate
cantitativă a mărfurilor și a altor obiecte impozabile; volum, masă, metri, unitate etc.
3. Taxă combinată (alternativă), combină ambele tipuri anterioare de taxe vamale, dar se
plătește conform celei mai mari sume indicate. Deci ea este mai curând una alternativă decât
combinată, din cauza mecanismului specific de calculare. Procedura achitării taxelor pentru
bunurile care sunt impozitate cu o taxă combinată se efectuează în trei etape. Primul pas este
calcularea după schema taxei ad valorem. În a doua etapă se calculează valoarea impozitului
după sistemul taxei specifice. Trebuie remarcat faptul că secvența poate fi diferită, adică prima
poate fi taxa specifică, iar apoi ad valorem. În acest caz, secvența nu contează. În a treia etapă se
compară rezultatele taxelor ad valorem și specifice și cea mai mare din ele trebuie plătită.
4. Taxele vamale mixte sunt o combinaţie între o taxă ad valorem şi una specifică şi se aplică
prin însumare. Taxele mixte se folosesc foarte rar. De regulă, numai în scopuri protecționiste,
chiar mai mult discriminatorii, adică de a bloca importul de bunuri dintr-un anumit grup de
produse sau bunuri dintr-o anumită țară.
În funcţie de modul de stabilire, deosebim următoarele categorii de taxe vamale:
1. Taxele vamale autonome sunt stabilite de stat în mod independent, fără o înţelegere
prealabilă cu alte state, percepându-se, de regulă, asupra mărfurilor provenire din ţările cu care
statul importator nu are încheiate convenţii şi nu se aplică clauza naţiunii celei mai favorizate.
2. Taxele vamale convenţionale sunt taxele al căror nivel a fost convenit de stat prin înţelegere
cu alte state. Aceste taxe se percep, de regulă, asupra mărfurilor ce provin din ţările ce
beneficiază de cl
clauza
auza naţiunii celei mai favorizate. Aceste taxe sunt din ce în ce mai răspândite
pe plan internațional, din considerentul dezvoltării relațiilor comerciale externe și acordării
facilităților în relațiile între state. Republica Moldova nu este o excepție în acest caz, având un
șir de acorduri ce prevăd stabilirea facilităților vamale în baza acordurilor bi și multilaterale.
În literatura de specialitate taxele vamale se mai clasifică şi în funcţie de plătitorii taxelor
vamale:
- Taxele vamale percepute de la persoanele fizice.
- Taxele vamale percepute de la persoanele juridice.
- Taxe vamale preferențiale (de favoare) sunt taxe foarte reduse (uneori chiar zero) care se
aplică tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite țări și care nu se extind asupra
mărfurilor provenind din celelalte. Aceste taxe pot fi unilaterale sau reciproce.
În funcție de perioada de aplicare a taxelor, se pot distinge următoarele taxe:
- taxa specială –
– aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă, la introducerea pe
teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau pot
cauza prejudiciu materiale considerabile producătorilor de mărfuri auto htoni.
- taxa antidumping – percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la
preţuri mai mici decât valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sunt lezate
interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri
identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de
mărfuri identice sau similare.
- taxa compensatorie – se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor la
producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sunt lezate
interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri
identice sau similare, ori apar piedici pentru or ganizarea
ganizarea sau extinderea în ţară a producţiei de
101
mărfuri identice sau similare. Cota taxei compensatorii nu trebuie să depășească mărimea
subvențiilor specifice a statului străin,
st răin, calculate pe unitatea de măsură
măsur ă a produsului de export.
Cu referire la taxele excepționale, putem concluziona că toate au rolul protejării
producătorilor autohtoni de invazia mărfurilor străine, atunci când sunt lezate interesele sau
apare pericolul cauzării unui prejudiciu material considerabil. Aplicarea aces tor taxe vamale, în
calitate se suprataxe, este benefică pentru economia internă a Republicii Moldova, deoarece
permite dezvoltarea agenților economici autohtoni.
Datorită unei varietăți mari de taxe vamale este posibilă realizarea măsurilor stabilite de
reglementarea tarifară a operațiunilor de import-export. Numai prin aplicarea anumitor taxe în
diferite situații concrete se pot atinge obiectivele înaintate de politica vamală și comercială a
statului.
Taxă pe valoarea adăugată (în continuare - T.V.A.) - impozit de stat care reprezintă o formă
de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse
impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea măr furilor,
furilor,
serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
Obiecte impozabile constituie:
a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentând rezultatul
activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova;
b) importul mărfurilor, în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum
personal importate de persoane fizice, a căror valoare nu depăşeşte limita sstabilită
tabilită de legislaţia în
teritoriul Republicii Moldova cu excep ţia produselor alimentare pentru copii care sunt scutite de
T.V.A. în conformitate cu art.103 alin.(1) pct.2);
102
formă naturală, produsă, importată şi/sau livrată pe teritoriul Republicii Moldova, de la poziţiile
tarifare: 010221, 010231000, 010290200, 010310000, 010410100, 010420100, ex.0105 – pui pui vii
de reproducţie, 060210, 060220, 0701, 07020000, 0703, 0704, 0705, 0706, 070700, 0708,
070920000, 070930000, 070940000, 070951000, 070959100, 070959300, 070960100,
070970000, 070993100, 070999100, 070999400, 070999500, 070999600, 0713, 071420100,
080231000, 080610, 080711000, 080719000, 080810, 080830, 080840000, 0809, 08101000,
081020, 081030, 1001,
1001, 1002, 1003, 1004, 1005,
1005, 1007, 1201, 1205, 120600, 1209, ex.121291 –
120600,
sfeclă de zahăr proaspătă sau refrigerată, 121300000, 1214;
- 8% – la zahărul din sfeclă de zahăr, produs, importat şi/sau livrat pe teritoriul Republicii
Moldova;
Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală, determinată în
conformitate cu legislaţia vamală, precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la
importul acestor mărfuri, cu excepţia T.V.A. În cazul absenţei documentelor care confirmă
valoarea mărfurilor importate sau în cazul diminuării de către importator a valorii mărfurilor,
valoarea impozabilă a mărfurilor este determinată de către autorităţile vamale în modul stabilit la
alin.(1) şi în conformitate cu drepturile acordate acestor autorităţi de legislaţie.
La cota zero a T.V.A. se impozitează următoarele livrări:
a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri
Lista tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, lista proiectelor de
asistenţă tehnică, lista împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie
de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din
cota- parte
parte a Guvernului), din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget,
precum şi modul de aplicare a cotei zero a T.V.A. la livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor,
serviciilor destinate proiectelor respective se stabilesc de Guvern.
f) mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al
Republicii Moldova, livrate din zona economică liberă în afara teritoriului vamal al Republicii
Moldova, livr aate
te în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova,
precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Republicii
Moldova unul altuia, cu excepţia serviciilor de transport livrate în zona economică liberă din
104
restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii
diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia;
g) serviciile prestate de întreprinderile industriei uşoare pe teritoriul Republi cii Moldova în
cadrul contractelor de prelucrare în regimul vamal de perfecţionare activă. Tipul serviciilor care
cad sub incidenţa prezentului punct, precum şi modul de administrare a acestor servicii se
stabilesc de Guvern, iar lista
list a agenţilor economici se aprobă de Ministerul Economiei;
h) mărfurile livrate în magazinele duty-free;
i) mărfurile şi serviciile livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul
Internaţional Liber Mărculeşti din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, cele livrate din
Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti în afara
teritoriului vamal al Republicii Moldova, cele livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi
Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti di n restul teritoriului vamal al Republicii Moldova,
precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitor zone economice libere ale Republicii Moldova,
Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti, Aeroportului Internaţional Liber Mărculeşti unul altuia,
cu excepţia serviciilor de transport livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul
Internaţional Liber Mărculeşti din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi a
celor livrate de către rezidenţii diferitor zone economice liber e ale Republicii Moldova, Portului
Internaţional Liber Giurgiuleşti, Aeroportului Internaţional Liber Mărculeşti unul altuia.
4. Accizele.
Acciz –
– impozit de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum.
În conformitate cu Codul Fiscal al Republicii Moldova baza impozabilă a accizului o
constituie:
a) volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor, inclusiv în cazul importului, sunt
stabilite în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;
b) valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru aceste mărfuri sunt
stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor;
c) valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi
impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi
T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sunt stabilite cote ad valorem în procente ale accizelor.
Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum
personal a căror valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită în legislaţia în vigoare. În
cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte limita neimpozabilă de 300 de euro,
105
în art.125 alin.(4).
Le fel, accizele nu se achită la plasarea, livrarea de pe teritoriul vamal în magazinele duty-free
şi comercializarea de către aceste magazine a mărfurilor supuse accizelor, precum şi la
introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora sub regimurile
vamale de tr anzit,
anzit, transformare sub control vamal, antrepozit vamal, sub destinaţiile vamale de
distrugere, abandon în folosul statului.
La introducerea mărfurilor străine supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora în
regimul vamal perfecţionare activă, accizul se achită la introducerea acestor mărfuri, cu
restituirea ulterioară a sumelor achitate ale accizului la scoaterea de pe teritoriul vamal a
produselor rezultate
rezultate din prelucrare, în modul stabilit de Guvern.
Accizele nu se achită la plasarea mărfur ilor
ilor supuse accizelor în regimul vamal admiterea
temporară.
106
teritoriul vamal, la plasarea lor sub destinaţie vamală magazin duty -free, la plasarea lor sub
destinaţie vamală zonă liberă, în modul stabilit de Guvern.
Se scutesc de plata accizelor mărfurile supuse accizelor introduse în zona economică liberă
din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, din alte zone economice libere, din restul
teritor iului
iului vamal al Republicii Moldova, precum şi mărfurile originare din această zonă şi
scoase în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.
Nu sunt supuse accizelor livrările de mărfuri supuse accizelor efectuate în interiorul zonei
economice libere, precum şi livrările de mărfuri supuse accizelor efectuate de către agenţii
economici dintr-o zonă economică liberă în altă zonă
z onă economică liberă.
Mărfurile supuse accizelor scoase din zona economică liberă pe restul teritoriului vamal al
Republicii Moldova se supun accizelor.
Accizele nu se achită pentru mărfurile supuse accizelor, importate de către persoane juridice
în scopuri necomerciale dacă valoarea în vamă a acestor mărfuri nu depăşeşte suma de 100 de
euro. În cazul în care valoarea lor în vamă depăşeşte limita neimpozabilă indicată, accizele se
calculează pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu
micşorează valoarea impozabilă a acestora.
Se scuteşte de accize importul mostrelor de mărfuri cu valoarea în vamă care nu depăşeşte 22
euro pentru un import şi care nu include cheltuielile prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a) din Legea
nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, cu condiţia ca aceste cheltuieli să
fie distincte. În cazul în care valoa rea mostrelor depăşeşte limita neimpozabilă indicată, accizul
se calculează pornind de la valoarea în vamă a mostrelor de mărfuri, iar limita neimpozabilă
menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora. Pentru a beneficia de scutire, mostrele
trebuie să fie de nefolosit prin rupere, perforare sau marcare clară şi permanentă sau prin alte
procedee, cu condiţia ca această operaţiune să nu le distrugă caracterul de mostre. Scutirea de
acciz nu se aplică produselor alcoolice de la poziţiile tarifare 220300, 2204, 2205, 220600,
2207, 2208, parfumurilor şi apelor de toaletă de la poziţia tarifară 330300, tutunului şi
produselor pe bază de tutun de la poziţiile tarifare 2401, 2402,
2402, 2403.
proceduri vamale se calculează în lei moldoveneşti, la cursul oficial al MDL faţă de euro stabilit
stabili t
de BNM la ziua înregistrării declaraţiei vamale.
Taxa dată se achită la utilizarea oricărei destinaţii vamale, cu excepţia abandonului în
favoarea statului, dacă legislaţia nu prevede altfel. Mijloacele băneşti încasate ca taxă pentru
proceduri vamale se varsă la bugetul de stat.
Taxa pentru efectuarea procedurilor vamale nu se percepe pentru mostrele şi exponatele aduse
de către agenţii economici autohtoni pentru târgurile şi expoziţiile internaţionale, organizate în
teritoriul zonelor economice libere. Operaţiunile de import -export efectuate de către agenţii
economici aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar
Bibliografie recomandată:
Acte
Acte no
norma
rmattive
ive::
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al
3. Legea Republicii Moldova Nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.01.2007, nr. ediție specială.
specia litate:
Literatura generală și de specialitate:
1. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
2. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.
Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.
3. Арутюнян Г.В. Правовое регулирование таможенных платежей. Учебное пособие.
Москва: Юриспруденция, 2000. 112 с.
4. Новиков В.Е., Ревин В.Н., Цветинский М.П. Таможенно -тарифное регулирование
внешнеэкономической деятельности и таможенная стоимость. Москва: Эл. Изд. БИНОМ,
2012. 328 с.
5. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
Obiective de referință:
- să definească noțiunea de regim vamal și destinație vamală;
Repere de conţinut:
reglementată mai detaliat sub aspectul procedurii juridice și având o răspundere juridică mai
strictă în comparație cu o destinație vamală fără statut de regim vamal.
111
În Republica Moldova, chiar dacă este făcută delimitarea regimurilor și destinațiilor vamale în
legislație, din punct de vedere practic plasarea mărfurilor într -o destinație vamală fără statut de
regim vamal, se face de către organul vamal numai în baza unei declarații vamale, în condiții
identice celor de acordare a unui regim vamal.
Articolul 23 a Codului Vamal a Republicii Moldova stabilește următoarele regimuri
vamale:
1) regimuri vamale definitive:
a) import;
b) export;
condiționată de obligația returnării acelorași mărfuri și mijloace de transport sau a unor mărfuri
echivalente. Organele vamale autorizează plasarea mărfurilor sub un regim vamal suspensiv
numai dacă pot asigura supravegherea şi controlul acestui regim. Cheltuielile suplimentare
ocazionate de acordarea regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operaţiunii. Prin
mărfuri puse în liberă circulaţie numai după ce sunt plătite drepturile de import şi sunt aplicate
măsurile de politică economică.
În literatura de specialitate, importul se definește ca regimul vamal în care mărfurile străine
sunt introduce pe teritoriul vamal fără obligația de a fi scoase de pe acest teritoriu, cu condiția
achitării drepturilor de import și aplicarea măsurilor de politică economic.
Importul mărfurilor implică următoarele component:
- aplicarea măsurilor de politică economică (măsurile tarifare -drepturile de import și cele
netarifare);
- aplicarea măsurilor necomerciale (restricții și prohibiții stabilite din alte considerente
decât cele economice – de protecție a sănătății publice, protecție a mediului înconjurător, ocrotire
a principiilor morale, religiei și ordinii publice);
- punerea în circulație a mărfurilor ( circulația liberă a mărfurilor necondiționată și punerea
condiționată în circulație).
Statutul mărfurilor străine puse în liberă circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova se
echivalează cu statutul mărfurilor autohtone după acordarea liberului de vamă. Certificatul de
origine, în acest caz, nu se eliberează.
În unele cazuri, legislația vamală acordă anumitor mărfuri un tratament tarifar special. În
legislația noastră se cunosc doua categorii de tratament:
- tratament tarifar preferenţial presupune o reducere sau o scutire de taxe vamale, care
poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent cantitativ sau valoric. De tratament tarifar
preferenţial pot beneficia unele categorii de mărfuri în funcţie de originea acestora, potrivit
acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Organul vamal constată originea
mărfurilor pe baza următoarelor criterii:
a) mărfuri obţinute integral într -o ţară;
b) mărfuri în a căror producere intervin mai multe ţări, grupuri de ţări sau uniuni vamale de
ţări în bază criteriului prelucrării suficiente.
Preferințele nu se acordă automat, ci numai la cererea declarantului precum și în baza
depunerea certificatului de origine a mărfurilor, înscrierea codului stabilit pentru fiecare acord
sau convenţie în rubrica corespunzătoare din declaraţia vamală în detaliu şi, după caz,
îndeplinirea altor condiţii speciale stipulate de respectivele tratate. Când regimul tarifar
114
mărfurile:
- sunt distruse, cu excepţia cazurilor de forţă majoră;
- sunt utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute de legislaţie pentru aplicarea facilităţilor
fiscale şi vamale, cu excepţia exportului lor dacă nu au suferit modificări în afara uzurii
normale;
- nu pot fi identificate din lipsa informaţiei, documentelor justificative şi a persoanei în
gestiunea căreia au fost înregistrate astfel de importuri.
Mărfurile pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care au fost importate, fără achitarea
drepturilor de import, după expirarea termenului de 3 ani din momentul obţinerii facilităţilor.
Totodată, legislația prevede că în cazul când lotul de mărfuri este compus din mărfuri cu
încadrări tarifare diferite şi operaţiunile cu fiecare dintre acele mărfuri, în conformitate cu
clasificarea lor tarifară, în scopul completării declaraţiei, ar presupune un surplus de muncă şi
cheltuieli disproporţionate faţă de drepturile de import ce se percep, organele vamale pot
consimţi, la cererea declarantului, ca drepturile de import să fie achitate pentru întregul lot, pe
baza clasificării tarifare a mărfurilor
mă rfurilor pentru care se percepe cea mai înaltă taxă vamală.
Reintroducerea mărfurilor autohtone.
Mărfurile autohtone care, după ce au fost exportate, sunt reintroduse pe teritoriul vamal şi
sunt puse în liberă circulaţie în decursul unei perioade de 3 ani sunt scutite de drepturi de import
115
Exportul.
Exportul este un regim vamal în care mărfurile sunt scoase de pe teritoriul vamal fără
obligaţia reintroducerii lor pe acest teritoriu.
În literatura de specialitate exportul se definește ca regimul vamal în care mărfurile
autohtone sunt scoase de pe teritoriu vam al fără obligația de a fi returnate pe acest teritoriu, cu
condiția achitării drepturilor de export și aplicării măsurilor de politică economică.
Regimul vamal de export îmbină următoarele componente:
- aplicarea măsurilor de politică (achitarea drepturilor de export și altor măsuri comerciale
netarifare);
- aplicarea măsurilor necomerciale;
la biroul vamal în raza de activitate a căruia se află locul de încărcare a mărfurilor pentru export.
Mărfurile vămuite la export la un birou vamal din interiorul ţării, imediat după efectuarea
controlului vamal, se plasează în regim de tranzit până la un birou vamal de frontieră.
Mijloacele de transport şi coletele destinate exportului, vămuite în interiorul ţării, sosite la
frontieră fără sigilii, cu sigilii violate, neaplica te corect sau cu sigilii care nu corespund celor
menţionate în documente, precum şi mijloacele de transport şi coletele care nu mai îndeplinesc
condiţiile de sigilare se controlează de organele vamale de la frontieră. Controlul vamal se
efectuează şi atunci când sunt prezumţii că în mijloacele de transport se află şi alte bunuri decât
cele indicate în documente.
privire la pierderile naturale, organele vamale, la cererea persoanei interesate, iau în considerare
cantităţile lipsă ori de câte ori se poate demonstra că pierderile constatate se datorează exclusiv
unor cauze legate de natura mărfurilor şi nu neglijenţei din partea acesteia.
Prin neglijenţă trebuie să se înţeleagă îndeosebi orice încălcare a regulilor de transpor t,
117
Tranzitul este regimul vamal în care mărfurile sunt transportate pe teritoriul vamal sub
supraveghere vamală de la un organ vamal la altul, fără perceperea drepturilor de import şi de
export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică.
În vederea determinării regimului de tranzit urmează sa definim organele vamale implicate în
acest regim:
- birou de plecare reprezintă biroul vamal la care începe operaţiunea de tranzit;
- birou de destinaţie reprezintă biroul vamal unde mărfurile plasate sub regim de tranzit
trebuie prezentate pentru încheierea operaţiunii de tranzit.
Termenul de încheiere pentru regimul de tr anzit
anzit se stabileşte de biroul vamal de plecare în
funcţie de tipul mijlocului de transport, de distanţa de parcurs şi de condiţiile atmosferice, fără ca
durata tranzitului să depăşească 8 zile. În cazul mărfurilor tranzitate conform prevederilor
tranzitului comun pe calea ferată acesta este unic, de 8 zile. Titularul regimului vamal de tranzit
este persoana sub responsabilitatea căreia are loc operaţiunea de tranzit. El este obligat să depună
Se plasează în regim vamal de tranzit de la un birou vamal de plecare până la un birou vamal
de destinaţie:
a) mărfurile străine a căror intrare pe teritoriul Republicii Moldova este permisă po trivit
măsurilor de politică economică şi care urmează să traverseze acest teritoriu fără descărcare şi
reîncărcare până la un alt birou vamal de frontieră;
b) mărfurile străine a căror intrare în teritoriul vamal al Republicii Moldova este permisă
potrivit măsurilor de politică economică şi care urmează a fi plasate sub o anumită destinaţie
vamală la un alt birou vamal situat pe teritoriul Republicii Moldova;
c) mărfurile vămuite la export în interiorul ţării.
b) să informeze imediat organul vamal proxim despre avarierea mărfurilor sau despre
intervenţia unei forţe majore, despre locul aflării lor şi a mijloacelor de transport;
c) să asigure transportarea mărfurilor şi deplasarea mijloacelor de transport la organul
vamal proxim ori deplasarea colaboratorulu i vamal la locul aflării mărfurilor şi a mijloacelor de
transport.
Regimul vamal de tranzit se încheie atunci când mărfurile sunt prezentate, împreună cu
documentele însoţitoare, la organul vamal de destinaţie în stare intactă, cu excepţia pierderilor
naturale aferente transportării şi păstrării în condiţii bune.
Antrepozitul vamal.
Antrepozit vamal este locul aprobat de organul vamal şi aflat sub supravegherea acestuia,
unde pot fi depozitate:
a) mărfurile străine, fără aplicarea drepturilor de import şi măsurilor de politică economică;
b) mărfurile autohtone destinate exportului.
În antrepozitele vamale pot fi plasate orice fel de mărfuri, inclusiv produsele compensatoare
obţinute în urma prelucrării mărfurilor plasate anterior sub regimul vamal de perfecţionare activă
sau de transformare sub control vamal, precum şi deşeurile şi resturile ce s-au format după
distrugerea mărfurilor, cu excepţia următoarelor:
Mărfurile susceptibile de a altera alte mărfuri sau cele care necesită condiţii speciale de
păstrare trebuie să fie ţinute în încăperi speciale. Mărfurile se pot afla în regimul vamal de
antrepozitare pe un termen ce nu depăşeşte termenul de depozitare prevăzut în autorizaţie.
Deținătorul de antrepozit vamal (antrepozitar ) este persoana juridică din Republica Moldova
care administrează și gestionează antrepozitul vamal conform unei autorizații eliberate de
organele vamale. Depozitar este titularul operațiunii de plasare a mărfurilor sub regimul de
antrepozit vamal.
Un antrepozit vamal poate fi public sau privat.
vamal public este disponibil oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor.
Antrepozitul vamal
- divizarea în partide;
- formarea expediţiilor;
- sortarea;
- împachetarea şi reambalarea;
- marcarea;
- încărcarea /descărcarea;
- diferite operaţiuni simple legate de completarea sau de conservarea mărfurilor;
- deplasarea mărfurilor în interiorul antrepozitului vamal în scopul raţionalizării spaţiului;
- amplasarea mostrelor pe standurile de prezentare în incinta antrepozitului vamal;
- testarea.
Totodată, operaţiunile efectuate cu mărfurile antrepozitate nu trebuie să modifice
caracteristicile lor tehnice, calitative şi cantitative în asemenea mod încât să comporte
121
schimbarea clasificării lor la nivelul primelor patru cifre din Nomenclatorul de mărfuri al
Republicii Moldova.
Regimul vamal de antrepozitare se încheie prin:
- importul mărfurilor străine;
Perfecţionarea activă.
Regimul vamal de perfecţionare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe
teritoriul Republicii Moldova în una sau mai multe operaţiuni de prelucrare:
pentru mărfurile care nu se regăsesc printre produsele compensatoare, dar care permit sau
facilitează fabricarea acelor produse, chiar dacă ele se consumă complet sau parţial în cursul
acestui proces, cu excepţia:
a) combustibililor şi surselor de energie, altele decât cele necesare pentru testarea produselor
compensatoare sau pentru detectarea defectelor la mărfurile de import care necesită reparaţii;
b) lubrifianţilor, alţii decât cei necesari pentru testarea, ajustarea sau retragerea produselor
compensatoare;
c) echipamentelor şi instrumentelor.
Organele vamale specifică în autorizaţie termenul în care produsele compensatoare trebuie
să fie exportate sau reexportate ori să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. La
stabilirea acestui termen se va ţine seama de timpul necesar îndeplinirii operaţiunilor de
perfecţionare şi de export al produselor compensatoare.
Autorizaţia de transformare sub control vamal se eliberează numai persoanelor juridice din
Republica Moldova în cazul când:
a) mărfurile de import pot fi identificate în produsele transformate;
b) mărfurile, după transformare, nu pot fi readuse la forma sau la starea în care s-au aflat
până la plasarea lor sub regim vamal;
c) utilizarea regimului vamal nu poate duce la evitarea efectului reglementărilor privind
originea şi restricţiile cantitative aplicabile mărfurilor importate;
d) sunt îndeplinite condiţiile necesare ca regimul vamal să contribuie la crearea şi
menţinerea activităţii de transformare a mărfurilor în Republica Moldova fără a aduce atingere în
Admiterea temporară.
de legislație.
Organul vamal autorizează admiterea temporară numai a mărfurilor şi a mijloacelor de
transport care pot fi identificate şi nu sunt prohibite de a fi introduse în Republica Moldova.
Organele vamale stabilesc termenul în care mărfurile şi mijloacele de transport de import
trebuie să fie reexportate ori să li se atribuie o altă destinaţie aprobată de vamă. A cest termen nu
poate depăşi 3 ani de la data plasării mărfurilor şi mijloacelor de transport sub regimul de
admitere temporară.
În împrejurări excepţionale, Serviciul Vamal, la cererea argumentată a solicitantului, poate
să prelungească termenul indicat.
Termenul de aflare sub regimul vamal de admitere temporară a mărfurilor plasate în baza
unui contract de leasing operaţional se va stabili în funcţie de durata contractului de leasing, dar
nu va depăşi 3 ani.
Mărfurile şi mijloacele de transport aflate în regim vamal de admitere temporară pot fi puse
în liberă circulaţie, dacă nu sunt prohibite, numai după achitarea drepturilor de import. În acest
caz, cuantumul drepturilor de import se determină pe baza elementelor de taxare şi a altor plăţi în
vigoare la data plasării bunurilor sub regimul vamal de admitere temporară. Determinarea
echivalentului în monedă naţională al sumelor în valută străină se efectuează cu aplicarea
cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data efectuării formalităţilor de punere în liberă
circulaţie.
Regimul de admitere temporară se poate încheia:
- prin reexportul mărfurilor;
124
Perfecţionarea pasivă.
Perfecţionarea pasivă este un regim vamal în care mărfurile aflate în liberă circulaţie ori în
supraveghere vamală în regim de perfecţionare activă sunt scoase pentru prelucrare, transformare
în afara teritoriului Republicii Moldova, iar produsele compensatoare sunt introduse cu
exonerarea, totală sau parţială, de drepturile de import.
Pentru autorizarea regimului, organele vamale trebuie să se asigure că mărfurile de export
temporar vor putea fi identificate în produsele compensatoare importate. Astfel, în baza p. 278
excepţia taxei pentru proceduri vamale, dacă sunt importate de titularul autorizaţiei de
perfecţionare pasivă.
În cazul în care scopul operaţiunii de perfecţionare este repararea mărfurilor importate
anterior, acestea, la încheierea operaţiunii, sunt puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de
drepturile de import dacă organele vamale stabilesc că mărfurile au fost reparate gratis, în baza
unei obligaţii contractuale sau legale ce decurge dintr -o garanţie sau din cauza existenţei unui
defect de fabricaţie. Prevederile date nu se aplică în cazul în care s -a ştiut de existenţa defectului
la data când mărfurile în cauză au fost puse în liberă circulaţie pentru prima oară.
Regimul de perfecţionare pasivă se poate realiza şi prin înlocuirea unei mărfi importate şi
aflate în liberă circulaţie, în cazul când în locul produsului compensator se importă un produs de
înlocuire de acelaşi standard. Prin produs de înlocuire de acelaşi standard se înţelege că
126
răspundere în faţa organului vamal dacă distrugerea sau pierderea mărfurilor sau a produselor
re a fost cauzată de avarierea lor sau de o forţă majoră, fapt confirmat de organul de
compensatoare
compensatoa
resort al ţării respective.
127
răspundere pentru activitatea Administraţiei, pentru asigurarea pazei hotarelor zonei libere şi
respectarea sistemului de trecere autorizată.
Desfășurarea activității pe teritoriul zonei libere este permisă doar rezidenților. Rezident al
zonei libere poate fi orice persoană fizică sau juridică înregistrată conform legii în calitate de
Genul prioritar de activitate va fi producţia industrială. Aflarea mărfurilor în zona liberă nu este
limitată în timp.
Organul vamal controlează mărfurile care se introduc sau se scot din zona liberă. Mărfurile
care se introduc sau se scot din zonele libere sunt supuse declarării. În zonele libere mărfurile
străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării drepturilor de import şi a măsurilor de
politică economică, mărfuri care nu se află pe teritoriul ţării.
Legislația vamală prevede categoriile de mărfuri care nu pot fi introduse în zonele libere și
anume:
- mărfurile şi bunurile a căror comercializare este interzisă de legislaţia Republicii
înstrăinare, a mărfurilor produse în zona liberă în scopul participării la expoziţii, târguri, întruniri
sau alte manifestări similare ori a mărfurilor (obiectelor, uneltelor, utilajelor etc.) pentru
efectuarea testărilor, a verificărilor şi a reparaţiei, cu reintroducerea acestora în zona liberă în
decurs de cel mult 30 de zile. În cazul în care mărfurile (obiectele) scoase nu vor fi reintroduse în
zona liberă în termen de cel mult 30 de zile, acestea vor fi declarate ca fiind puse în circulaţie
liberă, iar rezidenţii sau administraţia zonei libere vor a chita toate drepturile de import
corespunzătoare.
Totodată, se permite nerezidenţilor introducerea în zona liberă, având invitaţia administraţiei
şi a rezidenţilor zonei libere, fără depunerea declaraţiei vamale, în baza demersului scris înaintat
către organul vamal, a mărfurilor pentru efectuarea testărilor, a verificărilor şi a reparaţiei,
precum şi a altor lucrări sspecializate,
pecializate, cu garantarea scoaterii din zona liberă a acestora în decurs
de 30 de zile.
Responsabil de plata drepturilor de import şi de export este persoana care a introdus/a scos
Magazinul duty-free.
Magazinul duty-free constă în comercializarea mărfurilor sub supraveghere vamală, fără
aplicarea măsurilor de politică economică, în locuri special amenajate, amplasate în aeroporturile
internaţionale, la bordul aeronavelor sau la punctele internaţionale de trecere a frontierei de stat
precum şi în alte locuri specificate (magazinul duty-free diplomatic).
În magazinele duty-free (cu excepţia cel or pentru deservirea corpului diplomatic),
mărfurile se comercializează contra lei moldoveneşti şi contra valută străină (în numerar şi în
cecuri de călătorie), precum şi cu utilizarea cardurilor bancare, exclusiv persoanelor care pleacă
în străinătate şi au trecut controlul vamal, controlul actelor de identitate şi al biletelor de
călătorie, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 95 1 alin. (11) şi art. 97 alin. (1) din Codul Vamal
al Republicii Moldova şi cu condiţia respectării restricţiilor şi facilităţ ilor stabilite prin Legea
nr.1569-XV din 20 decembrie 2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de
pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice.
Magazinul duty-free poate fi înfiinţat de persoana juridică care deţine licenţă, eliberată de
Camera de Licenţiere. Pentru obţinerea licenţei, persoana juridică solicitantă, pe
lângă documentele necesare pentru obţinerea licenţei prevăzute de Legea privind reglementarea
prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, va prezenta:
a) denumirea punctului de trecere a frontierei de stat în care este amplasat magazinul pentru
care se solicită eliberarea licenţei;
129
organele vamale.
Totodată, magazinul duty-free poate fi amplasat înainte de punctul de control al paşapoartelor,
în zona intrării pe teritoriul Republicii Moldova. Magazinul duty-free poate crea condiţii pentru
plasarea mărfurilor cumpărate de către pasageri la depozit, în vamă, până la reîntoarcere
reîntoarcereaa în ţara
de unde a plecat/sosit pasagerul ori până la plecarea în ţara de destinaţie.
Plasarea şi comercializarea mărfurilor în magazinul duty-f ree
ree se efectuează fără perceperea
drepturilor de import. Mărfurile autohtone livrate la magazinele duty -free pentru comercializare
sunt plasate sub regimul vamal de export.
În magazinele duty-free pot fi vândute orice fel de mărfuri, străine sau autohtone, cu excepţia:
d) denumirea mărfii;
e) cantitatea;
f) unitatea de măsură;
g) preţul de achiziţie.
Preţurile de vânzare ale mărfurilor vor fi exprimate în dolari S.U.A. şi/sau în euro şi vor fi
afişate la vedere. Orice modificări ulterioare ale preţurilor de vânzare vor fi evidenţiate în
documentele prin care acestea au fost stabilite, cu precizarea datei la care s-au operat
modificările.
În scopul deservirii unor categorii de persoane străine, specificate la cap. V I din Codul
Vamal, poate fi înfiinţat, în municipiul Chişinău, un magazin duty-free pentru deservirea
corpului diplomatic. Plata pentru mărfurile comercializate în magazinul duty-free pentru
deservirea corpului diplomatic se efectuează contra lei moldoveneşti. Comercializarea mărfurilor
în acest magazin se va face pe baza carnetelor de identitate CD (corp diplomatic) eliberate de
Reexportul.
Reexportul este destinaţia vamală care constă în scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de
transport străine, plasate anterior într -un regim vamal cu impact economic, în destinaţiile vamale
zonă liberă sau magazin duty-free, de pe teritoriul vamal fără perceperea drepturilor de export şi
131
Reexportul mărfurilor se efectuează fără obținerea unei autorizații speciale din partea
organelor vamale. Acordul organelor vamale se manifestă tacit prin validarea declarației vamale
depuse de declarant.
Reimportul.
Reimportul este destinaţia vamală care constă în reintroducerea, fără perceperea drepturilor
de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale, şi fără aplicarea măsurilor de politică
economică, a mărfurilor şi a mijloacelor de transport scoase anterior temporar în afara teritoriului
vamal în conformitate cu legislația.
Pot fi reimportate mărfurile autohtone şi produsele compensatoare rezultate din
perfecţionarea pasivă. Declaraţia de reimport se depune şi pentru mărfurile autohtone, introduse
temporar în zona liberă, ce se reintroduc şi se pun în liberă circulaţie pe teritoriul ţării.
Distrugerea.
Distrugerea este destinaţia vamală care constă în distrugerea mărfurilor străine sub
supraveghere vamală, fără perceperea drepturilor de import şi fără aplicarea măsurilor de politică
economică.
Distrugerea mărfurilor străine trebuie să facă obiectul unei înştiinţări prealabile a organelor
vamale. Comunicarea distrugerii mărfurilor se face în scris şi este semnată de către persoana
interesată. Notificarea trebuie făcută în timp util, pentru a permite organelor vamale să
supravegheze operaţiunea şi să o coordoneze cu alte instituţii interesate, dacă prin natura
mărfurilor este necesară o astfel de coordonare.
Bibliografie recomandată:
Acte
Acte no
norma
rmattive
ive::
1. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
2. Legea Republicii Moldova
Moldova nr. 440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele eco
economice
nomice
libere. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 06.09.2001, nr. 108-109.
3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii
Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.11.2005, nr. 157-160/1285.
specia litate:
Literatura generală și de specialitate:
1. Erhan I., Cârnaț T. Drept vamal comunitar. Chișinău: Print -Caro SRL, 2011.
2. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
3. Sîrbu E., Melnic V. Reglementări vamale: Sistemul destinațiilor vamale în Republica
Moldova. Chișinău: Combinatul Poligr., 2009.
4. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.
Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.
133
5. Бакаева О.Ю., Матвиенко Г.В. Таможенное право России. Курс лекций. Москва:
Эксмо, 2009.
6. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега -Л,
2012.
7. Основы таможенного дела. Учебник. Под редакцией В.Г. Драганова. Москва: ОАО
Изд-во Экономика, 1998
134
Obiective de referință:
- să definească noțiunea de declarare;
Repere de conţinut:
1. Noţiuni generale de declarare, principiile şi funcţiile acesteia.
Una din condiţiile de trecere a mărfurilor şi mijloacelor de transport peste frontiera vamală
este declararea acestora. Prin declarare înţelegem expunerea de date veridice de către declarant,
privind tipul şi cantitatea
cantitat ea mărfurilor, privind scopul trecerii mărfurilor și mijloacelor
mijl oacelor de transport
peste f rontiera
rontiera vamală, precum şi alte date necesare pentru efectuarea controlului vamal, a
stabilirii şi încasării plăţilor vamale.
Stabilind esenţa declarării autorul rus I. V. Timoşenco, consideră că, declararea reprezintă
etapa principală a procedurii de perf ectare
ectare a actelor vamale.
Declararea vamală are loc în următoarele cazuri:
- cu ocazia trecerii peste frontiera vamală a mărfurilor şi mijloacelor de transport;
- cu ocazia solicitării unui alt regim vamal decât cel acordat anterior mărfurilor şi
mijloacelor de transport;
- în cazul mărfurilor care constituie produse compensatoare, formate în rezultatul utilizării
regimurilor vamale de perfecţionare activă sau de perfecţionare pasivă, a mărfurilor care
constituie produse transformate, formate în rezultatul utiliz ării regimului de transformare sub
control vamal şi a mărfurilor care constituie deşeuri, formate în rezultatul utilizării destinaţiei
vamale de distrugere.
Declararea vamală se efectuează în temeiul următoarelor principii:
1) Principiul legalităţii – conf orm
orm acestui principiu procesul declarării vamale este
reglementat de legile şi actele normative în domeniul vamal;
135
20, 2707 10 100, 2707 20 100, 2707 30 100, 2707 50, 2709 00 100, 2710 11 110 – 2710
2710 19 290,
2710 19 310 – 2710
2710 19 490, 2901 10 000, 2901 24 100, 2901 29 000, 2902 11 000, 2902 19, ex.
2902 20 000, 2902 30 000, 2902 44 000, 2902 90 900, 2905 11 000 – 2905 13 000, 2905 14,
2905 16, ex. 2905 19 000, 2909, 3814 00 900, 3817 00 500, 3817 00 800 - se declară sub regim
vamal de import la organul vamal amplasat la punctul de trecere a frontierei de stat), sunt
declarate la organul vamal determinat de Serviciul Vamal.
Totodată, locul declarării mărfurilor şi mijloacelor de transport se stabileşte în mod diferit în
funcţie de categoria mărfurilor, precum şi mijlocul de transport utilizat la transportarea acestora.
Mărfurile supuse accizelor, ce se importă –
– se declară, la momentul trecerii frontierei vamale.
- Pentru gazul natural şi energia electrică importate, termenul de declarare este din momentul
trecerii frontierei vamale până la data de 20 a lunii imediat următoare celei de gestiune.
- În cazul expedierilor poştale internaţionale, declaraţia vamală este depusă la organul vamal
în 72 de ore din momentul trecerii frontierei vamale.
Declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate
documentele necesare vămuirii. Organul vamal este în drept să ceară informaţii suplimentare
pentru a verifica datele din declaraţia vamală sau din alte documente prezentate.
Cu permisiunea organului vamal, documentele pot fi prezentate în limbile străine vorbite
de colaboratorii vamali.
Din momentul primirii, declaraţia vamală devine act ju ridic. Organul vamal nu are dreptul
să respingă declaraţia vamală.
La solicitarea declarantului poate fi efectuată rectificarea unei sau mai multor date din
declaraţia pe care a depus-o, acceptată de autoritatea vamală. Nu se poate efectua rectificare dacă
profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia
acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut şi controlul
fizic al mărfurilor dacă acestea mai există. Dacă, după reverificarea declaraţiei sau după
controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost
aplicate eronat, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile
constatări. În cazul în care se constată că a luat naştere o obligaţie vamală sau că au fost plătite
sume în plus, organul vamal ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau pentru
rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. Dacă
încălcarea reglementărilor vamale constituie, după caz, contravenţie sau infracţiune, autoritatea
vamală este obligată să aplice sancţiuni contravenţionale ori să sesizeze organele de urmărire
penală.
138
La cererea declarantului, organul vamal invalidează declaraţia deja acceptată dacă declarantul
furnizează dovezi că marfa a fost declarată eronat pentru regimul vamal corespunzător
declaraţiei sau dacă, în urma unor împrejurări speciale, plasarea mărfurilor sub regim vamal
pentru care acestea au fost declarate nu mai este justificată. Dacă cererea de invalidare a
declaraţiei este prezentată după ce organul vamal a informat declarantul despre intenţia de a
efectua controlul fizic al mărfurilor, această cerere poate fi luată în considerare numai după
încheierea controlului fizic.
Organul vamal poate lua orice măsuri necesare, inclusiv sechestrarea şi valorificarea
mărfurilor, în cazul când acestea, după acordarea liberului de vamă, nu au fost preluate în
termenul legal sau când nu s-a acordat liberul de vamă pentru că:
a) nu a fost posibilă, din vina declarantului, începerea sau continuarea verificării mărfurilor în
termenul stabilit de organul vamal;
b) nu au fost prezentate documentele ca
care
re trebuiau depuse înainte ca mărfurile să fie plasate
139
sau aprobate de organul vamal. Organul vamal poate accepta plasarea mărfurilor sub un regim
vamal printr-o înscriere în evidenţe a agentului economic.
Procedurile simplificate stipulate la lit. b) şi c) ssee aplică agenţilor eco
economici
nomici autoriz
autorizați
ați în
baza autorizaţiei emise de către Serviciul Vamal, conform procedurii aprobate de Guvern.
valoarea lor), fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia că bijuteriile menţionate nu sunt
omogene.
Declarare prin acţiune –
– formă de declarare expresă (vădită) a mijlocului de transport auto,
care scuteşte persoana fizică de completarea unor acte vamale cu condiţia prezentării organelor
vamale amplasate în punctele de trecere a frontierei de stat a actelor de înmatriculare a mijlocului
de transport auto, cu înregistrarea ulterioară a acestuia în sistemul informaţional al Serviciului
Vamal. În cazul aplicării formei de declarare prin acţiune, acte vamale nu se eliberează;
Declarareaa electronică – presupune procedura când declaraţia vamală se depune la organul
Declarare
vamal în formă electronică, utilizând sistemul informaţional integrat vamal.
3. Declarantul, drepturile şi obligaţiile.
140
Conform art. 1 p. 13) Cod Vamal al Republicii Moldova declarant este orice persoană care
are dreptul de a dispune de mărfuri şi/sau de mijloace de transport, care întocmeşte declaraţia
vamală în numele său sau în al cărei nume este întocmită declaraţia vamală.
Declarantul este obligat:
În baza datelor din declaraţia vamală în detaliu se formează statistica comerţului extern, se
stabilesc şi se încasează taxele vamale.
Noţiunea legală a declaraţiei vamale în detaliu este următoarea: actul unilateral, prin care o
persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa
mărfurile într -o procedură vamală. Declaraţia vamală în detaliu este alcătuită dintr -un
-un set ce
cuprinde numărul de exemplare corespunzător procedurii vamale şi este format din declaraţia
vamală primară şi, după caz, declaraţia(iile) vamală(e) complementară(e).
Prin declaraţie vamală primară înţelegem exemplarele declaraţiei vamale în detaliu utilizate
pentru declararea în detaliu a mărfurilor clasificate la un singur cod tarifar; iar prin declaraţia
vamală complementară – exemplarele declaraţiei vamale în detaliu utilizate împreună cu
exemplarele declaraţiei vamale primare, pentru declararea mărfurilor care se clasifică la coduri
tarifare diferite sau care, deşi se clasifică la acelaşi cod tarifar, prezintă caracteristic i diferite, în
special în ceea ce priveşte originea şi care determină tratamente tarifare preferenţiale diferite.
valiza consulară);
- constituie cadouri către conducătorul statului sau către membrii Guvernului sau
Parlamentului;
6) următoarele mărfuri pentru care se face dovada că nu fac obiectul unor tranzacţii
comerciale:
- decoraţii, distincţii şi premii onorifice, insigne şi medalii comemorative;
- echipament de călătorie, provizii şi alte articole, inclusiv echipament sportiv, pentru uz sau
consum personal, care însoţesc, preced sau urmează călătorul;
- trusouri şi articole de nuntă, articole legate de schimbarea locuinţei, amintiri de familie;
- coşciuge, urne funerare, ornamente funerare şi articole pentru întreţinerea mormintelor şi
monumentelor funerare;
- material publicitar tipărit, instrucţiuni de folosire, liste de preţuri şi alte articole publicitare;
142
persoanelor;
7) mărfurile folosite ca mediu de transport al informaţiilor (suport informatic) cum ar fi
dischete, benzi pentru calculatoare, filme, planuri, casete audio şi vid eo, CD-ROM-uri, care sunt
schimbate în scopul furnizării de informaţii, precum şi mărfurile care sunt complementare la o
livrare anterioară, cum ar fi actualizările bazelor de date sau programelor informatice transmise
gratuit;
8) sateliţii destinaţi lansării:
- la exportul sau importul către locul de lansare în spaţiu;
- în momentul lansării în spaţiu.
9) mărfuri care fac obiectul traficului necomercial între persoane rezidente în zonele de
frontieră (traficul de frontieră).
Declaraţia vamală în detaliu se compune, de regulă, dintr -un
-un set de 8 exemplare consecutive,
de la 1 la 8. În cazul folosirii procedeelor informatice se utilizează formularele alcătuite din
seturi a câte patru exemplare având fiecare dublă utilizare, respectiv exemplarele 1/6, 2/7, 3/8 şi
4/5.
Exemplarele declaraţiei vamale în detaliu pot fi utilizate :
a) în set complet.
b) în set fracţionat
Setul complet se utilizează numai în situaţia în care legislaţia permite ca pentru toate etapele
unei operaţiuni complete (expediere de mărfuri din ţara de plecare, tranzit, introducere de
mărfuri în ţara de destinaţie), să fie completate de la expediere toate exemplarele declaraţiei
vamale în detaliu necesare acestor operaţiuni.
Setul fracţionat se utilizează atunci când pentru fiecare din etapele unei operaţiuni complete
(expediere de mărfuri, tranzit, introducere de mărfuri) se depun separat seturile de exemplare ale
declaraţiilor vamale aferente fiecărei etape.
Exemplarele declaraţiei vamale în detaliu au următoarea destinaţie :
a) exemplarul 1 se păstrează de biroul vamal de expediţie sau export;
b) exemplarul 2 serveşte la colectarea informaţiilor statistice privind exportul;
c) exemplarul 3 revine expeditorului sau exportatorului ,, după acordarea liberului de vamă;
143
d) exemplarul 4 însoţeşte mărfurile expediate sub regimul de tranzit şi este reţinut de biroul
vamal de destinaţie;
e) exemplarul 5 însoţeşte mărfurile aflate în tranzit până la biroul vamal de destinaţie şi este
retrimis biroului vamal de plecare pentru cconfirmarea
onfirmarea încheierii regimului de tranzit;
procedee informatice.
informatice.
Semnătura olografă a declarantului sau a reprezentantului acestuia aplicată pe declaraţia
vamală în detaliu atestată cu ştampila acestuia - conferă documentului caracterul original şi
autentic. Semnătura olografă trebuie să figureze pe exemplarul declaraţiei vamale destinat
biroului vamal.
Exemplarele declaraţiei vamale în detaliu depuse şi înregistrate la biroul vamal nu trebuie să
conţină date ilizibile, ştersături sau rescrieri.
Este interzis colaboratorilor vamali să participe la redactarea sau completarea rubricilor din
declaraţiile vamale în detaliu, altele decât cele destinate uzului oficial al autorităţii vamale.
întreprinzător, aprobat prin Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare
a activităţii de întreprinzător), în baza cărora este întocmită declaraţia vamală respective.
După completarea declaraţiei vamale electronice, aceasta se stochează pe serverul Serviciului
Vamal în SIIV „ASYCUDA World” pe numele postului vamal electronic.
Bibliografie recomandată:
Acte
Acte no
norma
rmattive
ive::
1. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
2. Ordinul Serviciului Vamal nr. 346 din 24.12.2009 referitor la aprobarea
aprobarea Normelor
tehnice privind imprimarea, utilizarea și completarea declarației vamale în detaliu. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2009, nr. 197-200.
3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 904 din 13.11.2013 cu privire la
specia litate:
Literatura generală și de specialitate:
1. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.
Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.
2. Бакаева О.Ю., Матвиенко Г.В. Таможенное право России. Курс лекций. Москва:
Эксмо, 2009.
3. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега -Л,
2012.
4. Завражных М.Л. Таможенное право России. Учеб. пособие 4-е изд. Москва: Омега-
Л, 2011.
5. Основы таможенного дела. Учебник. Под редакцией В.Г. Драганова. Москва: ОАО
Изд-во Экономика, 1998
6. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
«Юриспруденция». под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011.
7. Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3 -е изд. перераб. и доп. Москва:
ЮРАЙТ, 2010.
145
Obiective de referință:
- să definească noțiunea de control vamal;
Repere de conţinut:
1. Noțiuni generale cu privire la controlul vamal.
Controlul vamal este o instituție de bază a dreptului vamal și una din funcțiile importante ale
organelor vamale. Misiunea controlului vamal este condiționată de direcționarea acestuia spre
apărarea valorilor constituționale și anume drepturile și libertățile omului, precum și problemele
securității naționale a țării. Luând în considerație direcția practică și importanța acestei proceduri
vamale, Codul Vamal al Republicii Moldova în art. 1 pct. 21 menționează: „c ontrol vamal ca un
În activitatea practică controlul vamal este strâns legat de perfectarea vamală. Acest fapt
reiese și din prevederile Codului Vamal al Republicii Moldova, unde în art.25 se specifică că:
„mărfurile și mijloacele de transport sunt supuse vămuirii și controlului vamal”. În mod general,
se poate menționa că toate mărfurile și mijloacele de transport trecute peste frontiera vamală a
Republicii Moldova, sunt supuse controlului vamal. Aceasta înseamnă că, controlul vamal se
efectuează chiar și în acele cazuri, când participanții la activitatea economică externă sunt
eliberați de achitarea plăților vamale sau utilizează procedura simplificată de perfectare vamală
(de exemplu, utilizarea „coridorului verde” la trecerea frontierei vamale de către persoanele
fizice).
La etapa actuală de dezvoltare a Republicii Moldova ordinea de trecere a mărfurilor și a
mijloacelor de transport peste frontiera vamală este caracterizată drept una permisivă și nu de
notificare. În acest mod de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală, un rol deosebit îl au
organele vamale ca subiecți ai controlului. Pe de o parte, statul tinde să grăbească și să simplifice
procedura de perfectare a mărfurilor și a mij
mijloacelor
loacelor de transport tr
trecute
ecute peste frontiera vamală,
iar pe de altă parte, să asigure respectarea eficientă a legislației vamale bazându -se pe principiul
selectivității controlului vamal la baza căruia stă utilizarea sistemului de analiză a riscurilor.
Specificul raportului juridic de control vamal constă în statutul juridic special al subiecților
acestuia. Toți participanții la raporturile juridice de acest fel pot fi diferențiați în subiecți care
controlează (organele vamale) și subiecți care sunt controlați (persoanele fizice și juridice).De
rând cu aceste părți, în procesul controlului vamal pot participa și persoane pentru care controlul
nu este un scop în sine, ci contribuie doar, la înfăptuirea lui, folosind pentru aceasta calitățile lor
profesionale.
151
În funcție de participarea la control a organelor vamale ale diferitor state, avem: controlul
vamal unilateral, când este efectuat de organele vamale ale unui singur stat; controlul vamal
bilateral, când este efectuat separat de organele vamale ale fiecărei ţări vecine; controlul vamal
comun, când este efectuat concomitent şi în comun de organele vamale ale ambelor state.
b) persoanele juridice care participă la perfectarea vamală în operațiunea externă concretă –
care oferă informații despre expeditor, destinatarul mărfii, titularul de contract (persoana
răspunzătoare de soluționarea financiară), precum și despre declarant;
c) blocul geografic – afișează codul țării expeditoare și a țării de origine a mărfii la importul
în teritoriul vamal, și codul țării de destinație la exportul mărfii;
d) blocul de transport – conține informație despre mijloacele de transport care au transportat
mărfurile;
e) blocul financiar – conține date referitoare la evaluarea operațiunii de import-export, date
referitoare la condițiile de livrare, timpul sosirii mijloacelor bănești, forma de plată, cursul de
schimb;
f) caracteristicile fiecărui produs în loturi – informații referitoare la denumirea mărfii,
ambalar ea
ea și etichetarea acestuia, greutatea mărfii, companiei producătoare, aplicarea măsurilor
de politică comercială etc. Specificarea acestor blocuri informaționale sau secțiuni, ajută
colaboratorii organelor vamale să efectueze un control corect și total al tuturor rubricilor
declarației vamale în detaliu.
Un alt document este declarația privind valoarea mărfii în vamă, care se prezintă la organul
vamal concomitent cu declarația vamală doar la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal.
Pentru toate datele indicate în declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor şi în documentele
prezentate pentru confirmarea acestei valori, declarantul poartă răspundere în conformitate cu
legislaţia în vigoare. Pentru anunţarea valorii în vamă a mărfurilor introduse se utilizează
tipizatele declaraţiei valorii în vamă DVV-1 şi DVV-2.
Atragem atenția că, pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate, declarantul
este obligat să prezinte organului vamal următoarele acte:
a) contractul aferent tranzacţiei de import şi acordurile adiţionale la el (în cazul în care acestea
au fost încheiate);
b) factura (invoce) sau, în cazul tranzacţiilor condiţional valorice, proforma factura (proforma
invoce);
c) documentele bancare de plată sau alte documente de plată, în cazul achitării prealabile;
d) documentele de transport care au însoţit marfa: CMR (scrisoarea de trăsură internaţională),
Carnetul TIR, Declaraţia de tranzit (T 1), Air bill (fraht), bill of lading (conosament maritim),
Scrisoarea de trăsură pentru transportul internaţional de mărfuri pe cale ferată;
e) contractul (comanda) de acordare a serviciilor de transportare sau factura de expediţie în
cazul în care se impun, potrivit condiţiilor de livrare;
154
f) poliţa sau contractul de asigurare a mărfurilor, în cazul în care acestea au fost asigurate fie
potrivit condiţiilor de livrare, fie la iniţiativa declarantului.
155
de transport: auto, transport pe cale ferată, transport de apă, transport aerian și trans port prin
conducte. Clasificarea mijloacelor de transport are o importanță decisivă pentru efectuarea
controlului vamal și constă în separarea mijloacelor pe grupe, clase sau categorii în funcție de
construcția, scopul sau specificațiile tehnice.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 201 din Codul Vamal al Republicii Moldova
„declarantul şi alţi titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi
reprezentanţii acestora sunt obligaţi să asiste la controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport și
sunt obligate să acorde asistenţă organului vamal la efectuarea controlului mărfurilor şi
mijloacelor de transport”. În cazul când lipsește reprezentatul împuternicit de declarant, drept
reprezentant este considerat persoana fizică care conduce mijlocul de transport. Astfel persoana
care poate asista sau, în unele cazuri, este obligat să asiste la controlul vamal al mărfurilor și
mijloacelor de transport, poate fi: șoferul mijlocului de transport în cazul transportului rutier;
reprezentantul căilor ferate; căpitanul navei sau secundul acestuia la transportarea mărfurilor pe
cale maritimă sau navală; comandantul aeronavei.
Organul vamal este în drept să efectueze controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport în
lipsa persoanelor indicate, dacă:
a) persoanele indicate nu se prezintă în decursul a 10 zile de la prezentarea mărfurilor şi
mijloacelor de transport;
b) sunt puse în pericol securitatea statului, ordinea publică, viaţa şi sănătatea oamenilor,
animalelor, plantelor, întregul mediu, precum şi în alte împrejurări care nu suferă amânare;
c) mărfurile sunt expediate prin poşta internaţională;
d) mărfurile şi mijloacele de transport sunt lăsate pe teritoriul vamal cu încălcarea regimului
vamal;
e) controlul respectiv este efectuat de către echipa mobilă, în cazurile
cazuril e prevăzute de Guvern.
În concluzie, identificăm controlul fizic ca cea mai răspândită formă a controlului vamal. În
procesul desfășurării acestuia se depistează cele mai multe încălcări ale legislației vamale.
Scopul perfecționării tehnologiilor aplicate controlului fizic constau nu doar în crearea
condițiilor pentru accelerarea traficului de mărfuri peste frontiera vamală, dar și în garantarea
asigurării respectării legislației vamale de către toți participanții la activitatea economică externă.
160
Persoana responsabilă din organul vamal împuternicită să efectueze controlul corporal este
obligată:
- să execute hotărârea de efectuare a controlului vamal corporal exact şi în termen,
- înaintea efectuării controlului vamal corporal, să anunţe persoana fizică despre hotărârea
luată, să-i aducă la cunoştinţă hotărârea superiorului organului vamal despre efectuarea
controlului corporal, să-i aducă la cunoștință drepturile şi obligaţiile şi să -i propună să predea
benevol bunurile
bunurile ascunse,
- să explice persoanelor prezente la controlul vamal corporal drepturile şi obligaţiile lor,
- să asigure executarea exactă a cerinţelor legislaţiei Republicii Moldova la efectuarea
controlului vamal corporal,
- să întocmească un proces-verbal al controlului vamal corporal în forma stabilită,
- să aducă la cunoştinţă persoanei supuse controlului conţinutul procesului -verbal.
Totodată, persoana supusă controlului este obligată să respecte toate cerinţele legale cerute de
persoana responsabilă de efectuarea controlului corporal a organului vamal şi are dreptul:
- să fie informată despre decizia de control corporal,
- să facă cunoștință cu drepturile şi obligaţiile sale,
- să prezinte benevol bunurile ascunse,
- să dea explicaţii, să facă demersuri,
- să utilizeze limba vorbită sau să se folosească de serviciile traducătorului,
- să facă cunoștință cu procesul-verbal şi să facă mențiuni în el,
- după finisarea controlului corporal, să facă reclamaţii împotriva persoanelor responsabile a
organului vamal.
Numărul persoanelor ce parti
participă
cipă la controlul corporal trebuie să fie minim, dar nu mai puţin
de 3 persoane. Această regulă se impune din considerentul de a permite efectuarea unei
supravegh eri în procesul efectuării controlului corporal, pentru a exclude producerea unor erori
sau încălcări a legislației.
Procedura de efectuare a controlului corporal se împarte în trei etape interdependente care este
una formală și nu are careva efecte juridice în practică:
- etapa pregătitoare, care constă în aducerea la cunoștință a deciziei şefului organului vamal;
- controlul nemijlocit;
- etapa finală, care include documentarea procedurii de control corporal.
Evidențiem o altă condiţie esenţială a controlului corporal, care se efectuează numai în
încăperi izolate, aflate în zona de control vamal, în care trebuie să fie limitat accesul persoanelor
străine şi să corespundă condiţiilor sanitare şi igienice. În tim pul controlului corporal, accesul
161
folosind anumite criterii stabilite de organele vamale sau la nivel internaţional. Pentru a pune în
aplicare gestionarea riscurilor, organele vamale pot utiliza sisteme electronice adecvate. În
aplicarea tehnicilor de gestionare a riscurilor și de control bazate pe audit ulterior vămuirii,
autoritatea vamală este capabilă să elibereze marea majoritate a transporturilor (până la 80-90%
din totalul importurilor) și să rețină doar loturile de mărfuri potrivite profilurilor de risc
identificate. Restul mărfurilor sunt eliberate imediat, dar în orice moment pot fi supuse
controlului vamal ulterior.
Activitatea de control ulter iior
or prin audit postvămuire este exercitată de echipa de control, care
este formată din cel puţin două persoane cu desemnarea şefului grupului. Componenţa echipei de
control este propusă de şeful subdiviziunii şi aprobată prin ordin de Directorul General al
Serviciului Vamal, şeful biroului vamal, după caz, sau de persoanele împuternicite de aceştia.
Pentru a efectua un control eficient, membrii echipei trebuie să dispună de cunoștințe
aprofundate în următoarele domenii: drept, tehnici și principii contabile, proceduri și norme în
materie de audit, tehnici de comerț exterior, tehnici și proceduri vamale, cunoștințe informatice.
Auditele postvămuire programate sau inopinate se efectuează în baza unui ordin de control.
Înainte de începerea controlului, membrii echipei de control analizează datele şi informaţiile
existente în bazele de date naţionale, respectiv locale, şi le compară cu celelalte informaţii
disponibile referitoare la activitatea persoanei ce urmează a fi controlată.
Efectuarea auditului postvămuire se aduce la cunoştinţă persoanei auditate cu cel puţin 3 zile
lucrătoare înainte de iniţierea controlului, cu excepţia controlului inopinat. Înştiinţarea se
realizează prin comunicarea în scris, printr -un aviz de audit postvămuire/reverificare, care va
cuprinde în mod obligatoriu datele de identificare a membrilor echipei de control şi a persoanei
controlate, temeiul juridic al controlului, data începerii acestuia, perioada ce urmează a fi supusă
controlului şi posibilitatea de a solicita suspendarea temporară a efectuării auditului postvămuire.
Înştiinţarea prealabilă a persoanei stabilite în ţară, se face cu scopul de a nu -i perturba activitatea
curentă şi pentru ca aceasta să fie în măsură să pună la dispoziţia membrilor echipei de audit
postvămuire un spaţiu de lucru adecvat, registrele şi evidenţele financiar -contabile
-contabile sau
înscrisurile, inclusiv cele pe suport informatic, care au legătură directă ori indirectă cu mărfurile
şi cu bunurile ce fac obiectul comerţului extern, să permită accesul la spaţiile de depozitare a
mărfurilor şi bunurilor, asigurând prezenţa persoanelor competente, să pună la dispoziţie datele
şi informaţiile pe care le deţin referitor la acele mărfuri şi bunuri.
În doctrină se evidențiază următoarele forme de control ulterior: control general - care
reprezintă activitatea de verificare a tuturor operaţiunilor vamale pentru o perioadă determinată;
control parţial , care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor operaţiuni vamale
164
pentru o perioadă determinată; control repetat , care reprezintă activitatea de verificare în cazul în
care rezultatele controlului ulterior exercitat anterior sunt neconcludente, incomplete sau
nesatisfăcătoare, ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne de
încălcare vamală/fiscală şi prin urmare, se impune un nou control ulterior. Controlul poate fi
efectuat la sediul şi în încăperile titularului mărfurilor sau ale reprezentantului său, ale oricărei
persoane legate direct sau indirect, cu titlu profesional, de aceste operaţiuni ori ale oricărei
persoane care dispune de documentele respective, cu excepţia încăperilor utilizate exclusiv în
scop de domiciliu şi reşedinţă, sau la sediul organelor vamale .
În cazul în care persoana controlată nu dispune de sediu sau de încăpere, ce poate fi utilizată
pentru efectuarea auditului postvămuire ori sediul se află
afl ă la adresa de domiciliu ssau
au în alte cazuri
în care nu există condiţii optime de lucru, această activitate se poate desfăşura la sediile
autorităţii vamale din care fac parte membrii echipei de control.
Auditul postvămuire se efectuează în orele de lucru ale organului vamal şi ale persoanei
juridice sau fizice controlate. Drept principii de desfășurare a controlului ulterior sunt
următoarele: alegerea unui comportament ferm, dar politicos față de persoanele intervievate,
tenacitate pentru a ajunge la concluzii pertinente, instaurarea unui climat de cooperare,
clarificarea tuturor neconcordanțelor, formularea unor întrebări clare într -o ordine logică și
inițiativă în analiza documentelor.
Perioada de desfăşurare a auditului postvămuire nu trebuie să depăşească 2 luni de la data
iniţierii acestuia. În cazuri întemeiate şi justificate documentar, termenul auditului postvămuire
cu cel mult 4 luni sau sistarea auditului postvămuire.
poate fi prelungit cu
În situaţiile în care există indicii că, în spaţiile de producţie, depozitare, comercializare sau în
mijloacele de transport se găsesc mărfuri pentru care nu s -au respectat reglementările vamale ori
alte dispoziţii aplicabile, iar acţiunea de control nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată în
următoarea zi lucrătoare, spaţiile în cauză trebuie sigilate cu întocmirea, procesului -verbal de
sigilare/desigilare. Totodată, echipa de control are dreptul să ridice în scopul protejării ori evitării
distrugerii documente, acte, înscrisuri, inclusiv electronice pe suport informatic, registre şi
documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii obligaţiilor
vamale rezultate din raporturile juridi ce cu autoritatea vamală.
La finalizarea controlului, persoana fizică sau reprezentantul persoanei juridice are obligaţia
să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie
membrilor echipei de control toate documentele şi informaţiile solicitate, care au legătură cu
obiectul controlului. În declaraţie se va menţiona şi faptul că, au fost restituite toate documentele
solicitate şi puse la dispoziţie de persoana fizică sau reprezentantul persoanei juridice.
165
O altă formă a controlului ulterior, după cum am menționat este activitatea de reverificare a
declarațiilor vamale care se realizează de către Direcţia control ulterior şi secţiile control ulterior
în mod selectiv.
Pentru realizarea reverificării declaraţiilor vamale, subdiviziunile birourilor vamale emitente
vor asigura transmiterea acestora în adresa subdiviziunilor, după validare, împreună cu setul de
documente anexat la ele (numerotate, cusute şi sigilate în modul corespunzător). Restituirea
declaraţiilor vamale se va efectua după reverificarea selectivă a acestora în termen de 30 de zile
de la data recepţionării. Termenul reverificării declaraţiilor vamale poate fi prelungit în cazuri
justificate, de către şeful organului de control ulterior cu cel mult 30 de zile.
La depistarea neregulilor sau încălcărilor legislaţiei vamale/fiscale, la finalizarea reverificării
uneia sau mai multor declaraţii vamale, personalul desemnat cu atribuţii de efectuare a
reverificării, va întreprinde acţiuni de regularizare a situaţiei prin întocmirea unui proces -verbal
de reverificare a declaraţiilor vamale şi, după caz, a deciziei de regularizare.
Procesul-verbal de reverificare a declaraţiei vamale reprezintă un document de forma stabilită
de Serviciul Vamal, întocmit de colaboratorul vamal al organului care a exercitat reverificarea
declaraţiei vamale, în care se consemnează rezultatele controlului. În procesul -verbal de
reverificare a declaraţiei vamale se vor descrie obiectiv, clar şi exact încălcările legislaţiei şi
măsurile de politică economică cu referire la informaţiile, datele, documentele probatorii, fiind
indicate actele normative încălcate.
În rezultatul auditului ulterior vămuirii autoritățile vamale pot beneficia de o imagine mai
amplă cu privire la tranzacții pe o perioadă mai lungă de timp.
admitere temporară sau perfecţionare pasivă, ele rămân sub supraveghere vamală, ceea ce este
caracteristic, de altfel, pentru toate regimurile vamale suspensive.
Legislația Republicii Moldova prevede mărfurile care sunt supuse supravegherii vamale, și
anume:
- mărfurile, mijloacele de transport şi bunurile nevămuite la intrarea în ţară;
- mărfurile şi bunurile aflate în regimuri suspensive;
- navele sub pavilion străin şi aeronavele străine, pe timpul staţionării în apele teritoriale sau
în porturi şi, după caz, pe aeroporturi;
- mărfurile care au beneficiat de tratamente tarifare favorabile şi au fost puse în liberă
circulaţie cu acordarea de facilităţi fiscale şi vamale.
Supravegherea vamală se realizează prin una sau mai multe din operaţiunile de mai jos:
- ţinerea operativă a evidenţei mărfurilor şi bunurilor supuse regimului vamal prin înscrierea
lor în registrele sau documentele vamale. În condiţiile stabilite de Serviciul Vamal, evidenţa
operativă poate fi ţinută şi în formă electronică;
- aplicarea de sigilii vamale la mărfurile, bunurile şi mijloacele de transport supuse regimul ui
vamal, precum şi la accesul în spaţiile în care acestea se găsesc. Sigiliile vamale se aplică la uşi,
ferestre sau la alte sisteme de închidere a mijloacelor de transport. Coletele trebuie să fie
ambalate astfel încât să nu se poată pătrunde la conţinutul lor fără ruperea sigiliului sau fără a
lăsa urme vizibile. În vederea sigilării, mijloacele de transport şi spaţiile trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii: a) construcţia să permită scoaterea sau introducerea de bunuri numai prin
deschideri care pot fi sigilate; b) construcţia să fie suficient de solidă pentru a nu permite
spargerea pereţilor, podelelor sau acoperişului, fără a lăsa urme vizibile; c) construcţia să nu
permită scoaterea, în întregime sau în parte, a pereţilor, podelelor sau acoperişului şi repunerea
lor la loc fără a lăsa urme vizibile; d) uşile, ferestrele şi conductele pentru mărfurile în stare
lichidă sau gazoasă să fie prevăzute cu inele sau alte dispozitive care să permită aplicarea cu
uşurinţă a sigiliilor vamale. Republica Moldova ar putea aplica practica internațională și să
utilizeze monitorizarea electronică, prin aplicarea sigiliilor electronice (de exemplu Iordania).
- efectuarea de verificări selective inopinate la mijloacele de transport încărcate cu mărfuri
nevămuite sau aflate în tranzit;
- stabilirea de posturi permanente sau temporare, fixe sau mobile, la locul de acces al
persoanelor în porturi şi aeroporturi, la scara navelor şi aeronavelor, în depozite sau în alte locuri
unde se află mărfuri şi alte
a lte bunuri supuse vămuirii, precum şi la mijloacele de transport;
168
Bibliografie recomandată:
Acte
Acte no
norma
rmattive
ive::
1. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
2. Convenția Internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere.
Geneva. 21 octombrie 1982. http://www.customs.gov.md/ro/content/tratate-internationale-
domeniul-vamal.
domeniul-vamal.
3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova. nr. 1144 din 03.11.2005, cu privire la
aprobarea Concepției sistemului de administrare a riscurilor în Serviciul Vamal. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 11.11.2005, nr. 151-153.
4. Ordinul Departamentului Vamal despre aprobarea şi punerea în aplicare a
Regulamentului cu privire la zona de control vamal nr. 158-O din 04.08.2003. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 22.08.2003, nr.186-188/250.
specia litate:
Literatura generală și de specialitate:
1. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
2. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.
Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.
170
3. Капранов А.В. Основы таможенного дела. Курс лекций. Выпуск 3. Таможенное
оформление. Таможенный контроль. Нижний Новгород: Издательство Волжской
государственной академии водного транспорта, 1999. 113 с.
4. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
«Юриспруденция». под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011.
«Юриспруденция».
5. Таможенный контроль. Учебник. Под общ. ред. В. А. Шамахова. Москва: Софт
Издат, 2006. 283 c.
6. Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3 -е изд. перераб. и доп. Москва:
ЮРАЙТ, 2010.
7. Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5 -е изд., переработ. и доп. Москва:
Юрайт, 2011.
171
Obiective de referință:
- să explice esența și conținutul metodelor de determinare a valorii în vamă a mărfii;
- să distingă condițiile de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii
în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă;
- să caracterizeze condițiile de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă a
mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa identică sau similară;
- să identifice condițiile de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii
în baza costului unitar sau a valorii calculate;
- să analizeze drepturile și obligațiile declaranților și a organelor vamale la
determinarea valorii în vamă a mărfii;
- să aprecieze rolul evaluării vamale în cadrul realizării operațiunilor de import -export.
Repere de conținut:
1. Noţiunea şi sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfi i.
Aplicarea tarifului vamal, eficienţa măsurilor tarifare de reglementare a activităţii comerciale
externe, armonizarea lor şi corespunderea regulilor şi normelor internaţionale sunt determinate
de regulile ce stabilesc ordinea de determinare a bazei de calcul a plăţilor vamale, adică depind
de valoarea mărfii utilizată în calitate de bază impozabilă, respectiv valoarea mărfii în vamă.
Este importantă determinarea valorii mărfurilor în vamă din motiv că taxa vamală se calculează
și se percepe în baza valorii mărfurilor determinate în vamă.
Valoarea mărfii în vamă este valoarea care se folosește ca punct de plecare (bază) pentru
calcularea taxelor vamale ad valorem și altor plăți (TVA, accizele, taxa pentru procedurile
vamale).
Definiţia legală a valorii în vamă a mărfii este dată de Legea Republicii Moldova cu privire la
tariful vamal, care în art. 2 stipulează că: „valoarea în vamă a mărfii - valoarea mărfii introduse
pe sau scoase de pe teritoriul vamal, stabilită în scopul perceperii drepturilor de import”.
În doctrină este întâlnită următoarea definiţie a valorii în vamă: „expresia prin care se
desemnează valoarea ce serveşte ca bază pentru calcularea taxelor vamale, principalul element ce
se ia în considerare la efectuarea unor asemenea calcule este preţul mărfii”.
O altă definiţie o întâlnim la autorul Draganov V.G. și anume: „valoarea în vamă este acea
valoare a mărfii care se foloseşte în scopul impunerii vamale, adică în calitate de bază pentru
calculul taxelor vamale ad valorem, accizelor, TVA şi a taxelor pentru procedurile vamale.
172
Din analiza acestor definiţii apare logic întrebarea: care anume este valoarea mărfii ce poate fi
luată ca bază de calcul pentru plăţile vamale? După cum ştim, referitor la valoarea mărfii sunt
întâlnite mai multe categorii de definire, începând de la valoarea de producţie (înțelegându -se
cheltuielile necesare pentru producerea mărfii date) şi terminând cu valoarea ei pe piaţă (preţul
cu care se vinde cumpărătorului). Astfel, este evident faptul că la anumite etape de mişcare a
mărfii de la producător la cumpărător valoarea sa va fi diferită, adică vor fi adăugate anumite
componente.
Valoarea în vamă a mărfii care se foloseşte pentru calcularea drepturilor de import (export) la
trecerea lor peste frontiera vamală se formează la o anumită etapă de circulaţie a mărfii şi include
ajustările (cheltuielile) specifice acestei etape (cheltuieli de transport, de asigurare, costul
conteinerelor, ambalajului etc.). Așadar, valoarea în vamă este alcătuită din valoarea mărfii
(valoarea de producţie) plus cheltuielile suportate de cumpărător în cadrul operaţiunilor
comerciale externe.
Potrivit articolului 5 din Legea cu privire la tariful vamal a Republicii Moldova, sistemul de
determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile introduse pe sau
scoase de pe teritoriul vamal. Modul de aplicare a sistemului de determinare a valorii în vamă a
mărfurilor se stabileşte de către Guvern în baza prevederilor Legii cu privire la tariful vamal şi
ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Funcţiile valorii în vamă sunt:
1. Baza de calcul pentru taxele vamale şi pentru alte taxe cu caracter fiscal. Această funcţie
este expres stabilită în Codul Vamal al Republicii Moldova. Astfel, în conformitate cu art. 122
din Codul Vamal al Republicii Moldova, valoarea în vamă a mărfurilor constituie baza de calcul
a taxei vamale, a taxei pe valoare adăugată, a accizului şi a taxei pentru proceduri vamale.
Reprezentând baza de calcul a taxelor vamale, valoarea în vamă este compusă din următoarele
elemente:
- Preţul mărfii efectiv plătit sau de plătit.
- Cheltuieli de transport.
- Costul ambalajelor. Dacă cumpărătorul trebuie să plătească pentru ca marfa să fie ambalată
într-un mod special şi dacă vânzătorul nu a inclus această cheltuială în preţul său de vânzare, iar
acest cost este facturat separat de cumpărător sau este plătit unei alte persoane sau este efectuat
chiar de cumpărător, acest element trebuie semnalat vămii pentru determinarea valorii în vamă.
- Aporturile. Prin această categorie de cheltuieli se înţeleg toate elementele care sunt furnizate
la un preţ redus sau fără plată vânzătorul sau fabricantului în măsura în care preţul efectiv plătit
nu include aceste cheltuieli. Spre exemplu: materii prime, etichete , utilaje, matriţe, forme, piese
173
de schimb. Aceste cheltuieli fac parte din valoarea în vamă şi trebuie declarate în momentul
importului mărfurilor.
- Redevenţele şi drepturile de licenţă. Adică plățile de orice fel primite pentru utilizarea sau
dreptul de a utiliza orice drept de autor pentru lucrări literale, de artă sau științifice, inclusiv
filme cinematografice, pentru orice brevet, marcă, desen sau model, pentru orice plan, formulă
sau procedee secrete, precum și pentru utilizarea sau dreptul de a uti liza echipamente industriale,
comerciale sau științifice sau pentru informații privind experiența industrială, comercială sau
științifică.
- Alte plăţi. Există situaţii când dispoziţiile speciale sunt prezente într -o
-o vânzare. Aceste
dispoziţii pot influenţa preţul de vânzare şi implicit valoarea în vamă.
2. Măsura de control pentru comerţul exterior. În funcţie de interesele de control la import
sau la export, aceste măsuri se referă la contingenţe sau la plafoane valorice. Această funcție are
o răspândire mai largă pe plan internațional, deoarece la realizarea controlului pentru comerțul
exterior statele utilizează alte măsuri, de exemplu măsuri netarifare ca licențierea și cotarea.
Pentru ca aceste măsuri să fie eficiente, este necesar să existe un element de cuantificare unanim
acceptat.
3. Instrument de negociere în acordurile internaţionale. Utilizarea unui sistem de evaluare
comun între statele participante la acorduri internaţionale face ca reducerile de taxe (concesiile
tarifare) să producă aceleaşi efecte în ambele părţi. Utilizarea unor sisteme diferite de evaluare
poate duce la anularea efectelor urmărite iniţial la încheierea acordurilor economice.
4. Instrument prin care se realizează statistica de comerţ exterior. Conform articolului 322
din Codul Vamal al Republicii Moldova, sursele de date pentru statistica vamală sunt
documentaţia şi informaţia prezentate pentru vămuire şi efectuarea controlului vamal. Organele
vamale adună, în baza declaraţiilor vamale, şi prelucrează date despre trecerea măr furilor peste
frontiera vamală, prezintă informaţii autorităţilor publice centrale, conform legislaţiei (articolul
321, alin. 1 Cod Vamal). Pentru a realiza comparabilitatea datelor statistice este necesar ca
statistica de comerţ exterior să fie realizată pe baza aceloraşi principii de evaluare.
Determinareaa originii mărfurilor. Acordarea concesiilor tarifare se realizează în
5. Determinare
conformitate cu reguli de origine bine determinate. Unele dintre aceste reguli se referă la
noţiunea de valoare în vamă.
6. Efectuarea calculelor de eficienţă în cadrul schimburilor internaţionale. Utilizarea
Efectuarea
aceloraşi reguli pentru evaluarea mărfurilor permite importatorilor şi exportatorilor să cunoască
înaintea efectuării operaţiunilor de import sau export cuantumul taxelor vamale şi a altor taxe la
care vor fi supuse mărfurile lor atât în țara de import cât și în țara în care acestea vor fi exportate.
174
Această funcție este binevenită în etapa actuală de dezvoltare a relațiilor economice externe,
pentru că facilitează și permite agenților economici să facă unele calcule concrete, ceea ce ar
favoriza o dezvoltare stabilă atât a agenților economici, cât și a statului în general.
Atunci când întocmește declarația vamală importatorul trebuie, de regulă, să justifice valoarea
în vamă prin prezentarea facturii comerciale însoțită cel mai adesea de toate documentele
confirmative. Valoarea în vamă este declarată prin intermediul unui formular special numit
„Declarația valorii în vamă”, depus cu declarația vamală în detaliu la momentul vămui rii
mărfurilor. Declarația de valoare în vamă constituie un document în care declarantul oferă
informațiile necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate.
Valoarea în vamă se stabilește pe baza declarației de valoare în vamă depusă de titularul
regimului sau reprezentantul său, fie că declarația se face în scris, fie prin utilizarea unui
procedeu informatic aprobat de autoritatea vamală. În cazul în care este necesar a confirma
valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să
prezinte datele respective.
respective.
Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept
să determine valoarea în vamă a mărfii prin alte metode prevăzute. În cazul în care apare
necesitatea de a preciza valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul este în drept să ceară
autorităţii vamale să i se elibereze marfa declarată, cu gajarea anumitor bunuri ori cu garanţia
unei bănci, sau să plătească taxa vamală stabilită de către autoritatea vamală.
Organele vamale sunt cele care apreciază just valoarea mărfurilor, indiferent de documentele
prezentate de către declarant, deoarece în cele mai dese cazuri decl
declarantul
arantul încearcă să diminueze
sau să ascundă anumite criterii de evaluare a mărfii , pentru a beneficia de taxe mai mici, prin
anumite falsuri înscrise în documentele de proveniență. Totodată, subevaluarea bunurilor
importate de către orice țară este un fenomen observat zi de zi de cei implicați în comerțul
internațional. Cu toate acestea, motivele din care mărfurile exportate din anumite țări sunt
însoțite de facturi care indică o valoare scăzută, nu sunt încă pe deplin înțelese. A fost presupusă
o legătură cu scăderea nivelului taxelor și impozitelor în țările de import.
Informaţia prezentată de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii constituie un secret
comercial și poate fi utilizată de autoritatea vamală exclusiv în scopuri vamale şi nu poate fi
transmisă terţelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Pentru divulgarea informaţiei ce
constituie un secret comercial, autoritatea vamală poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
Legislaţia Republicii Moldova referitoare la sistemul de determinare a valorii în vamă a
mărfurilor se bazează pe principiile internaţionale de evaluare cuprinse în Acordul cu privire la
aplicarea art. VII al GATT. Obiectivele strategice ale Acordului sunt: punerea în aplicare a
175
176
177
2. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţ iei cu marfa
respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit .
Această valoare nu este pur și simplu prețul folosit, dar prețul care este plătit sau de plătit de
către cumpărător cu ajustările necesare în funcție de sumele care se adaugă sau se scad. Astfel,
preţul efectiv plătit sau de plătit este plata totală efectuată sau de efectuat de cumpărător
vânzătorului sau în beneficiul acestuia, pentru mărfurile importate. Plata nu trebuie să fie făcută
obligatoriu în bani, ea ar putea fi făcută prin scrisori de credit sau instrumente negociabile.
Termenul „plătit sau de plătit” are semnificaţia că mărfurile pot fi plătite fie înainte de momentul
evaluării, fie după acest moment.
Legislaţia Republicii Moldova stabilește că la determinarea valorii în vamă a mărfii în baza
valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea
tranzacţiei se includ următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în
valoarea mărfii:
a) Cheltuieli pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a
mărfii pe teritoriul vamal:
Cheltuielile aferente asigurării la categoria dată se include costul asigurării pe parcursul
transportării mărfii şi în cadrul operaţiunilor de încărcare -descărcare, depozitare a mărfii
intervenite pe parcursul transportului.
tr ansportului.
178
3. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă
identică sau similară.
Dacă valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată în baza valorii tranzacţiei, succesiv se
vor aplica metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă
identică (metoda 2), iar când nu este posibilă nici aplicarea metodei respective, în baza valorii
tranzacţiei cu marfă similară (metoda 3).
Pentru a înţelege mecanismul de aplicare a metodelor citate este necesară clasificarea
noţiunilor „mărfuri identice” şi „mărfuri similare”. Art.12 al Legii Republicii Moldova cu
privire la tariful vamal defineşte „mărfurile identice” astfel: „se consideră identice mărfurile care
se aseamănă în toate privinţele cu marfa evaluată, inclusiv în ce privește: caracteristicile fizice;
calitatea mărfii şi reputaţia ei pe piaţă; țara de origine; producătorul”. Deosebirile neesenţiale de
exterior nu pot constitui temei pentru includerea mărfurilor în categoria celor neidentice dacă în
celelalte privinţe aceste mărfuri corespund cerinţelor prevăzute mai sus.
La rândul său, art.13 al Legii Republicii Moldova cu privire la tariful vamal defineşte
noţiunea de marfă similară astfel: „se consideră similare mărfurile care deşi nu sunt identice au
caracteristici asemănătoare şi se constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite să
îndeplinească aceleaşi funcţii ca şi marfa evaluată şi să fie interschimbabile din punct de vedere
comercial”. La determinarea similitudinii mărfurilor se iau în considerare următoarele
caracteristici: calitatea, existenţa mărcii comerciale, reputaţia pe piaţă; țara de origine;
producătorul.
181
Evidențiem că numai mărfurile produse în aceeaşi ţară în care sunt produse mărfurile de
evaluat pot fi luate în considerare ca identice sau similare cu aceste mărfuri. Mărfurile produse
de alte persoane decât cele care au produs mărfurile de evaluat nu sunt luate în considerare decât
dacă nu există mărfuri identice sau similare produse de producătorul mărfurilor de evaluat.
Mărfurile care încorporează sau comportă lucrări de inginerie, de studii de artă şi design ori de
planuri sau schiţe executate în ţara de import nu sunt considerate ca mărfuri identice sau
similare.
Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau
similară se aplică în cazul când marfa identică sau similară:
- este vândută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;
- este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care
urmează a fi evaluată;
- este introdusă aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale. Dacă
marfa identică sau similară a fost introdusă în altă cantitate şi/sau în alte condiţii comerciale,
declarantul trebuie să rectifice corespunzător valoarea în vamă a mărfii anunţate de el, ținând
cont de aceste deosebiri şi să confirme prin acte datele prezentate.
În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată
valoarea uneia din câteva tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică
valoare a tranzacţiei.
4. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza costului unitar al mărfii sau a
valorii calculate.
În cazul metodelor precedente, baza de determinare a valorii în vamă o constituie preţul
tranzacţiei şi anume: valoarea tranzacţiei cu marfa respectivă (metoda 1), valoarea tranzacţiei cu
marfa identică (metoda 2), valoarea tranzacţiei cu marfa similară (metoda 3). Însă se pot ivi
astfel de situaţii când este imposibil a folosi valoarea tranzacţiei sau, în general, o astfel de
valoare lipseşte. În asemenea cazuri, pentru determinarea valorii în vamă, se aplică alte metode
prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal şi anume metoda 4 sau 5. Aplicarea acestor
metode poate fi efectuată în orice consecutivitate la dorinţa declarantului.
Legea cu privire la tariful vamal prevede că „dacă marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa
de evaluat) este vândută în ţara de import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a
acestei mărfi, se va baza pe preţul unitar corespunzător vânzării acestei mărfi ori vânzării mărfii
identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu
182
importul mărfii de evaluat către persoane care nu sunt în relaţii de interdependenţă cu vânzătorul
şi cu condiţia deducerii:
- comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit,
beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vânzărilor de mărfuri de aceiaşi clasă sau de acelaşi
tip;
- cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielile conexe
suportate pe teritoriul Republicii Moldova;
- impozitelor şi taxelor posibile de plată în legătură cu importul sau vânzarea
mărfurilor”.
Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau
similară nu este vândută la momentul sau aproape la momentul introducerii mărfii de evaluat,
valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care aceste mărfuri se vând în starea în care au
fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea mai apropiată momentului introducerii
mărfii de evaluat, însă nu mai târziu de 90 de zile de la această dată.
Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau
similară nu este vândută în starea în care au fost importate, la solicitarea declarantului, valoarea
în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare partidă de mărfuri introduse, după
prelucrarea ulterioară,
ulterioa ră, a fost vândută către persoane care nu sunt în relaţii de interdependenţă cu
vânzătorul.
Următoarea metodă de stabilire a valorii mărfii este prevăzută în art.16 al Legii cu privire la
tariful vamal, și se va baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzând:
- valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru
producerea mărfii;
- volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei în cuantumul
vânzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de
producători cu destinaţia ţării de import;
- orice cheltuieli pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a
mărfii pe teritoriul vamal. Pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform acestei
metode, este necesară informaţia referitoare la cheltuielile de producţie, care poate fi găsită
numai în afara ţării de import.
Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să
prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a
determina valoarea calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în
scopul determinării valorii în vamă a acesteia, poate fi verificată în altă ţară de autoritatea
183
Bibliografie recomandată:
Acte
Acte no
norma
rmattive
ive::
1. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 600 din 14.05.2002 cu privire la aprobarea
Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul
republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.05.2002, nr. 66-68.
3. Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii
combinate a mărfii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.08.2014, nr. 231
231-237/529.
specia litate:
Literatura generală și de specialitate:
1. Erhan I., Cârnaț T. Drept vamal comunitar. Chișinău: Print -Caro SRL, 2011.
2. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
3. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.
Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.
4. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега -Л,
2012.
5. Основы таможенного дела. Учебник. Под редакцией В.Г. Драганова. Москва: ОАО
Изд-во Экономика, 1998.
6. Сидоров В.Н., Таможенное право, учебник для бакалавров, Москва: ЮРАЙТ, 2013
7. Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5-е изд., переработ. и доп. Москва:
Юрайт, 2011.
185
Obiective de referință:
- să definească răspunderea vamală ca formă a răspunderii sociale;
- să identifice tipurile răspunderii în dreptul vamal;
- să definească noțiunea de contravenție vamală;
- să analizeze procedura examinării cazurilor de contravenție vamală;
- să analizeze răspunderea pentru infracțiunile în domeniul activității vamale;
- să elaboreze un proces verbal de constatare a contravenției vamale.
Repere de conținut:
1. Noţiunea şi tipurile răspunderii în dreptul vamal.
Răspunderea în cadrul dreptului vamal este un tip distinct al răspunderii juridice, care reiese
din competențele atribuite de legislație organelor vamale. Astfel, una din pârghiile de bază ale
organelor vamale este atragerea la răspundere a persoanelor ce se fac vinovate de comiterea
diferitor încălcări în sfera activității vamale, fie că este vorba de persoane fizice, fie de persoane
juridice, participanți la activitatea economică externă.
În cadrul dreptului vamal sunt cunoscute mai multe tipuri de răspundere. Pentru comiterea
contravenției vamale, care în sensul legislației vamale înseamnă încălcarea reglementărilor
vamale săvârșită prin acţiuni sau inacţiuni, persoanele sunt sancționate fie conform Codului
Contravenţional, fie conform Codului Vamal.
Încălcarea reglementărilor vamale este cel mai întâlnit tip de fapte ilicite care atentează la
relaţiile sociale reglementate de normele stabilite de legislaţia vamală. Astfel de încălcări sunt
recunoscute acţiunile sau inacţiunile ilegale ale persoanelor care atentează la reglementările
stabilite de legislaţia vamală, precum şi la prevederile tratatelor internaţionale la care R epublica
epublica
Moldova este parte, controlul asupra executării cărora este pus pe seama organelor vamale,
respectiv în ce priveşte aplicarea regimurilor vamale, controlul vamal şi perfectarea vamală a
mărfurilor şi mijloacelor de transport deplasate peste frontiera vamală, încasarea plăţilor vamale
etc.
În cazul comiterii infracțiunilor vamale, contrabanda și eschivarea de la achitarea plăților
vamale, persoanele sunt atrase la răspundere penală conform Codului Penal al Republicii
Moldova.
Totodată, un tip distinct al răpunerii vamale este răpunerea organelor vamale și angajaților
vamali. Astfel, organele vamale și persoanele cu funcții de răspundere, în calitate de participanți
186
anumit prejudiciu). În acest caz, autoritatea vamală va purta răspundere, iar colaboratorul vamal
nu.
Totodată, colaboratorii vamali, dar şi alți angajaţi ai organului vamal, pentru decizii şi acţiuni
ilegale sau pentru inacţiune, pot fi sancţionaţi disciplinar, contravențional, penal sau li se aplică
alte sancţiuni în conformitate cu legislaţia (de ex. răspunderea materială).
formalităţi vamale, pentru mărfurile sau tranzacţiile care constituie obiectul încălcării, când
faptul dat este stabilit de legislaţie.
6. Când o persoană comite două sau mai multe încălcări ale reglementărilor vamale, pedeapsa
este aplicată pentru fiecare încălcare separat, fără absorbţia sancțiunii celei mai reduse de către
sancţiunea cea mai aspră.
Prescripţia înlătură răspunderea contravenţională şi răspunderea materială. Termenul de
prescripţie a răspunderii contravenţionale este de 3 luni, iar pentru răspunderea materială de 1 an.
Termenul de prescripţie curge de la data săvârșirii contravenţiei. În cazul contravenţiei continue
şi contravenţiei prelungite, termenul de prescripţie curge de la data săvârșirii ultimei acţiuni sau
inacţiuni.
În aceste sens, se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvârșirea
neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii contravenţionale. În cazul contravenţiei continue nu
există pluralitate de contravenţii. Contravenţia continuă se consumă în momentul încetării
acţiunii sau inacţiunii contravenţionale sau al survenirii unor evenimente care împiedică această
activitate. Se consideră contravenţie prelungită fapta săvârșită cu o unică intenţie, caracterizată
prin două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice comise cu un singur
scop, alcătuind în ansamblu o contravenţie.
Cât priveşte componenţa încălcării reglementărilor vamale aceasta este o construcţie logică,
care reflectă caracteristicile esenţiale ale anumitor acte antisociale în domeniul activităţii vamale.
Totalitatea semnelor componenţei încălcării regulilor vamale constituie o condiţie necesară şi
suficientă pentru a califica anumite acţiuni ca încălcări ai reglementărilor vamale.
Componenţa de încălcare a reglementărilor vamale ca orice alte tipuri de încălcări care
următoarele semne caracteristice: obiectul încălcării reglementărilor vamale, latura obiectivă,
latura subiectivă şi subiectul încălcării.
La sancţionarea încălcărilor reglementărilor vamale urmează a fi luate în considerare nivelul
şi caracterul de participare al fiecărei persoane la comiterea încălcării respective. Persoanele
fizice sunt pasibile de răspundere pentru contravenţii vamale dacă la data comiterii lor au
împliniţi 16 ani.
Contravenţiile vamale cu răspundere contravenţională. Conform Codului contravenţional,
Serviciul Vamal examinează contravenţiile prevăzute la art.79 alin.(3), art.265, 287, 2871, 2872,
2873.
Articolul 79 alin.(3) se referă la încălcarea legislaţiei privind donarea de sânge şi anume
scoaterea ilicită din ţară a sângelui donat, a derivatelor de sânge şi a preparatelor din el.
189
privire la controlul asupra respectării legalităţii în cadrul efectuării actelor de procedură sau
cercetării cazurilor de contravenţie vamală se informează persoana vizată în decizia asupra
cazului de contravenţie vamală.
Temei pentru anularea sau modificarea deciziei organului vamal privind aplicarea de
sancţiune ori privind clasarea dosarului de contravenţie vamală sunt:
a) procedura sau cercetarea unilaterală sau incompletă a cazului;
b) necorespunderea concluziilor, expuse în decizie, circumstanţelor cazului;
c) încălcarea serioasă a cerinţelor procedurale, încălcarea legislaţiei cu privire la procedura
contravenţională prin emiterea deciziei de către un colaborator vamal neîmputernicit sau prin
crearea de piedici, în pofida voinţei contravenientului, participării la cercetarea cazului a
avocatului sau a reprezentantului contravenientului, precum şi alte cazuri de violare a drepturilo r
legale ale participanţilor la procedură în cazul de contravenţie vamală sau la cercetarea lui, dacă
această violare a împiedicat examinarea multilaterală a cazului şi a influenţat sau ar fi putut
influenţa emiterea unei decizii juste;
d) calificarea incorectă a faptei, neaplicarea sau aplicarea incorectă a sancţiunilor prevăzute de
legislație.
Plângerea împotriva deciziei organului vamal în cazul de contravenţie vamală se examinează
în termen de o lună de la data parvenirii ei la Serviciul Vamal. Term enul de examinare a
plângerii poate fi prelungit cu titlu de excepţie de către conducerea Serviciului Vamal, dar nu
poate depăşi 3 luni, fapt despre care este încunoştinţat reclamantul.
Ce ține de recursul procurorului, acesta este examinat în termen de 10 zile de la data
parvenirii lui la Serviciul
Serviciul Vamal.
Depunerea plângerii sau declararea recursului suspendă executarea deciziei organului vamal
în cazul de contravenţie vamală. Totodată, Serviciul Vamal poate suspenda examinarea plângerii
dacă:
a) materialele cazului de contravenţie vamală, decizia asupra căruia a fost atacată, au fost
solicitate de organul de urmărire penală în legătură cu pornirea procedurii penale sau cu
efectuarea urmăririi penale;
b) materialele cazului de contravenţie vamală sunt examinate de procuror în ordine de
supraveghere.
În cazul dat angajatul Serviciului Vamal care examinează plângerea emite o decizie privind
suspendarea examinării, despre care fapt este informat reclamantul.
192
Legislația vamală prevede că contestaţia împotriva deciziei organului vamal privind aplicarea
de sancţiune cu răspundere contravenţională se depune în conformitate cu prevederile Codului
contravenţional.
Astfel, conform articolului 448 al Codului contravențional î n decursul a 15 zile de la data
aducerii la cunoştinţă a faptului încheierii procesului-verbal cu privire la contravenţie,
contravenientul, victima sau reprezentantul acestora, procurorul sunt în drept să-l contesteze în
instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea din care face parte agentul
constatator.
Contestaţia împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie se depune la autoritatea din
care face parte agentul constatator. În cel mult 3 zile de la data depunerii contestaţiei, agentul
constatator expediază în instanţă contestaţia şi dosarul cauzei contravenţionale. În cazul omiterii
termenului de 15 zile menționat mai sus, din motive întemeiate, persoana faţă de care a fost
pronunţată hotărârea poate
poate fi repusă în termen, la cerere, de către autoritate
autoritateaa (persoana cu funcţie
de răspundere) împuternicită să examineze contestaţia.
Contestaţia depusă conform procedurii menționate suspendă executarea sancţiunii
contravenţionale aplicate.
Codul penal”. Astfel, la moment, în legislaţia Republicii Moldova la categoria infracţiuni vamale
sunt atribuite infracţiunea de contrabandă, articolul 248 Cod penal şi eschivarea de la achitarea
plăţilor vamale – articolul 249 Cod penal, ambele infracţiuni fiind incluse în capitolul X al
Codului penal – infracţiuni economice.
Astfel, articolul 248 Cod penal, în primul alineat stabilește calificativele pentru infracțiunea
de contrabandă, și anume: „Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor,
obiectelor şi a altor valori în proporţii mari, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el,
prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a
documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare
neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.”
Alineatul (2) al articolului dat stabilește răspunderea pentru comiterea contrabandei
contrabandei cu
substanţe narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive,
precum şi a deşeurilor nocive şi a produselor cu destinaţie dublă.
Alineatul (3) incriminează contrabanda cu armament, dispozitive explozive, muniţii, iar
alineatul (4) sancționează contrabanda cu valori culturale.
Alineatul (5) al articolului 248 prevede răspunderea pentru contrabanda comisă de două sau
mai multe persoane; de o pe rsoană cu funcţie de răspundere, cu folosirea situaţiei de serviciu; în
proporţii deosebit de mari (în cazul când valoarea mărfurilor și bunurilor trecute prin
contrabandă peste frontiera vamală este mai mare de 100.000 lei).
Ce ține de articolul 249 Cod penal, prevede eschivarea de la achitarea plăţilor vamale fără a
detaliza semnele calificative ale infracțiunii date. De cele mai multe ori, infracțiunea de
eschivare de la achitarea plăților vamale este comisă prin următoarele modalități:
- neachitarea drepturilor de import/export în măsură deplină;
- neachitarea drepturilor de import/export în termenele
t ermenele stabilite;
- diminuarea valorii în vamă a mărfurilor în documentele de însoţire;
- declararea în documentele vamale a datelor neautentice privind regimul şi destinaţia
vamală aplicabil mărfurilor transportate;
- declararea datelor neautentice privind ţara de origine a mărfii, care permit micşorarea
mărimii drepturilor de import sau eliberarea în întregime de la achitarea acestora;
- prezentarea organelor vamale a documentelor, cu date neautentice, care acordă dreptul la
restituirea drepturilor de import;
- prezentare organului vamal a documentelor false privind garanţia emisă de banca agreată
de organul vamal;
194
- alte acţiuni îndreptate la ducerea în eroare a organului vamal privind baza de calcul,
calculul drepturilor de import, înlesnirilor şi facilităţilor privind plata drepturilor de import.
Suma plăţilor vamale achitate sau care urmează a fi achitate are un rol determinant în
stabilirea semnelor componenţei de infracţiune prevăzute de art. 249 Cod penal. Astfel conform
legislaţiei penale, art. 126 Cod penal, pentru atragerea la răspundere penală a persoanele care au
comis infracţiunea de eschivare de la achitarea plăţilor vamale este necesar ca suma drepturilor
de im port să fie mai mare de 50.000 lei. În cazul infracţiunii de contrabandă este necesar ca
valoarea mărfurilor să fie mai mare de 50.000 lei.
Cât priveşte legislaţia
le gislaţia penală, aceasta se aaflă
flă într -o strânsă legătură cu legislaţia vamală în ce
priveşte încriminarea infracţiunilor vamale. Schimbările intervenite în legislaţia vamală
influenţează direct legea penală în măsura în care aceasta stabileşte temeiul răspunderii pentru
infracţiunile comise în domeniul vamal. Faptul dat se datorează caracterului de blanchetă al
dispoziţiilor infracţiunilor respective. Redarea elementelor semnelor componenţelor date de
infracţiuni, corelează cu prevederile legislaţiei vamale, iar prezenţa temeiurilor pentru atragere la
răspundere penală, sunt în dependenţă directă de aşa criterii ca obiectul infracţiunii, locul
săvârşirii, metoda de comitere, caracteristicile cărora sunt redate anume în legislaţia vamală.
Drept factori care determină sancţionarea penală a infracţiunilor vamale, putem menţiona:
- contrabanda şi eschivarea de la achitarea plăţilor vamale dăunează grav intereselor
economice ale statului;
- atentează la securitatea economică a statului, îndeosebi activitatea economică externă a
acestuia, deoarece ca rezultat nu are loc încasarea mijloacelor băneşti necesari în Bu getul de Stat;
- este expus pericolului viaţa şi sănătatea cetăţenilor, manifestat prin introducerea ilegală în
ţară a substanţelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive
şi explozive, a armamentului, a dispozitivelor explozive şi muniţiilor ;
- cresc veniturile ilegale ale persoanelor care practică activitatea de contrabandă, fapt care
favorizează activitatea ilegală a acestora în continuare;
- contrabanda cu valori valutare poate fi folosită, de către organizaţiile criminale
internaţionale în vederea procurării ilegale a armelor, substanţelor narcotice, a armelor de
distrugere în masă, precum şi la finanţarea actelor de terorism etc.
Subiect al infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi 249 CP poate fi orice persoană fizică
responsabilă în vârstă de 16 ani precum şi persoana juridică.
Ce tine de persoana juridică, cu excepţia autorităţilor publice, aceasta este pasibilă de
răspundere penală pentru o faptă prevăzută de legea penală dacă există una din următoarele
condiţii:
195
Bibliografie recomandată:
Acte
Acte no
norma
rmattive
ive::
1. Codul Vamal, Legea Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, ediţie specială din 01.01.2007;
2. Codul Contravențional, Legea Nr. 218 din 24.10.2008, În: Monitorul Oficial
Ofici al al Republicii
Moldova Nr. 3-6 din 16.01.2009, în vigoare din 31.05.2009;
3. Codul Penal, Legea Nr.985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova
Nr. 72-74 din 14.04.2009.
14.04.2009.
specia litate:
Literatura generală și de specialitate:
1. Адриашин Х.А., Свинухов В.Г., Балакин В.В. Таможенное право. Учебник.
Москва: Магистр ИНФРА-М, 2010.
2. Анохина О.Г. Комментарий к Таможенному кодексу Таможенного союза. Москва:
изд. Проспект, 2011. 448 с.
3. Горбухов В.А. Таможенное право России. Учебное пособие. Москва: Омега -Л,
2012
196
R efer
feraatul - reprezintă o formă a studiului independent prin care se realizează sintetizarea
sau dezvoltarea în formă scrisă, a unor idei, subiecte sau probleme se înscriu în tematica
cursului, din mai multe surse. Forma respectivă de studiu individual antrenează şi dezvoltă
capacităţi şi abilităţi de analiză, comparaţie, sinteză, argumentare etc.
a. Strategii de realizare:
- alegerea temei din lista temelor propuse de profesor;
- identificarea şi consultarea monografiilor, actelor normative, articolelor ştiinţifice etc.
- elaborarea planului referatului;
- identificarea obiectivelor şi metodelor de cercetare;
- formularea concluziilor;
- alegerea formei de prezentare.
198
b. Structură:
Structură:
- foaie de titlu;
- cuprins;
- introducere;
- conţinutul propriu-zis al lucrării;
- concluzii;
- listă bibliografică.
c. Criterii de evaluare:
- corespunderea temei tezei esenţei materialului lucrării;
- dezvăluirea şi profunzimea studiului (prezenţa citatelor şi datelor statistice însoţite de
trimiteri corespunzătoare la lista bibliografică, actualitatea materialelor acumulate, analiza şi
prezenţa concluziilor proprii etc.);
- expunerea şi argumentarea concluziilor;
- completitudinea surselor şi a referinţelor bibliografice;
- perfectarea generală a referatului;
- volum 10 pagini;
- prezentarea lucrării (originalitatea prezentării, expunerea expresivă, coerentă
coerentă,, explicită
şi argumenta a materialului);
- răspunsul la întrebări.
d. Termen de realizare: pe
pe parcursul semestrului.
semestrului.
Analiza actelor normative, rapoartelor, a unor cazuri din practica judiciară etc. –
reprezintă un produs al activităţii studenţilor realizat prin sesizarea şi sintetizarea în urma
procesului de studiere, analiză şi apreciere a elementelor şi aspectelor importante ale unor act
actee
normative, rapoarte, cazuri practice. Prin această modalitate de studiu, studenţii vor realiza un
studiu profund al prevederilor legale referitor la domeniului activității vamale prin analiza
acestor prevederi în paralel cu anumite cazuri din practica judiciară, va permite solicitarea şi
formarea abilităţilor de analiză, asociere, comparaţie, transpunere, argumentare, apreciere.
a. Strategii de realizare:
- găsirea actului, cazului;
- lecturarea (documentarea suplimentară);
- analiza conţinutului (factorizarea, identificarea relaţiilor dintre elemente, constituirea
lanţurilor cauzale, etc.),
- identificarea principalelor elemente, dimensiuni şi caracteristici ale materialului;
199
BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
1. Codul Contravențional, Legea Nr. 218 din 24.10.2008, În: Monitorul Oficial
Ofici al al Republicii
Moldova Nr. 3-6 din 16.01.2009, în vigoare din 31.05.2009;
2. Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163 din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, ediție specială din 08 februarie 2007.
3. Codul Penal, Legea Nr.985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova
Nr. 72-74 din 14.04.2009.
14.04.2009.
4. Codul Vamal al Republicii Moldova. Nr. 1149-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, ediţie specială din 01.01.2007.
5. Convenția Internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere.
Geneva. 21 octombrie 1982. http://www.customs.gov.md/ro/content/tratate-internationale-
domeniul-vamal.
domeniul-vamal.
6. Convenţia Internaţională privind simplificarea şi armonizarea procedurilor vamale.
Kyoto.18.05.1973. http://www.monitoruljuridic.ro/act/conventia-internationala-din-18-mai-
1973-pentru-simplificarea-si-armonizarea-regimurilor-vamale
1973-pentru-simplificarea-si-armonizarea-regimurilor-vamale-adoptata-la-kyoto-modifica
-adoptata-la-kyoto-modificata-
ta-
emitent-act-international-124676.html.
emitent-act-international-124676.html.
7. Hotărârea Guvernului nr. 1086 din 25.11.1997 pentru aprobarea Regulamentului cu
privire la modul de aplicare a Convenţiei vamale relativ la transportul internaţional de mărfuri
sub acoperirea carnetului TIR (Convenţia TIR, 1975).
8. Hotărârea Guvernului nr. 1185 din 30.09.2003 despre aprobarea Regulamentului cu
privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Moldovei de către
persoanele fizice.
fizice.
9. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea
Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al Republicii
Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.11.2005, nr. 157-160/1285.
10. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1599 din 13.12.2002 cu privire la regulile
de origine a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 20.12.2002, nr. 174 -
176/1755.
11. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 561 din 18.05.2007 cu privire la Sistemul
Informaţional Integrat Vamal. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.06.2007, nr. 74-
77/597.
203
12. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 600 din 14.05.2002 cu privire la aprobarea
Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul
republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.05.2002, nr. 66-68.
13. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 761 d in 17.09.2014 pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la completarea, autentificarea, eliberarea și controlul ulterior al
certificatelor de origine preferențială a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
19.09.2014, nr. 275-281/809.
14. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 904 din 13.11.2013 cu privire la
procedurile de vămuire electronică a mărfurilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
15.11.2013, nr. 258-261.
15. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 955 din 21.08.2007 privind reglementarea
importului în Republica Moldova a produselor originare din ţările-membre ale Acordului Central
European de Comerţ Liber (CEFTA). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.08.2007,
nr. 136-140/996.
16. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 971 din 17.11.2014 pentru aprobarea
Regulamentului privind administrarea contingentelor tarifare la importul/exportul mărfurilor
în/din Republica Moldova şi abrogarea unor hotărâri ale Guvernului. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 04.12.2014, nr. 358-363.
17. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova. nr. 1144 din 03.11.2005, cu privire la
aprobarea Concepției sistemului de administrare a riscurilor în Serviciul Vamal. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 11.11.2005, nr. 151-153.
18. Instrucţiunea cu privire la ordinea efectuării controlului corporal a persoanelor ce se
deplasează peste frontiera de stat a Republicii Moldova, adoptată prin Ordinul Directorului
General al Departamentului Controlului Vamal, 25.07.1995, nr.916.
19. Legea Republicii Moldova Nr. 1031-XIV din 08.06.2000 reglementării de stat a
activităţii comerciale externe. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.09.2000, nr. 119 -
120/838.
20. Legea Republicii Moldova nr. 112 din 02.07.2014 pentru ratificarea Acordului de
Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice și statelor membre ale acestora, pe de altă parte. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2014, nr. 185-199.
21. Legea Republicii 295 din 25.07.2002 privind Zona Economică Liberă
Republicii Moldova nr. 11295
„Ungheni-Business". În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 05.08.2002, nr. 113-114.
204
22. Legea Republicii Moldova Nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal. În:
Monitorul Oficial al Re publicii Moldova, 01.01.2007,
01.01.2007, nr. ediție specială.
23. Legea Republicii
Republicii Moldova nr. 1527 din 19.02.1998 privind Z
Zona
ona Antreprenoriatului
Liber-Parcul de Producţie „Valkaneş”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.04.1998,
nr. 036.
24. Legea Republicii
Republicii Moldova nr. 1529 din 19.02.1998 privind Z
Zona
ona Antreprenoriatului
Liber-Parcul de Producţie „Taraclia”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.04.1998,
nr. 036.
25. Legea Republicii
Republicii Moldova nr. 1565 din 26.02.1998 privind Z
Zona
ona Antreprenoriatului
Liber-Parcul de Producţie „Otaci-Business”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
23.04.1998, nr. 036
26. Legea Republicii Moldova nr. 1569-XV din 20.12.2002 cu privire la modul de
introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.12.2002, nr. 185-189/1416.
27. Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii
combinate a mărfii. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.08.2014, nr. 231-237/529.
Republicii Moldova nr. 26 din 04.03.2010 privind Zona Economică Liberă
28. Legea Republicii
„Bălți”. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 23.03.20
23.03.2010,
10, nr. 39-40.
29. Legea Republicii
Republicii Moldova nr. 4440-XV
40-XV din 27 iulie 2001 ccuu privire la zonele ec
economice
onomice
libere. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 06.09.2001, nr. 108-109.
30. Legea Republicii Moldova n r. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a
activităţii de întreprinzător. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.02.2005, nr. 26-28.
31. Legea Republicii Moldova
Moldova nr. 626 din 03.11.1995 privind Zona Antrepreno
Antreprenoriatului
riatului Liber
„Tvardiţa". În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 12.07.20
12.07.2001,
01, nr. 78-80.
32. Legea Republicii Moldova nr. 62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.07.2008, nr. 127-130/496.
33. Legea Republicii Moldova nr. 820-XIV din 17.02.2000 privind măsurile antidumping,
compensatorii şi de salvgardare. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.01.2001, nr. 5-
7/13.
34. Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20.07.2000. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 24.08.2000, nr. 106-108.
35. Ordinul nr. 456-o din 15 decembrie 2008 Cu privire la stabilirea cantităţii produselor
alimentare introduse de către persoanele fizice care pot fi calificate ca „produse alimentare de
necesitate personală”.
205
47. Ianuș Erhan, Statutul juridic al organelor vamale în Republica Moldova (monografie),
Chișinău 2015, Editura PrintCaro, 218 p.
48. Manual TIR: Convenția vamală relativă la transportul internațional de mărfuri sub
acoperirea carnetelor TIR: (Convenția TIR din 1975). Asociația Internațională a
Transportatorilor Auto din Moldova „AITA”. Centrul de instruire a Personalului pentru
Transpor turi
turi Intern „CIPTI”. alcăt. Taran S. Chișinău: Pontos, 2010.
49. Mladen C. Drept vamal românesc și comunitar. București: Editura Economică, 2003.
50. Mladen C. Drept vamal: Auxiliar curricular pentru specialitatea lucrător vamal.
București: Editura Economică, 2000.
51. Moldovan A.T. Drept vamal. București: Editura C.H. Beck, 2006.
52. Sîrbu E., Melnic V. Reglementări vamale: Sistemul destinațiilor vamale în Republica
Moldova. Chișinău: Combinatul Poligr., 2009.
63. Малышенко Ю. В., Ерошенко С. С., Симочко С.В. Начальная подготовка персонала
инспекционно-досмотровых комплексов. Владивосток: Российская таможенная академия.
Владивостокский филиал, 2010. 211 с.
64. Морозов В.Г., Останин В.А. Управление рисками в селективном таможенном
контроле. Монография. Владивосток: РИО Владивостокского филиала Российской
таможенной академии, 2013. 152 с.
65. Новиков В.Е., Ревин В.Н., Цветинский М.П. Таможенно -тарифное регулирование
внешнеэкономической деятельности и таможенная стоимость. Москва: Эл. Изд. БИНОМ,
2012. 328 с.
66. Оводенко А.А., Фетисов В.А. Государственное регулирование
внешнеэкономической деятельности. Учебное пособие. Санкт -Петербург: СПбГУАП,
2006. 125 с.
67. Основы таможенного дела. Учебник. Под редакцией В.Г. Драганова. Москва: ОАО
Изд-во Экономика, 1998.
68. Ответственность за нарушения таможенных правил. Под. Редакцией проф. Доктора
юрид. Наук А.Н. Козырина. Москва: Издательство «Ось-89», 1999. 368 с.
69. Романова Е.В. Таможенное право. Санкт-Петербург: Изд-Питер, 2005. 219 с.
70. Сидоров В.Н., Таможенное право, учебник для бакалавров, Москва: ЮРАЙТ, 2013.
439 с.
71. Страна происхождения, классификация товара: сборник. Cост. Н. Т. Краснолуцкая.
Москва: Центр экономики и маркетинга: Благовест-В, 2002. 135 c.
72. Таможенное дело. Учебник для студентов вузов, обучающихся по специальностям
«Юриспруденция». под. ред. Эриашвили Н.Д. Москва: ЮНИТИ-ДАНА, 2011.
73. Таможенный контроль. Учебник. Под общ. ред. В. А. Шамахова. Москва: Софт
Издат, 2006. 283 c.
74. Тимошенко И.В. Таможенное право: конспект лекций. Ростов -на-Дону: Феникс,
2007. 349 с.
75. Толкушкин А.В. Таможенное дело. Учебник, 3 -е изд. перераб. и доп. Москва:
ЮРАЙТ, 2010.
76. Халипов С.В. Таможенное право. Учебник, 5 -е изд., переработ. и доп. Москва: