Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
NEFROPATII GLOMERULARE ACUTE
ANATOMIE
FUNCTIILE RINICHIULUI
• Glomerul
• Tubi
• Vase sanguine
• Interstitiu
• Sistem Colector (Calices & Pelvis renal-bazinet)
ANATOMIE
Glomerul
Ansa Henle
TCP, TCD, TC
Afecţiunile glomerulare reprezintă a 3-a cea mai frecventă cauză (după DZ şi HTA) a bolii renale
cronice în stadiu terminal (BRCT) în Europa şi SUA, reprezentând aproximativ 10-15% din aceste
cazuri.
Cilindri hematici
Nefrita acută (sindromul nefritic)
Aceasta se prezintă clasic ca:
Nefrita acuta poate fi asimptomatică, descoperită întâmplător, fiind de obicei diferenţiată de GNRP
prin lipsa necrozei celulare (şi a formării semilunelor) în glomeruli, observată la biopsie şi prin
modul in care evoluează declinul funcţiei renale (acut vs rapid progresiv).
Aceste sindroame ar trebui privite ca un continuum, în dinamică.
DEFINITIE SDR NEFRITIC ACUT
• apare în medie după 1-3 saptamani de la o infecţie streptococică (Angina streptococică, otita medie sau
celulita) cu streptococul β-hemolitic grup A Lancefield de tip nefritogenic (tipurile M l, 2,4,12,18,25,49,55,57
si 60).
• perioada de latență (1-3 sapt) dintre infectie si aparitia simptomelor renale- timpul necesar CI să se formeze
şi să se depună pe MBG și să producă injuria glomerulară.
• GNPS este acum rară în ţările dezvoltate
• Biopsia renală: inflamaţie acută, difuză, activă în glomerul (fără necroză, dar ocazional cu semilune celulare), cu
neutrofile şi depunere de lgG şi complement (la IF). Acelasi aspect apare in GN postinfecţioasă
nonstreptococică
PATOGENIE
1. Ag streptococici circulanti - au rol de “antigen plantat” si induc formarea in
situ de complexe imune, care activeaza complementul.
2. Autoimunitatea- Streptococii elibereaza neuroaminidaza -> desializeaza IgG
-> molecule cationice de IgG fixate pe glomeruli prin interactiuni de
sarcina electrica -> genereaza raspuns anti IgG -> depozite anti IgG fixate
la IgG atasate anterior.
3. Reactie încrucisata – Ac fata de Ag streptococici reactioneaza încrucisat cu
Ag glomerulari
4. Depunerea de CIC, dovedita de titrul crescut al CIC în ser (totusi, exista tot
mai multe dovezi pentru formarea in situ a reactiei Ag-Ac).
5. Imunitatea celulara - demonstrata de infiltratul limfocitar cu Ly CD4+ si
monocite în interstitiu în fazele precoce.
EXPLORĂRI PARACLINICE
Examen de urină:
• produşi de degradare ai fibrinei, fibrinopeptide, D-dimeri apar în urină doar în faza iniţiala a bolii
• proteinurie – neselectiva, 0,5 – 3 g/24 ore, functie de severitatea si natura leziunilor; sdr nefrotic – f rar 5%
• hematuria – micro sau macroscopica; originea glomerulara este atestata de prezenta de hematii dismorfice,
alterate, si de cilindrii hematici
• densitatea urinară este normala; nu permite diferentierea decât de necroza tubulară acută, nu de acutizările GNC.
Examenul sângelui
ureea – relativ crescuta < 100 mg/dl-cresteri mai mari în formele anurice > 24 ore sau febrile
creatinina normala sau moderat crescuta ; (88-177nmol/l sau 1-2 mg/dl).
reactanti de faza acuta – VSH (80 – 100 mm/h), fibrinogen ↑; Proteina C reactiva (crestere precoce, marker sensibil pentru infectia streptococica);
EXPLORĂRI PARACLINICE
Teste serologice – confirma infectia streptococica recentă prin prezenţa Ac anti Ag streptococice(≥90%):
- ASLO > 400u Todd, titrul maxim în 3 – 5 săptămâni de la infecţie; persistă crescut pâna la 3 luni de la episodul infecţios.
- Ac antiendostreptozina crescuţi pe o perioadă > de 12 luni ; ), anti-nicotinil adenin dinucleo-tidaza (ANAD-ază), sau anti-
hialuronidaza (AH-aza), anti-dezoxiribonucleaza B (anti-ADN-aza B), antistreptokinaza (ASK-aza ).
- Ac anti proteine M - specificitate de tip, dau imunitate specifica; apar la 4 saptamâni dupa infectie, persista ani, utili
serotipare.
În faza activa a bolii activitatea C seric si fractiunile C3 şi CH50 sunt scăzute si sunt markeri biologici
importanti. Persistenţa hipocomplementemiei peste 8 săptămâni este neobişnuită şi impune cercetarea
unui focar infecţios latent sau reconsiderarea diagnosticului (de regula GNRP)
- Hipergamaglobulinemie 75- 80%
- Cresterea crioglobuline, FR (30-40%)Ac anticolagen IV si CIC- 75%
Glomerulonefrita post-streptococică.
(A) Agregate mari de material imun (,semilune") în
zona extracapilară. Creştere a matricei mezangiale şi (B) Microscopie cu lumină OPTICĂ ce arată
a celulelor mezangiale, cu ocluzia lumenului capilar inflamaţia acută a glomerulului cu neutrofile
prin citoplasma celulelor endoteliale, leucocite şi
citoplasma celulelor mezangiale.
EXPLORĂRI PARACLINICE
• Examene microbiologice – atestarea infectiei streptococice prin prelevari faringiene si cutanate.
Prin microscopie imunofluorescentă - depozite granulare difuze ale IgG şi C3 ( aspect de „cer
înstelat“).
Depunerea extensivă a depozitelor de imunoglobuline în peretele capilarelor glomerulare („aspect
de ghirlandă")= prognostic mai rezervat.
GN POST-INFECTIOASĂ
GN POSTSTREPTOCOCICA RAPID PROGRESIVA-
ENTITATE RARA
FORMA PARTICULARA...GNRP- MO
DIAGNOSTICUL POZITIV
• Control bun al TA+ administrarea de diuretice şi restricţia de sare pentru tratamentul edemelor,
• instituirea dializei, dacă este necesară.
• Dacă recuperarea este lentă, corticosteroizii pot fi de ajutor (forme crescentice).
• Prognosticul este de obicei bun la copii.
• Un număr mic de adulţi dezvoltă hipertensiune şi/sau BCR mai târziu pe parcursul vieţii, de aceea, la adult,
monitorizarea anuală a TA şi determinarea creatininei serice sunt recomandate!
• Lipsesc dovezi în sprijinul profilaxiei cu penicilină pe termen lung după dezvoltarea GN.
• În GN post-infecţioase non-streptococice, prognosticul este la fel de bun dacă infecţia subiacentă este
eradicată.
GLOMERULONEFRITA CU ENDOCARDITĂ
INFECŢIOASĂ
apare rar, la pac. cu endocardită infecţioasă sau cu şunturi ventriculoperitoneale infectate (nefrită de şunt).
Aspectele histologice similare GN postinfecţioase, dar cu leziuni focale şi segmentare.
GN cu semilune şi injurie renală acută (IRA) apar, în special în infecţia cu Staphylococcus aureus.
Trat. antibiotic adecvat sau eradicarea chirurgicală a infecţiei în cazuri fulminante → recuperarea funcţiei
renale normale
Pot apare şi în asociere cu abcese viscerale (în principal pulmonare) şi nu se distinge de GN
postinfecţioase. Complement seric=VN şi depozitele imune sunt absente la biopsie.
Terapia antibiotică şi drenajul chirurgical al abcesului →recuperarea completă a funcţiei renale în cca 50%
din cazuri
Nefropatia cu IgA
• SINONIME -boala Berger, GN mezangială cu depozite de IgA
• DEFINIŢIE
- Cea mai frecventă formă de NG primitivă, frecvent manifestă ca GNC; a inlocuit ca frecvență GNPS
- cea mai frecventă cauză de hematurie în unele ţări
- crescută la adolescenţi şi adultul tânăr, mai ales in Asia/Australia (frecventa mai crescuta a biopsiilor?)
- Europa- studiu de analiză genomică- puternica asociere cu CMH/DQ si HLA-B (pe Crs 6p)
- caracterizată prin hematurie macroscopică recurentă, microhematurie şi/sau proteinurie în absenţa
unei boli sistemice, afectări hepatice sau afectări joase ale tractului urinar
- Pusee de activitate- hematii dismorfe
- HISTOLOGIC- biopsia renală depozite mezangiale de IgA1 polimeric, dar si IgG, IgM si C3
- Formarea concomitentă de crescent este frecventă, în special ca urmare a hematuriei macroscopice
asociată cu infecţii de tractului respirator superior
O clasificarea histologică Oxford a nefropatiei cu lgA (MEST-
C??)
ETIOLOGIE
• Idiopatică
• Boală exclusiv renală
• Purpura Henoch-Schönlein= boală SISTEMICĂ
• Secundară
• Boli hepatice –etiologie: boli hepatice cronice- hepatită cronică/ciroza hepatică toxic-etilică, stază biliară
• Boli gastro-intestinale: boala celiacă, b Crohn, adenocarcinoame
• Boli respiratorii: adenocarcinoame bronho-pulmonare, PIF, bronşiolită obstructivă,
• Boli cutanate: mycosis fungoides, psoriazis, dermită herpetiformă,
• Boli reumatologice: Spondilartrită sero-negativă, policondrită recidivantă, Sdr Sjögren
• Boli oculare: episclerită, uveită anterioară
PATOGENIE
• răspuns imun exagerat al măduvei osoase şi al amigdalelor la Ag virali/de altă natură cu producţie
crescută de lgA1
• o anomalie în galactozilarea 0-linkată în regiunea- balama ( ”hinge”)a moleculei lgA1
• anomalii funcţionale a doi receptori lgA: CD89 exprimat pe celulele mieloide din sânge şi receptorul de
transfer (CD71) exprimat pe celulele mezangiale
• complexe imune circulante (CIC) compuse dintr-un lgG glican specific şi un anticorp lgA1 cu deficit de
galactoză.
• Complexele imune bogate în lgA depuse în mezangiul glomerular induc activarea şi proliferarea
celulelor mezangiale, dar şi sinteza şi depunerea de matrice.
• Anticorpii specifici anti-glican joacă un rol în patogeneză se pare că mai mult decât lgA1.
• Până la 50% dintre pacienţi prezintă lgA seric crescut (policlonal).
• niveluri crescute de IgA, ca şi de CIC serice care conţin IgA, rar IgG,
• formare in situ de CI + clearance defectuos al CIC / al IgA polimeric de catre proteazele bacteriene
• factor genetic - antigene HLA (DQ şi B)
HISTOPATOLOGIE (MO)
GN anti-MBG nu apare niciodată la pacienţi cu Sdr. Alport; deşi se poate dezvolta la pacienţii cu Alport după
transplant
renal, aloanticorpii anti-MBG evoluând ca răspuns la reţeaua de collagen „străin" a3, a4, a5 (IV), absentă la proprii
Patogenie
• epitopul u3 (IV) NCI este ascuns în cadrul promotorului u3, u4 şi u5 (IV), se presupune că un factor de mediu,
precum: expunerea la hidrocarburi sau fum de ţigară, este necesar pentru a descoperi epitopii criptici
sistemului imunitar.
• Mecanismul leziunilor renale este complex!
• Ac antiMBG se leagă de membrana bazală, se activează complementul şi proteazele →lezarea barierei de
filtrare glomerulare şi a capsulei Bowman →proteinurie şi formarea semilunelor (facilitată de IL-12 şi interferon-
gamma, produse de celulele inflamatorii locale şi infiltrative).
Histopatologie (MO)
Prognostic
- legat direct de gradul afectării glomerulare (% de glomeruli care conţin semilune, S creat şi necesitatea iniţierii
dializei) la debutul tratamentului.
- apariția oliguriei sau S creatinina > 600-700 mmol/L, insuficienţa renală este deseori ireversibilă.
- După tratam bolii active, spre deosebire de alte boli autoimune, acest tipde GNRP nu are evoluţie tip
remisie/reactivare.
- Netratată, boala se caracterizează prin autoAc care pot dispare spontan în decurs de 3 ani, iar celulele T
autoreactive nu pot fi detectate la pacienţii convalescenţi ( restabilirea toleranţei periferice, reaparitia celulelor
CD25, cu rol cheie în inhibarea răspunsului autoimun- natura „single hit" a acestei afecţiuni?!)
GLOMERULONEFRITE
RAPID PROGRESIVE
• Crioglobulinele (CG)=Ig (1 tip sau amestec)+ componente C seric, ce precipită reversibil la rece
• 3 tipuri de CG:
• Tipul I -crioprecipitarea unui singur tip monoclonal de Ig (in MM şi alte afecţiuni limfoproliferative).
• Crioglobulinemiile de tip lI şi III =tipuri mixte; antiglobulinele sunt legate de porţiunea Fc a lgG policlonale. Cele
de tip lI repr. 40-60% din CG, iar tipul III cca 40-50% . GN- mai frecventă în CG de tip lI decât în tip III
• În tipul II antiglobulinele sunt de obicei de lgM monoclonale cu activitate de FR, fiind adesea asociată cu infecţia
VHC.
• În tipul III antiglobulinele sunt lgM policlonale.
• În cca 30% dintre CG „mixte" nu se ideintifică nicio boală subiacentă sau asociată (crioglobulinemie esenţială).
• Cel mai frecvent, CG asociată cu infecţii virale (hepatită B şi C, HIV, citomegalovirus, Epstein-Barr), infecţii
fungice şi cu spirochete, malarie, endocardita infecţioasă şi boli autoimune (LES, artrita reumatoidă şi sindromul
Sjogren).
• Modificările anatomopatologice glomerulare sunt similare cu cele din GNMC
Boala renală crioglobulinemică (2)
• Clinic manifestă decada 4-5 de viață, F> B
• Manif. sistemice>: vasculite sistemice, purpura, artralgii, ulcerele la nivelul piciorului, fenomene
Raynaud,, polineuropatie şi afectare hepatică.
• Boala glomerulară : fie proteinurie frecv asimpt± hematurie microscopică,
- fie SDR. nefritic sau nefrotic acut (cel mai frecvent) sau
- direct pentru manifestări ale BCR.
• Paraclinic - consumul complementului (C seric ↓), se detectează crioglobuline în ser şi sunt necesare
teste de laborator pentru identificarea boli asociate: EF/IEF proteinelor, FR, autoAc şi Ac antivirali /ARNm
VHC.
• Tratament -etiologic. Infecţia VHC - cea mai frecventă cauză, antivirale cu acţiune direct- extrem de
eficiente. Plasmafereza intensivă sau criofiltrarea au fost utilizate în cazuri selectate cu vasculită severă
la nivelul membrelor, organelor sau în situaţiile cu risc vital, pentru îndepărtarea rapidă a crioglobulinelor.
• Studii necontrolate cu administrare de rituximab (Ac monoclonal anti-CD20) -rezultate promiţătoare
GLOMERULONEFRITE
RAPID PROGRESIVE
Vasculitele vaselor mici asociate cu ANCA sunt GPA, MPA şi vasculita limitată renal.
GPA şi MPA au o patogeneză comună cu leziuni necrotizante focale, care afectează mai multe
vase şi organe diferite:
• capilarită pulmonară ce poate provoca hemoragie pulmonară
• la nivel renal, GN cu semilune şi/sau leziunile necrotizante focale→ injurie renală acută
• în derm, pot exista erupţii purpurice sau ulceraţii vasculitice.
Histologia renală
Este considerată „standard de aur" pentru diagnosticulşi prognosticul GN asociate ANCA.
S-a propus o clasificare cu valoare prognostică pentru supravieţuirea renală la 1 şi 5 ani, cu potenţial de a
ghida terapia,
bazată pe patru categorii generale de leziuni:
• focale (≥50% glomeruli normali, neafectaţi de procesul patologic)
• cu semilune (≥50% din glomeruli cu semilune celulare)
• mixte (fenotip glomerular heterogen unde nu predomină niciun tip de leziune glomerulară)
• sclerotice (≥50% din glomeruli au scleroză globală).
Iniţial, GN
segmentară
necrozantă
Histopatologie (MO)
• Autoimunitatea- Pacienţii cu anti-PR3 prezintă autoAc adresaţi unei peptide din catena ADN antisens a PR3
(PR3 complementar;cPR3).
• Infecţia cu bacterii cu fimbrii (agenţi patogeni gram-negativi:E. coli, Klebsiella pneumoniae şi Proteus mirabilis) poate,
prin mimetism molecular, să declanşeze autoimunitatea prin favorizarea unor reacţii încrucişate cu o proteină
membranară lizozomală 2 (LAMP-2), o proteină membranară co-localizată cu PR3 şi MPO în veziculele intracelulare
ale neutrofilelor
Simptomatologie clinică
• Cutanate
• Vasculita leukocitoclastica (40-60%),membre inferioare.
• Arterita necrotizanta – noduli eritematosi durerosi, necroza focala, ulceratii, livedo reticularis.
• In Vasculita cu granulomatoza Wegener sau Sdr. Churg-Strauss apar noduli granulomatosi cutanati.
• Musculoscheletale 60%
• Durere+ ↑ enzime tisulare (CPK)
• Artrite simetrice, migratorii, articulatii mici
Manifestari clinice
• Gastrointestinale 50%
• GI ischemie – ocluzie intestinala, hemoragii digestive, uneori oculte, pancreatita.
• Renale
• GN proliferativa necrotizanta crescentica (PBR).
• Hematurie microscopica +/- proteinurie.
• Afectare : 90% in Poliangeita microscopica, 80% in Wegener granulomatosis, si 45% in Churg-Strauss.
• Respiratorii
• Complicatia cea mai severa (mortalitate!!) in vasculite ANCA+ Infiltrate pulmonare, noduli
pulmonari, aspect de EPA/ Bronhopneumonie
• 50% in Poliangeita microscopica, 90% in granulomatoza Wegener, si 80% in Churg-Strauss
• Manifestari respiratorii superioare: sinuzita, otita medie, ulceratii ale mucoasei nazale .
• Oculare 2%
• Irită, uveită șiconjunctivită- vasculite Anca.
• Nervoase 30-70%
• Mononeuritis multiplex, polineuropatii
• SNC- convulsii.
PULMONARY manifestations in vasculitis
sciencedirect.com
Manifestari oculare
Iritis
Suspiciune Diagnostic GNRP
1. Tablou clinic sugestiv
• GNRP
• +
• Manifestări generale
• +
• Manifestări sistemice
2. Serologie caracteristică
• ANCA +
• CIC, crioglobuline absente, complement normal
3. Biopsie renală
• RITUXIMAB- inductie la pac alergici/intoleranta la CFM sau cu boala slab controlată (pe
termen scurt, pt 6-12 luni, rk adverse similare
Studiul PEXIVAS – peste 700 pacienti cu GNRP ANCA-pozitiva severă RPGN, +/- hemoragie pulmonara,
plasmafereza nu a avut efect benefic nici asupra evoluției, nici asupra BRCT. Tot acest studiu a demonstrat ca
dozele orale mai mici de CS au redus semnificativ rata infectiilor, cu aceeasi eficacitate terapeutica!!!
TERAPIA DE MENȚINERE
• Azathioprine AZA (antimetabolit) dupa inductia CFM de 3- 6 luni
Dose: 2 mg/kg oral, doza unica/zi, 6-12-24 luni, functie evolutie (!! Risc de aplazie medulara, hepatotoxicitate, infectii,
neoplazii). Azatioprina fost mai eficientă decât MMFîntr-un studiu comparativ.
• Mycophenolate mofetil, MMF- antimetabolit- riscuri ca AZA
• Rituximab Ac monoclonal CD 20 eficient în menținerea remisiunii in vasculite pe termen scurt (6–12 luni). Pt pac cu
intoleranta/lipsa raspuns/recadere la CFM. La fiecare 3 luni în doză fixă- superior AZA.
• Cca 25% dintre pac cu Ac PR3-ANCA- Ac împotriva plasminogenului uman şi/sau activatorului plasminogenului
tisular→
evenimente tromboembolice venoase şi leziuni glomerulare necrotice fibrinoide (interferenţă fcț cu procesul
fibrinolizei).
Totuși, rolul anticoagulării la pacienţii cu GN asociate ANCA rămâne incert.
RPGN -
SUMMARY
NEFROPATIILE GLOMERULARE/
GLOMERULONEFRITELE
CRONICE
Forme anatomo-clinic
curs nr 4
DEFINIŢIE
- Cea mai frecventă formă de NG primitivă, frecvent manifestă ca GNC
- cea mai frecventă cauză de hematurie în unele ţări
- crescută la adolescenţi şi adultul tânăr, mai ales in Asia/Australia
(frecventa mai crescuta a biopsiilor?)
- Europa- puternica asociere cu CMH/DQ si HLA-B pe Crs 6p
expansiune mezangială:
• creşterea matricei
• proliferarea celulară
• Clasificarea Oxford-MEST
Histopatologie (IF) ME
TIP III
•depozite epimembranoase cu proiecţii la nivel MBG
- Are trasaturi din GNMP tip 1 si tip 2.
- Activarea Complement pe calea comuna a cascade C.
• Tratament de reducere a progresiei BCR: monitorizare regulată, control TA, agenţi antiproteinurici
+ corecţia tulburărilor lipidice
• In GN C3 datorata pierderii functiei prin mutatia in factor H al complementului, Anticorpi anti-C5
(eculizumab) a fost utilizat cu succes, inclusiv la un nr mic de pac cu TxR
Nefropatia lgM
Nefropatia C1q
- Clinic și MO- similară cu nefropatia lgM, cu excepţia depunerilor de Clq în mezangiu (IF).
- Uneori dg. greşit ca nefrită lupică, în special la persoanele cu serologie negativă („lupus
seronegativ").
- Trăsăturile distinctive: colorarea intensă a Clq la IF şi absenţa incluziunilor tubuloreticulare
(datorate interferonului-alfa cu circulaţie ridicată) la ME
Gammopatia monoclonală cu semnificaţie renală (MGRS)
1. MGUS(monoclonal gammopathy of undetermined significance):Gammopatiile monoclonale cu
semnif incertă
• persoane asimptomatice
• paraproteină sau bandă monoclonală M (identificată întâmplător) care precipită renal
• Afectare glomerulaă- depunerea sau precipitarea Ig monoclonale întregi/ a lanţurilor uşoare
2. MGRS (monoclonal gammopathy of renal significance) gammopatie monoclonală cu semnificaţie renală :
• boli de depozit: amiloidoza AL, GN fibrilară sau imunotactoidă, boala depunerilor de Ig monoclonale
(MIDD, monoclonal Ig deposition diseases, inclusiv lanţuri uşoare şi lanţuri grele DO), GN proliferativă cu depunere
de imunoglobuline monoclonale şi tubulopatia cu lanţuri uşoare.
• boli de precipitare: GN crioglobulinemică
• boli cu activarea complementului: nefropatia C3 cu paraproteinemie şi sindromul hemolitic uremic atipic
(HUS, haemolytic uraemic syndrome
Diagnostic – paraproteinemie detectabilă + rezultatul biopsiei renale,
Evoluție- progresia către insuficienţă renală este frecventă în lipsa tratamentului.
Tratament- IS fara rezultate remarcabile…
- trat MM- bortezomib (chimioterapie- inhibitor de proteazom)
- rituximab (Ac monoclonali CD 20) şi posibil daratumumab (Ac monoclonali CD-38)
GN fibrilara idiopatică (A) ȘI
GN imunotactoidă (B)
Prezența în mezangiu şi peretele capilarelor glomerulare (ME)
• A. structuri fibrilare (≤ 30 nm diam.), mai mari decat in amiloidoză (10 nm), cu colorarea pozitivă pt
un marker specific, DNAJB9. Proteinurie, frecvent nefrotică (60%) + hematurie microscopică (70%),
HTA si BCR (50%),progresie relativ rapidă→40–50% BRCT in 2–6 ani. Fara tratament benefic
• B. structuri micronodulare (30-40 nm diametru) > 50% det de Sdr. limfoproliferative; paraproteine
circulante sau depozite de imunoglobuline monoclonale în glomeruli,
• Nu se coloreaza cu rosu de Congo
• frecvent asociate cu neoplazii– leucemii, LLC
• Clinic sunt similare- difera aspectul HP
• SN cu remisiunea completă/parţială la 80% dintre pacienţi prin chimioterapie (B)
Fibrillary glomerulonephritis. ITGN- patient with chronic lymphocytic leukaemia.
Nephrol Dial Transplant Vol. 19 No. 9 © ERA-EDTA 2004; all rights reserved
Glomerulopatia cu fibronectină
• GN cu depuneri fibrilare, similar GN fibrilare şi GN imunotactoide, este negativă pentru coloraţia roşu
Congo
• depunere masivă de fibronectină (GP dimerică de dim. mare, formată din 2 subunităţi similar, cca
250 kDa).
• Transmitere autosomal dominant, etiologia genetică sugerată fiind legată de mutaţia uteroglobinei
(familia secretoglobinei 1A membru 1) cu pierderea funcţiilor acesteia ( imunomodulatoare, inhibă
PLA 2 in vitro, se leagă de fibronectină, carese leagă de IgA....)
- Lez. Glomerulare= rare: GN membranoasă sau GN mezangiocapilară cu depozite de lgG (GNMC), uneori pot fi
atribuite infecţiilor virale VHB/VHC post transfuzii repetate de sânge.
- Clinic-se poate asocia cu proteinurie nefritică/nefrotică cu IR progresivă, fără infecţie prealabilă, în special în
varianta genei APOL1 G1/G2.
- Fără tratament actual
Glomerulopatia asociată cu preeclampsia
• HTA şi proteinurie,cu debut rapid, după săpt 20 sarcină, care de obicei dispar după naştere
• Afectarea glomerulară : inflamaţie endotelială marcată şi obliterarea lumenului capilar. Leziunile renale pot fi
ireversibile, la 30% dintre pacienţi modificările≥timp de 6 luni
• În cazuri severe→necroză corticală ± anemie hemolitică microangiopatică (Sdr. HELLP)
• Patogenie- Implantarea embrionară este anormală datorită receptorilor solubili de tirozin-kinază de tip fms
(sFlt1), antagonistilor factorului de creştere placentar VEGF
- disfunctie endotelială + Producţia excesivă de radicali liberi de oxigen (↑ NADPH oxidazei)
Traament- control TA (alfa-metil-dopa+ nifedipin) si declansarea nasterii!!
Caz clinic
Un pacient în vârstă de 15 de ani, care a prezentat in urma cu cca 10 zile un episod febril, de infectie de căi
respiratorii superioare, tratat 7 zile cu Cefuroxim 1g/zi si Ibuprofen 200 mg, 2-3 cp/zi, se interneaza de
urgenta acuzând de 2 zile apariția de urini rosii, edeme palpebrale si pretibiale albe, moi, pufoase, lombalgii
bilaterale, cefalee, scăderea discretă a diurezei. TA= 140/90 mmHg. Ecografie abdominala: ambii rinichi
diametrul bipolar 126 mm, corticală 20 mm, fără dilatații de căi urinare, fără calculi. Vezica urinară evacuată.
Biochimic: Ex. Sumar de urină: proteine 500 mg/dl, hematii 250 Ery/μL, densitate urinară 1025,sediment cu
hematii dismorfe; Urocultură sterilă; Hemograma normală; VSH 60 mm/1h, ASLO (500 UT), creatinina
serica= 1.5 mg/dl, uree 70 mg/dL, acid uric 6,2 mg/dL, proteinurie= 3,2 g/24 ore
*1. Diagnosticul cel mai probabil este:
A. Sindrom nefrotic- GN cu leziuni minime
B. Nefrita interstițială alergică acută la AINS/cefalosporine
C. Sindrom nefrotic- Glomeruloscleroză focală si segmentară
D. Nefropatie cu IgA
E. GN difuză acută poststreptococică
1. Diagnosticul cel mai probabil este:
A. Sindrom nefrotic- GN cu leziuni minime
B. Nefrita interstițială alergică acută la AINS/cefalosporine
C. Sindrom nefrotic- Glomeruloscleroză focală si segmentară
D. Nefropatie cu IgA
E. GN difuză acută poststreptococică
2. Ce explorări recomandați urgent pentru diagnosticul pozitiv pentru
suspiciunea de GN acută difuză poststreptococică, cu proteinurie
importantă, apropiată de rangul nefrotic?
A. Lipiduria
B. Ac anti MBG si ANCA p, ANCA c
C. proteine totale serice cu electroforeză, profil lipidic
D. Complement seric în dinamică, cu repetare la 8 săptămâni
E. Puncție-biopsie renală în regim de urgență
2. Ce explorări recomandați urgent pentru diagnosticul pozitiv pentru
suspiciunea de GN acută difuză poststreptococică, cu proteinurie
importantă, apropiată de rangul nefrotic?
A. Lipiduria
B. Ac anti MBG si ANCA p, ANCA c
C. proteine totale serice cu electroforeză, profil lipidic
D. Complement seric în dinamică, cu repetare la 8 săptămâni
E. Puncție-biopsie renală în regim de urgență
3. După 8 săptămâni pacientul dezvoltă, în ciuda tratamentului, creșterea creatininei serice
la 3 mg/dl, proteinurie 4 g/24 ore, accentuarea edemelor, complementul seric se menține
la valori scăzute, drept urmare:
A. Necesită obligatoriu puncție-biopsie renală
B. Necesită montarea unui cateter venos central și inițierea hemodializei
C. Necesită creșterea dozei de IECA, ca medicație antiproteinurică, precum și doze mari de
Spironolactonă și Furosemid
D. Necesită tratament anticoagulant
E. Necesită monitorizarea ionogramei serice și a rezervei alcaline
3. După 8 săptămâni pacientul dezvoltă, în ciuda tratamentului, creșterea creatininei serice la 3 mg/dl,
proteinurie 4 g/24 ore, accentuarea edemelor, complementul seric se menține la valori scăzute, drept
urmare:
A. Necesită obligatoriu puncție-biopsie renală
B. Necesită montarea unui cateter venos central și inițierea hemodializei
C. Necesită creșterea dozei de IECA, ca medicație antiproteinurică, precum și doze mari de Spironolactonă și
Furosemid
D. Necesită tratament anticoagulant
E. Necesită monitorizarea ionogramei serice și a rezervei alcaline
4. Pacientul este diagnosticat la punctia renala cu GN rapid progresivă
hipocomplementemică, cu complexe imune circulante (CIC) de 10 ori fata de limita
superioară a normalului, proteinurie de rang nefrotic, dislipidemie si Insuficienta renala
rapid progresiva.. Ce tratament recomandati?
3)Epiteliul
• Membrana cu fante (slit pore membrane) diafragma cu
fante
Edemul interstiţial este o caracteristică clinică comună A. hipoalbuminemiei, particular în sindromul nefrotic,
DAR ȘI
B. creşterea permeabilităţii (conductivităţii hidraulice) capilare!
C. Expansiunea compartimentului interstiţial este secundară acumulării sodiului în compartimentul
extracelular, ca urmare a dezechilibrului între aportul oral/parenteral şi pierderea urinară de Na.
- Locul intrarenal de retenţie a sodiului este reprezentat de ductele colectoare corticale (DCC), unde expresia şi
activitatea Na + /K+-AT P-azei sunt crescute de trei ori de-a lungul suprafeţei bazolaterale.
- Retenţia renală a Na ar trebui contrabalansată în mod normal prin creşterea secreţiei de Na în ducturile colectoare
medulare interioare, cauzată de eliberarea de ANP (atrial natriuretic peptide)
- Această cale reglatoare este modificată la bolnavii cu SN prin creşterea catabolismului specific renal al
guanozinmonofosfatului ciclic (GMPc, al doilea mesager pentru ANP) care urmează activării fosfodiesterazei.
Edemul din SN
C. Stimularea sist. renina-angiotensina-aldosteron ?!
volum ↓ intravascular sanguin circulant efectiv și a
DC→ activare SRAA→ →↑reabsorbtiei tubulare de
Na Cl. (Retentie hidrosalina!!)
Kumar et al.
TABLOU CLINIC
DEBUT insidios sau brusc, uneori cu o complicatie (infectie, tromboza)
◦ copii, sex masculin (NG cu leziuni minime)
◦ alterarea starii generale, lombalgii, oligurie, sete, cefalee
PERIOADA DE STARE
- ANASARCA=edeme renale able, moi, cu godeu, revarsate seroase, edeme viscerale
- tegumente palide, uscate, tulburari trofice
◦ TA normala sau crescuta (LES, DZ, GN proliferative)
◦ “criza nefrotica” – dureri abdominale intense (ascita, tromboze mezenterice, peritonita)
◦ SN impur – HTA, hematurie, retentie azotata
PARACLINIC
1. EXAMENUL URINII
◦ Proteinurie > 3,5 g/24h - selectiva I.S. < 0,1
- neselectiva I.S. > 0.1
- tubulara (2- µ globulina, lizozomi)
I.S. (indice selectivitate) = Cl. IgG
Cl. Albumina
4. EXPLORARI IMAGISTICE
- Radiografie cord-pulmon
- Ecografie renala- R NORMALI INITIAL, ulterior incepe fibroza
- Ex Doppler/Angio CT- tromboze/TEP
5. BIOPSIE RENALA – INDICATII
◦ SN la copilul cu varsta > 8 ani
◦ lipsa de raspuns la 28 de zile de Prednison in doza adecvata
◦ recaderi frecvente
◦ dezvoltarea steroid rezistentei
◦ SN impur
Pleurezie
DIAGNOSTIC POZITIV
1. Diagnosticul de SN/nefrotic-nefritic- proteinurie masiva + hipoproteinemie si hiperlipemie HTA, IRC, hematurie
2. Diagnosticul etiologic (idiopatic vs autoimun vs secundar) = obligatoriu
3. Diagnosticul complicatiilor infectioase, tromboembolice sau induse de terapie
Diagnosticul etiologic
anamneza - cauze toxic-medicamentoase (saruri de aur, captopril, AINS, IFN, mercur, bismut, insecticide)
- cauze alergice – astm bronsic, vaccino-seroterapie, intepatura de albine, muscatura de sarpe.
depistarea cauzelor infectioase: hemoculturi, exudat faringian, ASLO, RBW, Rgrafie pulmonara, determinarea markerilor virali
– AgHBs, Ac antiHVC, HIV, CMV, examene din secretii bronsice, vaginale, uretrale.
Ecografie abdominala + ex. obiectiv amanuntit + anamneza (neoplazii – K. pulmonar, colon, san, ovar, gastric, renal, tiroida,
prostata, boala Hodgkin, limfoame, LLC, MM)
Anticorpi specifici: ANA, FR, ANCA, SCL-70 – colagenoze, vasculite; Imunelectroforeza – MM, purpura Henoch Schonlein
Echocardiografie + echo Doppler vascular – pericardita constrictiva, tromboza VCI, valvulopatii tricuspidiene
Tratament SN-Măsuri generale
1. Igieno-dietetic- Restrictie dietetică de sodiu şi Lichide/bilanț hidric. Aportul normal de proteine (1 g/Kgc). O dietă
bogată în proteine (80-90 g protein/zi) creşte proteinuria şi poate fi dăunătoare pe termen lung!
2. Diuretice de ansă (ex. furosemid sau bumetanid). Pacienţii neresponsivi: furosemid ≥40-120/zi, cu adăugarea
antialdosteronicelor-ex amiloridului (5 mg zilnic; cu monitorizarea concentraţiei K seric în mod regulat).
!!! Dificultăţi în absorbţia diureticelor şi a altor medicamente din cauza edemului mucoasei intestinale, iar iniţial,
poate fi necesară admin IV. Pacienţii au uneori status hipovolemic, fiind necesară acceptarea unui grad moderat de
edeme pentru a evita hipotensiunea posturală!
3. Starea de hipercoagulabilitate dat. pierderii factorilor de coagulare (ex. antitrombină) prin urină şi creşterii
producţiei hepatice de fibrinogen. Trebuie evitat repausul prelungit la pat→tromboembolismul este foarte
frecvent (în special în nefropatia membranoasă). Anticoagulare profilactică pe termen lung, iar dacă apare
tromboza venei renale, este necesară anticoagularea permanentă.
4. Tratamentul hipercolesterolemiei -inhibitor al HMG-CoA reductazei (statină). Risc CV ↑↑↑
5. Inhibitorii ACE şi/sau antagoniştii receptorilor angiotensinei lI(ARA II) proprietăţi antiproteinurice în toate GN ,
dar mai ales în SN; ↓ P de filtrare capilară glomerulară (↓ a tonusului a ef , ↓ presiunea capilară
intraglomerulară, scade pierderile de proteine în spaţiul urinar
6. Risc de sepsis-dep, etcistarea precoce şi tratam agresiv al infecţiilor, vaccinarea anti-pneumococică
SINDROM NEFROTIC- principalele cauze
1. NEFROPATIA CU LEZIUNI MINIME
(NLM, denumită şi boală cu leziuni minime, BLM)
80% DIN SN ALE COPILULUI, MAI ALES BĂIEȚI
20-25 % DIN SN ALE ADULTULUI
M:F = 2~3 :1
Edem frecvent – anasarcă, iar la copii este
localizat predominant la nivelul feţei
TA – normală
Proteinuria este de obicei „înalt selectivă'; se pierde
albumina, dar nu şi alte proteine cu G moleculară mare (Ig)
Este adesea privită ca o afecţiune care nu duce la apariţia
BCR ( vezi GSFS)
NG CU LEZIUNI MINIME
M.O- NU lez glomerul
I.F- NU nici complexe imune şi nici
anticorpi anti-MBG
ME - Fuzionarea fuziunea proceselor
podocitare, cu distrucţia citoscheletului
de actină podocitară- SINGURA
MODIFICARE !!!
Tratament
A. măsurile generale
B. Trat cu corticosteroizi (CS) în doze mari, cu prednisolon 60 mg/m2/zi (până la max 80 mg/zi) pentru maxim
4-6 săptămâni,
urmat de 40 mg/m2 la 2 zile pentru încă 4-6 săpt- reduce proteinuria la > 95% dintre copii. Ratele de răspuns la
adulţi sunt semnificativ mai mici şi răspunsul apare după mai multe luni (12 săpt cu terapie cortizonică zilnic şi 12
săpt de terapie de întreţinere în zile alternative).
- De asemenea, pot apare şi remisiuni spontane, iar terapia cu CS ar trebui în general temporizată dacă
pierderea de proteine urinare nu este suficient de mare pentru a provoca hipoalbuminemie sau edeme!!
- La copii dar şi la adulţi, dacă remisiunea durează 4 ani după terapia CS, o viitoare recidivă este foarte rară!
• Recidivele apar la 2/3 din copii după terapia CS ;i necesită cure suplimentare de corticosteroizi. 1/3 dintre
aceşti pacienţi prezintă recidivă în mod frecvent la sistarea steroizilor→ agent de linia 2, după repetarea terapiei
CS de inducţie
C. Agenți linia 2(IS) Inhibitori de calcineurină (ciclosporina sau tacrolimus) pot fi eficiente (cu sau fără CS), dar
trebuie continuate pe termen lung pentru a preveni recidiva la întreruperea tratamentului.
Efectul antiproteinuric- prin acţiunea lor imunosupresoare, dar si prin stabilizarea citoscheletului de actină din
podocite. Ciclosporina inhibă defosforilarea mediată de calcineurină a sinaptopodinei (un factor de reglare al
citoscheletului de actină) şi o protejează de degradarea mediată de catepsina L. Funcţia excretorie + nivelul seric
al ciclosporinei/tacrolimus trebuie monitorizate în mod regulat, deoarece ambele medicamente au potenţial
Tratament (2)
•F. la copiii Cortico-dependenţi, agentul antihelmintic levamisol 2,5 mg/kg până la maximum 150 mg,
administrat în zile alternative este de asemenea util în menţinerea remisiunii. Mod de acţiune -efecte
directe asupra podocitelor prin inducerea expresiei şi a semnalizării Receptorului glucocorticoid (RG)
activat în podocite.
Sindromul nefrotic
congenital
SN congenital (tip finlandez) - boală autosomal recesivă moştenită, 1 la 8.200 de naşteri vii în Finlanda
- mutaţii în codificarea genelor pentru nefrină (Proteină transmembranară, un
element imp. al fantei de filtrare, pierderea funcţionalităţii sale având ca rezultat proteinuria masivă la scurt timp
după naştere.
Tulburarea poate fi diagnosticată intrauterin, a-fetoproteina crescută în lichidul amniotic, o caracteristică
frecventă. Această afecţiune se caracterizează printr-o progresie persistentă către boala renală terminală.
În GNM SECUNDARĂ- nu sunt detectabili Ac anti-PLA2R/anti-THSD7A histologia glom. identică cu cea din boala autoimună.
Cauze: - medicamente (ex. penicilamină, aur, AINS, probenecid, mercur, captopril)
- alte boli autoimune (ex. LES, tiroidită)
- infecţii (ex. hepatita B, hepatita C, schistosomiaza, Plasmodium malariae)
- cancere (ex. carcinom al plămânului, colonului, stomacului, sânului şi limfom)
- alte cauze (ex. sarcoidoză, siclemie).
ME: - Precoce -depozite dense pe versant ext MBG
- Mediu- formare de spiculi, inglobare depozite in
MBG (IgG , C3 +)
- Tardiv= rarefierea depozitelor
• Rituximab, un Ac anti-CD20 (care produce ablatia Ly B), este eficient în inducerea remisiunii, menţinerea sau
îmbunătăţirea funcţiei renale şi reducerea proteinuriei; au fost identificate pe termen scurt puţine efecte adverse
semnificative.
• Agenţii alchilanţi: ciclofosfamida (1,5-2,5 mg/kg pe zi timp de 6-12 luni cu 1 mg/kg pe zi de prednisolon pe
cale orală în zile alternative în primele 2 luni) şi clorambucilul {0,2 mg/kg pe zi în lunile 2, 4 şi 6, alternând cu
prednisolon pe cale orală 0,4 mg/kg pe zi în lunile 1, 3 şi 5) sunt ambii eficienţi.
• Ciclosporina sau tacrolimusul sunt utile, deşi recidiva este frecventă iar curele de tratament sunt mai lungi.
• Corticosteroizii orali nu prezintă niciun beneficiu singuri, dar pot avea beneficiu aditiv cu alte medicamente
IS.
3. GLOMERULOSCLEROZA FOCALĂ ŞI SEGMENTARĂ
LEZIUNE GLOME RULARĂ SCLEROTICĂ CARE AFECTEAZĂ UNII DINTRE (DAR N U TOŢI)
GLOME RULII ŞI UNELE (DAR NU TOATE ) S EGME NTE ALE FIECĂRUI GHEM CA PILAR
Manifestări: proteinurie masivă (de obicei neselectivă), hematurie, HTA şi insuficienţă renală.
Sindromul nefrotic asociat este adesea rezistent la terapia cu corticosteroizi.
Toate grupele de vârstă pot fi afectate.
De obicei recidivează pe rinichiul transplantat, uneori la câteva zile după transplant, şi în special la
pacienţii cu afectare renală primară agresivă.
ETIOLOGIE
GSFS idiopatice( primare)
GSFS secundare- când nr nefronilor funcţionali este redus, din orice cauză. GSFS =leziunea glomerulară finală,
produsăca răspuns la suprasolicitare hemodinamică glomerulară. Pe măsură ce nefronii devin nefuncţionali, fluxul
crescut prin nefronii restanţi →hipertrofie, hiperfiltrare glomerulară şi hiperpresiune, GSFS. CAUZE:
- număr redus de nefroni (ex. nefrectomie, HTA, obezitate importantă, ischemie, nefropatia asociată siclemiei,
nefropatie de reflux, nefropatie cronică de alogrefă, nefropatie lgA şi leziunile sclerotice puseele de vasculită renală}
- mutaţii ale genelor specifice podocitelor
- virusuri, ex. HIV de tip 1, parvovirus B19, citomegalovirus, virusul Epstein-Barr şi virusul simian 40
- medicamente/droguri precum heroina, toate tipurile de interferoni, steroizii anabolizanţi, litiul, sirolimusul,
pamidronatul şi inhibitori ai calcineurinei(ex. ciclosporina), care poate provoca, de asemenea, GSFS.
- mutaţiile genei APOL1 de pe cromozomul 22, varianta Gl/G2 de boală renală, la pacienţii cu ascendenţă africană
(dobândită pentru a oferi protecţie împotriva tripanosomiazei africane) conferă susceptibilitate la GSFS ca răspuns la
insulte precum HTA, LES şi HIV.
PATOGENIE
IN GSFS primare: Un factor circulant de permeabilitate provoacă proteinuria; plasma de la pacienţii
afectaţi creşte permeabilitatea membranei filtrante glomerulare în glomeruli izolaţi.
Rinichii transplantaţi în modele murine de GSFS dezvoltă leziunea, în timp ce rinichii de la şoarecii
predispuşi la GSFS transplantaţi la o tulpină normală sunt protejaţi. Eliminarea acestui factor prin
plasmafereză duce la ameliorarea tranzitorie a proteinuriei.
Identitatea factorului de permeabilitate rămâne necunoscută, recent citokina 1 cardiotrophin-like
este un candidat probabil în GSFS.
S-a crezut că Receptorul solubil pentru activatorul plasminogenului asemănător urokinazei sau suPAR ( soluble
urokinase plasminogen activator receptor), ulterior teoria suPAR INFIRMATA!!
(A) GSFS variantă clasică-segmente sclerotice în întreg
glom.
(B) Leziuni de „vârf" glomerular (tip lesion) scleroză
segmentară la polul tubular al glomerulului. Pacienţii au un
răspuns favorabil la CS, boala cu o evoluţie mai benignă
(C) GSFS varianta colabantă- podocitele sunt de
obicei tumefiate, crescute în dimensiune şi vacuolate
grosier, iar
pereţii capilari col abaţi si plicaturaţi. Frecvent
observată la tineri de culoare cu infecţie HIV (HIVAN)
(D) GSFS variantă perihilară-scleroza perihilară şi
hialinoza >50% din glomerulii sclerotici. Frecvent în GSFS
secundară.
(E) GSFS variantă celulară- hipercelularitate segmentară
(proliferare), care determină ocluzia lumenuluicapilar în cel
*FACTORI DE PROGNOSTIC NEGATIV
1. Intensitatea proteinuriei
◦ Sindrom nefrotic – 45% supravieţuire la 10 ani
◦ Proteinurie subnefrotică – 90% supravieţuire la 10 ani
2. Creatininemia >2mg/dL la momentul diagnosticului
3. Fibroza interstiţială (>20%)
4. „Tip lesions"/forme colabante
5. Răspunsul la tratamentul cu corticoizi
Progresie spre IR
Perioadă urmărire Remisie Remisie Fără
(ani) completă parţială răspuns
Adulţi 5,5 1,7% 13% 54%
Copii 7,0 14% 0% 37%
Total - 6% 11% 46%
◦ Răspuns parțial la tratament – funcţie renală stabilă ± Proteinurie în↓
◦ Lipsă răspuns – 30-60%→ IRC terminală
Tratament
• Prednisolon 0,5-2 mg/kg pe zi este utilizat la majoritatea pacienţilor şi continuat timp de 6 luni înainte ca
pacientul să fie considerat rezistent la terapie, ceea ce este frecvent.
• Ciclosporina sau tacrolimusul pot fi eficiente în reducerea sau oprirea excreţiei urinare de proteine. Recidiva
după reducerea
sau oprirea tratamentului este foarte frecventă, astfel încât este necesară utilizarea pe termen lung.
• Ciclofosfamida, clorambucilul sau azatioprina sunt utilizate ca terapie de linia a doua la adulţi. La pacienţii cu
GSFS cu hipercelularitate
mezangială şi leziunea vârfului glomerular, ciclofosfamida 1-1,5 mg/kg pe zi cu 60 mg prednisolon timp de 3-6
luni, urmate de PDN şi azatioprină, pot fi utilizate ca terapie de întreţinere.
*Aprox 50% dintre pacienţi →BCR terminală în cca 10 ani de la diagnostic, în special cei care sunt rezistenţi la
terapie.
Rata de reapariţie a leziunilor renale de GSFS în urma transplantului renal este foarte mare, având prognostic
rezervat.
Plasmafereza sau imunoabsorbţia -principalul trata al pacienţilor cu recidivă post-transplant, dar cu rezultate
modeste.
Anticorpii anti-CD80 (abatacept), utilizaţi în reumatologie, au fost utilizaţi cu un anumit succès la pacienţii cu
hiperexpresie podocitară a CD80.
Gel cu hormon adrenocorticotrofic (ACTH) aplicat topic a fost utilizat cu succes în cazurile refractare de GSFS
post-transplant
Nefropatia asociată HIV
În nefropatia asociată HIV (HIVAN), la microscopia optică glomeruli sunt caracterizaţi prin colaps
(podocitele sunt mărite în volum, hiperplazice şi vacuolate grosier, conţinând picături de absorbţie
ale proteinelor, iar capilarele adiacente prezintă diferite grade de colaps şi plicaturare a pereţilor.
Infecţia directă a podocitelor cu HIV-1 în HIVAN este asociată cu pierderea markerilor specifici
podocitelor precum factorul tumoral Wilms şi sinaptopodina.
HIVAN se prezintă cu proteinurie de rang nefrotic, edeme şi BCR, care poate fi cu progresie rapidă.
Terapia antiretrovirală poate determina reversibilitatea leziunilor renale, funcţia renală fiind
recuperată
dacă tratamentul este iniţiat precoce.
AMILOIDOZA
Tratament
• Terapia mielom (bortezomibul sau rituximabul) pentru amiloidoza AL ± transplant de celule stern.
• Amiloidoza AA, producţia poate fi uneori ↓ prin tratamentul bolii inflamatorii de bază, dar nu complet
suprimată. Colchicina poate fi de ajutor în febra mediteraneană familială.
• În amiloidoza ATTR, transtiretina fiind sintetizată predominant în ficat, transplantul hepatic (determinând
dispariţia proteinei muiante din sânge) este considerat terapia definitivă.
MĂSURI GENERALE DE RENOPROTECȚIE!
Nefropatia diabetică
Boala renală diabetică este principala cauză a BCR terminală în Occident, frecv complicaţie DZ tip 2.
Boala renală diabetică apare la cca 20-30% din pac DZ tipul 1 sau 2 ;
istoria naturală este similară de la momentul debutului proteinuriei, iar leziunea histologică specifică este
aceeaşi. Factorii de risc pentru nefropatie includ: control glicemic inadecvat, HTA, sexul M, etnia şi deprivarea
socială
Hiperfiltrarea glomerulară (GFR creşte la >150 ml/min pe m2) şi
mărirea iniţială a volumului renal apar pe măsură ce factorii
vasoactivi locali cresc fluxul. MBG se îngroaşă şi mezangiul se
extinde.
Epuizarea progresivă a podocitelor din bariera de filtrare (prin
apoptoză sau detaşare) duce la podociturie la debutul bolii.
Proteinuria evoluează pe măsură ce presiunile de filtrare cresc
şi filtrul glomerular este compromis.
Mai târziu, glomeruloscleroza se dezvoltă cu prezenţa nodulilor
(leziunea Kimmelstiel-Wilson) şi depozite hialine în arteriolele
glomerulare .
Expansiunea mezangială şi hialinoza se datorează parţial
depozitelor de amilină (proteină amiloidă specifică insulelor
beta), cu proteinurie în creştere.
Clasificarea Nefropatiei diabetice
Stages of DN+ Natural history
=
Prevalence
9% 91%
T1DM T2DM
415,000,000
patients with DM
1/3 of them develop DN
TRATAMENT-
RENOPROTECTIIE+
CONTROL GLICEMIC
Febra
Rash
Artralgii
Eozinofilie
Ex.urina
Hematurie microscopica
Piurie sterila+cilindrii leucocitari
Eozinofilie( nu 100% cazuri)→→
Nefrita Interstitiala Acuta Eozinofile in Nefrita Interstitiala Acuta alergica
NTI acută produsă de infecţii(asociată infecțiilor)
NTI poate complica infecţii sistemice:
- cu virusuri (Hantavirus, virusulEpstein-Barr, HIV, rujeolă, adenovirus), bacterii (Legionella,
Leptospira,
- streptococci, Mycoplasma, Brucella, Chlamydia) şi
- altele (Leishmania, Toxoplasma).
Infecţia cu Hantavirus produce febră hemoragică cu NTI- poate fi fatală.
La pacienţii imunocompromişi (trat IS/cu transplant renal) virusuri ca: citomegalovirus (CMV),
polyoma (BK) şi herpes simplex (HS) pot cauza NTI pe grefa renală.
Tratamentul implică eradicarea infecţiei folosind antibiotice adecvate sau medicaţie antivirală;
În cazul pacienţilor transplantaţi, protocolul de imunosupresie trebuie ajustat.
NEFROPATIILE TUBULO-INTERSTIŢIALE ACUTE
NEFROPATIILE TUBULO-INTERSTIŢIALE ACUTE INFECŢIOASE
(PIELONEFRITELE)
Etiologie şi patogeneză
Cel mai frecvent- de tip ascendent(uretral) infecţiile-cauzate de bacteriile florei intestinale
saprofite.
La femei, datorită uretrei scurte, infecţiile sunt mai frecvente.
Mai rar, infecţiile provin din circulaţia sangvină sau limfatică (hematogenă),
sau prin extensie directă (ex. fistula vezico-intestinală- B Crohn).
ETIOPATOGENIE: 1. Virulenţa
bacteriană
Este determinată de capacitatea bacteriilor de a adera de uroteliu.
Prezenţa pe suprafaţa celulelor bacteriene a:
- flagelelor (pentru motilitate),
- aerobactinului {folosit pentru captarea fierului),
- hemolizinei (pentru a forma pori) şi în special prezenţa
- Fimbrilor (adezine - ataşează germenele de perineu şi uroteliu) E. coli .
2. Apărarea înnăscută a gazdei
• Neutrofilele. Adezinele bacteriene activează receptori, ex. Toll receptor 4, pe suprafaţa mucoasei,
rezultatul fiind producerea de IL-8 şi expresia receptorului acesteia, CXCR1 la suprafaţa neutrofilelor.
Activarea neutrofilelor este esenţială pentru distrugerea bacteriilor.
• Osmolaritatea şi pH-ul urinar. Os molaritatea urinară >800 mOsm/kg şi pH-ul scăzut sau înalt reduc
supravieţuirea bacteriană.
• Complementul. Activarea complementului cu producerea de lgA de tip mucos de către uroepiteliu
(imunitate dobândită) joacă un rol major în apărarea împotriva ITU.
• Organismele comensale. Eradicarea organismelor comensale cum ar fi lactobacilii, corynebacteriile,
streptococii şi bacteroizii de către gelul spermicid sau antibiotic duce la suprapopularea cu E. coli.
• Fluxul urinar. Un flux urinar bun şi micţiunile normale duc la eliminarea prin spălare a bacteriilor. Staza
urinară favorizează ITU.
• Uroepiteliul. Proteinele Tamm-Horsfall manozilate prezente în mucus şi glicocalixul ce acoperă uroepiteliul
au proprietaţi antibacteriene şi interferă cu legarea bacteriilor de uroepiteliu. Sucul de merişor şi afin conţine
un factor cu greutate moleculară mare (pro-antocianide) care previn legarea E. coli de uroepiteliu.
• Antigenele de grup sanguin. Femeile care sunt non-secretoare de antigene de grup sangvin AB0 sunt
predispuse {de 3-4 ori mai frecvent) la infecţii urinare recurente.
3. Factori de risc
• Tratamentul în doză unică cu 3 g de amoxicilină sau 1,92 g (4 cp de 480 mg)de cotrimoxazol este
utilizat la pacienţii cu simptome vezicale cu o durată mai mare de 36 de ore, fără istoric anterior de
ITU.
• Aportul lichidian crescut (2 L/zi) ar trebui încurajat în timpul tratamentului, dar şi pentru săptămânile
următoare. Urocultura trebuie repetată la 5 zile după terminarea tratamentului.
Dacă pacientul prezintă simptomatologie acută cu febră înaltă,dureri şi sensibilitate
lombară (PNA), antibioticele IV: ex. aztreonam, cefuroxim, ciprofloxacin sau gentamicina,
injectabil incă 48-72 ore după dispariția febrei, cura iv fiind urmată de 7 zile de tratament oral,
după ameliorarea simptomelor.
Pentru obţinerea unei diureze corespunzătoare - administrarea de lichide iv, in caz de
greață/vărsături.
• La pacienţii care se prezintă pentru prima dată cu febră înaltă, durere şi sensibilitate
lombară se recomandă efectuarea de urgentă a ecografiei renale pentru a exclude o pionefroză
obstructivă. ln
această situaţie, trebuie efectuat drenajul prin nefrostomie percutană.
Tratamentul infecţiilor recurente
Uroculturile pre- şi post-tratament -necesare pt confirmare Dg și stabilire dacă recurenţa se datorează
recăderii/reinfecţiei.
• Recăderea. Trebuie căutată cauza (ex. litiaza sau nefroscleroza) şi tratamentul trebuie modificat, intensificat sau
prelungit. Dacă nu este eficient,tratamentul antibiotic pe termen lung este o soluţie (doză atac urmată de doză
întreținere).
• Reinfecţia. Aceasta implică faptul că pacientul are o predispoziţie la colonizare peri-uretrală sau mecanisme slabe
de apărare ladiafragmului şi a gelului spermicid trebuie descurajată. Vaginita atrofică identificată si tratata -femeile
la menopauză.
Evidenţierea golirii incomplete vezicale la urografie (timp excretor) sau la ecografie impune evaluare urologică.
Dacă recurenţa ITU persistă -trat profilactic 6-12 luni, doze mici alternante lunar ( co-trimoxazol 480 mg, cefalexin
125 mg seara sau nitrofurantoin macrocristalin); trebuie admin înainte de culcare, când fluxul urinar este scăzut.
Terapia intravaginală cu estrogen reduce numărul episoadelor de ITU la femeile la menopauză. Sucul de merişoare
NTI acută în cadrul bolilor inflamatorii multisistemice
Unele boli inflamatorii sistemice neinfecţioase, cum sunt Sdr Sjogren sau LES, pot produce NTIA/NTIC.
Sindromul Sjogren mai poate produce acidoză tubulară renală.
Până la 20% din pacienţii cu sarcoidoză pot prezenta o NTI granulomatoasă, şi, în cazul în care asociază
hipercalcemie, aceasta poate induce insuficienţă renală acută.
NTI acută din cadrul bolilor inflamatorii multisistemice, în general, are un răspuns bun la tratamentul CS.
• Colonizarea vezicii cu germeni patogeni este comună după câteva zile, parţial datorită
organismelor ce formează un biofilm la suprafaţa sondei.
• Cât timp sonda se menţine pe loc, antibioticele posibil să fie ineficiente şi dezvolta germeni
rezistenţi. Pacienţii ar trebui trataţi doar în prezenţa simptomelor sau a dovezii de infecţie.
• Schimbarea sondei + o doza unică de antibiotic (ex. gentamicină??!!) este recomandată.
• Infecţia cu Candida este o complicaţie frecventă a sondării vezicale prelungite, tratamentul
este rezervat doar în caz de dovadă de infecţie invazivă şi la cei imunodeprimaţi- Sonda va
trebui înlocuită, iar în infecţiile severe irigarea vezicala continuă cu amfotericină 50 g/ml este
folositoare.
Bacteriuria în sarcină
• Urocultura este obligatorie la gravide- bacteriuria asimptomatică în sarcină apare în 2-6% dintre
cazuri
• Deşi în afara sarcinii bacteriuria asimptomatică este în general fără urmări, în sarcină poate
duce la PNA iar în sarcina avansată poate declanşa travaliul înainte de termen.
• Dilatarea ureterală ca răspuns la modificările hormonale permite infecţia ascendentă.
• Din acest motiv bacteriuria, CHIAR ASIMPTOMATICĂ, trebuie întotdeauna tratată iar eradicarea
ei demonstrată (uroculturi repetate).
• Reinfecţia poate necesita terapie profilactică.
Leziunile tubilor din zonele medulare ale rinichilor →defecte în capacitatea de concentrare a urinii (↓
ireversibilă) şi de conservare a sodiului, cu poliurie şi pierdere urinară de sodiu.
În timp, fibroza se extinde şi la nivelul corticalei renale, cu pierderea funcţiei renale şi progresia BCR.
Consumul cronic de analgezice în doze mari (clasic după fenacetină, dar recent şi după AINS)
duce la NTIC şi necroză papilară.
Nefropatia analgetică apare mai frecvent la femeile de vârstă medie.
Tabloul clinic : anemie,BCR, ITU, hematurie sau obstrucţie de tract urinar (datorită migrării unei
papile necrozate). Poate apărea pierdere de lichide şi de sare (nefropate cu pierdere de sare).
Consumul cronic de analgezice predispune, la dezvoltarea de tumori uroepiteliale.
Diagnostic: date clinic+ aspectul imagistic(ecografic sau CT – R dimensiuni reduse şi contur
neregulat.
Tratament- evitarea Al NS (alternative de tratament antialgice sau antipiretic, ca dihidrocodeina
sau paracetamol). Încetinește progresia bolii ± ameliorarea funcţiei renale.
!!! Durere în flanc sau agravarea bruscă a IR- posibil necroză papilară cu obstrucţie consecutivă
de căi urinare → ecografie de urgenţă
• Necroza papilara
2. Manifestările clinice specifice nefropatiei tubulo-interstițiale acute, indusă de medicamente pot fi:
a) Absente
b) Artrită
c) Febră
d) Edeme
e) Oligurie
1. Printre cauzele medicamentoase de nefrită tubulo-interstițială acută se pot enumera:
a) Rifampicina
b) Alopurinol
c) Diuretice antialdosteronice
d) Inhibitori de pompă de protoni
e) Imunoglobuline
2. Manifestările clinice specifice nefropatiei tubulo-interstițiale acute, indusă de medicamente pot fi:
a) Absente
b) Artrită
c) Febră
d) Edeme
e) Oligurie
5. *Cauze frecvente ale Nefritei tubulointerstiţiale cronice sunt următoarele, cu excepția:
a) Diabetul zaharat
b) Hiperuricemia
c) Nefropatia cu IgG4
d) Virusul imunodeficientei umane
e) Streptococul beta-hemolitic grup A Lancefield, tulpina nefritigenă
barbat, 75 ani, se prezintă în UPU acuzând de 5 zile febra, diaree (6-8 scaune/zi), varsaturi,
urmate de oligoanurie de 3 zile, ulterior anuria de 24 ore, posibil după ingestie de alimente
alterate, pt care a urmat trat cu Ibuprofen si Ciprofloxacin , fara ameliorare.
APP: HTA in trat cu ramipril 5 mg seara de cca 7 ani ( a luat si dupa aparitia simpt.!!) si
Indapamid 1,5 mg dimineata; Adenom prostatic (Prostamol 1 /zi).
Conditii de viata/munca: fost fumator, consum de alcool ocazional.
Ex fizic: tegum si mucoase deshidratate ( limba prajita, pliu cutanat persistent) TA 85/60
mmHg, AV= 116 batai/min, ritmic, anuric.
Expl. Paracl.: Hemograma normala (Hb 14, 5 g/dL), Na 149 mEq/L, K 6.7, RA-
14 mEq/dL, Urea 117.0 mg/dL, S Creat 3.2 mg/dL (1.2 mg/dl in 01.2020)
Ex. urina- Ery 125/μL, densitate 1020, prot -. H dismorfe absent
Ecografie exam- R dim normale, HBP
intrebari
2. IR Prerenala/renala/postrenala ??
CGN
intrebari
2. IR Prerenala/renala/postrenala ??
IRA
FAZA
ANURICĂ
Disfuncţie Congestie Leziuni nefrocite
IRA RENALĂ
endotelială medulară (tcp, aH)
Necroză
Ischemie Obstrucţie Retrodifuzie tubulară
medulară tubulară filtrat glomerular acută
FG
persistentă
FAZA DE
RELUARE A
Refacere (FG, Epiteliu) DIUREZEI
EXCLUDERE IRA obstructiva(postrenala)
(dg si dezobstructie cat mai rapida…)
Date clinice pt dg de excludere!!!
A. Anamneză sugestivă
Istoric de litiază renală, gută, neoplasm, afecţiuni urologice/gineco, etc
Context etiologic sugestiv (traumatisme bazin,tratament citostatic/radioterapic etc)
Anurie „totală” brusc instalată sau variaţii extreme ale diurezei de la o zi la alta
(anurie – poliurie), eventual precedată de colică nefretică ± hematurie
Elemente sugestive pentru obstrucţia subvezicală: disurie, polakiurie, nicturie
B. Ecografie abd-pelvina +/_ CT fara contrast iv la creat> 2.5 mg/dl
CAUZE: tumori vezicale, prostatice, genitale cu invazie uretrala/ureterala, litiaza reno-ureterala
bilaterala, fibroza retro-peritoneala idiopatica sau secundara (postradioterapie, etc)
Hidronefroza
Diferenţierea IRA prerenală – IRA renală
Condiţii clinice care pot produce IRA pre-renală
Renală
NTA cilindri granuloşi şi epiteliali 1 < 40 > 20 1%
NI piurie, hematurie, proteinurie 1 < 40 > 20 1%
uşoară, cilindri leucocitari
granuloşi şi epiteliali, eozinofile
GN hematurie, proteinurie 1 < 40 < 20 <1%
marcată, cilindri hematici,
granuloşi
Boli normal sau hematurie, 1 < 40 > 20 < 1%
vasculare proteinurie uşoară
( PAS)
NTA
Febră
Rash- 50-70%
Artralgii
Eozinofilie 70-90%
Ex.urina
Hematurie microscopica
Piurie sterila+cilindrii leucocitari + Uroculturi negative
Eozinofilurie( nu 100% cazuri- coloratia Hansel)
Discrazie plasmocitara
Rinichiul mielomatos
Boala atero-embolica este o cauza rar dg de IRA, greu de diferentiat de NIAlergica, cu exceptia
biopsiei renale. Alte manifestari: cutanate (livedo reticularis), infarcte digitale, ischemie
periferica cu puls periferic prezent.
Eosinofilia tranzitorie, hipocomplementemia si cresterea VSH-frecvent asociata.
IRA: Nefropatia Contrast-Indusa
Mai putin de 1% la pacientii cu functie renala normala
Factori de risc Profilaxie
IR pre-existenta
Administrarea contrastului I.V. doar cand
Diabet zaharat este necesar, sau preferabil RMN, cand are
Mielom multiplu indicatie (URGENTE!!!)
Substanta de contrast cu osmolaritate inalta Hidratare parenterala Na Cl izotonica,
Debit cardiac scazut/colaps bicarbonat de Na- atentie la Pac. cu edeme
Diagnostic (SN, ICC, CH)
Minimalizarea volumului contrast
Decelabila la 24-48 ore dupa expunere,
durata - 5 - 7 zile
Substante de contrast cu osmolaritate joasa
Infectii (30-70%)
Complicatii cardio-vasculare (5-30%)
Complicatii gastrointestinale,pulmonare sau neurologice (7-30%)
Tulb H-E ( ex. Hiperpotasemia) sau probleme tehnice legate de
dializa
intrebari
2. IR Prerenala/renala/postrenala ??
Hipovolemie ?
Da Nu
Corectarea hipovolemiei
• soluţie fiziologică
• soluţii coloidale
• sânge
Furosemid 2-4mg/min iv
Dopamină 3mcg/kgc min 4 h
Opreşte furosemid
Tratament substitutiv
Reducere diureză DIALIZA
Reluare furosemid
INDICATIILE HEMODIALIZEI in AKI-
Pacientii stabili hemodinamic
- Hiperhidratare refractara la diuretice (EPA non-responsiv +AKI)
- Hiperpotasemie > 7 mEq/l
- hipo- sau hiper Na+ severa
- Acidoza metabolica severa,incorectabila
- Creatinina serica> 8 mg% si in crestere
- Pericardita uremica/tamponada
- Intoxicatii acute (methanol, etilen glicol, rifampicina, gentamicina,
saruri litiu, etc)
La pacientii instabili hemodinamic (colaps, soc toxico-septic, etc) se
recomanda HEMOFILTRARE VENO-VENOASA CONTINUA sau HEMODIAFILTRARE
BOALA CRONICĂ DE RINICHI (BCR)
BOALA CRONICĂ DE RINICHI (BCR)
BCR a înlocuit termenul de insuficienţă renală cronică (IRC) DIN 2012
BCR= termen descriptiv, deteriorarea cronică, frecvent ireversibilă, a funcţiei renale de orice cauză.
BCR implică alterarea de lungă durată (>3 luni), cu potential progresiv a funcţiei renale.
În BCR stadiile 1-3, funcţia renală nu continuă să se degradeze, bolnavul decedează de alte cauze
(CV, infecțioase, etc)
Excepţii în care reversibilitatea BCR este probabilă:
• înlăturarea unei obstrucţii a tractului urinar
• administrarea de terapie imunosupresoare în cazul GN sau vasculitelor sistemice
• tratamentul HTA accelerate
• corecţia stenozelor critice ale arterelor renale.
În alte cazuri de BCR, ritmul de deteriorare al fcţiei renale poate fi măcar încetinit, dacă nu
tratat/stopat.
-variație geografică largă incidența/ prevalența
- Peste 70% din toate cazurile de BCR se
datorează DZ, HTA și aterosclerozei.
• Pacienţii din stadiile G1- G2 (eRFG> 60 ml/min) nu au boala decât dacă există şi o altă manifestare a
afectării renale timp de > 3 luni:
• - urinare- hematuria, proteinuria,
- modificări structurale anormale ale rinichilor,
- boli renale moştenite sau
- modificări evidenţiate la biopsia renală compatibile cu boala renală
Cistatina C, un marker mai fidel, dar mai costisitor al RFG, să fie folosită la pacienţii cu std 3 BCR
pentru o mai bună stratificare a riscului asociat!?
Caz Clinic
barbat, 75 ani, se prezintă în UPU acuzând de 5 zile febra, diaree (6-8 scaune/zi), varsaturi,
urmate de oligoanurie de 3 zile, ulterior anuria de 24 ore, posibil după ingestie de alimente
alterate, pt care a urmat trat cu Ibuprofen si Ciprofloxacin , fara ameliorare.
APP: HTA in trat cu ramipril 5 mg seara de cca 7 ani ( a luat si dupa aparitia simpt.!!) si
Indapamid 1,5 mg dimineata; Adenom prostatic (Prostamol 1 /zi).
Conditii de viata/munca: fost fumator, consum de alcool ocazional.
Ex fizic: tegum si mucoase deshidratate ( limba prajita, pliu cutanat persistent) TA 85/60
mmHg, AV= 116 batai/min, ritmic, anuric.
Expl. Paracl.: Hemograma normala (Hb 14, 5 g/dL), Na 149 mEq/L, K 6.7, RA-
14 mEq/dL, Urea 117.0 mg/dL, S Creat 3.2 mg/dL (1.2 mg/dl in 01.2020)
Ex. urina- Ery 125/μL, densitate 1020, prot -. H dismorfe absent
Ecografie exam- R dim normale, HBP
RFG-MDRD ajustata la BSA (aria suprefetei
corporale, echivalentul Clearance creatininei,
( Cl Cr) se utilizeaza la ADMIN MEDICAM cu
eliminare renala!!!
• nu au boala decât dacă există şi o altă manifestare a afectării renale timp de > 3 luni:
- urinare- hematuria, proteinuria,
- modificări structurale anormale ale rinichilor,
- boli renale moştenite sau
- modificări evidenţiate la biopsia renală compatibile cu boala renală
HVS
Insuficiență cardiacă DECESE
Fibroză
Remodelare IMA
HTA
Nefrosleroză
Scăderea RFG Insuficiență renală
Proteinurie
Albuminurie
Retinopatie
Hemoragie
Edem papilar
Exsudat
45
Ce urmărim la pacientul cu Nefropatie hipertensivă ?
barbat, 75 ani, se prezintă în UPU acuzând de 5 zile febra, diaree (6-8 scaune/zi), varsaturi,
urmate de oligoanurie de 3 zile, ulterior anuria de 24 ore, posibil după ingestie de alimente
alterate, pt care a urmat trat cu Ibuprofen si Ciprofloxacin , fara ameliorare.
APP: HTA in trat cu ramipril 5 mg seara de cca 7 ani ( a luat si dupa aparitia simpt.!!) si
Indapamid 1,5 mg dimineata; Adenom prostatic (Prostamol 1 /zi).
Conditii de viata/munca: fost fumator, consum de alcool ocazional.
Ex fizic: tegum si mucoase deshidratate ( limba prajita, pliu cutanat persistent) TA 85/60
mmHg, AV= 116 batai/min, ritmic, anuric.
Expl. Paracl.: Hemograma normala (Hb 14, 5 g/dL), Na 149 mEq/L, K 6.7, RA-
14 mEq/dL, Urea 117.0 mg/dL, S Creat 3.2 mg/dL (1.2 mg/dl in 01.2020)
Ex. urina- Ery 125/μL, densitate 1020, prot -. H dismorfe absent
Ecografie exam- R dim normale, HBP
Evolutia natural[ si complicatiile HBP
Progresia BCR spre BRT (BRCT)
51
Factori etiologici
Boală renală
Cauze şi mecanisme
1. Aport >60-90 mEq K+/zi
Alimentar
Medicamente: substituenţi ai NaCl; KCl; antibiotice
2. Scăderea excreţiei renale a K+:
a) Scăderea FG (oligurie)
b) Scăderea reversibilă a secreţiei tubulare de K+:
c) Scăderea aldosteronului:
- Deficit de stimulare a secreţiei de aldosteron
(i) Scăderea sintezei de renină (NI, DZ, vârstnici, AINS)
(ii) Scăderea angiotensinei (IECA, BR AT 1, betablocante)
(iii) Antagonişti ai aldosteronului (spironolactonă)
d) Scăderea răspunsului tubular la aldosteron:
amiloidoză, NI (anemie falciformă, LED), rejet TR
Potasiul în IRC - hiperkaliemia
58
Cauze şi mecanisme
3. Modificări ale distribuţiei K+
a) Acidoză
b) Hipoxie tisulară
c) Distrucţii tisulare întinse
d) Hipercatabolism (infecţii severe, hiperpirexie etc)
e) Antianabolism (tetracicline)
Manifestări
Cardio-vasculare Neuro-musculare Digestive
Bradicardie Prestezii Greaţă
Aritmii Săbiciune musculară Vărsături
Asurzirea zgomotelor cardiace Paralizie flască Dureri abdominale
Scăderea PA Ileus dinamic
EKG:
- Unde T ascuţite, supraînălţate, - Diminuă amplitutinea undei P
- QT scurtat - Alungire PR
- Subdenivelarea ST - Bloc AV
- Lărgirea QRS - FV
59
Potasiul în IRC - hipokaliemia
60
(<3.5mEq/L)
Manifestări
Cauze şi mecanisme 1. Neuro-musculare:
Slăbiciune musculară
1. Aport scăzut de K+ (dietă, anorexie) Paralizie flască, cu arefelxie
2. Pierderi de K+ Confuzie, depresie, apatie
b) Renale: 3. EKG
Bradicardie
- Renină crescută: HTA malignă, HTA.R-V
Amplitudine P crescută
- Renină scăzută: hiperaldosteronism ST deprimat progresiv
primitiv
T izoelectric/bifazic
- Renină variabilă: SN, ICG, ciroză U proeminentă
hepatică, diuretice, Intervalul QT creşte
3. Modificarea distribuţiei K+: Durata complexului QRS creşte
- alcaloză acută iatrogenă; Tulburări de coducere AV
Tulburări de ritm
- glucoză 10 % +insulină iv
Calciul în IRC
61
Hiperfosfatemie + Hipofosfaturie
Mecanismele hiperfosfatemiei
1)Scăderea eliminării renale (ClCr <35 mL/min)
2)Mobilizare crescută din schelet (hiperparatiroidism secundar)
3)Absorbţie intestinală crescută a fosfaţilor
Consecinţele hiperfosfatemiei sunt
HIPOCALCEMIA şi HIPERPARATIROIDISMUL SECUNDAR prin:
Reducerea calciului ionic
Scăderea absorbţiei intestinale a calciului
Inhibarea 1-alfa-25OH Vit D hidroxilazei (deficit de Vit D activă)
Rezistenţa scheletului la acţiunea PTH
Echilibrul AB în IRC
pH sanguin normal 7.35-7.45 (6.8-8)
63
Rinichiul normal participă la menţinerea EAB prin:
eliminarea zilnică a 60-90 mEq H+ (1mEq H+/kg), rezultaţi din metabolism, sub
forma ionilor de amoniu (60%) şi a acidităţii titrabile (40%)
resorbţia (regenerarea) bicarbonaţilor
sau
Etnie
Relaţia CrS – FG nu este liniară
14
16 Manifestări cardio-vasculare
Cardiomiopatia uremică (in std 5- predializa sau dializa)
Frecvenţă - 66%
Patogenie
1) Factori vasculari
HTA
Ateroscleroză coronariană
Fistula arterio-venoasă
2) Sanguini
Anemia
Tulburări hidro-electrolitice (hiper/hipofosfatemie, calcemie, kalieme)
Tulburări ale EAB
Toxine uremice nedializabile
3) Metabolici
Carenţe proteice/vitaminice
Amiloidoza
Hiper PTH
Hemocromatoza
4) Miocardici
Cardiomegalia
Aritmii
Manifestări cardio-vasculare
17
Dispnee
„sine materia” - Küssmaul
Plămân uremic
Patogenie
Supraîncărcare hidrică, HTA, insuficienţă cardiacă
Toxine uremice, hipoxia, anemia
Hipoproteinemia
Mecanisme imunologice
Alterarea surfactantului alveolar
HIPERPARATIROIDISMUL SECUNDAR
Patogenie PREDIALIZA:
Hipocalcemia
Hiperfosfatemia
Deficit de 1,25 (OH)2D3
Deficit de catabolism renal al PTH
Rezistenţa scheletului la acţiunea PTH
Tulburările minerale osoase asociate BCR
(TMO-BCR)
CALCIFICARI EXTRAOSOASE
Apar când produsul fosfo-calcic (în mg/dL) depăşeşte 70
Localizare
Articular, periarticular - pseudoguta McCarthy
Oculare (conjunctivale, corneene) - ochii roşii
Cutanate - prurit
Vasculare (subintimal sau în medie, precoce la art pedioasă)
Parenchimatoase (miocardice, renale, splenice etc)
• Modificările biochimice caracteristice sunt
26 hipocalcemia, hiperfosfatemia, nivelul seric al PTH ↑
calciu, P si PTH-ul dozaţi la 3 luni
Tratament: ↓fosfor, control PTH-ului şi Ca seric VN.
27
CALCIFILAXIE
Tratament- tiosulfatul de sodiu (un antioxidant) şi
Bifosfonaţii…
Tratamentul hiperPTH
Nivelul crescut de ADMA în uremie este explicat într-o oarecare măsură de stresul oxidativ şi poate
să
explice riscul de deces crescut (52%) precum şi riscul de evenimente cardiovasculare {34%) la pac
uremici.
SINDROMUL HEMORAGIPAR
Patogenie:
1. Deficit calitativ trombocitar (FPIII, FPIV)
2. Fragilitate capilară crescută
3. Deficit al factorilor coagulării (complex protrombinic) in SN,
accentuate de anemie
Manifestări clinice:
1. Echimoze, purpură, epistaxis, gingivoragii, hemoragii digestive,
genitale
2. Hemoragii cerebrale, hemopericard, hemoragii
retroperitoneale
LEUCOCITOZA
(10 000 - 12 000/mmc) cu neutrofilie, în absenţa infecţiei, dar
cu scaderea apararii anti-infectioase, datorita inhibarii
functiilor leucocitare in mediul uremic!
35
Depresia imună – toxinele uremice
inhiba imunitatea celulara+/- umorala
2) PRURIT
1. Atrofia glandelor sebacee
2. Compoziţie sudorală modificată (uree, aa, lipide)
3. Depozitare intradermică de calciu
4. Proliferare intradermică a mastocitelor
5. Alterarea treminaţiilor nervoase cutanate
3) UREMIDE
4) CHICIURA UREMICĂ
Malnutriţia (sdr MIA)
37
Hipercatabolism
Factori generali (inactivitate fizică, aport energetic scăzut, anomalii endocrine, inflamaţie, acidoză)
Factori legaţi de procedura de HD /DP
Tratamentul BCR
Tratamentul profilactic
38
1. Profilaxia primara a nefropatiilor cronice
39
Durata tratamentului
– toată viaţa
41
Tratamentul BCR- Dieta
Lichide
Forma comună 2000 mL
Forma poliurică 2500 mL
Forma oligurică: volumul diurezei + 500 mL
Sare
Forma comună 4-6 g/zi
Forma cu pierdere de sare 6-8 g/zi
HTA, IC, SN, Ciroză hepatică, edeme 2-3 g/zi
Calciu 800-1000mg/zi
Fosfaţi <800mg/zi
42
Dieta
Aport caloric - 30-35cal/kg zi
Glucide 4-5g/kg zi
Lipide 0.8-1 g/kg zi
Proteine
Cl Cr Proteine Cl U Proteine Stadiul Proteine
(mL/min) (g/kg zi) (mL/min) (g/kg zi) IRC (g/kg zi)
10-15 0.5 10 20-25 Uremic 25
Hiperkaliemia
Reducerea aportului exogen (alimente, medicamente)
Redistribuţia potasiului
Glucoză 10-20% 500mL + insulină ( 1UI/4g glucoză pt non DZ)
Soluţie bicarbonat de sodiu 8,4% 100-200mL iv
Betamimetice - salbutamol 0,5mg iv
Antagonizare efecte
Gluconat de calciu 10%. 10-30mL iv
Soluţie NaCl 10%, 20% iv 10-20mL iv
Eliminare crescută
Cale digestivă - răşini schimbătoare de ioni (Resonium,
Kayexalate) 30-50g po/clismă
Cale renală - Furosemid iv, dar atentie TA !!!
Epuraţie extrarenală- dializa
Hipokaliemia
KCl po (2g/zi)/iv (soluţie 7,4%, 40-80mL/zi)
46
Tulburările metabolismului fosfo-calcic
1) Corectarea aportului dietetic Ca/PO4
2) Controlul fosfatemiei (5-6mg/dL) - chelatori intestinali ai fosfaţilor:
carbonat de calciu (iniţial, 1,5g calciu elemental/zi apoi până la
3,0g/zi)
acetat de calciu (iniţial 0,6g calciu elemental/zi, apoi până la 1,2-
1,5g calciu elemental pe zi);
hidroxidul de aluminiu/sărurile de aluminiu sunt formal contraindicate
sevelamer hidrocloric (Renagel®).
4) Suplimentarea aportului de calciu
5) Derivaţi activi ai vitaminei D
- 1,25(OH)2D (calcitriol DCI, Rocaltrol® capsule 0,25 sau 0,5g;
Calcijex® sol inj 2g/mL)- atentie la hipercalcemie!
- 1(OH)D (alfacalcidol DCI, Alpha D3®, capsule 0,25 sau 1g)
- analogi vit D- paricalcitol(Zemplar), pt hiper PTH cu Ca si P VN sau ↓,
mai ales la pac pretransplant, scade riscul calcificarilor vasc
- Calcimimetice- Cinacalcet (Mimpara)pt HiperPTH cu Ca si P ↑↑,
hiperPTH tertiar, sever, in loc de interv chir, cel putin temporar
6) Paratiroidectomia- hiper PTH sever, refractar, PTH> 1000, persistent
47
Tratamentul acidozei
Bicarbonat de sodiu 8,4% 100-200mL iv
THAM 100-200mL iv/zi
Tratamentul manifestărilor CV
HTA
Pericardita
Insuficienţa cardiacă
Tratamentul tulburărilor digestive
Igienă bucală corectă
Corectarea tulburărilor HE/AB
Antiemetice- metoclopramid- doze ajustate, domperidon
Diaree - Carbonat de calciu
Vaccinare anti VHB cu doze de 4 ori mai mari (imunitate
↓)
48
Tratamentul anemiei renale
I. Deficitul de eritropoietină
Eritropoietina umana recombinanta: Epoetin α,β, δ CERA
(activatori continui ai Rec EPO-Mircera)
Androgeni de sinteză
Preparate de fier, folati, B12
Transplant renal
Reducerea la minimum a transfuziilor de masă eritocitară
II. Inhibiţia „toxică" a toxinelor uremice asupra MO si
hematiilor
Tratamentul sindromului de retenţie a toxinelor uremice
Tratamentul de substituţie a funcţiilor renale (HD, DP, TR)
Hemodializa
Dializa peritoneală
Transplantul renal
49
Tratamentul substitutiv al IRC
Etapele terapiei de substitutie in IRC
• Supravieţuirea este semnificativ mai bună comparativ cu pacienţii dializaţi şi care sunt pe lista de
aşteptare pentru un transplant renal.
• Transplantul oferă libertate în ceea ce priveşte restricţiile alimentare şi de lichide.
• Sunt corectate anemia şi infertilitatea.
• Scade necesitatea de paratiroidectomie.
Reprezintă tratamentul de elecţie pentru orice pacient apt (adecvat, corespunzător) de a fi
transplantat dintre pacienţii cu BRT.
Oricum,
capacitatea donatorilor de organe (în Marea Britanie, 44/milion populaţie pe an) este depăşită de
cerere. Donatorii de organe sunt o resursă rară şi valoroasă, care trebuie utilizată optim.
Transplantul renal înseamnă anastomozarea unui rinichi uman explantat, de obicei de la un donator
în moarte cerebrală sau de la un donator viu (înrudit sau nu cu primitorul grefei) cu vasele iliace ale
primitorului/gazdei
Complicaţii precoce
Disfuncţia precoce (tehnică)
Ocluzia sau stenoza anastomozei arteriale, ocluzia anastomozei venoase şi scurgerile urinare datorate
deteriorării ureterului inferior sau defectelor anastomozei dintre ureter şi vezica urinară pot să apară în
ciuda celei mai bune tehnici chirurgicale.
Necroza tubulară acută (NTA)
Funcţionarea întârziată a grefei (DGF, delayed graft function) rezultată din NTA reprezintă cauza cea
mai comună de disfuncţie de grefă renală de la donator decedat (până la 40-50%), mai ales la rinichii
prelevaţi de
la donatori DCD sau ECD (vezi mai sus). Hipotesiunea sau dc scăzut vor avea un impact predictibil
organului primit. Un „timp de ischemie rece" prelungit !!
asupraacut
Rejetul
Rejetul acut este întâlnit la 10-30% dintre transplantaţi şi, de obicei, se manifestă printr-o alterare a
funcţiei renale în primele 3 luni. Biopsia renală -FIG 36.56
Infecţiile
• Infecţiile bacteriene apar precoce ( <1 lună postoperator) şi afectează tractul urinar, plăgile şi toracele.
• Infecţia cu cytomegalovirus apare în săpt- luni după Tx la 70% dintre primitorii seronegativi pentru CMV
care au primit grefa de la un donator pozitiv şi la pac care primesc agenţi biologici (anticorpi) ca tratam de
inducţie sau tratament pentru rejet, dacă nu se administrează profilaxie cu valganciclovir.
Infecţiile oportuniste, ca aceea cu Pneumocystis jiroveci,pot apărea, iar profilaxia cu cotrimoxazol e
necesară în primele luni.
Aceste infecţii apar de asemenea în lunile de după transplant şi sunt asociate cu dozele mari de
imunosupresoare.
• Infecţia cu Polyomavirus (BK nephropathy) cauzează o nefrită tubulointerstiţială adesea agresivă-
Complicaţii tardive
• Tulburări limfoproliferative post-transplant, frecvent associate cu virusul Epstein-Barr, sunt malignităţi care
apar mai frecvent la pacienţii cu imunosupresie severă. Imunosupresia trebuie redusă şi trebuie iniţiată
chimioterapia standard; rezultatele ·sunt variabile.
• Tratamentul imunosupresor creşte riscul tumorilor cutanate, inclusive al carcinoamelor bazocelular şi
spinocelular. Alte malignităţi care pot apărea includ cancerul renal, cervical şi vaginal.
• Bolile cardiovasculare cauzează 50% din decese după transplant.Hipertensiunea, obezitatea, diabetul,
rezistenţa la insulin şi dislipidemiile joacă de asemenea un rol, ca şi, adesea, un lung istoric de BCR.
• Osteoporoza post-transplant poate apărea ca rezultat al utilizării corticosteroizilor.
• Recurenţa bolii renale este surprinzător de frecventă. GSFS primară reapare frecvent şi duce la pierderea
precoce a grefei.
Glomerulonefrita mezangiocapilară, nefropatia diabetică şi nefropatia cu lgA
Caz clinic