Tema

Precizaţi demersuri concrete prin care cadrul didactic din învăţământul

primar/preşcolar poate aplica principiile educaţiei estetice.
Dezvoltarea creativităţii artistice.
Dezvoltarea creativităţii artistice în cadrul procesului de învăţământ presupune iniţierea elevilor
în tehnicile specifice diferitelor arte, identificarea potenţialului artistic al fiecăruia şi stimularea
iniţiativei artistice. Rolul şcolii este acela de a oferi noţiunile de bază necesare formării unei
culturi estetice dar, acolo unde este cazul, şcoala trebuie să descopere şi să cultive
disponibilităţile artistice ale elevilor, să-i îndrume pe aceştia către activităţi extraşcolare prin
care îşi vor dezvolta potenţialul artistic.
Conţinuturi şi modalităţi de realizare a educaţiei estetice:
Conţinuturile educaţiei estetice se află în raport de corespondenţă cu obiectivele menţionate
anterior, fiind adaptate la particularităţile fiecărei trepte de şcolarizare şi la cele de vârstă.
Proiectarea şi realizarea acestor conţinuturi implică toate valorile frumosului din artă, societate
şi natură.
Educaţia estetică se poate realiza în cadrul şcolii, prin intermediul disciplinelor şcolare incluse
în planul de învăţământ şi al altor activităţi complementare (excursii tematice, concursuri
artistice, vizite, cercuri, serbări, audiţii etc.) dar şi prin activităţi extraşcolare (vizionări de
spectacole de teatru, film, balet, concerte, expoziţii de artă, discuţii cu artişti etc. ) ce vor fi
valorificate de cadrele didactice.
În curriculum-ul şcolar sunt încluse câteva obiecte de învăţământ care, în mod tradiţional, sunt
considerate a contribui în mod esenţial la formarea culturii estetice a elevilor. Acestea sunt:
literatura ce îşi propune educarea sensibilităţii literare, formarea şi consolidarea gustului literar,
însuşirea unui spirit critic şi dobândirea unor criterii de apreciere a operei literare, formarea
atitudinilor şi comportamentelor estetice, cultivarea creativităţii literare; muzica care urmăreşte
formarea priceperii de a audia şi interpreta, dobândirea unui limbaj muzical, stimularea
sensibilităţii, dezvoltarea laturii afective a pesonalităţii;desenul, prin formele sale diverse (după
natură, din memorie, decorativ, tehnic, artistic etc.) îşi propune să dezvolte aptitudinea de a
observa, imaginaţia reproductivă şi creatoare, capacitate de a aprecia şi reproduce fenomenele şi
obiectele lumii înconjurătoare.
Un loc cu totul aparte revine in educaţia estetică metodei exercitiului, insotita de explicaţii şi
demonstratii.
Exerciţiul contribuie la dezvoltarea sensibilitatii şi receptivităţii estetice. De asemenea,
exerciţiul stă la baza capacitatii de a folosi, a reproduce sau a crea valori estetice. El poate
îmbrăca mai forme: exersarea unor capacităţi perceptive, exerciţii de traducere reciprocă a
limbajelor artistice sau exerciţii tehnice.

1
Explicaţia intervine ca moment introductiv in achiziţionarea de cunoştinte teoretice sau in
dobândirea de deprinderi artistice specifice.
Demonstraţia stă mai mult la îndemâna cadrului didactic specializat intr-un domeniu al artei.
Si in educaţia estetică este nevoie de un sistem metodologic care, folosit conform obiectivelor
propuse, specificului conţinutului valorilor estetice incluse in procesul educaţiei, al
particularităţilor individuale pe care le manifestă, să poata asigura nivelul de eficienţă necesar
unei educaţii estetice de valoare.
Pe lângă aceste obiecte de învăţământ, prin măiestria cadrului didactic în utilizarea şi
valorificarea conţinuturilor, pot contribui la formarea culturii estetice şi istoria, geografia,
ştiinţele naturii, matematica, limbile moderne, gimanstica, educaţia civică, dirigenţia. Printre
modalităţile de realizare a educaţiei estetice se înscriu: educatia muzicală, coregrafică, plastică,
cinematografică; toate acestea pot fi realizate in cadre formale de educaţie şi nonformale sau
informale.
Metodologia educaţiei estetice
Metodele utilizate în realizarea educaţiei estetice sunt, în cea mai mare parte, aceleaşi ce sunt
folosite în toate activtăţile procesului instructiv-educativ. Se cere însă o adecvare mai
pronunţată între conţinuturile specifice educaţiei estetice şi metodele utilizate. Astfel, ca metode
specifie amintim: exerciţiul, explicaţia, demonstraţia, lectura (dirijată, explicativă), naraţiunea,
introspecţia, observaţia, sudiul de caz, descoperirea, jocul didactic, dramatizarea, studiul
documentelor etc.
Principiile educaţiei estetice
Principiul educării estetice pe baza valorilor autentice
Principiul receptării creatoare a valorilor estetice
Principiul perceperii globale, unitare a conţinutului şi formei obiectului estetic
Principiul înţelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic