Evaluarea Activitatilor de Control Intern La Sc.

https://plagiarism-detector.
com 1/46
Detector de plagiat v. 1750 - Raportul originalității: 15.05.2021 21:25:38
Document analizat: RAP GRECU GEORGIANA.pdf Licențiat la: monica patrutescu

Comparație presetată:Word-to-Word. Limba detectată:Romanian
Diagrama relațiilor:
Grafic de distribuție:
Surse de top ale plagiatului:

%6 Cuvinte#
https://pdfcoffee.com/audit-intern-pdf-free.html
637
%6 Cuvinte#
https://mfinante.gov.ro/documents/35673/219198/ANEXEOMFP2844_19122016.pdf
546
%6 Cuvinte#
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32008R1126
588
[Toggle alte surse:]
Detalii privind resursele procesate:

153 - O.K / 12 - A eșuat
[Toggle alte surse:]
Notite importante:
Wikipedia: Google Books: Servicii de ghostwriting: Anti-înșelăciune:
[nu a fost detectat] [nu a fost detectat] [nu a fost detectat] [nu a fost detectat]
Referințe active (URL-uri extrase din document):
Nu s-au detectat URL-uri
Adresele URL excluse::

Adresele URL incluse:

Analiza detaliată a documentului:

Plagiatul detectat: 0,14% https://studentpenet.ro/campus-crai... + 3 id: 1
resurse! UNIVERSITATEA
DIN CRAIOVA
CENTRUL UNIVERSITAR
https://plagiarism-detector.com 2/46
DROBETA TURNU SEVERIN
FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA
AFACERILO
R
SPECIALIZAREA:
MANAGEMENT CONTABIL, EXPERTIZĂ ŞI AUDIT
Evaluarea activităților de
control intern la S.C. PROVIDE
SOLUTIONS S.R.L.
Coordonator:
Lect. univ. dr. Monica Pătruţescu
Student:
GRECU VĂTĂȘESCU
GEORGIANA-VICTORIA
2021
CUPRINS
CAPITOLUL I
SISTEMUL DE CONTROL INTERN –
COMPONENTĂ A MANAGEMENTULUI ENTITĂŢII
ECONOMICE
1.1 Precizări privind rolul controlului intern ca funcţie a
managementului
5
1.2 Principii aplicate şi instrumente utilizate în organizarea
controlului intern
10
1.3 Rolul evaluării activităților de control intern de către auditul
intern
15
CAPITOLUL II
ACTIVITATEA DE CONTROL INTERN -
DESFĂŞURARE ȘI EVALUARE LA S.C. PROVIDE
SISTEMS S.R.L.
2.1 Caracteristica activităţii şi mediul
economic al S.C. PROVIDE SISTEMS
S.R.L.
19
24
2.2 Activităţile de control intern
structurate în dispozitive de control la S.C.
PROVIDE SISTEMS S.R.L.
2.3 Analiza și evaluarea sistemului de
control intern la S.C. PROVIDE
SISTEMS S.R.L.
30
CONCLUZII
35
BIBLIOGRAFIE 37
INTRODUCERE
Controlul este procesul prin care se verifică şi

Plagiatul detectat: 0,28% https://biblioteca.regielive.ro/ref... + 2 id: 2
resurse! măsoară realizarea
cantitativă şi
calitativă a performanţelor, a sarcinilor sau lucrărilor, pe care le compară cu obiectivele
planificate şi indică măsurile de corecţie ce apar ca necesare.

Plagiatul detectat: 0,33% https://pdfcoffee.com/audit-intern-... + 3 id: 3
resurse! În acelaşi timp,
controlul
semnifică o supraveghere continuă, morală şi materială, ca şi stăpânirea unei activităţi, a
unei situaţii.
În literatura de specialitate avem şi alte accepţiuni, astfel:
■ în accepţiunea francofonă
Citate detectate: 0,11% din acest document este citat de semnele de cotație: id: 4
„controlul este o verificare, o inspecţie atentă a
corectitudinii unui act”

;
■ în accepţiunea anglo-saxonă
„controlul este acţiunea de supraveghere a
cuiva, a ceva, o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce ca un
instrument de reglementare a unui mecanism”

.
Orice activitatea umană, pentru a fi eficientă, trebuie să se desfăşoare în baza unor
reguli sau norme. În acelaşi timp, existenţa regulilor sau normelor impune exercitarea unui
control asupra modului în care acestea sunt respectate. Deci, într-o manieră foarte simplă,
controlul înseamnă aprecierea conformităţii cu o normă, un standard, un model.
Activitatea oricărei firme se desfăşoară pe două planuri:
execuţia – ansamblul acţiunilor sau operaţiunilor legate de producerea de
bunuri sau prestări de servicii, etc.
conducerea – ansamblul acţiunilor de decizie privind organizarea, strategia,
coordonarea, gestionarea şi controlul.
Prin aceste două procese importante, managementul entităţii economice urmăreşte să
realizeze obiectivele acesteia în condiţii de profitabilitate ridicată şi de utilitate socială.
Plagiatul detectat: 0,05% https://pdfcoffee.com/audit-intern-... id: 6
Într-o economie de piaţă concurenţială,

unitatea economică trebuie să dea dovadă de
transparenţă, să ofere terţilor informaţii asupra performanţelor sale. Aceasta se poate realiza
cu ajutorul funcţiei de control-evaluare, care este procesul prin care managerii efectuează
controlul.
Din literatura de specialitate se desprind mai multe definiţii ale funcţiei de control-
evaluare, care în esenţă reprezintă un efort sistematic făcut de managementul firmei, pentru a
compara rezultatele cu standardele, planurile sau obiectivele stabilite, astfel încât să
determine dacă rezultatele corespund acestor standarde şi dacă este nevoie de acţiuni
corective.
Controlul intern reprezintă ansamblul elementelor

Plagiatul detectat: 0,11% https://pdfcoffee.com/audit-intern-... + 2 unei id: 7
resurse! organizaţii (inclusiv
resursele,
sistemele, procesele, cultura, structura şi sarcinile) care,

în mod colectiv, îi ajuta pe oameni
să realizeze obiectivele entităţii economice, grupate în trei categorii:
eficacitatea şi eficienţa funcţionarii;
fiabilitatea informaţiei interne şi externe;
respectarea legilor, regulamentelor şi politicilor interne.
Controlul intern cuprinde

„totalitatea măsurilor de securitate care contribuie la
deţinerea controlului asupra întreprinderii. Are drept scop, pe de o parte, asigurarea
protecţiei, asigurarea patrimoniului şi calitatea informaţiei, pe de altă parte, aplicarea
instrucţiunilor conducerii şi favorizarea îmbunătăţirii performanţelor. Se manifestă prin
organizarea metodelor şi procedurilor fiecărei activităţi a întreprinderii pentru a-i menţine
perenitatea”
.
1
”Controlul intern este organizat la nivelul entităţii economice, intră în atribuţiile
conducerii acesteia şi se defineşte ca ansamblul măsurilor întreprinse vizând structurile
organizatorice, procedurile, instrumentele şi tehnicile create în scopul atingerii următoarelor
obiective :
2
- realizarea scopurilor entităţii într-o manieră economică, eficientă şi eficace;
- respectarea reglementărilor legale şi dispoziţiilor conducerii;
- protejarea resurselor împotriva abuzurilor, pierderilor, deciziilor greşite şi
fraudelor;
- menţinerea acurateţei şi exhaustivităţii înregistrărilor contabile;
- dezvoltarea, menţinerea şi furnizarea unor indicatori şi informaţii financiare şi de
management
Plagiatul detectat: 0,06% https://econ.ubbcluj.ro/~victor.mul... id: 9
corecte şi complete pentru fundamentarea deciziilor

manageriale.”
Sistemul de control se extinde, aşadar, dincolo de acele aspecte care privesc direct
sistemul contabil, cuprinzând o mare parte a managementului şi aflându-se în prima linie de
apărare a patrimoniului împotriva erorilor si fraudelor.
O concluzie imediată este că activitatea de control presupune cel puţin trei elemente
esenţiale: cunoaştere, constatare, comparare, respectiv cunoaşterea stărilor de lucruri ideale,
constatarea realităţilor practice şi compararea acestora.
Deci controlul intern ce include evaluarea rezultatelor activităţilor este o funcţie a
managementului care poate fi definită ca ansamblul proceselor prin care performanţele
firmei, subsistemele şi competenţele acestora sunt măsurate şi comparate cu obiectivele şi
standardele stabilite iniţial, în vederea eliminării deficienţelor constatate şi integrării
abaterilor pozitive.Se poate spune că funcţia de control-evaluare închide ciclul procesului de
management.
1
C.Afanase – Control economic,financiar de gestiune si fiscal. Ed. Didactica si pedagogica
Bucureşti.2004,
2
M.Boulescu, M.Ghita,V.Mares - Fundamentele auditului. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2001,
CAPITOLUL I
SISTEMUL DE CONTROL INTERN – COMPONENTĂ A
MANAGEMENTULUI ENTITĂŢII ECONOMICE
1.1 Precizări privind rolul controlului intern ca funcţie a managementului
Controlul asigură cunoaşterea temeinică şi detaliată a realităţilor economico-sociale,
dar nu se poate limita la atât. Mai important este, însă, ca el să facă judecăţi de conformitate,
interpretând stările de lucruri constatate printr-o raportare continuă a acestora la obiectivele de
atins, normele fixate anticipat sau regulile de desfăşurare prestabilite. Va fi posibil, în acest
fel, să se determine abaterile, să se stabilească semnificaţia şi implicaţiile lor, să se identifice
Plagiatul detectat: 0,05% https://www.slideshare.net/TeodorMi... id: 10
cauzele care le-au generat şi

să se elaboreze măsurile ce se impun pentru evitarea repetării lor
în viitor.
Generalizând, ”controlul este o formă de supraveghere, analiză şi verificare

permanentă sau periodică a diferitelor activităţi desfăşurate pentru îndeplinirea unor obiective
clare”
3
. În acest sens, controlul merge mult mai departe şi anume, la depistarea unor eventuale
neregului sau unor factori de risc pentru a le stopa astfel incata

Plagiatul detectat: 0,06% https://ar-ar.facebook.com/compania... id: 11
activitatea sa se desfăşoare în
condiţi
i optime ce se matarializeaza prin îndeplinirea obiectivelor. În orice tip de instituţie, fie
ea publică sau privată este necesar să existe o formă sau alta de control pentru că toate
activităţile să aibă finalitatea propusă sau chiar să contribuie la îmbunătăţirea acestora, astfel
să fie asigurată îndeplinirea scopurilor propuse.
Încă din anii ’80 s-a impus o cercetare amplă a ceea ce privveste controlul în cadrul
organizaţiilor şi rolul acestuia în dezvoltarea lor. Astfel, cea mai cunoscută personalitate ce a
demarat în această perioadă o serie de cercetări este senatorul american Treadway ce a creat în
SUA Comisia Treadway şi mai apoi Comitetul Sponsor al Comisiei Treadway (COSO).
Acesta din urmă este recunoscut prin specialiştii în control şi audit, de toate formele, atât
intern, cât şi extern, specialişti care au publicat lucrarea

„Codul controlului intern”

, lucrare ce
cuprinde o serie de concepte în domeniu care deşi nu au o legătură directă cu instrumentele
actuale de control, a inspirat foarte mult.
Deşi au fost trasate linii lare cu privire la ceea ce înseamnă conceptul de audit intern,
exista o serie de controverse ce pornesc încă de la etimologia sintagmei de

„control intern”
şi
până la cercetările actuale determinate atât de legislaţia fiecărei ţări, cât şi de comitetele ce au
că specific studierea acestei lături a managemantului. În ţara noastră, controlul intern este
3
Florin Marcu şi Constant Mânecă - Dicţionar de neologisme, Editura Academiei, Bucureşti, 1978;
reglementat juridic și se defineşte ca

resurse! ansamblul formelor
de control exercitate la nivelul
entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele şi
cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic,
eficient şi eficace, acesta incluzând, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi
procedurile.
Contro
lul intern mai este văzut că şi un ca ”ansamblul formelor de control existente la
nivelul entităţilor,
resurse! inclusiv auditul
intern, stabilite de conducere în
vederea atingerii
obiectivelor. Controlul intern include structuri organizatorice, metodele şi procedurile
implementate pentru atingerea obiectivelor”

4
.
Se impune şi o analiză a contrulului intern din perspectiva clasică şi perspectiva
modernă, plecând de la etimologia sintagmei şi analizele efectuate de cercetători prin
instituţiile apartenente. ”Astfel, în sens clasic, controlul intern presupune verificarea,
stabilirea şi inspectarea activităţilor desfăşurate într-o organizaţie, iar în sens modern,
controlul intern este tradus ca un mod de conducere sau de stăpânire. Indiferent de modul în
care este privită activitatea de control intern, rolul principal este de a identifica şi minimaliza
eventualele deficienţe constatate într-o activitate pentru că finalitatea sa se traducă prin
îndeplinirea obiectivelor propuse.”

5
Controlul intern este definit ca totalitatea măsurilor şi structurilor organizatorice, dar şi
că ansamblul politicilor şi procedurilor de monitorizare, de supraveghere şi de evaluare luate
de cei din guvernanţă, de conducerea executivă şi de întregul personal pentru a îndeplini o
serie de aspecte, precum:
Gestionarea şi prevenirea, dacă este posibilă a riscurilor sau ameninţărilor la
adresa unei organizaţii, a unei firme ori societăţi sau a unor compartimente din
componenţa lor, aceste riscuri având efectul de a împiedica atingerea obiectivelor
sau a misiuni stabilite;
Organizării eficiente a oricăror tipuri de afaceri şi protejarea activelor prin

activităţi de prevenire, detectare şi eliminare a operaţiilor nelegale, neeficiente şi
care lezează principiul economic;
Crearea şi susţinerea unui suport de informare corespunzător;
Respectarea procedurilor legale în toate domeniile de activitate, atât la nivelul
conducerii, cât şi al părţilor de execuţie.
Controlul intern este un proces complex ce nu se rezumă doar la la o singură activitate
de sine stătătoare. Acesta are la bază o serie de activităţi care se desfăşoară atât înainte de a
executa o acţiune, pe parcursul desfăşurării acesteia, cât şi după ce aceasta s-a terminat. În
acest sens, controlul intern oferă trei mari posibilităţi şi anume:
Posibilitatea de a şti când şi în ce mod trebuie făcută o activitate;
Capabilitatea de a preveni şi a monitoriza permanent diferite activităţi,
chiar în timp ce acestea sunt în curs de desfăşurare;
4
Marcel Ghiţă - Auditul intern, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 30;
5
Guy Benedict şi Rene Keravel – Evaluation du control interne, Editura Comptables Malesherbes,
Paris, 1996;
Evaluarea unei activităţi ce tocmai s-a finalizat, prin evaluarea
procedurilor aplicate şi a rezultatelor obţinute.
Din punct de vedere al managementului unei entităţi, controlul intern este un atribut al
acesteia, indiferent de nivelurile ierarhice din cadrul unei piramide structurale. Orice tip de
personal ce are funcţie de conducere este obligat să aibă în vedere planificarea, organizarea şi
coordonarea măsurilor specifice pentru că obiectivele propuse să fie îndeplinite.
”În
resurse! practică,
managementul este perceput ca fiind preocupat de organizarea sistemului
de control intern şi de actualizarea permanentă a acestuia, datorită evoluţiei riscurilor cu care
se confrunt
ă entitatea.
Fără informaţiile colectate în urma controlului, conducerea nu-şi poate îndeplini în
mod corespunzător celelalte atribute ale sale (previziunea, organizarea, coordonarea şi
antrenarea).”
6
Dacă vom privi spre celalate funcţii ale conducerii, este necesar să avem o imagine de
ansamblu deoarece ”controlul este atât ultimă funcţie prin care se evaluează o activitate, dar şi
funcţia care oferă elementele necesare îndeplinirii şi celorlalte funcţii.”

7
Printre funcţiile sau
atributele managementului trebuie să amintim şi: previzionarea, organizarea, coordonare,
antrenarea şi nu în ultimul rând controlul. Acestea se afla într-o interconexiune totală, astfel
că fără una dintre ele procesul de conducere nu poate fi exercitat, sau este exercitat defectuos,
ceea ce poate duce la neîndeplinirea obiectivelor.
Este esenţial ca în exercitarea controlului, indiferent de nivelul la care se execută, să se
aibă în vedere unele etape succesive, astfel încât să se ajungă la concluzii pertinente şi reale
ale activităţi controlate. În fapt, este vorba de etapele controlului, un exemplu fiind propus de
Michel C. Vaes, reprezentat şi în figura

8
de mai jos.
Observând figură de mai sus putem concluziona faptul că orice activitate de control
intern cuprinde o serie de paşi succesivi ce vor trebui respectaţi indiferent de tipul activităţilor
controlate. Astfel, controlul se desfăşoară în trei paşi succesivi

9
şi anume:
Analiza şi compararea situaţiei dorite cu situaţia reală, existenta în cadrul
desfăşurării activităţilor efectuate;
6
C.Afanase – Control economic,financiar de gestiune si fiscal. Ed. Didactica si pedagogica
Bucureşti.2011.
7
loan Oprean - Control şi audit finandar-contabil, Editura Intelcredo, Deva, 2002, p. 6;
8
Michel C. Vaes - Le contrate dans l'entreprise, Dunad, Paris, 1964, p. 48;
9
Idem, p.50.
Etapa planificării auditului presupune elaborarea unui plan de
audit precum şi a uni program detaliat de audit.
Pentru a duce la sfârşit programul de audit intern ce reflectă

strategia pe care o adoptă din punct de vedere al efectuării
auditului situaţiilor financiare, treaba auditorilor este complexă
şi constă în elaborarea unor programe detaliate în care este
necesară descrierea procedurilor

de audit pe care urmează să le
utilizeze pentru auditarea secţiunilor diversificate ale situaţiilor
financiare .
Scopul central al împărţirii pe secţiuni a situaţiilor financiare
este de a îmbunătăţii calităţile auditului prin programarea de
proceduri specifice pentru: subvenţii, venituri, cheltuieli,
transferuri, achiziţii.
Acest program de audit se soluţionează într-o listă de proceduri
de audit ce se vor utiliza în vederea auditării fiecărei secţiuni de
situaţii financiare.
Programul de audit reprezintă un instrument prin intermediul
căruia auditorii şi conducători superiori ai acestora observă
activitatea efectivă a auditului.
Ultimul pas al fazei de planificare a

auditului îl constituie
elaborarea programelor.
În fapt, faza execuţiei auditului constă în aplicarea programelor
de audit cu ajutorul procedurilor de audit ce sunt prevăzute de
acesta.
1.2 Conţinut şi format de auditare internă
Principala componentă a auditului o constituie procedura de
audit. Pe lângă toate probele de audit, în mod cert, programul de
audit necesită şi existenţa următoarelor elemente:
Structura auditului
Exerciţiul financiar aferent situaţiilor financiare
Entitatea economică auditată
Aria supusă auditului
Numărul de zile alocat auditului

Obiective generale
Proceduri de audit –
Plagiatul detectat: 0,07% https://econ.ubbcluj.ro/~victor.mul... + 2 id: 19
resurse! teste de control şi
proceduri de fond
Specimenul de semnătură al auditorilor

Data finalizării auditului
Controlul de calitate al auditorului- dată şi semnătură
1.3 Surse de informaţii necesare întocmirii auditului
Planul de audit constituie principala sursă informaţională în ceea
ce priveşte întocmirea pragului de auditare.
Unele dintre cele mai importante detalii cuprinse în planul
auditului pe seama cărora se întocmeşte procedura de audit
absolut necesară îndeplinirii obiectivelor de audit, sunt acelea ce
se referă la realizarea pragului de semnificaţie, abordarea
auditului, precum şi evaluarea riscului.
Se pot folosi atât surse interne de informaţii cât şi externe de
auditori, în acea măsură în care sunt folositoare în stabilirea
procesului de audit.
1.3.1 Determinarea
riscului şi stabilirea pragului de
semnificaţi
e
Se concretizează în activităţi realizate de auditor în etapa de
planificare a auditului.
Într-o măsură majoră, rezultatele activităţilor determină tipurile
procedurilor de audit ce se vor utiliza în faza execuţiei auditului,
precum şi extinderea aplicării acestora.
Auditorii sunt nevoiţi să aplice raţionamentul profesional în
momentul evaluării riscului pentru selecţia procedurilor
auditului utilizate la reducerea acestuia către un nivel destul de

acceptat.
Pe considerentul riscului ce reprezintă relaţia dintre componenta
riscului de audit( risc de control, de nedetectare, inerent),
auditorul foloseşte raţionament profesional pentru deciderea
proporţiei de utilizare a procedurilor de fond şi control.
Auditorii sunt nevoiţi să determine pragul semnificaţiei pentru
stabilirea nivelului acceptat al posibilelor erori de la situaţiile
financiare(acest nivel nu va afecta imaginea poziţiei financiare
a companiei).
Riscul de audit şi pragul de semnificaţie se află într-un raport
invers proporţional.
Pe cât este de mare nivelul pragului de semnificaţie, pe atât este
mai minim riscul auditului şi invers.
1.3.2 Tipul abordării auditului este necesar în realizarea testelor
de audit ce se vor efectua. În ceea ce priveşte abordarea bazată
pe procedura de fond se va utiliza test pentru obţinerea probei de
audit, în timp ce la abordarea bazată pe sistem, auditorul
efectuează o evaluare amplă a sistemului de control intern.
1.4 Procedurile auditului
Acestea se constituie în două forme:
Proceduri de fond
Teste de control
Procedurile de fond reprezintă procedurile auditului aplicate
pentru obţinerea probelor de audit ce atestă situaţiile financiare,
acestea nu conţin informaţii eronate semnificative.
Obiectivul acestora îl reprezintă readucerea riscului

de
nedetectare la minim, pentru a ajuta la atingerea unui nivel
acceptabil al riscului de audit.
Întâlnim două feluri de proceduri de fond:

a) Testele detaliilor tranzacţiilor şi soldul conturilor-această

categorie constă în punerea în aplicare a procedurilor de audit
precum regăsim: controlul calculelor, inspecţia activelor şi
documentelor, investigarea, observaţia proceselor, confirmarea.
b) Procedurile analitice- utilizează comparaţii de indicatori sintetici

pentru a determina caracterul informaţiilor contabile şi a afla
potenţiala zonă de risc.
Testele de control verifică confirmarea sistemului de control
intern în ce măsură funcţionează conform evaluării iniţiale a
auditorilor.
2.Probele de audit
Probele de audit necesită reflectarea corectitudinii și
trebuie să cuprindă informații rezonabile, relevante și complete,
Plagiatul detectat: 0,06% https://ec.europa.eu/regional_polic... id: 22
în conformitate cu standardele de audit

internaționale.
Probele sunt obligatoriu prezentate în anexa raportului de audit,
în care sunt prezentate sursele probelor de audit, numele
consultanților folosiți, de asemenea și terții către care s-a făcut
referire în intermediul raportului. Probele de audit sunt nişte
instrumentele persuasive ce fundamentează opinia auditorului cu
reflecţie la situațiile financiare, opinie care se face prezentă în
raportul de audit.
2.1 Clasificarea probelor de audit
Pe tot parcursul acţiunii sale, auditorul se confruntă cu nevoia de
a alege şi folosi diferite tipuri de probe de audit, ce

Plagiatul detectat: 0,06% https://chimie-bl.eu/substante_comp... id: 23
se pot
clasifica în funcţie d
e sursa obţinerii sau natura acestora.
a. În funcţie de sursă, probele de audit sunt:
realizate de auditor
realizate de terţe părţi
realizate de la entitatea audiată

Din punctul de vedere al sursei de provenienţă al probelor de
audit, se fac cunoscute următoarele aspecte:
-proba dobândită de la auditor este cea mai sigură
-proba provenită de la terţe persoane, dacă se află completă şi
realizată
în mod independent, este mai sigură decât cea obţinută
de la compania auditată
-proba de audit provenită din sursele interne ale entităţii auditate
este verosimilă, în situaţia în care sistemul de control şi cel
contabil sunt juste, organizate legal şi funcţionează
corespunzător.
b. În funcţie de natură, probele de audit sunt:
verbale
documentare
vizuale
Cea mai sigura probă de audit este cea documentară şi se
prezintă sub forma documentelor justificative provenite de la
entitate, precum şi sub forma documentelor realizate în mod
direct de auditor sau de terţi.
În cazul necesităţii de confirmare a existenţei

este foarte sigură
proba de audit vizuală, dar este mai puţin sigură în cazul
necesităţii stabilirii sursei de provenienţă a proprietăţii.
Cea mai nesigură este considerată proba verbală fiind necesară
confirmarea ei prin documente justificative.
2.2 Cerinţe ale probelor de audit
Auditorul ține cont de anumite cerințe ca probe de audit prin
intermediul cărora să își stabilească opinia finală, acestea sunt:

caracterul relevant- se concretizează în acea informație

pertinentă, în ideea că susține detaliat constatările
auditorului. De aceea, chiar din etapa de planificare,
auditorul este nevoit să definească în mod clar
obiectivele auditului şi să hotărască asupra unei adecvate
abordări.
competenţa- această probă de audit se declară

competentă în momentul în care
este suficientă din
punct de veder
e cantitativ, iar adecvată în privinţa
calităţii.
Pentru a determina suficienţa, auditorul este nevoit să ţină
cont de: -evaluarea testelor de control şi controlului intern
-riscul de audit şi materialitatea
- metode de eşantionare
-rezultatele aplicării metodelor analitice
Aprecierea probelor de audit ca adecvate ţine în mod cert

de
raţionamentul auditorului, care este influenţat de:

-nivelul
materialităţii
-rezultatul acţiunii procedurilor de audit
-credibilitatea şi sursa probelor de audit
-experienţa auditorului
caracter rezonabil- reprezintă

informaţia care din

punct de vedere al costului obţinerii, comparat cu
relevanţa ei se dovedeşte a fi economică,

eficace şi
eficientă.
2.3 Criteriile evaluării probelor de audit
Atât calitatea cât şi cantitatea probelor de audit stau la baza
criteriilor de evaluare folosite de auditori.
Aceste criterii de evaluare se referă la standardele pe care
auditorul le foloseşte în evaluarea probelor de audit.
Din privinţa practicii, auditorul poate folosi un singur model de
criteriu de evaluare sau mai multe, în funcţie de obiectivele
auditului şi specificul domeniului, precum şi de legislaţia ce
fundamentează activitatea entităţii auditate.
3.Elaborarea planului de audit intern susținută de documente
utilizate la probele necesare programului de audit
3.1 Stadiul 1- Evaluăm riscurile
Scopul acestei faze ţinteşte realizarea unei asigurări ce priveşte
faptul riscurilor situate mai sus de

resurse! nivelul apetitului
pentru risc
au fos
t iniţiate şi evaluate în mod corect de management, cu
obiectivul de a stabili nivelul credibilităţii folosirii registrului de
risc.
În vederea acestor lucruri, auditorii interni vor aplica
următoarele proceduri de audit:
evaluarea documentelor obţinute
conversaţii cu managementul în ceea ce priveşte riscul la

care se supune entitatea
documentarea la: obiectivul entităţii, metodele folosite

de cei ce conduc cu privire la evaluarea riscului,
realizarea unui registru al riscurilor
concluzionarea din punct de vedere al credibilităţii şi

eventuala utilizare a registrului riscului pentru acţiuni
următoare
ÎNTOCMIRE REGISTRU DE RISC

Acest registru este o listă totală de riscuri(asemănător bazei
de date) ce se identifică de conducerea entităţii şi ameninţă
obţinerea obiectivelor.
Unii dintre auditorii interni optează pentru întemeierea
registrului riscului pornind direct de la sursă: persoane
relevante din interiorul companiei şi consiliul administraţiei.
În ciuda faptului că această procedură va economisi mult
timp, are şi dezavantajul că anumite riscuri pot rămâne
nedetectate pentru că auditorii nu îşi mai au o baza pregătită
anterior de ei.
Astfel, întâlnim trei proceduri specializate în identificarea
riscurilor:
Evidenţe contabile: evaluarea fiecărei clase sau

poziţii a situaţiilor financiare, evidenţelor contabile
sau posibilelor ataşamente ale acestora pot scoate la
iveală numeroase riscuri destul de importante.
Interviul: scopul se reflectă în ideea individuală

exprimată de cel ce este intervievat în vederea
riscurilor la care aspiraţiile entităţii sunt expuse.
Seminarii de identificare a riscului: se finalizează

într-un şir de riscuri ce pun în pericol aspiraţiile
entităţii, însă există şi un avantaj al folosirii acestei
probe şi acela constă în interacţionarea persoanelor şi
crearea unor noi idei.
DIMENSIONAREA RELEVANŢEI RISCURILOR
Procesul acesta este pus sub viziunea managementului de risc.
Dimensionarea relevanţei riscului este constituită din punctul
celor două componente variabile ale fiecărui risc în parte:
impact şi probabilitate.
Relaţia calculului se exprimă:
R(relevanţa riscului)= Probabilitate(P) x Impact(I)
3.2 Stadiul 2- Întocmirea uni plan de audit

În această etapa, auditorii urmăresc etape precum:
Elaborarea unui plan de audit
Se alocă aceste riscuri misiunilor ce privesc auditul
Se determină riscurile incluse în audit

Se realizează o filtrare de riscuri pentru a le identifica pe acelea
care vor fi cuprinse în planul auditului anual printr-o raportare la
riscul conducerii ca şi criteriu prim. Astfel încât riscurile care se
clasifică sub nivelul mediu al riscului conducerii nu trebuie să
necesite atenţia auditorilor şi, în acest mod

resurse! nu vor fi incluse în
planul de audit
. Din privinţa riscurilor ce se situează peste
nivelul riscului, putem întâlni situaţii la care auditorii interni
decid menţinerea sau chiar

resurse! eliminarea lor din
planul de audit:
o Riscuri în scopul cărora s-au adoptat

măsuri de prevenire
de tipul transferului
o Riscuri considerate de conducere ca fiind neameliorate şi

într-un final fiind acceptate
o Riscuri eliminate de către conducere

o Riscuri evaluate şi examinate de auditori externi ce
furnizează o directă asigurare către consiliul de
administrare asupra controlului exercitat de organizaţie
o Riscuri ce au fost aduce în scopul limitei apetitului

pentru risc
Restul de riscuri urmează a

resurse! fi incluse în planul
de audit.
3.3 Stadiul 3- Planificarea scopului

Auditorii sunt nevoiţi să se familiarizeze în primul rând cu
natura şi structura clientului pentru ca mai apoi să poată elabora
planul de audit.
Pentru a fi organizată şi utilă această cunoaştere premergătoare a
clientului vizează colectarea informaţiilor ce se structurează pe
următoarele secţiuni:
1. Tehnici şi mecanisme ce se utilizează în cadrul

proceselor ce alcătuiesc scopul misiunii de audit
2. Organizarea proceselor(bugete, personal, resurse) şi

entităţii ce constituie obiectul auditului
3. Obiectivele ce urmează a fi audiate
4. Actualizarea de informaţii ce privesc riscurile prin

referinţa către panul anual şi registrul de riscuri
Planificarea responsabilităţii scopului de audit are principalul
scop determinarea întinderii acesteia ţi reliefarea aspectelor
importante precum:
Perioada în care realizarea scopului are loc

Motivul pentru care are loc acţiunea
Echipa auditorilor ce realizează acţiunea
Destinatarii raportului final
Limita ariei de extindere a acţiunii
Obiectivele proceselor auditate
3.4 Stadiul 4- Audit interimar

resurse! După unii autori,
această etapă interimară este denumită etapa
de realizarea a misiunii. Preferăm sintagma încetăţenită în
practica auditului extern, pentru a evita înţelegerea greşită a ideii
cum că etapa de planificare nu ar face parte din realizarea unei
misiuni.
Debutul acestei etape este marcat de reuniunea/şedinţa
dedeschidere a misiunii.
Deşi este plasată în timp oarecum după ce lucrările misiunii
de audi t au început în e tapa de plani f icare ,

organizarea , ei nu t rebuie
resurse! ignorată, deoarece
principalul rol al acesteia este de a oferi o oportunitate atât
auditorilor, cât şi auditaţilor în ceea ce priveşte cunoaşterea
echipelor şi interlocutorilor, înţelegerea deplină a
obiectivelor misiunii de audit, a procedurilor utilizate, a
limitelor misiunii a resurselor aflate la dispoziţie.
Nu în ultimul rând, reuniunea de deschidere conferă
auditorilor interni, membrii aiechipei, autoritatea de facto
în realizarea misiunii şi permite coordonarea activităţilor lor
cucea a auditaţilor. Cei mai mulţi dintre auditorii interni
califică această etapă drept una situată

„în afara zonei lor de
confort", datfiind faptul că percepţia auditaţilor este deseori una
de desconsiderare faţă de auditori. Această mentalitate, de cele
mai multeori dificil de surmontat, percepe activitatea
auditorilor interni ca o suprapunere cu activităţile
controlului intern, managementului riscurilor sau chiar
ale auditului extern. Mai mult, intervenţiile auditorilor
interni legate de evaluarea eficacităţii şi eficienţei
controalelor interne prin intermediul interviurilor, discuţiilor
etc. creează asupra auditaţilor impresia falsă că auditorii
„habar nu au ceea ce auditează, dar au pretenţia de a
formula recomandări". în acest context, trebuie subliniat
faptul că auditorii interni nici nu trebuie să încerce să
îndeplinească responsabilităţile celor ale căror activităţi sunt
auditate, ci doar să examineze dacă „de facto" controalele
funcţionează aşa cum ar trebui, dacă regulamentele şi
procedurile interne sunt respectate şi dacă ele previn

într-adevăr riscurile luate în considerare.
Dar această examinare trebuie documentată, astfel încât
auditorii interni să poată face dovada cu probe că opiniile
lor formulate şi adresate conducerii organizaţiei sunt
fundamentate pe evaluări reale, realizate la faţa locului.
Pe parcursul acestei etape auditorii interni sunt
preocupaţi de două probleme majore: a) să examineze
dacă pentru secţiunea auditată:
există un proces prin care riscurile sunt identificate şi

evaluate?
operează un sistem de control?

b) să evalueze controalele interne utilizate pentru
ameliorarea riscurilor identificate:
controalele directe
controalele de monitorizare
În ceea ce priveşte prima problemă, recursul la
registrul riscurilor este obligatoriu. Acesta trebuie
detaliat şi actualizat cu informaţiile pe care auditorii le
vor colecta pe parcursul acestei etape din misiune.
Scorul de control trebuie determinat pentru a putea aproxima
efectele controlului intern testat asupra riscului considerat.
Scorul de control se determină:
Riscul inerent există în lipsa sistemului de control intern în
acelaşi timp în care tranzacţiile efectuate lipsesc sau nu sunt
înregistrate în contabilitate în mod eronat. Lucrul acest poate
duce la intenţia frauduloasă de ascundere a unor erori contabile.
Riscul rezidual este cel ce rămâne după măsura de diminuare a
impactului şi posibilităţii apariţiei unui eveniment invers luată
de conducere
Elaborarea matricei de risc rezidual le conferă auditorilor
posibilitatea de a observa riscurile care sunt sau nu ameliorate la

nivelul conducerii.
3.5 Stadiul 5- Realizarea raportului de audit
Acest raport este un act oficial ce se adresează conducerii
organizaţiei şi este esenţial ca raportul să fie descriptiv, concis şi
clar pentru a fi transparent şi credibil. Trebuie comunicat şi
transmis părţilor ce dispun de un interes pentru acest document
din cadrul organizaţiei, în mod expres managerilor din
departamente.
Acesta nu reprezintă un format standard, dar se obişnuieşte ca la
fiecare secţiune din raport să etaleze o opinie a auditorilor unde,
la final se află o opinie concluzională.
Deoarece acesta nu prezintă o formă standardizată, atunci
conţinutul va trebui să conţină menţiuni obligatorii precum:
A. Riscuri semnificative(cele cuprinse în intervalul 5-8)

B. Riscuri esenţiale(conţin intervalul 9-25)
C. Rezumatul ( cuprinde obiectivele şi motivaţia)
Raportul de audit prezintă excepţiile, problemele detaliate cu
rolul de a le stabili măsurile necesare de remediere în timp ce
părerea globală exprimă ideea globală asupra ariei de audit.
3.6 Răspunderea post-universitară
Munca de auditor nu constă doar în acţiunile prezentate anterior
ci şi în observarea evoluţiei programelor agreate de conducere
cu privire la reducerea riscurilor luate după raportul de audit.
Cele mai importante responsabilităţi post-audit constă în
aplicarea procesului de monitorizare a recomandărilor din cursul
auditului, măsurarea impactului lor şi raportarea la stadiul
conducerii entităţii.
O funcţie esenţială este considerată opinia auditorilor la
stabilirea deciziei situaţiilor financiare şi auditului extern
efectuat la entitatea economică.
1.3 COMPONENTELE INFORMĂRII FINANCIAR-CONTABILE ÎN CADRUL

UNEI ENTITĂȚI
1.3.1 Bilanțul - situație de reflectare a poziției financiare
Bilanțul reprezintă documentul contabil de sinteză în cadrul căruia sunt prezentate
elementele de activ și de pasiv ale unei entități economice la încheierea exercițiului, precum și
în celelalte situații prevăzute de lege. Acesta constituie un instrument contabil de mare
importanță în procesul conducerii, fiind necesar pentru stabilirea deciziilor privitoare la
stabilirea, finanțarea, utilizarea și recuperarea fondurilor, organizarea controlului asupra
realizării deciziilor luate, precum și pentru stabilirea unor drepturi și obligații, a unor
răspunderi și cointeresări provenite din activitatea de gospodărire și dezvoltarea
patrimoniului.
Dacă bilanțul constituie un instrument contabil, prin care este reflectat patrimoniul
unității și rezultatele activității desfășurate pe parcursul unui exercițiu financiar, în timp acesta
a putut fi definit ca fiind „ rezultatul activității pe o anumită perioadă” ( Mic dicționar
enciclopedic, 1978).
Ca instrument contabil, bilanțul este „ tabloul contabil al activului și pasivului unei
întreprinderi sau al unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp”

sau
document contabil care reflectă situația conturilor unei întreprinderi la o anumită dată”
(
Dicționarul explicativ al limbii române, 1975).
Conținutul bilanțului, conform OMFP nr. 1802/2014 cuprinde informații referitoare la:
- imobilizări corporale
- active necorporale
- active financiare investiții financiare prin metoda punerii în echivalență
- creanțe
- stocuri
- creanțe comerciale
- numerar și echivalente de numerar
- datorii comerciale și de natură similară
- datorii privind impozitul amânat
- provizioane
- datorii pe termen lung putătoare de dobândă
- capital emis și rezerve
Întreprinderile vor trebui să își construiască bilanțul după următoarea rețetă ( format
vertical, tip listă) instituit de OMFP 18002/2014, după cum urmează:

Plagiatul detectat: 0,26% https://eur-lex.europa.eu/legal-con... + 4 Dacă un id: 38
resurse! activ sau o datorie
are legătură cu mai mult de un element din formatul
bilanțului, relația sa cu alte elemente trebuie prezentată în notele

anexe.
Plagiatul detectat: 0,53% https://eur-lex.europa.eu/legal-con... + 2 id: 39

resurse! Prezentarea
activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul
căruia îi sunt destinate și intenția de păstrare, potrivit politicilor contabile aprobate de
administratori sau de persoanele care au obligația gestionării entității.
Modificarea naturii unui activ, în baza deciziei managementului, trebuie susținută de
elemente precum existența unui contract, modificarea destinației

activului.
Plagiatul detectat: 0,1% https://mfinante.gov.ro/documents/3... id: 40
Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare și

Plagiatul detectat: 0,08% https://mfinante.gov.ro/documents/3... + 9 id: 41
resurse! deținute
pe o perioadă mai mare de un

an. Ele trebuie evaluate la costul
Plagiatul detectat: 0,06% https://eur-lex.europa.eu/legal-con... id: 42
de achiziție sau la costul de
producție.

resurse! Un activ se
clasifică ca activ circulant atunci când:
- se așteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în
cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
- este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;

- se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu
este
restricționată;
Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.

resurse! Ciclul de exploatare
al unei entități reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea
activelo
r care sunt destinate procesării
resurse! și finalizarea
acestora în numerar sau echivalente de
numerar
.
Echivalentele de numerar reprezintă investițiile financiare pe termen scurt, extrem de

resurse! lichide, care sunt
ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de
schimbare a valorii
.
Plagiatul detectat: 0,18% https://www.ceccarbusinessmagazine.... + 3 id: 47

resurse! În categoria
activelor circulante se cuprind:
- stocuri inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită

factură.
- creanțe
-
Plagiatul detectat: 0,1% https://www.rasfoiesc.com/business/... id: 48
investiții pe termen scurt

- casa și conturi la bănci
Activele circulante trebuie evaluate

Plagiatul detectat: 0,07% https://www.rubinian.com/dictionar_... id: 49
la costul de achiziție sau costul de

producție.
Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la
cea mai mică valoare de piață sau, în circumstanțe speciale, la o altă valoare
minimă atribuită
acestora la data bilanțului.

resurse! Contabilitatea
terților asigură evidența datoriilor și creanțelor entității în relațiile acesteia
cu furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile afiliate,
entitățile asociate și entitățile controlate în comun, asociații/acționarii, debitorii și creditorii
diverși
.
În baza
resurse!
contabilității de
angajamente, entitățile trebuie să evidențieze în contabilitate
toate veniturile și cheltuielile, respectiv creanțele și datoriile rezultate ca urmare a unor
prevederi legale sau contractuale

.

resurse! Drepturile și
obligațiile, precum și unele bunuri care nu pot fi integrate în activele și
datoriile entității se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanțului, denumite și
conturi de ordine și evidență.
În România există o serie de principii contabile care stau la baza proiectării identități
contului de bilanț și anume:
1. Principiul patrimonialității bilanțului
Respectarea acestui principiu implică separarea activității entităților de cele ale
proprietarilor și implică definirea unui cadru juridic care capătă forma unei entități.
Principiul patrimonialității a determinat alte principii și anume:
- principiul costurilor istorice

- principiul prudenței
- principiul intangibilității bilanțului de deschidere
2. Principiul reprezentării eficacității forțelor unității face recurs la principiile
contabile precum permanența metodelor, continuitatea activității și independenței exerciţiului
având consecințe directe în stabilirea rezultatului și implicit în recunoașterea elementelor de
activ și de pasiv.
3. Principiul lichidității, exigibilității și solvabilității care este determinat de analiza
lichidității și solvabilității patrimoniului.
4. Principiul funcționalității asigură posibilitatea grupării activelor și pasivelor unității
după funcția pe care o îndeplinesc, având în vedere totodată gradul de lichiditate și
exigibilitate.
În acest sens, în activ se delimitează structuri separate pe funcția de investiții și funcția
de exploatare, iar în pasiv pe funcția de finanțare și funcția de exploatare.
5. Principiul contabil al dublei reprezentări a patrimoniului

care se referă la faptul
c
ă bilanțul trebuie să fie în fapt un cont general care sintetizează, la un moment dat,
elementele patrimoniale și rezultatele perioadei de raportare.
6. Principiul prevalării economicului asupra juridicului determină identitatea
documentelor de sinteză și raportare statistică din sistemului contabil anglo-saxon, fiind
acceptat într-o nuanțare slabă de sistemul contabil continental.
7. Principiul importanței relative se referă nu numai la prezentarea documentelor

Plagiatul detectat: 0,06% https://pdfcoffee.com/licenta-ana-p... id: 55
de
sinteză și raportare contabilă, dar

și la întocmirea acestora.
Importanța relativă constituie fundamentul imaginii fidele atât

resurse! în bilanț și în contul
de
profit și pierdere
, fiind una din rațiunile existenței notelor anexe.
8. Principiul imaginii fidele are interpretări proprii în diferite sisteme contabile
naționale, unele prevăzându-l expres, altele considerându-l implicit în obligațiile
producătorilor de informații.
9. Principiul standardizării formularisticii de bilanț, a respectării normelor
metodologice de completare, centralizare și verificare a bilanțului care asigură posibilitățile
integrării bilanțului, a sintetizării pe diferite trepte organizatorice ale acestuia potrivit nevoilor
contabilității naționale.
10. Principiul unicității bilanțului este o consecință a principiului standardizării,
precum și a faptului că nu s-a lăsat la îndemâna utilizatorilor problema stabilirii principiilor
normative de evaluare a normelor și regulilor contabile, acestea fiind definite de autoritatea
contabilă a statului și aplicate în mod unitar tuturor entităților.
1.3.2 Contul de profit și pierdere - indicator de măsurare a performanței
Principiul prevalenței economicului asupra juridicului își face simțită prezența și în ceea
ce privește recunoașterea cheltuielilor și veniturilor perioadei, evidențiind preferința pentru
criteriul
„substanță
economică”
, care devansează ca importanță
„încadrarea juridică”
.
Situația financiară care măsoară succesul, performanțele activității unei entități,
prezentând veniturile, cheltuielile și rezultatele în cursul unei perioade, este contul de profit și
pierdere.
În acest document se prezintă informații care satisfac valențele informative asupra
valorificării capitalului, delimitându-se în acest scop structuri de venituri și cheltuieli în
funcție de natura activității desfășurate.
Contul de profit și pierdere grupează, pe o perioadă de gestiune, ansamblul fluxurilor
economice generatoare de venituri și cheltuieli. Este un document contabil de sinteză care
prezintă rezultatul prin structuri de cheltuieli și venituri, prin activități consumatoare și
producătoare de rezultat.
Întocmirea
contului de profit și pierdere este

impusă de faptul că bilanțul patrimonial nu
explică cauzele care au generat performanțele activității, de aceea s-a stabilit

resurse! întocmirea
contului de profit și pierdere.
Contu
l de profit și pierdere prezintă într-o manieră dinamică activitatea, rentabilitatea
entității în cursul unei perioade, în timp ce bilanțul patrimonial este imaginea situaţiei unei
entități la o anumită dată.
Importanța contului de profit și pierdere constă în furnizarea informațiilor necesare
asupra capacității entității de a genera profit, asupra previziunilor privind posibilitatea entității
de a genera fluxuri de trezorerie viitoare. Informațiile despre randamentele anterioare ale
entității, chiar dacă acestea nu sunt o garanție asupra succesului viitor, totuși ele permit o
actualizare a tendințelor activității contribuind la determinarea valorii economice a entității..
Dacă există o corelație rațională între performanțele trecute și viitoare, estimarea tendințelor
rezultatelor, în determinarea valorii economice a entității, nu trebuie pusă la îndoială.
Locul și rolul pe care contul de profit și pierdere îl ocupă în cadrul situațiilor financiare
anuale este diferit în timp precum, și de la un sistem contabil la altul.
Astfel chiar dacă nu există documente recunoscute fiscal, un venit, respectiv o cheltuială
vor fi
recunoscute dacă au fost realizate în respectiva perioadă de raportare

și a generat
creșteri, respectiv descreșteri ale beneficiilor economice viitoare și au fost rezonabil estimate.
Contul de profit și pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile
exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului ( profit sau
pierdere).
Conform OMFP 1802/2014, atunci când

în baza unor prevederi legale exprese, în
conturile de venituri au fost cuprinse sume reprezentând diverse impozite și taxe reflectate
concomitent în conturi de cheltuieli, cu ocazia

întocmirii contului de profit și pierdere,
la cifra
de afaceri netă se vor înscrie sumele reprezentând veniturile menționate, corectate cu
cheltuielile corespunzătoare acelor impozite și

taxe.
1.3.3 Fluxurile de numerar și situația modificării capitalurilor proprii
Situația fluxurilor de numerar prezintă informații despre capacitatea entităților de a
obține
resurse! numerar și
echivalente de numerar și
utilizarea corespunzătoare a fluxurilor de
numerar.
Avantajele pe care informațiile cuprinse în situația fluxurilor de numerar le aduc sunt
următoarele:
- permit evaluarea variației activului net al societății;

- evaluarea structurilor financiare;
- stabilirea
capacității de a influența valoarea și momentul apariției

fluxurilor de
numerar;
- crește comparabilitatea raportării rezultatelor din exploatare;

- evaluarea istoricului fluxurilor de numerar și posibilitatea generării de previziuni.
Situația fluxurilor de numerar trebuie să fie detaliată pe cele trei tipuri de activități: de
exploatare, de investiție și de finanțare.
Astfel trebuie degajate următoarele fluxuri de numerar:
- fluxuri
de numerar din activitatea de exploatare
- fluxuri
de numerar din activitatea de investiții

- fluxuri
de numerar din activitatea de finanțare
În practica internațională s-au delimitat două metode de întocmire și prezentare a
situației fluxurilor de numerar: metoda directă și metoda indirectă.
Metoda directă prezintă încasările și plățile aferente exercițiului financiar respectiv
clasificate pe cele trei tipuri de activități (

de exploatare, de investiții și de
finanțare).
Informațiile pot fi obținute din înregistrări contabile sau din ajustarea vânzărilor, costului
acestora și a altor
resurse! elemente din
contul de profit și pierdere
cu variații ale stocurilor, creanțelor
și datoriilor și a altor elemente care afectează numerarul.
Metoda indirectă diferă de prima doar în privința informațiilor privind fluxurile de
numerar din exploatare: astfel profitul din exploatare înainte de impozitare și elementele
extraordinare este ajustat cu acele cheltuieli și venituri nemonetare, precum și cu variația
necesarului de fond de rulment net și cu elemente de cheltuieli și venituri care sunt luate în
considerare la determinarea fluxurilor de numerar din activitățile de investiții și de finanțare.
Fluxurile
Plagiatul detectat: 0,06% https://pdfcoffee.com/licenta-ana-p... + 2 id: 71
resurse! de numerar din
activitatea de exploatare
constituie un indicator cheie al
generării de numerar pentru alte activități, respectiv rambursarea împrumuturilor, menținerea
capacității de funcționare a întreprinderii, pentru a plăti dividendele

și a face noi investiții,
fără a recurge la surse externe de finanțare.
Fluxurile de numerar
provenite din activităţi de exploatare sunt derivate din principalele
activităţi producătoare de venit ale

entităţii .Prin urmare ele rezultă din tranzacţiile şi alte
elemente
care intră în determinarea profitului sau a pierderii.
Fluxurile
de numerar provenite din activitatea de

exploatare sunt următoarele:
-
resurse! încasările în
numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
- încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
- plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii;
- plăţile în numerar efectuate către şi în numele
angajaţilor;
-
plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepţia cazului în care
pot fi asociate în mod specific activităţilor de

investiţii şi de finanţare.
Fluxuri de numerar din investiții reprezintă măsura în care cheltuielile efectuate au
generat resurse care vor produce venituri în viitor ( instalații, clădiri etc.)
Fluxurile de numerar provenite din activităţi de investiţii sunt următoarele:
- plăţile în numerar pentru dobândirea de imobilizări corporale;

-
încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale şi alte
active imobilizate
;
- plăţile în numerar pentru dobândirea

de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie

ale altor entităţi;
- încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie

ale altor entităţi şi din vânzarea de interese în
asociere în participaţie;
-
avansurile în numerar şi împrumuturile acordate altor

părţi;
-
încasările în numerar din rambursarea avansurilor şi

împrumuturilor acordate altor
părţi
Fluxurile de numerar din activități de finanțare permit estimarea cererii

viitoare de
fluxuri de numerar din partea finanțatorilor

întreprinderii și se referă la primiri sau rambursări
de credite, încasări din emisiuni de titluri, plăți pentru răscumpărarea titlurilor emise.
Fluxurile
resurse! de numerar din
activitatea de finanţare
sunt:
-
încasările în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte instrumente de

capitaluri proprii;
- plăţile în numerar efectuate către proprietari pentru a

dobândi sau răscumpăra acţiunile
firmei;
-
încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de

creanţă, împrumuturilor,
efectelor comerciale, obligaţiunilor,
ipotecilor şi a altor împrumuturi pe termen scurt
sa
u lung;
- rambursarea în numerar a sumelor împrumutate;

-
plăţile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea datoriei existente aferente unui
contract de leasing financiar

.
Situația
Plagiatul detectat: 0,06% https://www.slideshare.net/abcsjf/a... id: 88
modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate

variațiile pe care activul
net le-a suferit

Plagiatul detectat: 0,07% https://www.slideshare.net/abcsjf/a... id: 89
între momentul de început și cel de

sfârșit al exercițiului financiar.
Pe baza acestui document poate fi analizată capacitatea de menținere a capitalului,
precum și profitul general sau pierderea generală a întreprinderii.
1.3.4 Notele anexe - informații de detaliu a celorlalte situații financiare
Normele contabile naționale impun o structură prestabilită acestui set de situații ce
formează notele anexe, cât și un model de prezentare pentru anumite note, considerate ca
adaptabile unui anumit format de situații financiare anuale.
Se remarcă faptul că în sistemul românesc de raportare financiară, aceste documente
sunt egale ca importanță și antrenează responsabilitate egală pentru cei care le întocmesc și le
semnează.
Privite la modul general, informațiile degajate de notele anexe completează și
comentează informațiile oferite de celelalte situații financiare anuale.
Analiza notelor anexe permite utilizatorilor o mai bună înțelegere, în special, a

resurse! bilanțului
și a contului de profit și
pierdere, oferind informații suplimentare relevante cu privire la
poziția financiară a întreprinderii și a rezultatelor obținute.
Rolul notelor anexe se regăsește în procesul de ameliorare a valorii informaționale a
documentelor contabile de sinteză și raportare anuală.
Întocmirea notelor anexe se face în baza principiului bunei informări, conform căruia,
acestea trebuie să conțină orice informație necesară utilizatorilor.
În notele anexe, pe lângă informațiile obligatorii prevăzute de normele contabile se vor
înscrie orice informații considerate necesare și semnificative pentru obținerea imaginii fidele.
În consecință, notele anexe ale situațiilor financiare anuale trebuie să degaje atât
informații cu privire la principiile de întocmire a documentelor contabile de sinteză și
politicile contabile specifice, selectate și aplicate în cadrul acestora, informații care nu sunt
prezentate în alte situații, cât și informații adiționale necesare în atingerea obiectivului de
reflectare a imaginii fidele,

resurse! a situației
financiare și a rezultatelor
obținute.
Notele anexe ale situațiilor financiare trebuie să ofere informații despre bazele
resurse! de
întocmire a situațiilor financiare și politicile contabile

specifice, selectate și aplicate,
informațiile care sunt cerute de Standardele Internaționale de Contabilitate și care

resurse! nu sunt
prezentate în altă parte a situațiilor

financiare, informații suplimentare necesare pentru o
prezentare fidelă.
Notele anexe trebuie să conțină mai multe secțiuni:
- informații generale despre societate și situații financiare;

- prezentarea politicilor contabile utilizate ( metode de evaluare, politici contabile
specifice etc.);
- informații referitoare la
resurse! elementele din
contul de profit și pierdere:
detalierea unor
cheltuieli, detalierea informațiilor cu privire la impozitul pe profit, informații cu
privire la cifra de afaceri;
- informații pentru completarea bilanțului: detalii despre compoziția și starea capitalului

social, tipurile și numărul de acțiuni emise, drepturile de subscriere și atribuire, despre
evoluția obligațiunilor emise, despre natura și scopul rezervelor, despre variația
ajustărilor de valoare, despre tipul, valoarea și exigibilitatea datoriilor, garanții și alte
obligații contractuale financiare;
-
informații referitoare la salarii și salariați:

detalii despre salarizarea administraților și
directorilor,
detalii despre salariați ( număr mediu în cursu

l anului, pentru fiecare
categorie de personal);
- alte aspecte:
baza folosită pentru elementele exprimate inițial în monedă

străină,
precum și informațiile generale despre societate ( sediu, forma juridică, adresa, natura
activităţii, nume societate mamă, total active și pasive bilanțiere, alte informații utile).
Notele explicative ale contabilităţii
În notele anexe
la situațiile financiare, toate entitățile prezintă,

în plus față de
informațiile cerute conform altor dispoziții ale prezentelor reglementări, informații referitoare
la următoarele:
a) politici contabile adoptate inclusiv:

- bazele de evaluare aplicate diferitelor elemente.
- conformitatea politicilor contabile adoptate cu principiile contabile prevăzute de
prezentele reglementări
- orice modificări semnificative ale politicilor contabile adoptate.

b) dacă imobilizările corporale
resurse! sunt evaluate la
valori reevaluate, un tabel trebuie să
prezinte:
- mişcările rezervei din reevaluare în cursul exerciţiului financiar, cu excepţia

tratamentului fiscal al elementelor pe care le conţine;
- valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută în

bilanţ dacă imobilizările corporale
nu ar fi reevaluate.
c) Atunci când instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea

justă:
-
ipotezele semnificative care stau la baza modelelor şi tehnicilor de

evaluare;
-
resurse! pentru fiecare clasă
de instrumente financiare derivate, informaţii despre aria şi
natura instrumentelor inclusiv termenii şi condiţiile semnificative care pot afecta
valoarea calendarul şi certitudinea fluxurilor viitoare de

numerar.

resurse! d) Valoarea totală
a oricăror angajamente financiare, garanţii sau active şi datorii
contingente neincluse în bilanţ indicând natura şi forma oricărei garanţii reale care a
fost acordată
;
e)
resurse! Sumele datorate
de entitate care devin exigibile după o perioadă mai mare de 5 ani,
precum şi valoarea totală a datoriilor entităţii acoperite cu garanţii reale depuse de
acestea, cu indicarea formei şi naturii garanţiilor;
d)
numărul mediu de angajaţi în cursul exerciţiului

financiar;
resurse! suma avansurilor
şi creditelor acordate membrilor organelor de administraţie, de conducere şi
de supravegher
e cu indicarea ratelor dobânzilor,
resurse! a principalelor
condiţii şi a
oricăror sume
restituite, amortizate sau la care s-a renunţat, precum şi a angajamentelor asumate în numele
acestora sub forma garanţiilor de orice

fel cu indicarea totalului pe fiecare categorie.
Notele contabile sunt 10 la număr şi cuprind:
1. Nota 1- conţine activele imobilizate făcându-se specificaţii la valoarea lor brută

atât la
începutul cât şi la sfârşitul anului,
de asemenea transferuri de sume în cont sau din
cont.
2. Nota 2-aici regăsim provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, soldurile la sfârşitul şi

începutul anului, transferuri de sume în cont sau din cont.
3. Nota 3- în ea este specificată explicitarea profitului net de repartizat, repartizarea

profitului, rezervele legale, dividendele, acoperirea pierderii, altă repartizare şi profitul
nerepartizat.
4. Nota 4-iustrează analiza rezultatului din exerciţiul precedent şi cel curent, referindu-
se la:
Cheltuieli generale ce ţin de administrare;
Cheltuieli de desfacere;
Cifră de afaceri netă;
Costul de bunuri vândute şi de servicii prestate;
Cheltuieli ale activităţii de bază, cheltuieli indirecte de producţie, cheltuieli de

activităţi auxiliare;
Rezultatul din exploatare şi alte venituri din exploatare.
5. Nota 5 conţine - situaţia creanţelor şi datoriile specificându-se la sfârşitul anului

soldurile ce formează conturi de creanţe şi datorii, precum şi termenul de lichiditate(
sub 1 an sau peste) al creanţelor şi termenul de exigibilitate al datoriilor (1 an, 1-5 ani
sau peste 5 ani). De asemenea, se menţionează clauzele ce au legătură cu achitarea
obligaţiilor şi ratelor dobânzii aferente împrumutului, obligaţii pentru care au fost
depuse garanţii sau chiar ipoteci, valoarea obligaţiunilor pentru care au fost constituite
provizioane.
6. Nota 6- include politici, principii şi metode contabile prezentându-se:

Reguli ale evaluării alternative unde se menţionează: valoarea elementelor

afectate la costul istoric, limite şi modalităţi de aplicare, baza de evaluare
adoptată, influenţa asupra rezultatului, conţinutul, ajustări efectuate pentru
aplicarea regulilor evaluării alternative;
Schimbarea metodelor de evaluare, abateri de la principii contabile, unde se

specifică: motivul, natura, rezultatul poziţiei financiare, evaluarea efectivului
asupra patrimoniului;
Totalul dobânzilor ce se includ în costul producţiei activelor imobilizate şi

circulante ce au ciclu mare de producţie.
7. Nota 7- numără acţiunile şi obligaţiunile prezentând informaţii precum:
Acţiuni emise pe parcursul exerciţiului financiar( tipul, numărul, valoarea

nominală totală şi valoarea încasată la distribuire a acţiunii, drepturile privind
distribuirea);
Obligaţiunile emise( tipul, valoarea de emisiune şi suma primită pe tipul de

obligaţiune, obligaţiuni emise de persoană juridică, deţinute de o persoană
împuternicită sau nominalizată de aceasta);
Capitalul social subscris, valoarea totală şi numărul pe tipul de acţiuni emise,

răscumpărabile.
8. Nota 8- înglobează informaţiile privind directorii, administratorii şi salariaţii ,

menţionându-se:
Salarizările directorilor şi administratorilor: valoarea avansurilor, creditelor ce

se acordă directorilor şi administratorilor pe parcursul unui exerciţiu financiar(
principalele clauze ale creditării, rata dobânzii, suma rambursată până la data
respectivă);
Salariaţii(numărul mediu pe categorii, numărul mediu aferent exerciţiului

financiar, salarii de plătit sau plătite, cheltuieli cu asigurări sociale şi cheltuieli
ale contribuţiei la pensie).
9. Nota 9- se găsesc exemple ale analizei principalilor indicatori economici-financiari

precum:
Indicatori de lichiditate ;
Indicatorul de activitate;
Indicatorul de risc;
Indicatorul de profitabilitate.
10. Nota 10.sunt precizate alte informaţii ce se referă la:
Prezentarea persoanei juridice;

Modalitatea utilizată pentru exprimarea elementelor de activ şi pasiv în

monedă naţională, cheltuielilor şi veniturilor ce se evidenţiază în monedă
străină iniţial;
Relaţia persoanei juridice cu firmele asociate, filiale sau cu alte întreprinderi ;
Cifra de afaceri prezentată pe tipuri de pieţe de desfacere şi sectoare

economice;
Impozitul pe profit;
Onorariile ce revin persoanelor autorizate care verifică situaţiile financiare

anuale simplificate;
Cheltuieli cu ratele şi chiriile;
Angajamente primite;
Angajamente acordate.
Cap II
STUDIU DE CAZ
2.1 Prezentarea activităţii şi obiectivelor S.C. ITI COMPUTER S.R.L. în
desfăşurarea acesteia
Societatea comercială IT COMPUTER S.R.L. s-a înfiinţat în 2003, ca urmare a asocierii
a trei persoane fizice, care au subscris şi vărsat un capital social de 200 lei. Acesta este
împărţit în părţi sociale egale, pe care le deţin cei trei asociaţi, în următoarele ponderi:
Popescu Vasile deţine 100% ;
Sediul societăţii comerciale se află în Drobeta Turnu Severin, b-dul Tudor Vladimirescu,
nr.97 şi a fost înmatriculată la Registrul Comerţului nr. J25/75/2003, cod unic de înregistrare
RO 15219050.
Din punct de vedere juridic, această societate

Plagiatul detectat: 0,07% https://biblioteca.regielive.ro/pro... id: 109
este o societate comercială cu răspundere
limitată
, persoană juridică română, organizată în conformitate cu legile ţării şi are o durată de
funcţionare nelimitată.
Obiectul de activitate principal al S.C IT COMPUTER S.R.L. declarat şi înregistrat cu ocazia
înfiinţării, la Registrul Comerţului, îl reprezintă activitatea codificată CAEN 4754, şi anume:
comerţul
cu amănuntul al articolelor şi aparatelor
electronice şi electrocasnice, în
magazine specializate;
Activităţile secundare, înscrise ulterior, prin Declaraţia de menţiuni, pe care le poate desfăşura
S.C IT COMPUTERS.R.L. se referă la :
a. producţia de echipamente electronice din componente şi a programelor informatice;
b. efectuarea de servicii de reparaţii, instalaţii, întreţinere a echipamentelor electronice şi
aparaturii electrocasnice;
Conducerea societăţii comerciale IT COMPUTER S.R.L. se realizează de către Adunarea
Generala a Asociaţilor, care decide asupra activităţii acesteia şi asupra politicii economice şi
comerciale.
Adunarea Generala a Asociaţilor alege un Consiliu de Administraţie, ce numeşte un manager
care se ocupă de conducerea executivă a activităţii, ale cărui atribuţii sunt stabilite de
Consiliul de Administraţie.
Adunarea ordinară se întruneşte

cel puţin o dată pe an

în
resurse! cel mult trei luni
de la
închiderea
exerciţiului financiar şi are următoarele atribuţii principale:
✓ aprobă sau modifică Bilanţul după ascultarea raportului Consiliului de Administraţie,

după care fixează dividendul;
✓ se pronunţă asupra gestiunii societăţii;
✓ stabilesc bugetul de venituri şi cheltuieli pe exerciţiul următor;
✓ hotărăşte gajarea, încheierea sau desfiinţarea uneia sau mai multora din subunităţile
societăţii.
Adunarea extraordinară se întruneşte

Plagiatul detectat: 0,06% https://www.dgaspc-cl.ro/despre-noi... + 2 id: 113
resurse! ori de câte ori
este nevoie,
pentru rezolvarea oricăror
probleme ale societăţii.
Consiliul de Administraţie şi directorul sunt răspunzători pentru îndeplinirea tuturor

obligaţiilor stabilite prin lege şi statutul societăţii.
Structura organizatorică se prezintă astfel;
1 Structura organizatorică a S.C IT COMPUTER S.R.L.
Activitatea desfăşurată la S.C. IT COMPUTER S.R.L. se împarte în trei subactivităţi, care se
completează şi menţin societatea pe piaţa produselor electronice, astfel:
A. activitatea comercială cu mărfuri de natura produselor electronice, şi anume:
tehnică de calcul, componente electronice, software,;

accesorii PC, consumabile pentru imprimante, copiatoare, suport de date;
sisteme de alarmă, sisteme de supraveghere video.
B. activitatea de producţie a echipamentelor electronice, de supraveghere şi video, cu ajutorul
componentelor, în configuraţia cerută de clienţi;
C. activitatea de prestări servicii se referă la:
- service pentru echipamente electronice;

- instalare reţea network, multimedia;
- instalare sisteme de alarmă şi supraveghere video.
AGA
CA
MANAGER
DIRECTOR
ECONOMIC
DIRECTOR TEHNIC
COMP.
FINANCIAR –
CONTABIL
COMP. RESURSE
UMANE
COMP.
COMERCIAL
COMP.
PRODUCTIE
COMP. TEHNIC
COMP.
SERVICE
Politica de marketing a S.C IT COMPUTER S.R.L. include strategii de păstrare a clienţilor
tradiţionali, atragere de clienţi noi, continuitatea în tranzacţiile comerciale cu furnizorii mai
vechi, cercetare a pieţei în ofertele nou apărute.
Dezvoltarea pe parcursul exerciţiilor financiare

Plagiatul detectat: 0,05% https://biblioteca.regielive.ro/ref... id: 114
s-a datorat în primul rând

calităţii produselor
comercializate, apoi preţurilor mai mici practicate faţă de concurenţă, în ideea menţinerii
colaborării cu toţi clienţii pe termen lung. Se adaugă şi calitatea serviciilor prestate către
beneficiari, datorită angajării de personal calificat, cu pregătire în domeniu, majoritatea cu
studii superioare.
Dintre furnizorii cu care societatea comercială are un volum mare de tranzacţii se pot enumera
S.C. CARO COMP S.R.L., Timişoara,

S.C. IT NETWORK S.R.L., Craiova,
DT COMPUTERS S.R.L., Bucureşti,
S.C. ALSYS DATA S.R.L., Bucureşti,
TRUST SYSTEM S.R.L., Timişoara
Clienţii mai importanţi cu care societatea comercială are contracte de prestări servicii sau
furnizare de echipamente IT sunt :
AGER COMPUTER S.R.L.,

SCAND S.A.,
FLOMIRO COM SERV S.R.L.,
HIDROSERV PORŢILE DE FIER S.A.,
FORSEV S.A.,
QUASIT SYSTEM S.R.L.,
HERMES S.R.L.,
HIDROELECTRICA S.A.
DANART S.R.L.,
CRESCO S.R.L., Drobeta Turnu Severin.
Activitatea desfăşurată în cadrul societăţii este urmărită în principal de către Compartimentul
Financiar - Contabil, prin intermediul serviciilor subordonate, şi vizează:
efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile cronologic şi sistematic;
Plagiatul detectat: 0,12% https://www.dgaspc-cl.ro/despre-noi... id: 115
asigură întocmirea, circulaţia şi păstrarea documentelor justificative care stau la baza
înregistrărilo
r contabile;
asigură întocmirea la timp şi

Plagiatul detectat: 0,06% https://b.prefectura.mai.gov.ro/wp-... id: 116
în conformitate cu dispoziţiile legale în

vigoare a
balanţelor de verificare şi bilanţurilor;
întocmeşte lunar situaţiile privind principalii indicatori tehnico – economici;

efectuează periodic inventare privind stocul cantitativ şi valoric de materii prime şi
materiale, obiecte de inventar, mijloace fixe, piese de schimb, carburanţi;
asigură depunerea la timp a bilanţurilor, declaraţiilor lunare la Casa de Sănătate,

Administraţia Financiară , DGMPS,
Casa de Pensii;
verifică şi analizează contabilitatea furnizorilor şi clienţilor;

verifică şi analizează contabilitatea trezoreriei, a creditelor pe termen scurt;
întocmeşte documentaţia necesară pentru obţinerea creditelor şi participarea la
licitaţiile organizate de diverse instituţii publice şi societăţi comerciale;
întocmeşte analize ale costurilor pe fiecare lucrare;

contabilizează şi analizează costurile reparaţiilor în perioada de garanţie;
stabileşte arhivarea documentelor întocmite.
Rolul acestui compartiment este foarte important, el informează şi raportează periodic cifra de
afaceri, realizează analize privind costurile, rezultatele, situaţia societăţii, pentru a fi luate
măsuri din timp, pentru a preveni repetarea unor greşeli, pentru a elimina cheltuielile inutile.
La societatea studiată, datele sursă privind operaţiile economice, consemnate în documentele
justificative, sunt înregistrate în ordine cronologică şi grupate, sistematizate în registrele de
contabilitate ce furnizează informaţii privind situaţia şi mişcarea patrimoniului.
Acestea se prezintă sub forma unor registre legate, fişe, foi volante sau situaţii obţinute la
calculatorul electronic cu un conţinut şi formă adecvată scopului pentru care sunt elaborate.
Având în vedere destinaţia sau scopul pentru care se folosesc registrele contabile la societate,
se pot grupa în:
registre pentru evidenţa cronologică ce înregistrează operaţii economice şi

financiare în mod obligatoriu: registru jurnal,
registrul inventar, fişa de cont, registru jurnal de încasări şi plăţi, notă de contabilitate;
registre sistematice ce asigură gruparea, sistematizarea şi înregistrarea operaţiilor
economico - financiare în funcţie de natura lor în ordinea de succesiune a
documentelor justificative în care sunt consemnate: registrul cartea - mare, registrul
inventar;
registre combinate sau mixte: servesc atât pentru înregistrarea cronologică, cât şi
pentru cea sistematică, precum şi pentru evidenţa analitică.
În circuitul documentelor şi al registrelor de contabilitate se impune unitatea informaţiilor ce

poartă răspunderea prelucrării cu exactitate şi în conformitate cu normele legale a datelor din
documente şi respectării regulilor de control, prevăzute în programul de prelucrare a datelor.
Societatea, utilizând sisteme de prelucrare automată a datelor, are obligaţia să asigure
respectarea normelor contabile, stocarea şi păstrarea, controlul datelor înregistrate în
contabilitate. De altfel, compartimentul financiar – contabilitate foloseşte un program de
contabilitate
“Mentor”
agreat de societate încă de la înfiinţare, care permite obţinerea de
nenumărate situaţii contabile, cele conforme cu legislaţia, dar şi unele definite de către
utilizator, utile conducerii.
Programul informatic de contabilitate cuprinde următoarele module:
1. Contabilitate generală;
2. Gestiunea stocurilor de valori materiale
3. Evidenţierea şi urmărirea clienţilor;
4. Evidenţierea şi urmărirea furnizorilor;
5. Sistem financiar − fiscal.
Elaborarea metodologiei de lucru cu privire la operaţiile contabile, inclusiv circuitul
documentelor între compartimente, este asigurată de către compartimentul financiar-contabil.
Fiecare operaţie care afectează patrimoniul este reflectată în documentele justificative
întocmite de acest compartiment care face totodată şi înregistrările contabile ale operaţiilor
patrimoniale.
Importanţa acestui compartiment rezidă şi din faptul că asigură funcţionarea şi perfecţionarea
sistemului de contabilitate, a ţinerii contabilităţii şi pregăteşte rapoartele financiare prin care
Consiliul de Administraţie evaluează rezultatele operaţiilor trecute şi a planurilor, controlând
astfel modul de conducere a afacerilor pe ansamblul societăţii.
În acelaşi timp, realizează o bună colaborare cu organele fiscale prin organizarea evidenţei
impozitului pe profit la nivel de societate şi prezintă propuneri managerului general cu privire
la problemele fiscale.
În tabelele de mai jos sunt prezentate elementele active şi pasive ale firmei(este realizată o
pondere a elementelor active şi pasive în totalul activ, respectiv totalul pasiv).
Prin analizarea economică-financiară a întreprinderii IT Computer S.R.L. propun
diagnosticarea actualei situaţii a firmei. De asemenea, reliefez starea economică şi prin

calculul indicatorilor economici şi financiari (asigurând astfel o premisă a fundamentării unei
previziuni a evoluţiei viitoare a acestor indicatori).
Detector de plagiat
Dreptul tău de a cunoaște autenticitatea!

Evaluarea Activitatilor de Control Intern La Sc.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluarea Activitatilor de Control Intern La Sc.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://plagiarism-detector.

Detector de plagiat v. 1750 - Raportul originalității: 15.05.2021 21:25:38

Document analizat: RAP GRECU GEORGIANA.pdf Licențiat la: monica patrutescu

Surse de top ale plagiatului:

Detalii privind resursele procesate:

Adresele URL excluse::

Adresele URL incluse:

Analiza detaliată a documentului:

DROBETA TURNU SEVERIN

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA

MANAGEMENT CONTABIL, EXPERTIZĂ ŞI AUDIT

control intern la S.C. PROVIDE

Lect. univ. dr. Monica Pătruţescu

SISTEMUL DE CONTROL INTERN –

COMPONENTĂ A MANAGEMENTULUI ENTITĂŢII

1.1 Precizări privind rolul controlului intern ca funcţie a

1.2 Principii aplicate şi instrumente utilizate în organizarea

1.3 Rolul evaluării activităților de control intern de către auditul

DESFĂŞURARE ȘI EVALUARE LA S.C. PROVIDE

2.1 Caracteristica activităţii şi mediul

economic al S.C. PROVIDE SISTEMS

2.2 Activităţile de control intern

structurate în dispozitive de control la S.C.

PROVIDE SISTEMS S.R.L.

2.3 Analiza și evaluarea sistemului de

control intern la S.C. PROVIDE

Controlul este procesul prin care se verifică şi

calitativă a performanţelor, a sarcinilor sau lucrărilor, pe care le compară cu obiectivele

planificate şi indică măsurile de corecţie ce apar ca necesare.

semnifică o supraveghere continuă, morală şi materială, ca şi stăpânirea unei activităţi, a

În literatura de specialitate avem şi alte accepţiuni, astfel:

corectitudinii unui act”

„controlul este acţiunea de supraveghere a

cuiva, a ceva, o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce ca un

instrument de reglementare a unui mecanism”

Orice activitatea umană, pentru a fi eficientă, trebuie să se desfăşoare în baza unor

controlul înseamnă aprecierea conformităţii cu o normă, un standard, un model.

Activitatea oricărei firme se desfăşoară pe două planuri:

execuţia – ansamblul acţiunilor sau operaţiunilor legate de producerea de

bunuri sau prestări de servicii, etc.

conducerea – ansamblul acţiunilor de decizie privind organizarea, strategia,

coordonarea, gestionarea şi controlul.

Prin aceste două procese importante, managementul entităţii economice urmăreşte să

realizeze obiectivele acesteia în condiţii de profitabilitate ridicată şi de utilitate socială.

Plagiatul detectat: 0,05% https://pdfcoffee.com/audit-intern-... id: 6

Într-o economie de piaţă concurenţială,

compara rezultatele cu standardele, planurile sau obiectivele stabilite, astfel încât să

Controlul intern reprezintă ansamblul elementelor

sistemele, procesele, cultura, structura şi sarcinile) care,

să realizeze obiectivele entităţii economice, grupate în trei categorii:

eficacitatea şi eficienţa funcţionarii;

fiabilitatea informaţiei interne şi externe;

respectarea legilor, regulamentelor şi politicilor interne.

Controlul intern cuprinde

„totalitatea măsurilor de securitate care contribuie la

deţinerea controlului asupra întreprinderii. Are drept scop, pe de o parte, asigurarea

protecţiei, asigurarea patrimoniului şi calitatea informaţiei, pe de altă parte, aplicarea

instrucţiunilor conducerii şi favorizarea îmbunătăţirii performanţelor. Se manifestă prin

organizarea metodelor şi procedurilor fiecărei activităţi a întreprinderii pentru a-i menţine

”Controlul intern este organizat la nivelul entităţii economice, intră în atribuţiile

conducerii acesteia şi se defineşte ca ansamblul măsurilor întreprinse vizând structurile

organizatorice, procedurile, instrumentele şi tehnicile create în scopul atingerii următoarelor

- realizarea scopurilor entităţii într-o manieră economică, eficientă şi eficace;