UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

 FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CALITATEA VIEŢII VÂRSTNICILOR

INSTITUŢIONALIZAŢI

Coordonator ştinţific:

Asist. Univ. dr. Patricia Luciana Runcan

Absolvent:

Erdodi (Czapp) Timea

Timişoara 2011

Cuprins

2
Lista acronimelor, abrevierelor şi figurilor / 5

Introducere / 6

CAPITOLUL I

Dimensiuni şi perspective ale fenomenului de îmbătrânire / 10

I.1. Definiţia bătrâneţii şi clasificarea ei / 11

I.2. Dimensiunea biologică a îmbătrânirii / 11

I.3. Dimensiunea antropologică a îmbătrânirii / 12

I.4. Dimensiuni psiho-sociale ale îmbătrânirii / 13

I.5. Dimensiuni psihologice ale îmbătrânirii / 15

I.6. Mari probleme ale îmbătrânirii şi aspecte medicale /16

I.7. Teorii ale îmbătrânirii / 18

I.8. Stereotipuri referitoare la vârstnici / 20

I.9. Aspecte privind maltratarea vârstnicului /21

I.10. Aspecte de îngijire specializată / 23

CAPITOLUL II

Aspecte psiho-sociale specifice integrării în cămine de bătrâni / 25

II.1. Dificultăţi de adaptare / 26

II.2. Profilaxia tulburărilor psihice la vârstnicii asistaţi / 29

II.3. Perioada de criză în viaţa vârstnicului / 29

II.4. Când se instituţionalizează o persoană? Cauze ale instituţionalizării pe termen

lung / 30

3
II.5. Efectele instituţionalizării / 32

II.6. Rolul asistentului social la integrarea în cămin a vârstnicului / 34

II.7. Crizele de adaptare / 35

CAPITOLUL III

Protecţia socială a persoanelor vârstnice din România / 37

III.1. Componentele sistemului de protecţie socială a persoanelor vârstnice / 37

III.2. Sistemele de sprijinire a populaţiei vârstnice / 38

III.3. Atribuţii ale asistentului social gerontolog / 42

III.4. Legislaţia specifică asistenţei sociale a persoanelor vârstnice / 43

CAPITOLUL IV

Metodologia şi rezultatele cercetării / 46

IV.1. Scopul şi obiectivele cercetării / 48

IV.2. Ipotezele cercetării / 48

IV.3. Descrierea eşantionului / 49

IV.4. Descrierea modului de colectare a datelor / 49

IV.5. Interpretarea datelor / 49

Concluzii şi recomandări / 84

Bibliografie / 88

Anexe / 91

Lista acronimelor

4
OMS - Organizaţia Mondială a Sănătăţii

ONG - Organizaţie neguvernamentală

SUA - Statele Unite ale Americii

HG - Hotărâre de Guvern

ISN - Institutul Național de Statistică

Lista abrevierelor

etc. - ecetera

nr. - număr

art. - articol

alin. - alineat

p. - pagina

fig. - figura

ex. - exemplu

Lista figurilor

Figura 1. Evoluţia raportului salariaţi – pensionari în România, 1990-2008

INTRODUCERE

Motto: “A îmbătrâni este singurul mijloc de a trăii mai mult.”

5
 Voltaire

Mi-am orientat studiul ce face obiectul proiectului meu de licenţă asupra

problemelor vârstnicilor, deoarece este un domeniu de viu interes. Creşterea mediei de
vârstă a oamenilor a deschis noi căi de abordare a vieţii bătrânilor, multe dintre ele puţin
aprofundate. Acest fapt îmi dă posibilitatea de a asista şi chiar participa la dezvoltarea
unor direcţii de cercetare a fenomenului îmbătrânirii.

Bătrânul, chiar sănătos, este o fiinţă aparte, deosebită, marcată de fragilitate, de o

slabă rezistenţă în faţa agresiunilor de orice fel, de o slabă capacitate de adaptare, de o
mare vulnerabilitate pe care am cunoscut-o, de care am fost atrasă şi interesată
permanent.

Nu am uitat niciodată că omul în vârstă, chiar sănatos, este un bolnav potenţial,

din cauza multiplelor deficienţe organice, este un individ deficitar, ciudat, curios, mai
totdeauna rigid, fixat în formele proprii de viaţă, pe care nu este dispus să le schimbe şi
nu de rare ori deranjat de problemele sociale cu care se confruntă.

Lucrarea mea este structurată pe 2 nivele: unul teoretic şi altul de cercetare. În

partea teoretică am prezentat bătrâneţea din diverse unghiuri, aspectele psiho-sociale
specifice integrării în cămine de bătrâni şi protecţia socială privind vărsta respectivă.
Partea de cercetare încearcă să analizeze calitatea vieţii vârstnicilor instituţionalizaţi,
pornind de la următoarele ipoteze:

1. Cu cât serviciile oferite vârstnicilor din instituţii sunt mai de calitate, cu

atât vârstnicii se vor simţii cu adevărat respectaţi şi apreciaţi.
2. Cu cât activităţile pe care le desfăşoară vârstnicii din instituţii sunt mai
folositoare societăţii, cu atât vârstnicii se vor simţii mai motivaţi şi utili.
3. Cu cât gradul de satisfacere a nevoilor vârstnicilor este mai scăzut cu atât
adaptarea se produce mai lent.
4. Cu cât vârstnicii au mai multe activităţi plăcute, cu atât adaptarea va fi
mai uşoară.

Îmbătrânirea populaţiei reprezintă o problemă socială, întrucât afectează un mare

număr de persoane, interesând nu numai populaţia respectivă, ci şi factorii decizionali şi
societatea în general, care suportă consecinţele importante. Fenomenul reclamă acţiuni

6
sociale concrete şi conjugate care să influenţeze o evoluţie în sensul autonomiei şi
bunăstării vieţii vârstnicilor, al îmbătrânirii sănătoase, al asigurării unei vieţi de calitate,
cu costuri sociale cât mai scăzute.

A defini bătrâneţea ca o simplă acumulare de ani pe scara vieţii este cu totul

insuficient. Bătrâneţea se impune prin a fi un proces mult mai complex, cu implicaţii care
evoluează într-un număr impresionant de domenii cum sunt: demografic, fiziologic,
psihologic, moral, antropologic, cultural, juridic, social etc., toate acestea aflându-se într-
o strânsă interdependenţă.

Înţelegerea vârstelor va fi întotdeauna în legătură cu vârsta celui ce speculează

acest lucru: „fiecare vârstă se va înţelege mai mult pe sine”- spune un vechi proverb
norvegian. Chiar dacă oamenii ar fi complet dezinteresaţi, le-ar fi greu să accepte
adevărul tuturor vârstelor.

Partea dificilă constă în faptul că nu poţi să cunoşti problemele fiecărei vârste,

decât dacă ai ajuns să trăieşti mai mult decât media de viaţă.

Tranziţia cu marile sale costuri sociale, cu accentuarea diferenţierii veniturilor

diferitelor categorii de populaţie a mărit gradul de dependenţă al personalelor vârstnice.

Problematica vârstei a III-a fiind foarte variată, este tratată cu mare atenţie sub
toate aspectele sociale. Bătrâneţea are atât aspecte pozitive cât şi negative, iar
neînţelegerea a ceea ce numim vârsta a III-a ar putea duce la conflictul dintre generaţii.

Problema vârstnicului în societatea actuală nu mai apare ca o simplă protecţie a

unei minorităţi vulnerabile, ci ca un proces de prevenţie cu caracter general pentru
întreaga societate.

Generaţia vârstnică -în cea mai mare parte a ei -, aflată într-o contemporaneitate
dinamică în care au fost brutal încălcate demnităţile de om şi cetăţean, iar structurile
tradiţionale s-au pierdut, este traumatizată şi nepregătită pentru o bună adaptare.

Îmbătrânirea este un atribut universal al materiei în corelaţie cu factorul timp.

Toate fiinţele îmbătrânesc, parcurgând în ciclul vieţii lor această etapă înainte de a pierii.
În acest sens, Aristotel afirma că bătrâneţea este o boală naturală, iar Max Burger susţine
că îmbătrânirea începe de la concepţie.

7
 Conform cugetărilor de mai sus, C.I Parhon sublinia că bătrâneţea începe încă din
copilărie, dacă nu odată cu însăşi conceperea individului, ceea ce ne îndeamnă la reflecţii
şi căutări în consens cu ideea lui Moor potrivit căruia mai important este să adăugăm
viaţă anilor decât ani vieţii.

De-a lungul secolelor, dar cu deosebire în ultimele decenii, se remarcă o creştere

continuă a duratei medii de viaţă a omului, astfel că perioada de bătrâneţe s-a prelungit în
mod semnificativ, similar cu creşterea procentuală a numărului de vârstnici în ansamblul
societăţii umane. Date statistice atestă faptul că numărul persoanelor de peste 60 de ani în
ansamblul populaţiei mondiale a înregistrat o creştere continuă, cu precădere după cel de-
al doilea război mondial, ajungând astăzi la peste 500 milioane, comparativ cu 200
milioane în 1950 şi mai puţin de 100 de milioane în perioada cuprinsă între cele două
războaie mondiale (C.Bălăceanu-Stolnici, 1998).

La nivelul anului 2025 se estimează că numărul persoanelor vârstnice, la nivel

mondial, va fi de 1 miliard, reprezentând aproximativ 14% din populaţia planetei, iar la
nivelul ţărilor dezvoltate economic acest procent va evolua chiar până la 23,6% (Balaci,
M., 1998).

În România, persoanele în vârstă de 60 de ani şi peste reprezentau în anul 1990 un

procent de 10,3% din totalul populaţiei României, în anul 2000 un procent de 18,7%, în
2003 un procent de 19,9%, iar pentru anul 2030 se preconizează că numărul lor va ajunge
la 22,3% din populaţie .

8
Fig.1. Evoluţia raportului salariaţi – pensionari în România, 1990-2008, Sursa: INS

Este pe deplin justificată, în acest context, preocuparea intensă din ultimele

decenii a majorităţii statelor lumii pentru soluţionarea aspectelor medico-psihologice şi
socio-economice specifice persoanelor vârstnice, extrem de numeroase şi de diverse în
acelaşi timp, sub aspectul naturii lor demografice, dar şi economice, sociale, medicale,
culturale, politice etc. Numeroase semnale statistice populaţionale, remarcă creşterea
duratei de viaţă şi o îmbătrânire a populaţiei de aproximativ 10-17% în ţările dezvoltate şi
de 3-5% în ţările mai puţin dezvoltate.

Piramida populaţională în care baza este formată de vârstele tinere, tinde să se

transforme, prin scăderea natalităţii şi creşterea numărului populaţiei vârstnice.

CAPITOLUL I

DIMENSIUNI ŞI PERSPECTIVE ALE FENOMENULUI DE

ÎMBĂTRÂNIRE

Îmbătrânirea societăţii implică o mulţime de schimbări în extinderea şi

eterogenitatea privind îngrijirea sănătăţii plus serviciile sociale.

9
 Tot mai multe persoane se înscriu în rândul celor de vârstă medie şi mijlocie,
căreia este caracteristică apariţia tot mai frecventă a bolilor cronice, iar spre sfârşitul
decadei, care corespunde cu trecerea de la vârsta mijlocie la vârsta îmbătrânirii, proporţia
persoanelor de peste 65 ani se aşteptă aproape să se dubleze.

Populaţia trăieşte mai mult, în parte datorită îmbunătăţirii îngrijirilor medicale. De

asemenea, cei ce suferă de dizabilităţi, dar care de altfel sunt sănătoşi, vor avea o viaţă
mai lungă. Astfel, indivizii trăind tot mai mult, apare probabilitatea de a-şi crea o
dizabilitate, ceea ce duce după sine problemele unei vârste foarte înaintate.

Primii purtători ai acestei poveri sunt persoanele în vârstă care suferă de o lungă
perioadă de timp de dizabilitate. Nu se poate afirma cu titlul de stricteţe ca persoanele în
vârsta sunt unicul subiect predispus spre boală şi dizabilitate; de fapt până la aşa zisa
„întârziere în viaţă” multe persoane sunt remarcabil de sănătoase. Însă circumstanţele ca
persoanele în vârstă care au dizabilităţi în comenzile cerute de atenţie şi numărul
persoanelor în vârsta cu boli cronice se întâmplă să aibă posibilitatea mai mare de
creştere.

Referinţele la sănătate sunt variate. Mai întâi se consideră tipurile de boli şi

dizabilităţi la persoanele în vârstă în prezent şi posibilitatea lor de manifestare în viitor.
Apoi se iau în considerare ce fel de servicii vor fi necesare pentru o societate îmbătrânită.

I.1. Definiţia bătrâneţii şi clasificarea ei

Vârsta de la care o persoană începe să fie considerată bătrână diferă în funcţie de

epoca istorică şi de cultură. Un rol important în experienţa îmbătrânirii îl are cultura,
aceasta influenţând percepţiile despre vârsta a treia, atitudinile faţă de rolurile, drepturile
şi responsabilităţile bătrânilor, precum şi sistemele de îngrijire şi suport ale acestora.
Imaginea bătrâneţii care este vehiculată într-o anumită societate este extrem de
importantă pentru modul în care persoanele de vârsta a treia sunt percepute de către
ceilalţi, precum şi pentru imaginea lor de sine.

10
 Clasificarea O.M.S. împarte vârstele omului, începând de la 45 ani, în
următoarele categorii:

 Presenescenţa (45-60 ani)

 Vârstnic (60-74 ani)
 Bătrân (75-89 ani)
 Longeviv (peste 90 de ani)
 Congenar (peste 100 de ani) [Duda, 1983: 57-58]
În România, persoana vârstnică - în conformitate cu art. 1 din Legea nr.17/2000,
este persoana care a împlinit vârsta legală de pensionare.

I.2. Dimensiunea biologică a îmbătrânirii

Problema îmbătrânirii are un mare interes ştiinţific pentru biologie. La prima

vedere se pare ca îmbătrânirea şi moartea prin bătrâneţe evidenţiază imperfecţiuni ale
organizării vitale sau ale corelaţiilor dintre organism şi mediu, incapacitatea de a repara
„uzura” adusă de funcţionare.

Din punct de vedere ştiinţific însă, nu este corect să judecăm problema

îmbătrânirii şi a morţii numai în raport cu interesele sau cu aspiraţiile individului.
Individul este şi un „instrument” al speciei iar viaţa sa are o semnificaţie şi în raport cu
evoluţia vieţii pe Pământ. Îmbătrânirea poate fi caracterizată prin slăbirea capacităţii de
reglare, de adaptare şi de compensare. Analizată sub incidenţa biofizică, problema
senescenţei (alt termen sub care este cunoscută îmbătrânirea) şi implicit a morţii, evoluţia
ireversibilă a vieţii către senescenţă este explicată de către Gheorghe Marinescu, în mai
multe lucrări prin creşterea entropiei.

Neurologul român, observa că fenomenele fiziologice „sfârşesc printr-o acţiune

termică, aşadar o energie inferioară”, procesul fiind unidirecţional. Deci după Gheorghe
Marinescu evoluţia către senescenţă şi moarte este un fapt care se încadrează într-o lege
universală.

I.3. Dimensiunea antropologică a îmbătrânirii

11
 Problema îmbătrânirii şi a bătrâneţii are de asemenea un mare interes pentru
ştiinţele despre om, pentru antropologie. Omul este o fiinţă care îmbătrâneşte, dar el nu
este doar o fiinţă biologică ci şi o fiinţă socială, astfel încât îmbătrânirea se caracterizează
prin modificări particulare atât pe plan corporal (morfologic şi fiziologic) cât şi pe plan
psihologic şi social, în sfera comportamentului, a afectivităţii şi a gândirii, a conduitei şi a
atitudinilor, a activităţii şi a relaţiilor interpersonale. Totodată procesul de îmbătrânire
însuşi, poate fi accelerat sau încetinit prin influenţa factorilor sociali (munca, obiceiurile
de alimentaţie şi viaţă). Factorii sociali (cei de cultură şi civilizaţie) pot oferi soluţii la
unele probleme puse de îmbătrânire cum ar fi de exemplu: soluţiile medicale la
problemele ridicate de îmbătrânirea organelor sau de către boli care apar mai frecvent la
vârste mai înaintate. Ochelarii şi protezele dentare sunt printre mijloacele pe care tehnica
le-a pus la dispoziţia vârstnicilor pentru a compensa unele deficienţe biologice. Asistenţa
socială ce organizează viaţa bătrânilor, regimul pensiilor, sunt expresii ale grijii societăţii
pentru cei care suportă corolarele unei fatalităţi biologice. Cu alte cuvinte, îmbătrânirea
omului este un proces în care se împletesc factori cauzali şi compensatorii de natură bio-
psiho-socială.

Importanţa psiho-socială a îmbătrânirii este expresia modificării odată cu vârsta a

capacităţii de prestaţie, faţă în faţă cu dreptul noilor generaţii de a munci, de a se bucura
de viaţă şi de a avea un cuvânt de spus în organizarea şi conducerea societăţii.

Atâta timp cât bătrânii reprezentau o minoritate statistică neglijabilă, această

problemă se rezolva automat. În cursul istoriei, longevitatea medie a omului a fost
mediocră, iar repartiţia populaţiei pe vârste arăta o pondere marcantă a grupelor de vârste
„active”. În ultimele decenii situaţia s-a schimbat. În primul rând, prin scăderea
mortalităţii prenatale şi infantile (pentru ţările avansate) se identifică progrese în ultimele
două sute de ani: 3oo de vieţi salvate la mia de naşteri. În al doilea rând, introducerea
unor medicamente eficace a permis recuperarea din boală a unui mare număr de vârstnici
şi bătrâni. Ca urmare, un număr mult mai mare de oameni ajung să folosească efectiv
„congenitatea potenţială” a speciei.

Importanţa psiho-socială a problemei îmbătrânirii este atât de ordin economic cât

şi cultural. În unele epoci la un anumit nivel de civilizaţie omul era considerat ca bătrân
(prin improductivitate) la 40-50 ani. Astăzi considerăm că spre o vârstă de 60 de ani

12
oamenii au un maximum de cunoştiinţe şi de experienţă şi pot fi priviţi ca un „fond de
aur” al economiei şi culturii.

I.4. Dimensuni psiho-sociale ale îmbătrânirii

Dimensiunile psiho-sociale ale îmbătrânirii trebuie cunoscute pentru o mai mare

eficacitate în asistenţa pe toate planurile vârstnicului.

Prin încetarea activităţii profesionale (încetare de cele mai multe ori bruscă), fără
a pregăti perioada retragerii, are loc o nivelare socială şi psihologică. Vârstnicul îşi pierde
sentimentul utilităţii sociale, pierde rolul social activ, pierdere ce se constituie într-un
STAS care acţionează asemenea agentului patogen determinând de multe ori aşa zisa
„patologie de retragere”.

Rezolvarea acestui „moment critic”, adaptarea vârstnicului la noua etapă din ciclul
vieţii sunt dependente de echilibrul său psiho-somatic, dar şi de modul în care
reacţionează grupul familial, profesional şi social al individului retras din activitatea
profesională, faţă de acesta.

Havighurst descrie trei faze prin care trece, succesiv, persoana pensionată:

1. Perioada imediat post-pensionare, în care individul manifestă un

sentiment de fustrare şi o stare de insecuritate. Aceasta este perioada de
stres, care favorizează apariţia sau trezirea turburărilor nevrotice.
2. O fază de nelinişte şi de căutare a unui nou rol social şi psihologic.
3. A treia fază (între 6 – 12 luni) este cea de stabilizare, în care de obicei
individul acceptă rolul de pensionar.

Adaptarea la pensionare nu se realizează însă uşor, ea fiind de fapt o lungă

perioadă de crize repetate, urmate de noi perioade de adaptare.

Dupa cum ne arată Peck, pensionarul se adaptează la noul său rol numai atunci
când poate face diferenţa între rolul său anterior şi personalitatea sa actuală.

Mădălina Anghel-Topală consideră următoarele condiţii necesare unei bune

adaptări după pensionare: menţinerea unei activităţi; activitatea trebuie să aibă neapărat o

13
utilitate socială; înţelegerea intrafamilială; egocentrismul; existenţa unui plan idealist;
aparenţa de eliberare; factorul economic.[Duda, 1983: 162-163]

Demisia din viaţa activă impusă de societate, firească, dar aplicată fără pregătire
corespunzătoare, este echivalentă pentru unele persoane (în special bărbaţii) cu o dramă,
„o moarte socială” şi are puternice implicaţii psihice. La pierderea rolului social productiv
se adăugă pierderea prestigiului social, a responsabilităţii câştigate cu truda de-a lungul
vieţii, pierdere de roluri şi statuturi în familie, prin urmare alţi factori psiho-sociali cu
efect stresant. În multe cazuri suferinţa cea mai importantă este izolarea. Asistăm astăzi la
o conduită de izolare a vârstnicului nedelimitată ca atare, ceea ce face ca în unele cazuri
ocrotirea în instituţii specializate să fie de fapt o formă deghizată de izolare, promovată de
familie şi societate.

În timp ce înaintaşii noştri apreciau şi utilizau înţelepciunea vârstnicilor pe care îi

venerau, societatea modernă priveşte cu neîncredere utilitatea lor: ea preţuieşte şi
promovează valorile pozitive (sănătatea şi tinereţea). Acestea sunt premisele fireşti ale
evoluţiei, progresului, dezvoltării.

În mediile urbane, industrializate se dezvoltă o cultură a tinereţii şi adolescentei,

în care vârstnicul îşi găseşte tot mai greu locul.

Combaterea izolării şi conservarea demnităţii vârstnicului presupune schimbarea

mentalităţii, crearea unei opinii favorabile faţă de problemele vârstnicului.

Singura cale ar fi educaţia care să presupună o cunoaştere a fenomenului de

îmbătrânire normală, schimbările fireşti, aspectele îmbătrânirii patologice, tehnica
îngrijirilor fizice şi psihologice, factori de risc. Trebuie efectuată o educaţie a familiei,
mai precis a membrilor ei nevârstnici. Factorul educaţional devine factor de influenţă,
însă, din păcate, importanţa acestuia este subestimată.

La aceasta contribuie şi o anumită „pudoare” în abordarea problemelor mai

dificile ale bătrâneţii.

Ca urmare se impun eforturi pentru difuzarea şi însuşirea unei concepţii realiste

despre îmbătrânire ca etapă firească a existentei umane, căreia trebuie să i se asigure o
desfăşurare demnă, plină de respect, ferită de griji şi boli pentru a fi bine suportată şi
valorificată chiar, în folosul familiei şi societăţii. Este vorba despre „pregătirea pentru

14
îmbătrânire” care utilizează o multitudine de discipline: gerontologie, geriatrie,
psihologie, educaţie sanitara, sociologie, antropologie, etica.

I.5. Dimensiuni psihologice ale îmbătrânirii

Gândindu-ne la cuvintele lui Petre Tutea „a înţelege este un mod al cunoaşterii”,

cunoaşterea unor noţiuni generale de psihologie a îmbătrânirii se impune ca un instrument
indispensabil în cercetarea şi înţelegerea fenomenului de îmbătrânire. Acest lucru poate fi
realizat dacă se ţine cont de:

a) necesitatea abordării accesibile a persoanei în vârstă, prin facilitarea unui

dialog cu personalul medical şi cu asistentul social, evitând a eticheta drept
patologice anumite modificări psihologice de vârstă;
b) necesitatea angajării anturajului familial în acţiunile terapeutice, familia
trebuind să fie informată corect şi ştiintific asupra modificărilor patologice
ale vârstnicului.

Îmbătrânirea psihologică este rezultanta modificărilor determinate de factori

interni (ereditatea, uzura sistemului vieţii psihice) şi de factori externi ai mediului
ambiant (ecologici, sociali, culturali). Evenimente din mediul social (socio-profesional,
socio-cultural, relaţional) intervin în mod particular în existenţa vârstnicului, determinând
modificări psihologice sau îmbolnăviri psihice. Dintre aceste evenimente de ordin social
fac parte:

- retragerea din activitate

- renunţarea la unele activităţi
- scăderea potenţialului biologic
- îmbolnăviri somatice, invalidări
- scăderea numărului membrilor familiei (plecarea copiilor adulţi, decesul
partenerului)
- dispariţia vechilor prieteni.

Regresul din punct de vedere al memoriei, constând în diminuarea auzului, a

văzului, cu efecte în fluxul informaţional, a restrângerii raţionale, provoacă şi adânceşte
suferinţele psihice. Un alt factor important în determinismul modificărilor psihologice
este conştientizarea îmbătrânirii şi incertitudinile perspectivelor de viitor.

15
 Pentru a putea elabora un diagnostic complet, specialiştii trebuie să aibă în vedere
următoarele funcţii psihice: nivelul de conştienţă (gradul de vigilenţă), capacitatea de
orientare, starea afectivă, memoria, gândirea şi idiaţia, aspectul global al
comportamentului, modul de integrare în familie şi societate (gradul tulburărilor de
integrare), trăsăturile de personalitate, limbajul.

Spre deosebire de îmbătrânirea patologică, cea fiziologică are un caracter relativ al

deficienţelor. Organismul în general şi psihicul în special dispun de rezerva
compensatorie. De exemplu, deşi maximul inteligenţei se situează între 16-25 ani, după
această vârstă nu se înregistrează scăderi evidente, obţinându-se multe performanţe. Nu
este vorba de apariţia unor noi capacităţi, ci de îmbunătăţirea organizării activităţii şi de
perfecţionare a schemelor de generalizare, sinteză sau abstractizarea. [Marinescu, 1933:
p.62, p.88]

I.6. Mari probleme ale îmbătrânirii şi aspectele medicale

Problema medicală de cea mai mare însemnătate este asigurarea atingerii pentru
cât mai mulţi bătrâni a longevităţii potenţiale, combătând bolile primejdioase ale vârstei
(cancerul, arteroscleroza) ca şi infirmităţile.

Statisticile actuale arată că numai 47,3 % dintre persoanele vârstnice sunt valide,
31 % sunt deficienţi, iar 21,7 % sunt propriu-zis bolnavi sau infirmi. Influenţa medicinii
la scară socială este de dată recentă, însă ea nu se poate face simţită pe deplin, decât în
cadrul unui sistem socio-politic evoluat.

În ce constă asistenta medicală?

În primul rând medicul trebuie să procedeze la anamneza, care presupune

ascultarea relaţiilor bătrânului şi care produce efecte pozitive asupra psihicului acestuia.
În acest caz, un aspect deosebit îl are modalitatea în care medicul participă la convorbire
cu pacientul şi mai ales în cazurile în care este vorba de un bătrân afectat de hipoacuzie,
cât aude dar nu înţelege, necesitând un limbaj clar şi rar, dar nu dur. Cu multă răbdare se
efectuează de către medic analiza clinică care solicita ascultarea.
[http://www.tpu.ro/sanatate/cum-se-face-anamneza/]

16
 I.6.1. Gerontologia - ştiinţa despre îmbătrânire şi bătrâneţe

În ultimul timp, îşi face din ce în ce mai mult loc utilizarea unor termeni care tind
să înlocuiască tradiţionalul „senil”.

În prezent acesta este termenul involuţional. Mai nou, mai ales disciplinele ale
căror obiect de studiu este bătrâneţea, sunt denumite gerontologie, geriatrie (de la
grecescul geron - bătrân plus particula geri - bătrânesc sau de la grecescul gerinto-
bătrân).

În geriatrie diagnosticul trebuie să fie pluridimensional :

 diagnostic clinic, care stabileşte caracteristica patologică a subiectului;

 diagnostic gerontologic care precizează vârsta biologică, tipul de
îmbătrânire, ritmul de îmbătrânire;
 diagnostic social care va preciza necesităţile de îngrijire, gradul de
dependenta, necesitatea de ocrotire şi protecţie.

Diagnosticul pluridimensional în geriatrie situează vârstnicul şi ansamblul

dinamic al laturilor sale ca un total într-un context social [http://www.
centrulbunatatea.webgarden. ro/menu/geriatrie].

I.7. Teorii ale îmbătrânirii

Un aspect important al descoperirilor în cadrul gerontologiei sociale implică

adaptarea populaţiei în vârstă la angajarea în activitate şi la problemele generate de
depresie, acestea fiind inevitabile în contextul procesului de îmbătrânire.

I.7.1. Teoria degradării („Disengagement Theory”)

17
 Teoria degradării este singura teorie a îmbătrânirii formulată complet, cu toate că
nu mai este privită ca o explicaţie validă şi pertinentă a îmbătrânirii. Ea a fost introdusă în
anul 1961 de Cumming si Henry. Această teorie se bazează pe faptul că moartea este
inevitabilă, în acord cu principiile dezagregării. Inevitabilitatea morţii implică societatea
cât şi bătrânul ca individ de a se angaja în relaţii reciproce. În acest mod moartea
individului nu este separată de sistem. Deşi extinderea şi formele dezangajării variază de
la persoană la persoană şi de la societate la societate, dezangajarea reprezintă un fenomen
universal. Populaţia în vârstă care gradându-şi diferit relaţiile sociale, în acelaşi timp
aflându-se în perioada schimbărilor trăirilor psihologice, consideră că teoria dezangajării
este cea mai potrivită pentru adaptare şi pentru principiile morale.
[http://www.angelfire.com/ns/southeasternnurse/TheoriesofAgingC3.html]

De curând s-au ridicat multe critici la adresa acestei teorii:

a) Mulţi s-au întrebat dacă este cu adevărat un fenomen universal, având ân

vedere exemplele de societăţi în care populaţia în vârstă menţine cele mai
ridicate statistici şi rămâne implicată în viaţa socială chiar până la moarte.
b) Mai mult decât atât, studiile efectuate au arătat că este chiar obişnuită
continuarea activităţi şi nu dezangajarea.
c) Critici aduse teoriei în sensul în care aceasta promovează ideea ca
neangajarea ar putea însemna longevitatea caracteristicilor personalităţii şi
nu o fază inevitabilă a ciclului morţii.

I.7.2. Teoria activismului sau teoria activităţii

În acelaşi timp cu teoria retragerii din activitate (a dezangajării) s-a dezvoltat

teoria activităţii, cunoscute şi sub numele de teoria implicării. Această teorie expune
faptul că, exceptând schimbările biologice şi moartea, populaţia în vârstă are aceleaşi
nevoi psiho-sociale ca şi populaţia de vârstă mijlocie. Din această perspectivă reducerea
interacţiunilor sociale implicate în fenomenul îmbătrânirii rezultă din retragerea din
societate a persoanelor vârstnice, proces ce acţionează împotriva dorinţelor acestora.

Îmbătrânirea optimală este singura posibilitate de a păstra persoanele vârstnice în

activitate, în lumea socială. Adepţii activismului susţin că persoanele aflate în situaţia
generală de retragere din activitate încearcă să menţină preocupările din tinereţe sau caută
substitute la acestea. [http://www.angelfire.com/ns/southeasternnurse/
TheoriesofAgingC3.html]

18
 Argumentele de susţinere a teoriei activităţii pot fi formulate astfel:

a) cei ce-şi continuă activitatea la bătrâneţe îşi menţin sănătatea fizică;

b) funcţiile congenitive sunt prelungite prin activitate şi nu prin sedentarism;
c) continuarea relaţiilor sociale şi a activităţilor în grup contribuie la
obţinerea satisfacţiei socio-afective.

I.7.3. Teoria grupului minoritar

Această teorie promovează ideea conform căreia persoanele în vârstă constituie un

grup minoritar în structura societăţii. Teoria se axează pe trei criterii:

 Bătrânii reprezintă o clasă, un grup bine determinat în cadrul societăţii;

 Bătrânii sunt afectaţi de fenomenul discriminării fiind priviţi ca pe un alt
fel de tipologie umană. În acest sens se poate vorbi despre stigmatul social
care după Sorin Antohi (studii de litere la Iaşi şi istorie la Paris, lector la
Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti) este „o discrepanţă specială
între identitatea socială, virtuală şi una efectivă”. Cioran spune că noţiunea
de stigmat acoperă atributele extreme ale maladiei şi handicapul la care
apar semnele aprobiului public la adresa persoanei ieşite din „normalitate”
specifică unei comunităţi. Stigmatul ar reprezenta din punct de vedere
psiho – sociologic ruşinea, vina, umilinţa, stânjeneala, victimizarea.
 Al treilea criteriu se referă la gândirea stereotipă existentă în legătură cu
persoanele vârstei a treia. Mulţi cred că bătrâneţea înseamnă izolare şi
singurătate, că bătrânii nu mai au interes sau nu dispun de capacităţile
necesare pentru relaţiile sexuale, că nu mai pot muncii ca cei tineri, într-un
cuvânt că au ajuns la un stadiu staţionar care nu mai poate fi schimbat.
Aceste presupuneri au izvorât din discriminările determinate de populaţia
tânără şi activă din cadrul economiei sau din neinformarea populaţiei
asupra fenomenului îmbătrânirii. Gândirea stereotipică s-a transmis oral
prin formulări de genul „eşti prea tânăr pentru a arăta îmbătrânit”. Această
teorie a fost criticată prin ideea că bătrânii nu alcătuiesc un grup de
conştiinţă sau naţionalitate comună, putând fi consideraţi ca grup minoritar
doar prin locul pe care îl ocupă din punct de vedere statistic în structura
populaţiei.

19
 I.8. Stereotipuri referitoare la vârstnici

Vârstnicii tind să devină invizibili deoarece societatea în care trăim acordă o mare
importanţă tinereţii, vitalităţii şi atractivităţii fizice. Consecinţele acestui fenomen de
scădere a prestigiului vârstnicilor şi gravitatea lui se reflectă în faptul că această
categorie de vârstă trece prin experienţa discriminării în tot mai multe contexte sociale.

Ageismul (vârstism, bătrânism) – discriminarea oamenilor în funcţie de vârstă –

devine o ideologie asemenea sexismului sau rasismului, fiind frecvent întâlnit atât la
nivel individual, cât şi la nivel instituţional. Astfel, întâlnim discriminări la angajare,
discriminări în accesul la diferite servicii (de exemplu serviciile medicale),
nerespectarea drepturilor omului şi alte forme de marginalizare şi excludere socială.
Vârsta a devenit un mijloc opresiv folosit în fixarea oamenilor în roluri stereotipe [Popa,
2000: 98; Bogdan, 2002:133; Jitcov, 2006: 89, 97:98] .

Prin „stereotip” înţelegem „credinţe despre caracteristici psihologice şi/sau

comportamentale ale unor categorii de indivizi, grupuri sociale (de sex, vârstă, etnice,
religioase etc.)”; aceste credinţe sau clişee nu se bazează pe observare directă şi
judecarea critică a fenomenelor, ci sunt idei preconcepute, bazată pe o gândire rutinieră,
deseori arbitrară, fără legătură cu indivizii sau grupurile sociale evaluate [Nicolae, 1993:
613-614].

Stereotipurile apar şi evoluează în funcţie de vârstă; ele sunt cel mai adesea
negative. Reprezentările distorsionate privind diverse categoii de vârstă sporesc
dificultăţiile de adaptare la bătrâneţe. Există multe stereotipuri referitoare la persoanele
vârstnice, stereotipuri care nu trebuie să influenţeze negativ relaţionarea sau procesul de
asistare; orice situaţie trebuie analizată în mod obiectiv şi nu prin prisma stereotipurilor
existente.

Felul în care îmbătrânim este influenţat de factori genetici şi din ce în ce mai mult
de factori sociali precum pierderea statutului social, pierderea rudelor şi a prietenilor,
pierderea locului de muncă.

Pe de o parte, acumularea cunoştinţelor de către oamenii mai în vârstă nu mai

pare a fi o sursă valoroasă de înţelepciune, ci doar un lucru demodat în societatea în care

20
trăim, iar pe de altă parte, vârstnicii, datorită ponderii lor tot mai mari în totalul
populaţiei, posedă un puternic potenţial de putere politică ce are capacitatea de a impune
schimbări în plan social [Jitcov, 2006: 90].

Chiar dacă societatea vehiculează o serie de stereotipuri referitoare la persoanele

vârstnice, trebuie să conştientizăm limitele acestora şi să nu lăsăm să ne influenţeze
negativ relaţionarea cu această grupă de vârstă.

În dezvoltarea şi furnizarea de servicii adresate „vârstei a treia” este necesar să

ţinem cont de faptul că, deşi setul de nevoi este acelaşi, modul de satisfacere a acestora
diferă de la o persoană la alta, pentru că fiecare individ este unic în felul său şi nu trebuie
tratat prin prisma stereotipurilor existente. Prin urmare, intervenţia noastră trebuie să fie
una individualizată, care să respecte demnitatea, unicitatea şi autodeterminarea
individului [Bodogai, pag. 84-86].

I.9. Aspecte privind maltratarea vârstnicului

Este o tema nouă, ce a apărut la începutul anilor ’80, comparativ cu teoria

maltratării copilului, definită de Kempe în 1979.

Prin maltratare (rele tratamente) mă refer la copiii sau la alţi aparţinători sau
persoane din anturajul vârstnicului, care îngrijesc vâstnicul, producându-i abuzuri
(vătămări) fizice, emoţionale, sexuale sau juridice sau neglijând persoana vârstnică într-
un asemenea grad, încât starea sănătăţii sale fizice şi/sau emoţionale, precum şi viaţa îi
sunt puse în pericol.

Categorii ale abuzului cuprind:

- Abuzul fizic
- Abuzul emoţional
- Abuzul sexual
- Abuzul juridic

De obicei, persoana vârstnică este o persoană care poate fi victima abuzului fizic
(bătăi, arsuri, fracturi) din cauza capacităţii fizice reduse, sau a unor economii mai mult

21
sau mai puţin mari (sunt dese emisiunile televizate care prezintă persoane vârstnice
singure violate şi omorâte pentru 50 de lei).

De asemenea, mulţi vârstnici sunt înşelaţi de persoane “binevoitoare” cărora le

donează casa în schimbul unor zile liniştite, dar ulterior ajung în stradă sau, cu puţin
noroc, într-o instituţie.

Fără a lăsa pe un plan inferior abuzul fizic, ce poate uneori fi cauzator de moarte,
cel puţin la fel de traumatizant este abuzul emoţional (înjurăturile, ameninţarea cu
moartea, cu bătaia, cu luarea banilor, cu luarea averii). El poate produce o stare
permanentă de anxietate, spaimă, climat emoţional ce poate avea efecte cumulate,
suprapuse peste o patologie caracteristică vârstnicului.

Abuzul emoţional trebuie să fie în centrul atenţiei lucrătorului social pentru că el

este greu de demonstrat, iar vârstnicii cu greu îşi dezvăluie traumele pe care le trăiesc,
într-o astfel de situaţie.

Din perspectiva abuzului putem privi spre:

- Abuzul în familie
- Abuzul în instituţie.

De obicei se vorbeşte despre situaţiile abuzive din familie, dar instituţia

reprezintă încă un loc închis în care abuzul emoţional îşi face adesea apariţia.

Neglijarea poate fi:

- Emotională
- Fizică
- Juridică.

Gândindu-ne la neglijarea fizică comparativ cu abuzul fizic, dacă în situaţia de

abuz mai pot rămâne supravieţuitori care să plângă, să protesteze, în cazul neglijenţei, ea
poate fi fatală (a se vedea numeroase emisiuni şi articole în care vârstnicii singuri au
cedat din lipsa suportului alimentar şi financiar).

Neglijarea juridică poate viza de exemplu lipsa unui suport legislativ adecvat care
să pună la adăpost toate categoriile de vârstnici.

22
 Maltratarea duce de cele mai multe ori la deteriorarea condiţiei biologice a
bătrânului, atât pe plan fizic cât şi mental, iar dacă se asociază cu alte afecţiuni
concomitente, poate duce la agravarea acestora şi la deces.
[http://www.sfatulmedicului.ro/Varsta-a-treia/abuzul-asupra-batranilor_1212]

În multe ţări maltratarea constituie infracţiune şi se pedepseşte prin lege.

I.10. Aspecte de îngrijire specializată

Secolul XX pare a fi o perioadă de creştere rapidă a populaţiei în vârstă, prima

jumătate a secolului descriind chiar o accelerare a procesului. Fenomenul îmbătrânirii
implică în cadrul societăţii numeroase schimbări în extinderea nevoilor de ajutor şi a
serviciilor sociale.

Indiferent de locul în care îl întâlnim, în spitale, la domiciliul propriu sau în medii

instituţionalizate, bătrânii sunt aceeaşi iar nevoile lor rămân aceleaşi indiferent de spaţiul
în care se află. Asistenţii sociali sunt cei care trebuie să descopere natura şi cauzele
nevoilor bătrânilor şi ce servicii trebuie să ofere în acest sens.

Rolul pe care îl ocupă mijloacele de informare (mass-media) este deosebit de

important conducând la o mai bună şi reală cunoaştere a procesului de îmbătrânire, fapt
care vine în ajutorul asistenţei sociale. Prin intermediul serviciilor oferite de asistenţa
socială, se poate oferi o nouă şansă vârstnicilor care, la modul general vorbind, au atât de
puţine posibilităţi sau şanse. Totul depinde de abilitatea şi capacităţile asistenţilor sociali
de a depista cauzele necesitaţilor bătrânului în mod corect şi a descoperi sursele de care
dispune acesta, pentru ca apoi să le folosească în vederea obţinerii unor rezultate optime.
Acestea se referă la o reintegrare a bătrânului în mediul său ambiant.

23
 CAPITOLUL II

ASPECTE PSIHO-SOCIALE SPECIFICE INTEGRĂRII ÎN CĂMINUL DE

BĂTRÂNI

Consideraţii generale

Statutul de vârstnic constiuie un factor de risc particular, care intervine în

determinismul complex al tulburărilor psihice. Un factor de risc suplimentar este şi
instituţionalizarea în căminele de bătrâni. Modificările biologice, psihologice şi sociale ce
însoţesc bătrâneţea influenţează în mai multe moduri bolile psihice care se întâlnesc în
această perioadă a vieţii:

 Favorizează debutul unor maladii psihice. Perioada senescenţei scade

capacitatea de adaptare, în urma diminuării unui mare număr de funcţii şi

24
 aptitudini. Bătrâneţea constituie, adesea, o veritabilă perioadă de stres, cu
o problematică întinsă şi specifică.
 Favorizează reapariţia şi agravarea unor suferinţe psihice anterioare.
 Determină o anumită specificitate în tablourile psihopatologice ale
diferitelor boli psihice.

Anumiţi autori consideră însuşi statutul de vârstnic ca fiind psihotraumatizant.

Pentru a înţelege mai bine modelul tulburărilor psihogene la bătrânii din cămin este
suficient să adăugăm: reacţiile legate de alterarea funcţiilor corporale, reacţii legate de
modificarea funcţiilor psihice, reacţii la schimbarea situaţiei sociale (toate acestea
generalităţi specifice vârstei) şi trauma instituţionalizării, ca reacţie de inutilitate şi
neputiinţă.

Printre evenimentele stresante care produc consecinţe în viaţa vârstnicului putem

aminti: pensionarea, instituţionalizarea, lipsa de suport social din partea familiei sau a
comunităţii, sărăcia, dar cel mai stresant eveniment pentru vârstnic este pierdera
partenerului de viaţă. Persoana rămasă în viaţă începe să se confrunte cu adevărata
singurătate (chiar dacă acesta are suportul celor din jur). Persoana rămasă nu-şi pierde
doar partenerul de viaţă, ci suferă şi alte pierderi de natură financiară şi materială. Dacă
nu se adaptează acestei pierderi, persoana riscă să experimenteze o depresie de lungă
durată.

Din punct de vedere sociologic, bătrâneţea ridică trei probleme importante:

pensionarea voluntară sau involuntară, atitudinile culturale faţă de persoana vârstnică,
sentimentul de insecuritate economică [Wolf Kurtt, 1995, 34].

Putem observa şi o ofiliere emoţională a persoanei. Sentimentele pe care le

experimentează vârstnicul sunt următoarele:

- se simte singur şi nedorit;

- uitat de lume şi fără ajutor din partea acesteia;
- nefolositor;
- temător;
- trist şi fără speranţă;

Atitudinile negative prin care trece adesea persoana vârstnică sunt:

- spirit critic;
- stare de pesimism;
- stare de iritare;

25
 - stare de încăpăţânare;
- stare de nemulţumire.

Asociată izolării este depresia care dintr-o maladie psihică devine o problemă
socială. Depresia favorizează şi accentuează procesele de îmbătrânire, nu este numai o
consecinţă. [Denizia Gal, 2001, 69].

II.1. Dificultăţi de adaptare

Dificultatea de a răspunde pozitiv la eforturile de adaptare în căminul de bătrâni

este răspunsul a două influenţe: socială şi psihică. Condiţia de „asistat” (factorul social),
trăind din ajutorul oferit de stat sau diverse ONG-uri, trezeşte în vârstnic o serie de
fenomene de respingere (factorul psihic). Inadaparea este rezultatul acestei controverse.

Deasemenea, studiile arată că există o mare diferenţă individulă în ceea ce

priveşte adaptarea. Excluzând condiţiile patologice, observăm că cel mai uşor adaptabili
sunt vârstnicii cu o pregătire intelectuală modestă şi care nu provin din rândul unei familii
mari. Dificultăţile de adaptare sunt mai crescute în cazul celor cu pregătire superioară.

Pericolul oferit de inadaptare constă în posibilitatea de a fi un punct de plecare

pentru alte dezechilibre mult mai grave. Anxietatea, nevrozele, psihozele de origine
afectivă, sunt doar câteva dintre repercursiunile în plan psihic al fenomenului de
inadaptare.

II.1.1. Anxietatea la vârstnici

După Ursula Şchiopu, anxietatea reprezintă o stare afectivă, vagă, de nelinişte, de

apăsare, tensiune, îngrijorare şi teamă nemotivată, fără obiect, care este necomfortantă din
punct de vedere psihologic. Anxietatea are ca dominante sentimente intense de
insecurtitate (generate, în special, de teama abandonului, sau a producerii unor nenorociri
şi catastrofe iminente). Totodată, anxietatea generează produse imaginative abundente,
care nu pot fi ignorate şi nici eliminate şi care pun stăpânire pe persoană şi o domină. În
cazul vârstnicilor, fenomenele de anxietate sunt amplificate odată cu internarea lor în
instituţiile de ocrotire. Vârstnicii se simt abandonaţi, izolaţi. Această izolare este un
fenomen social cu implicaţii psihice. Într-un studiu se arată că în România internarea

26
vârstnicilor este întotdeauna însoţită de fenomene de anxietate. Numărul tot mai ridicat al
comportamentelor suicidare în cazul vârstnicilor din căminele de bătrâni reprezintă o
mărturie în acest sens. Având mai multe grade de manifestare, puterea de manifestare al
anxietăţii creşte odată cu vârsta. Unele dintre tulburările somnului specifice vârstnicilor
sunt puse pe seama anxietăţii. Chiar şi o uşoară scădere a randamentului intelectual este
coniderată ca fiind o rezultantă a anxietăţii.

Cu toate că anxietatea este considerată ca fiind o reacţie obişnuită, normală a

personalităţii, cu un rol deosebit de important pentru motivare sau pentru creativitate, la
vârsta a III – a se manifestă cu o instensitate mult prea mare. Astfel, anxietatea iese din
limitele normale şi poate conduce către o manifestare patologică – anxietatea
generalizată. Vârstnicii cu anxietate generalizată prezintă tensiune motorie manifestată
prin: instabilitate, durere musculară, incapacitate de relaxare, facies crispat. Unele
manifestări de hiperactivitate vegetativă, specifice bătrâneţii, sunt strâns legate de
anxietatea generalizată: tahicardie, parestezii, tulburări gastrice, puls şi respiraţii
frecvente. Totodată, vârstnicii ce menifestă o anxietate generalizată prezintă o stare de
hiperatenţie (hipervigilenţă).

În afara neplăcerilor produse de anxietatea generalizată, vârstnicii pot întâmpina şi

unele dezvoltări ale acesteia în sensul unor tulburări fobice sau obsesiv – compulsive. Cea
mai frecventă manifestare fobică a vârstnicilor este fobia socială.

Realitatea arată că intensitatea anxietăţii creşte odată cu momentul

instituţionalizării şi scade proporţional cu timpul petrecut în căminul de bătrâni. Este
vorba nu numai de o reacţie de adaptare ci şi de un răspuns la o serie de eforturi de
integrare. În acest ultim caz, anxietatea este considerată ca fiind un imbold motivaţional
în sensul integrării.

II.1.2. Nevrozele la vârstnici

Suferinţa nevrotică la vârsta înaintată implică probleme mai complexe decât în

trecut. În perioadele de regresie, elementele involuţionale şi frecvenţa bolilor cronice duc
la ştergerea graniţelor dintre factorii somatogeni, endogen şi pshihogen. Nici la alte vârste
nu există o delimitare specifică nevrozei. Am putea presupune că în momentul
pensionării, omul scapă de influenţele nevrozante ale multiplelor solicitări,

27
responsabilităţi şi conflicte socio-familiale şi ar intra într-o etapă liniştiă a vieţii. În
realitate, vârstnicii au aceleaşi probleme ca şi cei mai tineri, la care se adaugă şi înaintarea
în vârstă. Învingerea condiţiei nevrotice este posibilă până la cele mai avansate vârste.
Rolul persoanei care oferă îngrijirea este de a diminua pe cât posibil anxietatea,
întâmpinând instaurarea nevrozei.

II.1.3. Psihozele la vârsta înaintată

Ca şi în cazul nevrozelor, la vârsta înaintată, apar probleme de diferenţiere a

factorilor endogeni, psihogeni, organici. Cele mai frecvente sunt psihozele de tip
depresiv: psihoze depresive organice (în primul rând, apărute pe fond vascular), psihoze
depresive endogene şi psihioze reactive. Fazele maniacale sunt mai rar întâlnite la
vârstnici. [http://www.boli-medicina.com/aparatul-cardiovascular/boli/PATOLOGIA-
PSIHONEUROLOGICA-BM-COM.php]

II.2. Profilaxia tulburărilor psihice la vârstnicii asistaţi

Gerontoprofilaxia tulburărilor psihice cuprinde trei modalităţi diferite de abordare:

 Gerontoprofilaxia primară este dominată de mijoacele nespecifice de

promovare a sănătăţii mintale şi cuprinde câteva recomandări simple.
Orientarea vârstnicilor spre activităţi productive şi distractive. „Nimic nu
este mai obositor decât a nu face nimic toată ziua”.
 Gerontoprofilaxia secundară are trei direcţii principale: depistarea precoce
a îmbolnăvirilor, acţiuni de intervenţie în situaţiile de criză şi tehnici de
educaţie în problemele de sănătate mintală.
 Gerontoprofilaxia terţiară are ca obiectiv combaterea dependenţei,
prevenirea desinserţiei sociale şi familiale. Acest domeniu ar putea avea ca
principiu: „a da nu numai ani vieţii, ci şi viaţă anilor”. Problematica
gerontoprofilaxiei terţiare se suprapune cu problematica recuperării.
[ http://www.psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view
&id=258&Itemid=167]

II.3. Perioade de criză în viaţa vârstnicului

28
 Strategia individuală care atenuează efectele unui agent stresant de viaţă,
denumită capacitate de coping, nu este mai redusă la vârstnici decât la tineri. Cele mai
importante evenimente stresante la vârsta înaintată sunt pensionarea şi pierderea
partenerului de viaţă. Aceste două schimbări majore îl fac pe vârstnic să încerce să-şi
redefinească identitatea şi să creeze roluri noi care să le înlocuiască pe acelea pe care le-
a pierdut.

Pensionarea este privită de gerontologi ca o perioadă de criză psihologică (pentru

17% din bărbaţi şi 11% femei), adaptatrea la noua situaţie socială depinzând de mai
mulţi factori: disponibilizarea forţată, statutul socio-economic scăzut, probleme de
sănătate, personalitate competitivă tip A, imposibilitatea de a planifica viitorul şi
dificultăţi de adaptare la nou. Încetarea activităţii profesionale (mai ales când este
bruscă) are implicaţii psiho-sociale semnificative, individul piezându-şi sentimentul de
utilitate, prestigiu social, responsabilitatea, rolul în familie, fenomen resimţit ca o dramă
echivalentă cu “izolarea”. Extrema este reprezentată, după unele studii, de creşterea
riscului de deces şi suicid în primii doi ani de la pensionare.

Decesul partenerului de viaţă constituie unul dintre cele mai stresante evenimente
pentru vârstnic. Se presupune că vârstnicul suportă mai greu pierderea persoanei iubite,
datorită incapacităţii de a răspunde adecvat la stres, în special atunci când acesta survine
neaşteptat. Îmbătrânirea unui cuplu duce, atunci când ambii parteneri supravieţuiesc, la o
simbioză aproape organică, la o veritabilă interdependenţă, echilibrul realizat surpându-
se brutal în cazul decesului unuia dintre ei. Soţul rămas, în absenţa unei atmosfere
familiale calde şi a unei motivaţii puternice, dezvoltă rapid o degradare a condiţiei
biologice, pe fondul agravării afecţiunilor fizice şi mentale preexistente.

II.4. Când se instituţionalizează o persoană? Cauze ale instituţionalizării pe

termen lung

Această decizie nu ar trebui să fie luată decât după o evaluare riguroasă a

contextului medico-psiho-social şi a dorinţelor pacientului şi familiei sale.

29
 În decizia de a instituţionaliza o persoană vârstnică, consilierea bolnavului şi a
familiei sale nu se poate face decât după o evaluare foarte precisă. Aceasta trebuie să
ţină cont de starea medico-psiho-socială a pacientului şi deasemenea de dorinţa
pacientului şi a familiei sale şi de diferitele soluţii accesibile.

Familia sau instituţionalizarea?

Îngrijirea la domiciliu reprezintă un stres pentru aparţinători. Atmosfera familială

realizează un confort psihic pentru pacient, dar instituţionalizarea este mai benefică din
punct de vedere al asistenţei medicale mai corecte.

Societatea în general, si corpul medical psihiatric în special, nu pot până în

prezent să statueze un mod unic de gândire asupra tipului de îngrijire pe care îl necesită
bătrânul: familială sau instituţională. Există pentru ambele alternative, avantaje şi
dezavantaje, oportunităţi şi limite. Decizia de a îngriji un vârstnic la domiciliu este
dificil de luat în unele cazuri, ţinând cont că adesea ne aflăm în faţa unui individ cu
probleme fizice şi/sau cu diverse afecţiuni mentale (depresie, anxietate, demenţă).

Îngrijitorii unei astfel de persoane sunt supuşi unei avalanşe de probleme, între
care aspectul financiar nu este de neglijat. Consultarea periodică a medicului de familie
şi a psihiatrului devine necesară pentru ajustarea permanentă a atitudinii faţă de pacient.

Studiile efectuate în SUA arată că o parte semnificativă din bătrîni sunt “ai
nimănui”. În aceste condiţii societatea este obligată să îi instituţionalizeze, îngrijirile
acordate fiind în acest caz exclusiv comunitare. Gradul de instituţionalizare al
vârstnicului depinde de numeroasele aspecte, specifice în mare parte fiecărei regiuni
geografice: religie, grad de civilizaţie, nivel economic, obiceiuri. Studiile amintite
constată că, în cazul bătrânilor îngrijiţi la domiciliu, aceştia sunt asistaţi de fiice (29%),
fii (8%), partener marital (36%), de alte persoane cointeresate (27%) (Kaplan si
Sadock).

O instituţie reprezintă o organizaţie care are statut, reguli de funcţionare stabilite

prin regulamente şi/sau legi, având rolul sau funcţia socială de a satisface anumite nevoi
colective [Catalin Zamfir şi Lazar Vlasceanu - Dicţionar de sociologie].

30
 În România există mai multe tipuri de instituţii specializate de ocrotire. În funcţie
de perioada cât vârstnicul este ocrotit, instituţiile pot fi pe termen lung sau temporare.

Decizia privind instituţionalizarea pe termen lung trebuie să fie o decizie

elaborată de o echipă pluridisciplinară formată din asistent social, medic, psiholog, la
care va participa obligatoriu vârstnicul în cunoştinţă de cauză, eventual şi familia
vârstnicului; ea este o decizie de mare răspundere care vizează viitorul persoanei, şi are
numeroase repercusiuni psihice, morale şi financiare. Vârstnicul este o persoană matură,
respectabilă, care are dreptul la a decide ce este mai bine pentru el, dar poate fi sprijinit,
consiliat în a i se prezenta riscurile şi beneficiile traiului singur sau în instituţie.

Cauzele instituţionalizării pe termen lung:

- singurătatea şi lipsa reţelei de suport;

- dorinţa manifestată a vârstnicului;
- lipsa veniturilor;
- diferite afecţiuni cronice;
- handicapul fizic sau mental;
- pierderea locuinţei;
- lipsa adaptării în cadrul serviciilor la domiciliu;
- “crize” în sânul familiei de origine;
- imobilizarea la pat;
- violenţa domestică sau a celor ce s-au angajat să-i îngrijească.

Populaţia în instituţiile de ocrotire este relativ omogenă pe grupe de vărstă. În

lucrarea “Diagnoza calităţii vieţii vârstnicilor din România” de Hildegard Puwak se
menţionează că în căminele pentru vârstnici predomină persoanele de sex feminin
(70%); de asemenea, din distribuţia pe vărste rezultă că 80% dintre persoanele
instituţionalizate depăşesc 70 de ani şi aproape 60% se situează peste 75 de ani. Nivelul
de instrucţie al vârstnicilor din aceste instituţii este de peste 50% sub nivelul mediu,
între aceasta şi statutul social al pensionarului existănd o relaţie directă.

II.5. Efectele instituţionalizării

Deşi după 1990 s-au schimbat multe privind instituţiile pentru vârstnici, totuşi
vârstnicii din multe instituţii au relatat faptul că sunt deprimaţi, nefericiţi, inadaptaţi;

31
studiile au demonstrat că au mai puţină vitalitate, mai puţină activitate şi mor mai repede
decât persoanele de acceaşi vârstă din societate.

Schultz şi Bremmer raportau în 1977 tulburări de ordin psihologic şi tristeţe mai

ales atunci când transferul era involuntar.

Procedeul de administrare în aceste instituţii se face prin adresabilitatea

vârstnicului sau aparţinătorilor către serviciul de asistenţă socială ceea ce demonstrează
o redusă implicare a serviciului de asistenţă socială în acţiunea de cunoaştere a stării şi
condiţiilor persoanelor vârstnice care se află în risc major, categoric, vârstnicii cu nevoi
speciale sunt mult mai mulţi dar lipsa reţelei de ocrotire privind persoana vârstnică,
precum şi marginalizarea problemelor vârstnicilor, au dus la slaba monitorizare şi la
lipsa soluţiilor multor probleme ale acestor categorii de persoane. În general procedeul
de administrare aduce daune individului, care este adesea privit ca un “obiect” uşor de
prelucrat, este privat de la intrare în propriile sale haine, de multe ori numai este “domn”
în relaţia cu personalul şi este o victimă a agresiunii verbale şi uneori şi fizice a
personalului. Nu de rare ori rezidenţii sunt puşi în situaţia de a implora personalul pentru
lucruri minore (un pahar cu apă, sa fie schimbaţi, sau permisiunea de a folosi telefonul).
O atitudine ce accentuează scăderea stimei de sine este “stigmatizarea” (personalul sau
ceilalţi rezidenţi pot ponegri un anumit pacient, îl pot arăta cu degetul sau vorbi despre
el ca şi cum el nu ar fi prezent).

Erwin Hoffman defineşte o trăsătură comună pentru cei care sunt

instituţionalizaţi, şi anume procesul de “mortificare”, adică odată instituţionalizaţi,
vârstnicii nu sunt decât “alte persoane printer mulţi alţii”.

Hoffman a ajuns să creadă că vârstnicii ajung într-un proces de mortificare

datorită unor cauze cum ar fi: procedurile admiterii, barierele care intervin, autoapărarea,
umilirea verbal şi psihică etc.

Procedurile admiterii sunt destul de greu de suportat pentru o persoană vârstnică,

din cauza că nu mai are destulă răbdare să asculte şi să răspundă la toate întrebările care
îi sunt puse, are un anumit stres, pentru că nu ştie dacă va fi primit sau nu, devine
neliniştită, nervoasă.

32
 Referitor la bariere, putem spune ca acestea sunt un mijloc prin care se stopează
comunicarea cu cei de afară, lucru care duce la pierderea rolurilor, care constituie o parte
din personalitatea vârstnicului.

Autoapărarea este mijlocul prin care aceştia îşi pot exprima sentimentele,
ajungând în cele din urmă chiar la agresivitate.

Umilirea verbală şi psihică sunt procesele datorită cărora, vârstnicii ajung la

capătul puterilor şi au senzaţia că este sfârşitul lumii. Probabil, se gândesc de ce nu au
putut să rămână acasă să trăiască liniştiţi.

Concluzia este că efectele instituţionalizării de cele mai multe ori sunt negative şi
anume: pierderea identităţii, rolurilor, lipsa de încredere în sine, negativism şi uneori se
poate ajunge chiar şi la moarte.

II.6. Rolul asistentului social la integrarea în cămin a vârstnicului

În contextul implicaţiilor sociale ale internării în cămin a bătrânilor, trebuie

specificat rolul pe care îl deţine asistentul social, având în vedere faptul că terenul
acţiunilor sale îl constituie căminul cu tot ceea ce reprezintă sau conţine el.

În primul rând trebuie amintit rolul de intermediar pe care îl îndeplineşte

asistentul social urmărind stimularea exprimării nemulţumirilor subiecţilor. Subiecţii
integraţi în procesul de intermediere sunt bătrâni internaţi în cămin, medici, personalul
auxiliar şi membrii familiilor celor internaţi, printre care asistentul social îşi exercită rolul
de intermediar. În acest sens, este folosită exprimarea verbală şi nonverbală, ascultarea şi
integrarea. După ce va asigura cadrul exprimării celor mai puternice sentimente,
asistentul social va construi sistemul de referinţă centrat pe problemele subiecţilor
apărând în acest fel ca un agent catalizator. Asistentul social ajută subiecţii să se privească
pe sine şi atitudinile lor să se înţeleagă la nivel individual şi să perceapă părerea celorlalţi
despre atitudinea lor, să înţeleagă adevărata natură a problemelor, acţionând cu realism şi
obiectivitate.

Asistentul social trebuie să se asigure de recunoaşterea de câtre subiecţi a

necesitaţii de a identifica relaţiile socio-afective şi comunicative, trebuie să se pregătească
pentru acceptarea idei de schimbări iniţiind şi favorizând procesele prin care sunt

33
identificate şi evaluate adevăratele probleme ale vârstnicului internat şi relaţiile acestuia
cu medicul şi personalul cu care intră în contact. Nu trebuie pierdut din vedere faptul ca
bătrânii internaţi sunt marcaţi de apatie, anxietate, lipsa de încredere, că prezintă
rezistentă la schimbare şi teamă specifică internării şi tratamentului.

Asistentul social va fi preocupat de stimularea relaţiilor dintre vârstnic şi cadrul

medical, între membrii familiei şi bătrânul internat şi cadrul medical, pentru ca aceştia să
se cunoască, să se accepte reciproc şi să coopereze. Asistentul social este în acest sens un
liant, un „pod” pe care diferite părţi trebuie să se întâlnească în securitate şi armonie.

Pentru eliminarea barierelor conflictuale create între subiecţi, asistentul social va

utiliza deprinderi terapeutice, încercând să explice bătrânului scopul internării, a valorii
acestuia, cât şi a localului în care este efectuata, să se aplaneze conflictele clarificând
cauzele contradictorii şi ascultând toate punctele de vedere; să coopereze cu persoanele
ale căror comportări agresive perturbă echilibrul social al vârstnicului internat.

Trebuie făcută o precizare şi anume: asistentul social nu conduce ci intermediază,

nu oferă soluţii, alternative sau răspunsuri, nu preia responsabilităţi ci oferă încurajare,
sprijin şi stimulare în descoperirea de către subiecţi înşişi a căilor de rezolvare a
problemelor personale.

Un alt rol pe care îl are asistentul social în privinţa bătrânilor internaţi în cămin,
este cel de terapeut social. Acest lucru implică din partea asistentului social,
diagnosticarea şi tratarea pacientului într-o manieră psiho-socială. El poate stimula
subiecţii să recunoască rădăcinile unor practici, comportamente şi atitudini, care au
declanşat anumite stări conflictuale. Pentru aceasta este nevoie de colaborare şi cooperare
între asistentul social şi părţile implicate în conflict şi este absolut necesar ca asistentul
social să deţină informaţii despre istoricul subiectului, pentru a înţelege semnificaţiile
unor credinţe şi comportări, precum şi relevanţa acestora.

Tratamentul propus trebuie să implice subiectul în procesul în care cunoaşterea de

sine atenuează conflictele şi distruge blocajele contribuind totodată la sporirea capacităţii
de integrare şi adaptare individuală.

II.7. Crizele de adaptare

34
 Scăderea capacităţii de adaptarea a vârstnicilor se face puternic simţită îndeosebi
legate de schimbarea mediului (mediul locuibil, mediul de viaţa). Cu cât vârsta este mai
înaintată cu atât stresul mutării este mai puternic iar consecinţele acestuia sunt mai
dezastruoase. Factorii de mediu, de natură psiho-socială intervin în perioada vârstei
înaintate cu o mai mare frecvenţă şi intensitate. Acestea sunt: retragerea din activitatea
profesională, schimbarea raporturilor cu societatea, schimbarea raporturilor cu familia,
pierderea unor roluri, plecarea copiilor, pierderea partenerului conjugal,
instituţionalizarea. Echilibrul psihic şi biologic al bătrânului devin instabile iar rezistenţa
organismului şi capacitatea de adaptare se reduc când solicitările în acest sens cresc.

Odată cu înaintarea în vârstă, mobilitatea intră într-un proces de restrângere iar

locuinţa devine principalul loc de desfăşurare a vieţii vârstnicului, singurul său univers.
Tot ce este legat de acest univers îi conferă un sentiment de siguranţă, de linişte iar ce este
în afara acestui univers îi provoacă nelinişte şi teamă. În mediile urbane stresul la care
este supus vârstnicul este inevitabil, este determinat de mutări în alt cartier, schimbări de
locuinţă, legate de restrângerea condiţiilor de locuit ca urmare a plecării copiilor,
preluarea în locuinţa copiilor şi în unele cazuri intr-o instituţie de ocrotire („moarte
familială” care survine după „moartea socială”, adică pensionarea).

Există vârstnici care datorită resurselor de adaptare pe care le deţin sau care au un
tonus optimist şi consideră internarea în căminul de bătrâni ca pe un aspect nou în viaţa
lor, făcându-şi planuri legate de aceasta, pot suporta mai uşor aceste evenimente psiho-
sociale. Alţii reuşesc să se adapteze noilor schimbări cu toate că au trăit acestă mutare ca
o catastrofă dar sunt şi vârstnici care nu se pot adapta. La acestea se produc tulburări
psihice apoi sau concomitent se produc tulburări somatice. Procesul regresiv se
accelerează, se instalează o depresie gravă care poate duce la suicid sau chiar la deces în
câteva luni datorită unei evoluţii progresiv agravantă.

Aceste tulburări determinate de schimbarea domiciliului poartă denumirea de

genul: ”nevroze de dezrădăcinare” (pentru tulburări psihice), „criza de adaptare”,
„sindrom de inadaptare”, ”criza de spitalizare”, ”hospitalism” (tulburări generate de
internarea în spital sau într-o instituţie de ocrotire socială).

35
 CAPITOLUL III

PROTECŢIA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE DIN

ROMÂNIA

III.1. Componentele sistemului de protecţie socială a persoanelor vârstnice

Datorită faptului că vârstnicii sunt o categorie vulnerabilă, defavorizată, supusă

riscurilor multiple, prioritatea numărul unu a politicilor sociale privind îmbătrânirea este
protecţia socială, care include un larg evantai de măsuri de ordin social şi economic.

Indiferent de resursele individuale, persoanele vârstnice beneficiează, la fel ca şi

ceilalţi membri ai comunităţii, de anumite bunuri şi servicii care le sunt oferite gratuit
(bunuri publice). Putem menţiona în acest sens serviciile medicale de urgenţă.

Principalul strat de protecţie socială pentru vârstnici, persoane care şi-au pierdut
sau diminuat capacitatea de muncă şi deci de obţinere de venituri, îl reprezintă sistemul

36
de asigurări socilale, încearcă să ofere acestora un nivel de trai satisfăcător (pensii de
bătrâneţe, de urmaş, de boală etc.). [Bodogai S., 2000, 93]

Legislaţia românească permite încadrarea în grad de handicap a orcărei persoane

care are probleme, indiferent de vârstă. În cazul vârstnicilor încadrarea în handicap ţine
cont şi de debutul bolii. Astfel, versoanele vârstnice ale căror afecţiuni au apărut odată cu
vârsta înaintată (datorită procesului de îmbătrânire) nu sunt încadrate în grad de handicap
şi, implicit, nu beneficiază de drepturile şi facilităţile prevăzută de lege pentru persoanele
cu handicap. Se consideră că aceste afecţiuni sunt „normale” pentru această vârstă şi nu
constituie handicap.

Vârstnicii care nu obţin suficient suport de la nivelurile (superioare) de protecţie

socială mai sus menţionate, care scapă printre „ochiurile” acestora, vor primi un ultim
sprijin prin sistemul de asistenţă socială, pe baza determinării nevoilor individuale şi a
resurselor de care dispun. Funcţia asistenţei sociale este de a asigura celor mai săraci
dintre săraci un venit minim menit să garanteze subzistenţa [Zamfir, E., 1995:25].

Cele două segmente ale sistemului de protecţie socială a vârstnicului – asigurările

sociale şi asistenţa socială – se află, într-un raport de complementaritate, astfel încât, o
persoană aflată în dificultate poate beneficia deopotrivă de acestea.

III.2. Sisteme de sprijinire a populaţiei vârstnice

Prin politica socială statul încearcă să ofere vârstnicilor oportunitatea de a

participa la viaţa socială şi un anumit standard de siguranţă şi confort. Deciziile de
politică socială trebuie să ţină cont de nevoile semnalate, resursele existente, priorităţi şi
fonduri.

Principalele sisteme de sprijinire a populaţiei vârstnice sunt următoarele:

 familia;
 sistemele de pensii;
 serviciile de îngrjire medicală;
 serviciile de îngrijire la domiciliu;

37
  instituţiile specializate de îngrijire a persoanelor vârstnice cu caracter permanent
(cămine pentru vârstnicii persoane valide; cămine-spital pentru vârstnicii
dependenţi fizic) şi cu caracter tempoar (cluburi de zi);
 instituţiile de sprijinire pe termen lung a populaţiei vârstnice (vecinetatea, servicii
de asistenţă socială şi servicii medicale) [Bodogai, S., 2000: 106].

III.2.1. Asigurări de bătrâneţe

În România, drepturile constituţionale la asigurările sociale se exercită prin

sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Acest drept este reglementat
prin Legea nr. 19 / 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit reglementărilor legale (Legea nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistenţa
socială a persoanelor vârstnice), sunt considerate persoane vârstnice acele persoane care
au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.

Ca şi în alte ţări, sistemul de pensii constituie şi în România principalul element

al asigurărilor sociale. Principalele drepturi sociale reglementate în sistemul asigurărilor
sociale de stat pentru pensionari sunt: pensia pentru limită de vârstă; pensia anticipată;
pensia anticipată parţială; pensia de invaliditate; pensia de urmaş; bilete de tratament
balnear; bilete de preţ redus pe calea ferată.

III.2.2. Asigurări de sănătate

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a

ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru
asiguraţi. Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt: protejarea
asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident şi
asigurarea protecţiei asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu în
condiţiile utilizării eficiente a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate
(Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi
rectificările ulterioare).

38
 Pensionarii beneficiează de asigurări sociale de sănătate şi au aceleaşi drepturi
precum celelalte persoane asigurate; astfel ei beneficiează de: servicii medicale (în
ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate),
medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în
condiţiile legii; controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;
servicii medicale de urgenţă; unele servicii de asistenţă stomatologică; tratament
fizioterapeutic şi de recuoerare; servicii de îngrijire medicale la domiciliu etc (Legea nr.
95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi
rectificările ulterioare).

Îngrijirile medicale la domiciliu se acordă de către furnizorii de îngrijiri medicale

la domiciliu, persoane fizice sau juridice, autorizate şi evaluate în condiţiile legii, alţii
decât medicii de familie şi spitale, care încheie contracte cu casele de asigurări de
sănătate pentru servicii de îngrijiri medicale la domiciliu. Prin îngrijire la domiciliu se
înţelege „orce activitate de îngrijire medicală prestată de personal specializat, la
domiciliul pacientului, care contribuie la îmbunătăţirea stării de bine a acestuia din punct
d vedere fizic şi psihic” [Bodogai,S. 200:115]

III.2.3. Asistenţa socială a persoanelor vârstnice

Conform Legii nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul naţional de asistenţă
socială, dreptul la asistenţă socială este asigurat / garantat în condiţii egale de tratament
indivizilor şi familiilor aflate în dificultate fără nici un fel de discriminare (Monitorul
Oficial nr. 239 din 16 martie 2006).

Principalul act normativ care reglementează asistenţa socială a persoanelor

vârstnice în România este Legea nr. 17 din 6 martie 2000 (privind asistenţa socială a
persoanelor vârstnice) (repubilcată în Monitorul Oficial nr. 157 din 6 martie 2007).
Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială în raport cu situaţia socio-medicală şi
cu resursele economice de care dispun.

Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii

sociale, acestea se oferă la cerere.

39
 Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice se realizează prin anchetă socială.

Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a

autonomiei se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor
vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în gradele de dependenţă; această grilă se
aprobă prin hotărâre a Guvernului (Hotărârea de Guvern nr. 886 / 2000).

Pe baza evaluării nevoilor persoanei vârstnice şi a gradelor de dependenţă se

stabiliesc tipurile de servicii recomandate a fi acordate la domiciliu sau în instituţie
(îngrijire temporară sau permanentă); există mai multe tipuri de instituţii care oferă
îngrijire vârstnicului: centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară,
apartamente şi locuinţe sociale, centre rezidenţiale.

Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice se realizează atât din

fonduri bugetare, cât şi din contribuţia persoanele vârstnice sau a susţinătorilor legali ai
acestora.

Sistemul actual de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice se axează în

principal pe:

 Transferuri băneşti către populaţie (ajutoare sociale, ajutoare de urgenţă,

indemnizaţii sau alte pensii decât cele provenite din sistemul de asigurări sociale);

 Facilităţi diverse care privesc, în special asistenţa medicală fără contribuţie,

gratuităţi şi compensări la medicamente, gratuităţi sau reduceri de costuri pentru
tratament balnear, transport în comun sau interurban, abonamente radio-tv s.a.;

 Servicii de îngrijire la domiciliu; îngrijirea la domiciliu se acordă fără nici o

contribuţie în cazul persoanelor care au venituri reduse; persoanele vârstnice care
se încadrează într-un grad de handicap grav pot beneficia de asistent personal sau
pot opta pentru o indemnizaţie; de asemenea pot beneficia de facilităţile acordate
adultului cu handicap;

 Servicii de găzduire, supraveghere, asistare, îngrijire, recuperare, suport şi

consiliere acordate în instituţii de asistenţă socială de tip rezidenţial sau servicii
alternative de tip centre de zi, cluburi etc.;

40
  Personal specializat care îşi desfăşoară activitatea în domeniul asistenţei sociale a
persoanelor vârstnice şi anume asistenţi sociali, dar şi profesionişti cu diverse
calificări şi competente, în funcţie de serviciile pe care le acordă;

 Descentralizare care priveşte transferarea responsabilităţii administrării şi

gestionarii serviciilor sociale, acordate în instituţii sau la domiciliu, autorităţilor
locale; instituţiile de asistenţă socială sunt, în principal, înfiinţate, organizate şi
administrate de autorităţile locale;

 Finanţare judeţeană şi locală; serviciile sociale, fie că sunt acordate în instituţii sau
la domiciliu sunt finanţate de autorităţile locale, de la bugetul de stat putând fi
acordate sume pentru anumite cheltuieli stabilite prin lege;

 Parteneriat şi solidaritate socială; un principiu caracteristic sistemului de asistenţă

socială este parteneriatul; în condiţiile în care, într-o anume perioadă de dezvoltare
socio-economica, statul nu poate să asigure un suport financiar suficient,
societatea civilă, prin formele ei organizate, trebuie să participe intens la
dezvoltarea oricăror forme de suport destinate prevenirii şi combaterii oricăror
situaţii de risc ce ar putea conduce la marginalizare sau excluziune socială;

 Participarea beneficiarilor la procesul de decizie privind înfiinţarea, organizarea,

administrarea şi acordarea serviciilor sociale;

III.3. Atribuţii ale asistentului social gerontolog

Asistenta socială reprezintă o mare diversitate în practica oferirii de servicii.

Există numeroase servicii sociale în care asistentul social gerontolog îşi poate desfasura
activitatea: servicii comunitare (centre de zi, îngrijire la domiciliu); servicii de îngrijire a
sănătăţii (spitale, centre socio-medicale); servicii de îngrijire pe termen lung (centre
rezidenţiale, cămine de pensionari). În munca pe care o desfasoară, în cadrul acestor
servicii, asistenţii sociali gerontologi au de îndeplinit o multitudine de atribuţii, pe care
încerc să le prezent în cele ce urmează:

- evaluează şi identifică trebuinţe biopsihosociale ale vârstnicului;

41
 - oferă un domeniu larg de servicii precum consilierea, suportul formal,
managementul de caz;
- realizează planul de investiţie, în vederea îmbunătăţirii situaţiei vârstnicului ce
solicită suport social;
- încearcă să maximizeze funcţionarea independentă şi promovează menţinerea
demnităţii vârstnicilor, conform unuia dintre principiile asistenţei sociale
gerontologice;
- evaluează posibilitătile financiare ale varstnicului;
- stabileşte relaţii cu diverse instituţii publice şi nonguvernamentale, în vederea
identificării şi selectării serviciilor optime pentru situaţia fiecărui caz în parte;
- evaluează existenţa şi relaţiile cu familia;
- dezvoltă strategii privind combaterea tendinţelor de marginalizare socială,
stigmatizare, etichetare a vârstnicilor, prevenind, în acest fel ageism-ul;
- îşi foloseşte abilităţile de strangere de fonduri, pentru a dispune de resurse
financiare suplimentare, în situaţiile în care vârstnicul nu este eligibil pentru nici
un fel de suport din partea serviciilor comunitare;
- realizează legatura cu alte servicii existente în comunicate sau cu alţi profesionişti
din domenii diferite (medic, psiholog, terapeut), în funcţie de trebuinţele
vârstnicului. [C. Stanciu, 2008: 77-79]

III.7. Legislaţia specifică asistenţei sociale a persoanelor vârstnice

În noul context social, politic, economic, cultural şi moral în care a evoluat

România, după 1989, în efortul său de aliniere a legislaţiei sociale române la standardele
internaţionale, asistăm la o sensibilă îmbunătăţire a situaţiei drepturilor omului şi deci a
persoanelor de vârsta a treia, în ceea ce priveşte:

- Dreptul la viaţă la integritatea fizică şi psihică;:

- Dreptul la viaţa privată;

- Dreptul la libertatea circulaţiei;

- Dreptul la libertatea de gândire;

- Dreptul la conştiinţă, dreptul la religie;

- Dreptul de opinie şi expresie;

42
 - Dreptul de asociere.

1) Deşi Constituţia României nu inserează drepturi speciale pentru persoanele de vârsta a

treia, acestea se bucură pe deplin de întreaga serie de drepturi, potrivit principiului
universităţii, toţi cetăţenii beneficiază de drepturi şi libertăţi consacrate prin Constituţie şi
prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

Convenţiile şi protocoalele referitoare la drepturile omului, ratificate de România

fac parte în temeiul art. 20 din Constituţie din legislaţia internă, deoarece dispoziţiile
constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt interpretate şi aplicate în
concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate
la care România este parte.

2) Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenţă socială sunt reglementate pe

baza legii nr. 705/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială. În conformitate cu
art. 6, sistemul naţional de asistenţă se întemeiază pe următoarele principii general:

- respectarea demnităţii umane - fiecărei persoane ii este garantată dezvoltarea

liberă şi deplină a personalităţii;

- universitalitatea - fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială în condiţiile

prevăzute de lege;

- solidaritate socială - comunitatea participă la sprijinirea persoanelor care nu îşi

pot asigura nevoile sociale, pentru menţinerea şi întărirea coeziunii sociale:

- parteneriatul - instituţiile publice şi organizaţiile societăţii civile cooperează în

vederea organizării şi dezvoltării serviciilor sociale;

- subsidiaritatea - statul intervine atunci când iniţiativa locală nu a satisfăcut sau a

satisfăcut insuficient nevoile persoanelor.

3) Hotărârea Guvernului nr. 90/2003 pentru aprobarea Regulamentului cadru de organizare

şi funcţionare a serviciului public de asistenţă socială, adoptată în temeiul art. 107 din
Constituţie şi al art. 40 alin. (2) din Legea nr. 705/2001 privind sistemul social, prevede
realizarea serviciului public de asistenţă socială la nivel judeţean, respectiv local, familiei,
persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror
persoane aflate în dificultate. (art.2, alin. (2)).

43
4) Asistenţa socială pentru persoanele cu handicap vârstnice este reglementată prin Legea
nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, şi are în vedere, în primul
rând, evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită sprijin.
5) HG nr. 886/2000- Grila natională de evaluare a persoanelor vârstnice, care prevede
criteriile de încadrare în grade de dependenţă a vârstnicului. Nevoile persoanelor
vârstnice aflate în situaţii de pierdere totală sau partială a autonomiei, pot fi de natură:

- medicală ,

- socio-medicală ,

- psiho-afectivă.

6) Potrivit Legii pensiilor nr.19/2000 , după cum este prezentat în Capitolul I –

Dispoziţii generale, în afara pensiilor, asigurării din sistemul public au urmatoarele
drepturi de asigurari sociale:

a) tratament balnear , care nu este suportat de la asigurarile sociale de stat,

b) ajutor de deces

7) Legea nr. 16/2000, privind înfiinţarea, organizarea şi functionarea Consiliului

Naţional al Persoanelor Vârstnice, precizează încă de la art.1 scopul acestui organism
autonom, consultative, de interes public: instituţionalizarea dialogului social dintre
persoanele vârstnice şi autorităţile publice, pentru proteciţa drepturilor şi libertătilor
acestor persoane.

8) Potrivit prevederilor legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, familiile şi
persoanele singure au dreptul la un venit minim garanta ca formă de asistenţă socială.
Prevederile acestei legi se fundamentează pe principiul solidarităţii umane şi garanteză
persoanelor aflate în situaţie de risc un venit minim acordat sub forma ajutorului social
lunar .

44
 CAPITOLUL IV

METODOLOGIA ŞI REZULTATELE CERCETĂRII

Ca metodă de studiu am folosit cercetarea cantitativă. Metoda de cercetare

utilizată este ancheta sociologică. Ca şi instrument de culegere a datelor am folosit
chestionarul.

Termenul de chestionar (fr. questionnaire) poate fi definit simplu ca fiind o

succesiune logică de întrebări adresate unor persoane şi ale căror răspunsuri sunt
consemnate în scris. Septimiu Chelcea, în lucrarea „Cunoaşterea vieţii sociale”, definea
chestionarul ca fiind „un instrument de investigare, constând dintr-un ansamblu de
întrebari scrise şi, eventual, imagini grafice, ordonate logic şi psihologic care, prin
administrarea de către operatorii de anchetă sau prin auto-administrare, determină din
partea celor anchetaţi răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”

Mai simplu spus este instrumentul cu ajutorul căruia se realizează culegerea

datelor în anchete.

Chestionarul cuprinde un set de întrebări care se adresează populaţiei investigate,

întrebări ce joacă un rol de indicatori ai unor fapte sau fenomene sociale.

Răspunsul (de regulă în scris) la aceste întrebări furnizează informaţii asupra

câmpului de cercetare.

45
 În ceea ce priveste tipurile de întrebări dintr-un chestionar, în funcţie de
conţinutul lor, întâlnim:

1. Întrebări factuale – prin care se obţin informaţii despre fapte obiective,

verificabile (vârsta, sex, domiciliu, studii, profesie, aparteneţa etnică, stare civilă),
răspunsul la aceste întrebări poate fi judecat prin termeni de adevarat/fals;
2. Întrebări de opinie – prin care se înregistrează informaţii de natură subiectivă,
cum ar fi atitudinile, părerile, credinţele, valorile, sentimentele, interesele; se
obţin în mod direct, prin comunicarea cu subiecţii;
3. Întrebările de motivaţie – urmăresc explicarea unor cauze sau condiţii ce
determină anumite acţiuni. Ele se aseamănă mult cu cele de opinie, dar sunt
distincte prin faptul că pe baza lor se pot face predicţii comportamentale şi se pot
estima anumite scumbări în opţiunile oamenilor.
4. Întrebări de cunoştinţe – folosite la testarea nivelului şi calităţii informaţiei pe
care o deţin subiecţii într-un anumit domeniu. Ele se folosesc foarte rar şi doar
atunci când sunt necesare, pentru că ele crează o situaţie de examinare şi pot
bloca în acest sens comunicarea.

După forma de înregistrare a răspunsurilor sunt :

1. Întrebări deschise - la care subiecţii chestionaţi răspund liber, detaliat;

2. Întrebări închise - care sunt însoţite de variante de răspunsuri posibile;
3. Al treilea tip de întrebări este de tipul întrebărilor mixte (sau semiînchise,
semideschise). Acestea cuprind pe lângă setul de variante explicite şi una de genul
“Alte situaţii. Care ?”.

În ceea ce priveşte utilizarea acestor întrebări se poate emite aprecierea: întrebările

factuale sunt aproape întotdeauna întrebări închise, întrucât variantele de răspunsuri sunt
mai uşor de prevăzut.

Doar atunci când numărul alternativelor este prea mare după însuşirea câtorva,
socotite principale se poate apela la varianta “alte situaţii”.

În cazul întrebărilor de opinie distingem în special clasa acelora în care se

urmăreşte evoluarea intensităţii unor atitudini, apreciere în care se utilizează pentru
răspuns o clasă ordinală închisă.

O altă clasificare a întrebărilor le împarte pe acestea în :

46
 1. Întrebări directe
2. Întrebări indirecte. Sensul lor real sau al răspunsului este diferit de cel aparent.
Aceste întrebări vizează faptul că omul din motive diverse nu este întotdeauna
dispus să dezvăluie o anumita informaţie şi se apelează la căi ocolite.

În legătura cu numărul întrebărilor dintr-un chestionar, acestea pot fi de la două,

trei până la trei sute sau mai multe fiind imposibil de precizat care este numărul
preferabil.

Prelucrarea datelor unei anchete se realizează folosindu-se procedurile statistice

standard, care toate se bazează pe calculul frecvenţelor cu care apar diferitele variante de
răspuns ale fiecărei întrebări. Valoarea informaţiei obţinute prin anchetă se exprimă şi
prin gradul de reprezentativitate al eşantionului anchetat. Deci, ancheta presupune şi o
evaluare statistică a măsurii în care rezultatele obţinute (medii, proporţii, coeficient de
corelaţie, etc.) le aproximează pe cele din populaţia de referinţă [Rotariu, T., Ilut, P.,
1998:175 – 208].

IV.1. Scopul şi obiectivele cercetării

Scopul cercetării este analizarea calităţii vieţii persoanelor instituţionalizate.

Obiectivele cercetării:

1. Analizarea calităţii serviciilor oferite în cadrul instituţiilor.

2. Eficienţa activităţilor pe care le desfăşoară vârstnicii din instituţii.
3. Identificarea gradului de importanţă al satisfacerii nevoilor personale ale
vârstnicilor.
4. Implicarea vârstnicilor în cât mai multe activităţi comune.

VI.2. Ipotezele cercetării

Ipotezele cercetării sunt urmaroarele:

Ipoteza nr. 1: Cu cât serviciile oferite vârstnicilor din instituţii sunt de calitate, cu
atât vârstnicii se vor simţii cu adevărat respectaţi şi apreciaţi.

47
 Ipoteza nr. 2: Cu cât activităţile pe care le desfăşoară vârstnicii din instituţii sunt
mai folositoare societăţii, cu atât vârstnicii se vor simţii mai motivaţi şi utili.

Ipoteza nr. 3: Cu cât gradul de satisfacere a nevoilor vârstnicilor este mai scăzut
cu atât adaptarea se produce mai lent.

Ipoteza nr. 4: Cu cât vârstnicii au mai multe activităţi plăcute, cu atât adaptarea va
fi mai uşoară.

IV.3. Descrierea eşantionului

Studiul a fost efectuat pe 50 de persoane vârstnice aflate în instituţii de îngrijire,

15 persoane din Căminul de bătrâni “Anitaheim” din Lugoj, judeţul Timiş, şi 35 de
vârstnici din Căminul de bătrâni ai Asociaţiei Caritas din Ciacova.

IV.4. Descrierea modului de colectare a datelor

Pentru realizarea investigaţiei am mers în luna mai, în fiecare zi, timp de o

săptămână la Căminul de bătrâni din Ciacova, iar la Căminul de bătrâni “Anitaheim” din
Lugoj de trei ori în luna mai. Pentru prelucrarea datelor am folosit programul de
statistică SPSS 19. Rezultatele au fost stocate pe calculatorul personal.

IV.5. Interpretarea datelor

Ipoteza nr. 1: Cu cât serviciile oferite vârstnicilor din instituţii sunt de calitate,
cu atât vârstnicii se vor simţii cu adevărat respectaţi şi apreciaţi.

Pentru verificarea ipotezei nr. 1 am corelat 6 întrebări (1-3, 2-4, 4-5, 2-7).

48
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Cum vi se par serviciile 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

oferite de instituţie? * Prin
serviciile oferite de instituţie
vă simţiţi respectaţi şi
apreciaţi?

Cum vi se par serviciile oferite de instituţie? * Prin serviciile oferite de instituţie vă simţiţi respectaţi
şi apreciaţi? Crosstabulation

Count

Prin serviciile oferite de instituţie

vă simţiţi respectaţi şi apreciaţi?

În mare măsură Aşa şi aşa Total

Cum vi se par serviciile De bună calitate 33 4 37

oferite de instituţie?
Satisfăcătoare 6 7 13

Total 39 11 50

49
Symmetric Measures

Asymp. Std.
a
Value Error Approx. Tb Approx. Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,456 ,146 3,547 ,001c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,456 ,146 3,547 ,001c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

50
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Sunteţi mulţumit(ă) de 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

personalul instituţiei? * Cum
vă simţiţi în cadrul instituţiei?

Sunteţi mulţumit(ă) de personalul instituţiei? * Cum vă simţiţi în cadrul instituţiei?

Crosstabulation

Count

Cum vă simţiţi în cadrul instituţiei?

Foarte bine Bine Total

Sunteţi mulţumit(ă) de Foarte mulţumit(ă) 20 22 42

personalul instituţiei?
Mulţumit 1 7 8

Total 21 29 50

51
Symmetric Measures

Asymp. Std.
a
Value Error Approx. Tb Approx. Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,261 ,109 1,872 ,067c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,261 ,109 1,872 ,067c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

52
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Cum vă simţiţi în cadrul 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

instituţiei? * În ce măsură
sunteţi satisfăcut(ă) de
condiţiile locuinţei, camerei
dumneavoastră?

Cum vă simţiţi în cadrul instituţiei? * În ce măsură sunteţi satisfăcut(ă) de condiţiile locuinţei,

camerei dumneavoastră? Crosstabulation

Count

În ce măsură sunteţi satisfăcut(ă) de condiţiile

locuinţei, camerei dumneavoastră?

Foarte mult Mult Moderat Total

Cum vă simţiţi în cadrul Foarte bine 15 4 2 21

instituţiei?
Bine 3 5 21 29

Total 18 9 23 50

53
Symmetric Measures

Asymp. Std.
a
Value Error Approx. Tb Approx. Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,680 ,096 6,423 ,000c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,679 ,096 6,408 ,000c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

54
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Sunteţi mulţumit(ă) de personalul 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

instituţiei? * Credeţi că dacă s-ar
depune mai mult efort din partea
personalului, viaţa dumneavoastră
ar putea devenii mai uşoară?

Sunteţi mulţumit(ă) de personalul instituţiei? * Credeţi că dacă s-ar depune mai mult efort din
partea personalului, viaţa dumneavoastră ar putea devenii mai uşoară? Crosstabulation
Count
Credeţi că dacă s-ar depune mai mult efort din
partea personalului, viaţa dumneavoastră ar putea
devenii mai uşoară?
Da În mare parte da Nu Nu ştiu Total
Sunteţi mulţumit(ă) de Foarte mulţumit(ă) 2 0 34 6 42
Mulţumit 0 1 2 5 8
personalul instituţiei?
Total 2 1 36 11 50

55
Symmetric Measures

Asymp. Std. Approx.

a b
Value Error Approx. T Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,267 ,157 1,920 ,061c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,323 ,190 2,362 ,022c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

56
 Ipoteza se confirmă (se validează) prin toate cele 4 serii de corelaţii astfel: 74%
din persoanele chestionate au spus că serviciile sunt de bună calitate şi 58% se simt bine
iar 42% se simt foarte bine în cadrul instituţiei. De asemena 84% dintre persoanele
chestionate au spus că sunt foarte mulţumiţi de personalul instituţiei, iar 78% se simt în
mare măsură respectaţi şi apreciaţi. Persoanele chestionate sunt în proporţie de 46%
moderat satisfăcuţi de condiţiile camerei lor, iar 36% dintre ei sunt foarte mulţumiţi.
Nici un vârstnic nu sa simţit niciodată neglijat de către personalul instituţiei. 72% din
persoanele chestionate nu cred că dacă s-ar depune mai mult efort din partea personalul
instituţiei viaţa lor ar putea devein mai uşoară şi 70% cred că personalului îi este greu să
satisfacă nevoile tuturor membrilor instituţiei.

Deci ipoteza se validează.

Ipoteza nr. 2: Cu cât activităţile pe care le desfăşoară vârstnicii din instituţii sunt
mai folositoare societăţii, cu atât vârstnicii se vor simţii mai motivaţi şi utili.

Pentru verificarea ipotezei nr. 2 am corelat întrebările: 9-12, 10-11, 10-12.

57
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Sunteţi mulţumiţi de 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

activităţile pe care le
desfăşuraţi în cadrul
instituţiei? * Prin activităţile
pe care le desfăşuraţi în
instituţie vă simţiţi utili?

Sunteţi mulţumiţi de activităţile pe care le desfăşuraţi în cadrul instituţiei? * Prin activităţile pe care
le desfăşuraţi în instituţie vă simţiţi utili? Crosstabulation

Count
Prin activităţile pe care le desfăşuraţi în instituţie vă
simţiţi utili? Total
Într-o mică
Da măsură Nu Nu pot aprecia
Sunteţi mulţumiţi de Da 15 10 9 3 37
activităţile pe care Aşa şi aşa 2 4 2 3 11
Nu 0 0 1 0 1
le desfăşuraţi în
Se poate şi mai 0 0 1 0 1
cadrul instituţiei?
bine
Total 17 14 13 6 50

Symmetric Measures

Asymp. Std.
a
Value Error Approx. Tb Approx. Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,268 ,100 1,924 ,060c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,270 ,128 1,940 ,058c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

58
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Credeţi că activităţile pe 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

care le desfăşuraţi în cadrul
instituţiei sunt folositoare
societăţii? * Activităţile pe
care le desfăşuraţi în
instituţie vă motivează?

59
Credeţi că activităţile pe care le desfăşuraţi în cadrul instituţiei sunt folositoare societăţii? *
Activităţile pe care le desfăşuraţi în instituţie vă motivează? Crosstabulation
Count
Activităţile pe care le desfăşuraţi în instituţie vă
motivează?
Într-o mică
Da măsură Nu Nu pot aprecia Total
Credeţi că activităţile pe Da 11 1 1 2 15
care le desfăşuraţi în Într-o mică 0 7 3 1 11
cadrul instituţiei sunt măsură
Nu 0 0 1 3 4
folositoare societăţii?
Nu pot aprecia 4 3 4 9 20
Total 15 11 9 15 50

Symmetric Measures

Asymp. Std.
a
Value Error Approx. Tb Approx. Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,455 ,131 3,535 ,001c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,456 ,135 3,552 ,001c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

60
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Credeţi că activităţile pe 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

care le desfăşuraţi în cadrul
instituţiei sunt folositoare
societăţii? * Prin activităţile
pe care le desfăşuraţi în
instituţie vă simţiţi utili?

61
Credeţi că activităţile pe care le desfăşuraţi în cadrul instituţiei sunt folositoare societăţii? * Prin
activităţile pe care le desfăşuraţi în instituţie vă simţiţi utili? Crosstabulation

Count
Prin activităţile pe care le desfăşuraţi în
instituţie vă simţiţi utili?
Într-o mică Nu pot
Da măsură Nu aprecia Total
Credeţi că activităţile pe Da 8 3 3 1 15
care le desfăşuraţi în Într-o mică 4 5 2 0 11
cadrul instituţiei sunt măsură
folositoare societăţii? Nu 2 0 1 1 4
Nu pot aprecia 3 6 7 4 20
Total 17 14 13 6 50

Symmetric Measures

Asymp. Std. Approx.

a b
Value Error Approx. T Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,355 ,128 2,630 ,011c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,352 ,129 2,607 ,012c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

62
 Ipoteza se confirmă în toate cele 3 serii de corelaţii astfel: 74% din persoanele
chestionate sunt mulţumiţi de activităţile pe care le desfăşoară în cadrul instituţiei şi au
considerat că activităţile sunt utile şi motivante.

Ipoteza nr. 3: Cu cât gradul de satisfacere a nevoilor vârstnicilor este mai scăzut
cu atât adaptarea se produce mai lent.

Pentru verificarea ipotezei nr. 3 am corelat mai multe întrebări: 14-17, 14-22, 19-21, 20-
21, 24-25.

63
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

În ce măsură sunt 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

satisfăcute nevoile
dumneavoastră de către
instituţie? * De când sunteţi
în instituţie duceţi o viaţă
mai bună şi liniştită?

În ce măsură sunt satisfăcute nevoile dumneavoastră de către instituţie? * De când sunteţi în

instituţie duceţi o viaţă mai bună şi liniştită? Crosstabulation

Count
De când sunteţi în instituţie duceţi o viaţă mai
bună şi liniştită?
Într-o
oarecare Nu pot
Da măsură Nu aprecia Total
În ce măsură sunt În totalitate 21 4 2 0 27
satisfăcute nevoile Într-o măsură 7 13 1 2 23
dumneavoastră de acceptabilă
către instituţie?
Total 28 17 3 2 50

64
Symmetric Measures

Asymp. Std. Approx.

a b
Value Error Approx. T Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,396 ,115 2,985 ,004c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,446 ,128 3,449 ,001c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

65
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

În ce măsură sunt 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

satisfăcute nevoile
dumneavoastră de către
instituţie? * A fost uşor să vă
adaptaţi în instituţie?

În ce măsură sunt satisfăcute nevoile dumneavoastră de către instituţie? * A fost uşor să vă

adaptaţi în instituţie? Crosstabulation

Count

A fost uşor să vă adaptaţi în

instituţie?

Da Nu Total

În ce măsură sunt În totalitate 22 5 27

satisfăcute nevoile
Într-o măsură acceptabilă 7 16 23
dumneavoastră de către
instituţie?

Total 29 21 50

66
Symmetric Measures

Asymp. Std. Approx.

a b
Value Error Approx. T Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,515 ,122 4,168 ,000c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,515 ,122 4,168 ,000c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

67
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Primiţi vizite din partea 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

membrilor familiei? * Care
din următoarele situaţii
caracterizează cel mai bine
relaţia dumneavoastră cu
familia?

Primiţi vizite din partea membrilor familiei? * Care din următoarele situaţii caracterizează cel mai
bine relaţia dumneavoastră cu familia? Crosstabulation
Count
Care din următoarele situaţii caracterizează cel mai bine
relaţia dumneavoastră cu familia? Total
Relaţie
foarte Relaţie Relaţie Nici un fel
bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare de relaţie
Primiţi vizite din partea Da 18 9 2 0 29
Câteodată 2 7 3 0 12
membrilor familiei?
Nu 0 1 0 8 9
Total 20 17 5 8 50

68
Symmetric Measures

Asymp. Std.
a
Value Error Approx. Tb Approx. Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,784 ,069 8,740 ,000c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,699 ,090 6,779 ,000c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

69
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Cât de des primiţi vizite din 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

partea membrilor familiei? *
Care din următoarele
situaţii caracterizează cel
mai bine relaţia
dumneavoastră cu familia?

Cât de des primiţi vizite din partea membrilor familiei? * Care din următoarele situaţii
caracterizează cel mai bine relaţia dumneavoastră cu familia? Crosstabulation

Count
Care din următoarele situaţii caracterizează cel mai bine
relaţia dumneavoastră cu familia? Total
Nici un
Relaţie Relaţie Relaţie fel de
foarte bună satisfăcătoare nesatisfăcătoare relaţie
Cât de des Foarte des 6 1 0 0 7
primiţi vizite Des 9 5 2 0 16
din partea Rar 5 5 1 0 11
Foarte rar 0 5 2 0 7
membrilor Nu primesc 0 1 0 8 9
familiei? vizite
Total 20 17 5 8 50

70
Symmetric Measures

Asymp. Std. Approx.

a b
Value Error Approx. T Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,756 ,063 8,011 ,000c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,700 ,085 6,785 ,000c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

71
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Membrii personalului vă fac 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

timp să vă asculte
problemele, nemulţumirile? *
Consideraţi că aveţi
persoane din cadrul
personalului din instituţie cu
care puteţi discuta orice
problemă pe care o aveţi?

Membrii personalului vă fac timp să vă asculte problemele, nemulţumirile? * Consideraţi că aveţi

persoane din cadrul personalului din instituţie cu care puteţi discuta orice problemă pe care o aveţi?
Crosstabulation

Count

Consideraţi că aveţi persoane din cadrul

personalului din instituţie cu care puteţi discuta orice
problemă pe care o aveţi?

Da În mare parte da Nu Total

Membrii personalului vă fac Da 44 2 0 46

timp să vă asculte
Nu 0 1 1 2
problemele, nemulţumirile?
Câteodată 0 2 0 2

Total 44 5 1 50

72
Symmetric Measures

Asymp. Std.
a
Value Error Approx. Tb Approx. Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,714 ,074 7,066 ,000c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,805 ,120 9,398 ,000c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

Ipoteza se confirmă prin toate cele 5 serii de corelaţii: 54% din persoanele
chestionate au considerat că nevoile lor sunt satisfăcute în totalitate, iar 46% spun că
sunt satisfăcute într-o măsură acceptabilă, de către instituţie. Pentru 58% din vârstnici
adaptarea a fost uşoară şi s-a produs destul de repede. Ei spun, în proporţie de 56%, că

73
duc o viaţă mai bună şi liniştită de când sunt în instituţie. 92% din persoanele
chestionate spun că membrii personalului fac timp pentru a le asculta problemele,
nemulţumirile şi au persoane cu care pot discuta orce problemă.

Ipoteza nr. 4: Cu cât vârstnicii au mai multe activităţi plăcute, cu atât adaptarea
va fi mai uşoară.

Pentru verificarea ipotezei nr. 4 am corelat următoarele întrebări: 22-26, 26-27, 26-31,
27-28, 26-32, 29-30.

Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

A fost uşor să vă adaptaţi în 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

instituţie? * Personalul
instituţiei organizează
activităţi la care puteţi
participa?

74
A fost uşor să vă adaptaţi în instituţie? * Personalul instituţiei organizează activităţi la care puteţi
participa? Crosstabulation

Count

Personalul instituţiei organizează activităţi la care

puteţi participa?

Da Nu Câteodată Total

A fost uşor să vă adaptaţi în Da 23 3 3 29

instituţie?
Nu 9 10 2 21

Total 32 13 5 50

Symmetric Measures

Asymp. Std. Approx.

Value Errora Approx. Tb Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,263 ,142 1,886 ,065c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,328 ,139 2,403 ,020c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

75
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Personalul instituţiei 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

organizează activităţi la care
puteţi participa? * Aveţi
activităţi ocupaţionale în
cadrul instituţiei?

76
Personalul instituţiei organizează activităţi la care puteţi participa? * Aveţi activităţi ocupaţionale
în cadrul instituţiei? Crosstabulation

Count

Aveţi activităţi ocupaţionale în

cadrul instituţiei?

Da Nu Total

Personalul instituţiei Da 14 18 32
organizează activităţi la care
Nu 0 13 13
puteţi participa?
Câteodată 0 5 5

Total 14 36 50

Symmetric Measures

Asymp. Std. Approx.

a b
Value Error Approx. T Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,428 ,066 3,285 ,002c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,458 ,070 3,574 ,001c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

77
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Personalul instituţiei 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

organizează activităţi la care
puteţi participa? * S-a
întâmplat să vă oferiţi singur
ajutorul pentru activităţi în
gospodărie?

78
 Personalul instituţiei organizează activităţi la care puteţi participa? * S-a întâmplat să vă oferiţi
singur ajutorul pentru activităţi în gospodărie? Crosstabulation

Count
S-a întâmplat să vă oferiţi singur ajutorul pentru
activităţi în gospodărie? Total
În mare parte
Da da Nu ştiu Nu
Personalul instituţiei Da 21 2 0 9 32
organizează activităţi la Nu 7 1 1 4 13
care puteţi participa? Câteodat 1 0 0 4 5
ă
Total 29 3 1 17 50

Symmetric Measures

Asymp. Std. Approx.

a b
Value Error Approx. T Sig.

Interval by Interval Pearson's R ,284 ,140 2,048 ,046c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation ,242 ,142 1,730 ,090c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

79
Case Processing Summary

Cases

Valid Missing Total

N Percent N Percent N Percent

Când v-aţi implicat ultima 50 100,0% 0 ,0% 50 100,0%

dată într-o activitate comună
cu ceilalţi beneficiari? * Ce
vă place să faceţi cel mai
mult într-o zi deosebită cu
ceilalţi beneficiari ai
instituţiei?

80
 Când v-aţi implicat ultima dată într-o activitate comună cu ceilalţi beneficiari? * Ce vă place să
faceţi cel mai mult într-o zi deosebită cu ceilalţi beneficiari ai instituţiei? Crosstabulation
Count
Ce vă place să faceţi cel mai mult într-o zi deosebită cu
ceilalţi beneficiari ai instituţiei?
Vizionaţi o Mergeţi la
Ieşiţi să Ieşiţi la o emisiune slujbe
mâncaţi ceva prăjitură interesantă religioase Total
Când v-aţi implicat Acum un an 0 0 9 2 11
ultima dată într-o Acum o lună 1 1 3 1 6
activitate comună
Acum o 0 1 9 5 15
cu ceilalţi
săptămână
beneficiari?
Acum o zi 0 0 1 3 4
Niciodată 3 4 7 0 14
Total 4 6 29 11 50

Symmetric Measures

Asymp. Std. Approx.

a b
Value Error Approx. T Sig.

Interval by Interval Pearson's R -,361 ,117 -2,683 ,010c

Ordinal by Ordinal Spearman Correlation -,282 ,127 -2,040 ,047c

N of Valid Cases 50

a. Not assuming the null hypothesis.

b. Using the asymptotic standard error assuming the null hypothesis.

c. Based on normal approximation.

81
 Ipoteza se confirm prin cele 4 serii de corelaţii, astfel: 64% din persoanele
chestionate spun că au activităţi la care pot carticipa şi 58% consider că adaptarea în
instituţie a fost uşoară.

82
Concluzii

În concluzie, consider că această cercetare a reprezentat un instrument eficient

pentru a demonstra faptul că, calitatea vieţii vârstnicilor instituţionalizaţi depinde în
mare măsură de calitatea serviciilor oferite de către instituţia de îngrijire şi de personalul
acesteia.

Prin efectuarea cercetării am observat că serviciile din instituţiile de îngrijire sunt

de bună calitate şi vârstnicii se simt bine în cadrul instituţiei. Din punct de vedere medical
nevoile lor sunt satisfăcute în totalitate, ceea ce este un mare avantaj având în vedere că
vârsta înaintată este caracterizată de apariţia tot mai frecventă a bolilor cronice. Vârstnicii
trăiesc mai mult, în parte, datorită acestor îngrijiri medicale de calitate.

Vârstnicii sunt foarte mulţumiţi de personalul instituţiei (84%). M-am bucurat

văzând faptul că personalul instituţiei respectă beneficiarii acesteia, iar aceştia din urmă
simt acest lucru. Sper că această constatare să fie un semn în sensul că imaginea
bătrâneţii în România a început să se schimbe în sens pozitiv. Literatura de specialitate ne
arată că imaginea bătrâneţii care este vehiculată într-o anumită societate este extrem de
importantă pentru modul în care persoanele de vârsta a treia sunt percepute de către
ceilalţi, precum şi pentru imaginea lor de sine.

Beneficiarii instituţiei de îngrijire nu s-au simţit niciodată neglijaţi de personalul

instituţiei (100%). Totodată rezultatele arată că viaţa persoanelor îngrijite nu s-ar putea
îmbunătăţi dacă personalul instituţiei ar depune mai mult efort (72%).

Din punct de vedere emoţional, nevoile vârstnicilor nu sunt satisfăcute. Am

observat că mulţi dintre ei sunt deprimaţi, nefericiţi, se simt abandonaţi de către familie.
Ei s-au adaptat pentru că nu avut încotro dar se simt ca într-o închisoare. Vârstnicii se
simt izolaţi, mai ales cei din Căminul de bătrâni din Ciacova. Prin urmare cred că în cele
mai multe cazuri suferinţa cea mai importantă simţită de către vârstnici este izolarea.
După părerea mea asistăm la o conduită de izolare a vârstnicului, nedelimitată ca atare,
ceea ce face ca în unele cazuri ocrotirea în instituţii specializate să fie de fapt o formă
deghizată de izolare, promovată de familie şi societate.

83
 Am observat că există o mare diferenţă individuală în ceea ce priveşte adaptarea.
Excluzând condiţiile patologice, observăm că cel mai uşor adaptabili sunt vârstnicii cu o
pregătire intelectuală modestă şi care nu provin din rândul unei familii mari. Dificultăţile
de adaptare sunt mai crescute în cazul celor cu pregătire superioară.

Există vârstnici care datorită resurselor de adaptare pe care le deţin sau care au un
tonus optimist şi consideră internarea în căminul de bătrâni ca pe un aspect nou în viaţa
lor, făcându-şi planuri legate de aceasta, pot suporta mai uşor aceste evenimente psiho-
sociale. Alţii reuşesc să se adapteze noilor schimbări cu toate că au trăit acestă mutare ca
o catastrofă. Dar sunt şi vârstnici care nu se pot adapta. La aceştia se produc tulburări
psihice, apoi, sau concomitent, se manifestă şi tulburări somatice.

Vârstnicii sunt ajutaţi de către personalul instituţiei pentru ca adaptarea să se

producă mai uşor, dar dificultatea de a răspunde pozitiv la eforturile de adaptare în
căminul de bătrâni este răspunsul a două influenţe: socială şi psihică. Condiţia de „asistat”
(factorul social), trezeşte în vârstnic o serie de fenomene de respingere (factorul psihic).
Inadaparea este rezultatul acestei controverse.

Din păcate efectele instituţionalizării de cele mai multe ori sunt negative:
pierderea identităţii, rolurilor, lipsa de încredere de sine, negativism şi uneori moartea.

Din nefericire am constatat că în cămin nu li se oferă vârstnicilor suficiente

posibilităţi de activitate şi zilele se scurg monoton. Consider că nimic nu este mai
obositor decât a nu face nimic toată ziua. Cei de la Căminul de bătrâni din Ciacova sunt
mai norocoşi, comparativ cu Căminul de bătrâni „Anitaheim” din Lugoj. Ei au slujbe
religioase la care pot participa şi pot da o mână de ajutor în munca în jurul căminului. În
trecut au avut chiar ocazia să participe la mai multe activităţi, de exemplu au confecţionat
pături. O bună parte dintre vârstnici consideră activităţile lor motivante şi utile.

Sunt de părere că instituţionalizarea unui vârstnic are şi avantaje şi dezavantaje,

oportunităţi şi limite. Este greu de decis care tip de îngrijire necesită vârstnicul: familială
sau instituţională. Decizia de a îngriji un vârstnic la domiciliu este dificil de luat în unele
cazuri, ţinând cont că adesea ne aflăm în faţa unui individ cu probleme fizice şi/sau cu
diverse afecţiuni mentale (depresie, anxietate, demenţă).

84
 Situaţia celui care optează pentru această ultimă soluţie (căminul) este extrem de
delicată, pentru că reprezintă un cumul de pierderi dureroase cu care bătrânul s-a
confruntat înainte de a intra în cămin: decesul partenerului, plecarea copiilor din casa
parintească sau în străinătate, situaţia materială precară, pierderea ocupaţiei prin
pensionare şi odată cu toate acestea pierderea propriei identităţi.

Inserţia sau reinserţia persoanelor vârstnice întâmpină dificultăţi, deoarece

serviciile de asistenţă socială oferite vârstnicilor sunt deficitare, problemele acestora fiind
de multe ori ignorate.

Propuneri

Combaterea izolării şi conservarea demnităţii vârstnicului presupune schimbarea

mentalităţii, crearea unei opinii favorabile faţă de problemele vârstnicului.

Singura cale ar fi educaţia care să presupună o cunoaştere a fenomenului de

îmbătrânire normală, schimbările fireşti, aspectele îmbătrânirii patologice, tehnica
îngrijirilor fizice şi psihologice, factori de risc. Trebuie efectuată o educaţie a familiei,
mai precis a membrilor ei nevârstnici. Factorul educaţional devine factor de influenţă,
însă, din păcate, importanţa acestuia este subestimată.

Ca urmare aş recomanda depunerea de eforturi suplimentare pentru difuzarea şi

însuşirea unei concepţii realiste despre îmbătrânire, ca etapă firească a existentei umane,
căreia trebuie să i se asigure o desfăşurare demnă, plină de respect, ferită de griji şi boli
pentru a fi bine suportată şi valorificată chiar, în folosul familiei şi societăţii.

Rolul pe care îl ocupă mijloacele de informare (mass-media) este deosebit de

important conducând la o mai bună şi reală cunoaştere a procesului de îmbătrânire, fapt
care vine în ajutorul asistenţei sociale.

Ar fi benefic orientarea vârstnicilor spre activităţi productive şi distractive.

Ar fi utilă studierea posibilităţilor de organizare a unei activităţi ocupaţionale

productive, în măsura capacităţilor de muncă restante a vârstnicilor, activitate care ar
putea aduce anumite venituri. Astfel, ar creşte sentimentul de utilitate socială a acestora,

85
dorinţa de a trăi şi s-ar crea o sursă de venit. În continuare încerc să dau câteva exemple
de activităţi productive: olăritul, ţesutul, împletitul popular a rafiei, prelucrarea lemnului
şi a fierului. La aceste activităţi s-a constat o înclinare aproape înnăscută pentru aceste
activităţi, chiar şi în cazul pacienţilor neîndemânatici. Se mai pot organiza activităţi
productive complementare, aceste activităţi necesită calificare, experienţă şi cunoştinţe în
domeniu. Exemple: cartonajul, marochinărie, strungăria, tipografia, dactilografia.
Aceste activităţi au ca rezultat realizarea unui produs final, care poate fi valorificat,
reprezentând aşa numita terapia ocupaţională retribuită, prin care pacientul îşi poate
completa veniturile.

Sistemul actual instituţional ar trebui să asigure, pe lângă rezolvarea tuturor

problemelor de ordin material şi medical, soluţionarea complexă a necesităţilor
vărstnicului asistat, sub aspect cultural şi psiho-social, care să-i permită o încadrare lentă,
fără traume, la viaţa de colectiv, dându-i posibilitatea reală şi integrală de continuare a
modului de viaţă cu care a fost obişnuit.

În dezvoltarea şi furnizarea de servicii adresate „vârstei a treia” este necesar să

ţinem cont de faptul că, deşi setul de nevoi este acelaşi, modul de satisfacere a acestora
diferă de la o persoană la alta, pentru că fiecare individ este unic în felul său şi nu trebuie
tratat prin prisma stereotipurilor existente. Prin urmare, intervenţia noastră trebuie să fie
una individualizată, care să respecte demnitatea, unicitatea şi autodeterminarea
individului.

86
 BIBLIOGRAFIE

Antohi, S. (1994). Civitas imaginalis. Istorie şi utopie în cultura română. Bucureşti:

Editura Litera, p.211.

Bălăceanu-Stolnici C. (1998). Geriatrie practică, Bucuresti : Editura Medicală Amaltea.

Balaci, M. (1998). Demografia vârstei a treia. Bucureşti: Editura Medicală.

Bodogai, S. (2000). Protecţia socială a persoanelor vârstnice.

Bogdan, C. (1992). Elemente de geriatrie practică, Bucureşti: Editura Medicală.

Bucur, V. (2001). Probleme actuale ale vârstei a treia. Timişoara: Editura Eurostampa.

Bucur, V. şi Macivan, A. (2003). Probleme ale vârstei a treia. Tratat de Asistenţă Socială.
Iaşi: Editura Polirom.
Cockerham, W., C. (1991). This Aging Society, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New
Jersey.

Duda, R. (1983). Gerontologie medico socială. Iaşi: Editura Junimea.

Eliade, M. (1993). Jurnal, vol. II, Ed.Humanitas, Bucureşti.

Filipescu, I. (1993). Tratat de dreptul familiei, Ed. All, Bucureşti.

Gelfand, Donald, E., The Aging Network Programs and Services. Second Edition, New
York, 1980.

Goian, C. (2004). Deprinderi în asistenţă social. Iaşi: Institutul European.

Lege privind asistenţa socilă a persoanelor vârstnice, în revista “Drepturile omului”,

nr.2/2000, IRDO, Bucureşti.

Marchall, Hary, Social Work with Old People, Second Edition, 1990.

Marinescu, Gh. Etudes sur le mecanisme histo-biochimique de la vicllesse et du

rageunissement, în „Buletin de la Societe Roumaine, de neurologie, Psihiatrie,
Psychologie et Endocrinologie, XIV nr.4. 1933, p.62, p.88.

87
Miftode, V. (1979-1980). Introducere în metodologia investigaţiei sociologice. Iaşi:
Editura Junimea.

Miftode, V. (1995). Dimensiuni ale asistenţei sociale. Botoşani: Editura Eidos.

Miftode, V. (1995). Teorie şi metodă în asistenţa social. Iaşi: Editura Axis.

Miftode, V. (1999). Fundamentele asistenţei sociale. Bucureşti: Editura Eminescu.

Miftode, V.(1982). Introducere în metoda investigaţiei sociologice. Iaşi: Editura Junimea,

p.160.

National Academy Press, Health în an Older Society, Washington D.C.,1985

Rădulescu, S. M. (2000). Sociologia problemelor sociale ale vârstnicilor. Bcureşti:

Editura Lumina Lex.

Rotariu, T.(1991). Curs de metode şi tehnici de cercetare sociologică, Universitatea Cluj-

Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie.

Runcan, P. L. (2008). Dreptul asistenţei sociale privind vârstnicii şi toxicomanii.

Timişoara: Editura Marineasa.

Runcan, P. L. (2010). Depresia la persoanele vârstnice. Timişoara: Editura Excelsior

Art.

Runcan, P. L., Buzărnescu, Ş. şi Alexiu, T. M. (2010). Lucrare ştinţifică de success în

domeniul socio-uman. Timişoara: Editura Brumar.

Zamfir E. si Zamfir C. (1995). Politici sociale:Romania in context European. Bucuresti:

Editura Alternative.

Zamfir, C.,Vlăsceanu, L. (1993). Dicţionar de sociologie. Bucureşti: Editura Babel.

88
 SITE-OGRAFIE

http://www.tpu.ro/sanatate/cum-se-face-anamneza/

http://www.angelfire.com/ns/southeasternnurse/TheoriesofAgingC3.html

http://www.angelfire.com/ns/southeasternnurse/ TheoriesofAgingC3.html

http://www.mmssf.ro

http://www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2000.1-4.a06.pdf.

http://www.medicinasportiva.ro/medicina%20sportiva/articole/Batranetea%20si
%20activitatea%20fizica.html#Definitia_batranetii_si_clasificarea_ei

http://www.emcb.ro/article.php?story=20070425141537151

http://www.iccv.ro/romana/revista/rcalvit/pdf/cv2000.1-4.a07.pdf.

http://www.sfatulmedicului.ro/Varsta-a-treia/abuzul-asupra-batranilor_1212

http://www.psihoterapia.eu/index.php?option=com_content&task=view
&id=258&Itemid=167

http://www.boli-medicina.com/aparatul-cardiovascular/boli/PATOLOGIA-
PSIHONEUROLOGICA-BM-COM.php

http://revistainternationala.com/index.php?
option=com_content&view=category&layout=blog&id=1&Itemid=6&lang=ro

89
ANEXE

Anexa 1

CHESTIONAR

Menţionez că răspunsurile dumneavoastră vor fi folosite ca şi date, cu caracter

confidenţial!

Varsta:…….............

Sex:……..................

Nivel de şcolarizare (număr de clase, alte şcoli):

..................................................................

Situaţie civilă (căsătorit, necăsătorit, divorţat,

văduv): .........................................................

Ocupaţia din
trecut: ................................................................................................................

Vă rog să răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Cum vi se par serviciile oferite de instituţie?

a. De bună calitate
b. Satisfăcătoare
c. Nesatisfăcătoare
d. Nu pot aprecia
2. Sunteţi multumit(ă) de personalul instituţiei?
a. Foarte mulţumit(ă)
b. Mulţumitor
c. Nemulţumitor
d. Foarte nemulţumit(ă)
3. Prin serviciile oferite de instituţie vă simţiţi respectaţi şi apreciaţi?
a. În mare măsură
b. Aşa şi aşa
c. În mică măsură
d. Deloc

4. Cum va simţiţi în cadrul instituţiei?

a. Foarte bine

90
 b. Bine
c. Rău
d. Foarte rău
5. În ce măsură sunteţi satifăcut(ă) de condiţiile locuinţei, camerei dumneavoastră?
a. Foarte mult
b. Mult
c. Moderat
d. Puţin
e. Foarte puţin
f. Deloc
6. După timpul petrecut deja aici în instituţie, când v-aţi simţit ultima dată neglijat de
personalul de îngrijire?
a. Acum un an
b. Acum o lună
c. Acum o săptămână
d. Acum o zi
e. Niciodată
7. Credeţi că dacă s-ar depune mai mult efort din partea personalului, viaţa
dumneavoastră ar putea devenii mai uşoară?
a. Da
b. În mare parte da
c. Nu
d. Nu ştiu
8. Credeţi că personalului îi este greu să satisfacă nevoile tuturor membrilor instituţiei?
a. Da
b. Nu
c. Nu ştiu
9. Sunteţi mulţumiti de activităţile pe care le desfăşuraţi în cadrul instituţiei?
a. Da
b. Aşa şi aşa
c. Nu
d. Se poate şi mai bine
10. Credeţi că activităţile pe care le desfăşuraţi în cadrul instituţiei sunt folositoare
societăţii?
a. Da
b. Într-o mică măsură
c. Nu
d. Nu pot aprecia
11. Activităţile pe care le defăşuraţi în instituţie vă motivează?
a. Da
b. Într-o mică măsură
c. Nu
d. Nu pot aprecia
12. Prin activităţiile pe care le desfăşuraţi în instituţie vă simţiti utili?
a. Da
b. Într-o mică măsură
c. Nu
d. Nu pot aprecia
13. V-ar plăcea să lucraţi în ateliere speciale pentru vârstnici?

91
 a. Da
b. Nu
c. Nu ştiu
14. În ce măsură sunt satisfăcute nevoile dumneavoastră de către instituţie?
a. În totalitate
b. Într-o măsură acceptabilă
c. Într-o mică măsură
d. Nu sunt satisfăcute
15. Din ce cauză v-aţi internat în cămin?
a. Din motive economice
b. Din cauza copiilor
c. Din cauza singurătăţii
d. Din lipsa spaţiului de locuit
e. Abandon/semiabandon
f. Din cauză de boală
g. Din alte motive
16. Ce condiţii de viaţă aveaţi înainte de a apela la serviciile instituţiei de îngrijire?
a. Bune
b. Satisfăcătoare
c. Nesatisfăcătoare
d. Precare
17. De când sunteţi în instituţie duceţi o viaţă mai bună şi liniştită?
a. Da
b. Într-o oarecare măsură
c. Nu
d. Nu pot aprecia
18. Vă simţeaţi mai bine din punct de vedere medical înainte de a apela la instituţia de
îngrijire?
a. Da
b. Într-o oarecare măsură
c. Nu
d. Nu pot aprecia
19. Primiţi vizite din partea membrilor familiei?
a. Da
b. Câteodată
c. Nu
20. Cât de des primiţi vizite din partea membrilor familiei?
a. Foarte des
b. Des
c. Rar
d. Foarte rar
e. Nu primesc vizite
21. Care din următoarele situaţii caracterizează cel mai bine relaţia dumneavoastră cu
familia?
a. Relaţie foarte bună
b. Relaţie satisfăcătoare
c. Relaţie nesatisfăcătoare
d. Nici un fel de relaţie
22. A fost uşor să vă adaptaţi în instituţie?

92
 a. Da
b. Nu
c. Nu m-am adaptat încă
23. Aţi fost ajutat de către personalul instituţiei pentru a vă adapta mai uşor, mai bine?
a. În mare parte da
b. În mică măsură
c. Nu
24. Membrii personalului vă fac timp să vă asculte problemele, nemulţumirile?
a. Da
b. Nu
c. Câteodată
25. Consideraţi că aveţi persoane din cadrul personalului din instituţie cu care puteţi
discuta orice problemă pe care o aveţi?
a. Da
b. În mare parte da
c. Nu
d. Nu ştiu
26. Personalul instituţiei organizează activităţi la care puteţi participa?
a. Da
b. Nu
c. Câteodată
27. Când v-aţ implicat ultima dată într-o activitate comună cu ceilalţi beneficiari?
a. Acum un an
b. Acum o lună
c. Acum o săptămână
d. Acum o zi
e. Niciodată
28. Ce vă place să faceţi cel mai mult într-o zi deosebită cu ceilalţi beneficiari ai
instituţiei?
a. Ieşiţi să mâncaţi ceva
b. Ieşiţi la o prăjitură
c. Mergeţi la cinematograf
d. Mergeţi la teatru
e. Vizionaţi o emisiune interesantă
f. Mergeţi la slujbe religioase
g. Nu-mi mai place nimic
29. Dacă se organizează un spectacol în cadrul instituţiei, participaţi la eveniment?
a. Da
b. Nu
c. Câteodată
30. Dacă se organizează un spectacol, vă place să colaboraţi cu ceilalţi beneficiari în
organizarea acestuia?
a. Da
b. În mare parte da
c. Nu ştiu
d. Nu
31. Aveţi activităţi ocupaţionale în cadrul instituţiei?
a. Da
b. Nu

93
32. S-a întâmplat să vă oferiţi singur ajutorul pentru activităţi în gospodărie ?
a. Da
b. În mare parte da
c. Nu ştiu
d. Nu

Vă mulţumesc pentru răspunsurile dumneavoastră şi pentru timpul acordat!

Anexa 2

PREZENTAREA REZULTATELOR DIN CHESTIONAR

DATE STATISTICE

Sex

Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent

Valid Feminin 27 54,0 54,0 54,0

Masculin 23 46,0 46,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

94
54% din persoanele chestionate sunt de sex feminin şi 46% sunt de sex masculin.

Situaţie civilă

Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent

Valid Căsătorit 3 6,0 6,0 6,0

Necăsătorit 9 18,0 18,0 24,0

Divorţat 3 6,0 6,0 30,0

Văduv 35 70,0 70,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

95
Situaţia civilă a persoanelor chestionate: 6% căsătorit, 18% necăsătorit, 6% divorţat, 70% văduv.

Vârsta

Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent

Valid Mai puţin de 65 6 12,0 12,0 12,0

Între 65-75 12 24,0 24,0 36,0

Între 75-85 27 54,0 54,0 90,0

Peste 85 5 10,0 10,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

96
Din persoanele chestionate 12% au vârste sub 65 de ani, 24% au vârste cuprinse între 65-75 ani,
54% au vârste cuprinse între 75-85 de ani şi 10% au vârste peste 85 de ani.

Cum vi se par serviciile oferite de instituţie?

Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent

Valid De bună calitate 37 74,0 74,0 74,0

Satisfăcătoare 13 26,0 26,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

97
Din persoanele chestionate 74% spun că serviciile oferite de instituţie sunt de bună calitate, iar
26% le consideră satisfăcătoare.

Sunteţi mulţumit(ă) de personalul instituţiei?

Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent

Valid Foarte mulţumit(ă) 42 84,0 84,0 84,0

Mulţumit 8 16,0 16,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

98
84% este foarte mulţumit şi 16% este mulţumit de personalul instituţiei.

Prin serviciile oferite de instituţie vă simţiţi respectaţi şi apreciaţi?

Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent

Valid În mare măsură 39 78,0 78,0 78,0

Aşa şi aşa 11 22,0 22,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

99
Prin serviciile oferite de instituţie 78% se simt în mare măsură şi 22% aşa şi aşa respectaţi şi
apreciaţi.

Cum vă simţiţi în cadrul instituţiei?

Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent

Valid Foarte bine 21 42,0 42,0 42,0

Bine 29 58,0 58,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

100
42% din persoanele chestionate se simt foarte bine şi 58% se simt bine în cadrul instituţiei.

În ce măsură sunteţi satisfăcut(ă) de condiţiile locuinţei, camerei dumneavoastră?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Foarte mult 18 36,0 36,0 36,0

Mult 9 18,0 18,0 54,0

Moderat 23 46,0 46,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

101
36% sunt foarte mult, 18% mult şi 46% moderat satisfăcuţi de condiţiile locuinţei, camerei lor.

După timpul petrecut deja aici în instituţie, când v-aţi simţit ultima dată neglijat de personalul de
îngrijire?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Niciodată 50 100,0 100,0 100,0

102
Persoanele chestionate au răspuns în proporţie de 100% că nu s-au simţit niciodată neglijaţi de
personalul de îngrijire.

103
 Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 2 4,0 4,0 4,0

În mare parte da 1 2,0 2,0 6,0

Nu 36 72,0 72,0 78,0

Nu ştiu 11 22,0 22,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

Răspunsurile la întrebarea “ Credeţi că dacă s-ar depune mai mult effort din partea personalului,
viaţa dumneavoastră ar putea devenii mai uşoară” sunt următoarele: 4% da, 2% în mare parte da,
72% nu, 22% nu ştiu.

104
 Credeţi că personalului îi este greu să satisfacă nevoile tuturor membrilor instituţiei?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 35 70,0 70,0 70,0

Nu 7 14,0 14,0 84,0

Nu ştiu 8 16,0 16,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

70% din persoanele chestionate cred că personalului îi este greu să satisfacă nevoile tuturor
membrilor instituţiei, 14% nu cred acest lucru, iar 16% din ei nu ştiu.

105
 Sunteţi mulţumiţi de activităţile pe care le desfăşuraţi în cadrul instituţiei?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 37 74,0 74,0 74,0

Aşa şi aşa 11 22,0 22,0 96,0

Nu 1 2,0 2,0 98,0

Se poate şi mai bine 1 2,0 2,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

74% din persoanele chestionate sunt mulţumiţi de activităţile pe care le desfăşoară în cadrul
instituţiei, 22% aşa şi aşa, 2% nu sunt mulţumiţi, şi 2% spun că se poate şi mai bine.

106
 Credeţi că activităţile pe care le desfăşuraţi în cadrul instituţiei sunt folositoare societăţii?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 15 30,0 30,0 30,0

Într-o mică măsură 11 22,0 22,0 52,0

Nu 4 8,0 8,0 60,0

Nu pot aprecia 20 40,0 40,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

30% din persoanele chestionate cred că activităţile pe care le desfăşoară în cadrul instituţiei sunt
folositoare societăţii, 22% cred că într-o mică măsură, 8% nu cred acest lucru, iar 40% nu pot
aprecia.

107
 Activităţile pe care le desfăşuraţi în instituţie vă motivează?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 15 30,0 30,0 30,0

Într-o mică măsură 11 22,0 22,0 52,0

Nu 9 18,0 18,0 70,0

Nu pot aprecia 15 30,0 30,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

30% spun că activităţile pe care le desfăşoară în intituţie sunt motivante, 22% spun că într-o mică
măsură, 18% consideră că nu sunt motivaţi, 30% nu pot aprecia.

108
 Prin activităţile pe care le desfăşuraţi în instituţie vă simţiţi utili?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 17 34,0 34,0 34,0

Într-o mică măsură 14 28,0 28,0 62,0

Nu 13 26,0 26,0 88,0

Nu pot aprecia 6 12,0 12,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

Răspunsurile în procente la întrebarea “ Prin activităţile pe care le desfăşuraţi în instituţie vă

simţiţi utili?” sunt următoarele: 34% da, 28% într-o mică măsură, 26% nu, 12% nu pot aprecia.

109
 V-ar plăcea să lucraţi în ateliere speciale pentru vârstnici?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 24 48,0 48,0 48,0

Nu 21 42,0 42,0 90,0

Nu ştiu 5 10,0 10,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

48% din persoanele chestionate au spus că ar lucra în ateliere speciale pentru vârstnici, 42% nu ar
dori acest lucru, iar 10% nu ştiu.

110
 În ce măsură sunt satisfăcute nevoile dumneavoastră de către instituţie?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid În totalitate 27 54,0 54,0 54,0

Într-o măsură acceptabilă 23 46,0 46,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

54% din vârstnicii chestionaţi au spus că nevoile lor sunt satisfăcute în totalitate de către instituţie
şi 46% consideră că sunt satisfăcute într-o măsură acceptabilă.

111
 Din ce cauză v-aţi internat în cămin?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Din motive economice 2 4,0 4,0 4,0

Din cauza copiilor 1 2,0 2,0 6,0

Din cauza singurătăţii 24 48,0 48,0 54,0

Abandon/semiabandon 4 8,0 8,0 62,0

Din cauză de boală 19 38,0 38,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

Răspunsurile în procente la întrebarea „ Din ce cauză v-aţi internat în cămin?” sunt următoarele:
4% din motive economice, 2% din cauza copiilor, 48% din cauza singurătăţii, 8%
abandon/semiabandon, 38% din cauză de boală.

112
 Ce condiţii de viaţă aveaţi înainte de a apela la serviciile instituţiei de îngrijire?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Bune 34 68,0 68,0 68,0

Satisfăcătoare 13 26,0 26,0 94,0

Nesatisfăcătoare 2 4,0 4,0 98,0

Precare 1 2,0 2,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

68% din persoanele chestionate spun că au avut bune condiţii de viaţă înainte de a apela la
serviciile instituţiei de îngrijire, 26% au avut condiţii satisfăcătoare, 4% condiţii nesatisfăcătoare,
iar 2% au avut condiţii precare.

113
 De când sunteţi în instituţie duceţi o viaţă mai bună şi liniştită?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 28 56,0 56,0 56,0

Într-o oarecare măsură 17 34,0 34,0 90,0

Nu 3 6,0 6,0 96,0

Nu pot aprecia 2 4,0 4,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

56% din persoanele chestionate spun că duc o viaţă mai bună şi liniştită de când sunt în instituţie,
34% într-o oarecare măsură, 6% spun că nu duc o viaţă mai bună, iar 4% nu pot aprecia.

114
 Vă simţeaţi mai bine din punct de vedere medical înainte de a apela la instituţia de îngrijire?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 9 18,0 18,0 18,0

Într-o oarecare măsură 4 8,0 8,0 26,0

Nu 34 68,0 68,0 94,0

Nu pot aprecia 3 6,0 6,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

18% din vârstnicii chestionaţi s-au simţit mai bine din punct de vedere medical înainte de a apela
la instituţia de îngrijire, 8% într-o oarecare măsură, 68% nu s-au simţit mai bine, iar 6% nu pot
aprecia.

115
 Primiţi vizite din partea membrilor familiei?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 29 58,0 58,0 58,0

Câteodată 12 24,0 24,0 82,0

Nu 9 18,0 18,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

58% din persoanela chestionate primesc vizite din partea membrilor familiei, 24% câteodată şi
18% nu primesc vizite.

116
 Cât de des primiţi vizite din partea membrilor familiei?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Foarte des 7 14,0 14,0 14,0

Des 16 32,0 32,0 46,0

Rar 11 22,0 22,0 68,0

Foarte rar 7 14,0 14,0 82,0

Nu primesc vizite 9 18,0 18,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

Răspunsurile în procente la întrebarea „Cât de des primiţi vizite din partea membrilor familiei?”
sunt următoarele: 14% foarte des, 32% des, 22% rar, 14% foarte rar, 18% nu primesc vizite.

117
 Care din următoarele situaţii caracterizează cel mai bine relaţia dumneavoastră cu familia?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Relaţie foarte bună 20 40,0 40,0 40,0

Relaţie satisfăcătoare 17 34,0 34,0 74,0

Relaţie nesatisfăcătoare 5 10,0 10,0 84,0

Nici un fel de relaţie 8 16,0 16,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

Răspunsurile în procente la întrebarea “Care din următoarele situaţii caracterizează cel mai bine
relaţia dumneavoastră cu familia?” sunt următoarele: 40% relaţie foarte bună, 34% relaţie
satisfăcătoare, 10% relaţie nesatisfăcătoare, 16% nici un fel de relaţie.

118
 A fost uşor să vă adaptaţi în instituţie?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 29 58,0 58,0 58,0

Nu 21 42,0 42,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

58% din persoanele chestionate spun a fost uşor să se adapteze în instituţie şi 42% au spus că
adaptarea nu a fost uşor.

119
 Aţi fost ajutat de către personalul instituţiei pentru a vă adapta mai uşor, mai bine?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid În mare parte da 47 94,0 94,0 94,0

În mică măsură 3 6,0 6,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

94% din vârstnicii chestionaţi au fost ajutaţi în mare parte de către personalul instituţiei pentru a
se adapta mai uşor şi 6% spun că au fost ajutaţi în mică măsură.

120
 Membrii personalului vă fac timp să vă asculte problemele, nemulţumirile?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 46 92,0 92,0 92,0

Nu 2 4,0 4,0 96,0

Câteodată 2 4,0 4,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

92% din persoanele chestionate spun că membrii personalului fac timp pentru a le asculta
problemele, nemulţumirile, 4% spun că nu le fac timp şi 4% spun că câteodată.

121
 Consideraţi că aveţi persoane din cadrul personalului din instituţie cu care puteţi discuta orice
problemă pe care o aveţi?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 44 88,0 88,0 88,0

În mare parte da 5 10,0 10,0 98,0

Nu 1 2,0 2,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

88% consideră că au persoane din cadrul personalului din instituţie cu care pot discuta orice
problemă, 10% consideră că în mare parte au şi 2% consideră că nu au.

122
 Personalul instituţiei organizează activităţi la care puteţi participa?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 32 64,0 64,0 64,0

Nu 13 26,0 26,0 90,0

Câteodată 5 10,0 10,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

64% din persoanele chestionate spun că personalul instituţiei organizează activităţi la care pot
participa, 10% spun că numai câteodată şi 26% spun că nu se organiteză activităţi.

123
 Când v-aţi implicat ultima dată într-o activitate comună cu ceilalţi beneficiari?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Acum un an 11 22,0 22,0 22,0

Acum o lună 6 12,0 12,0 34,0

Acum o săptămână 15 30,0 30,0 64,0

Acum o zi 4 8,0 8,0 72,0

Niciodată 14 28,0 28,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

Răspunsurile în procente pentru întrebarea “Când v-aţi implicat ultima dată într-o activitate
comună cu ceilalţi beneficiari?” sunt următoarele: 22% Acum un an, 12% acum o lună, 30%
acum o săptămâmă, 8% acum o zi, 28% niciodată.

124
 Ce vă place să faceţi cel mai mult într-o zi deosebită cu ceilalţi beneficiari ai instituţiei?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Ieşiţi să mâncaţi ceva 4 8,0 8,0 8,0

Ieşiţi la o prăjitură 6 12,0 12,0 20,0

Vizionaţi o emisiune 29 58,0 58,0 78,0

interesantă

Mergeţi la slujbe religioase 11 22,0 22,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

Răspunsurile în procente pentru întrebarea “Ce vă place să faceţi cel mai mult într-o zi deosebită
cu ceilalţi beneficiari ai instituţiei?” sunt următoarele: 8% ieşiţi să mâncaţi ceva, 12% ieşiţi la o
prăjitură, 58% vizionaţi o emisiune interesantă, 22% mergeţi la slujbe religioase

125
 Dacă se organizează un spectacol în cadrul instituţiei, participaţi al eveniment?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 48 96,0 96,0 96,0

Nu 1 2,0 2,0 98,0

Câteodată 1 2,0 2,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

96% din persoanele chestionate participă la spectacolele organizate de instituţie, 2% câteodată şi

2% niciodată.

126
 Dacă se organizează un spectacol, vă place să colaboraţi cu ceilalţi beneficiari în organizarea
acestuia?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 19 38,0 38,0 38,0

În mare parte da 7 14,0 14,0 52,0

Nu ştiu 9 18,0 18,0 70,0

Nu 15 30,0 30,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

Răspunsurile în procente pentru întrebarea “Dacă se organizează un spectacol, vă place să

colaboraţi cu ceilalţi beneficiari în organizarea acestuia?” sunt următoarele: 38% da, 14% în mare
parte da, 18% nu ştiu şi 30% nu.

127
 Aveţi activităţi ocupaţionale în cadrul instituţiei?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 14 28,0 28,0 28,0

Nu 36 72,0 72,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

28% din persoanele chestionate spun că au activităţi ocupaţionale în cadrul instituţiei şi 72% spun
că nu au astfel de activităţi.

128
 S-a întâmplat să vă oferiţi singur ajutorul pentru activităţi în gospodărie?

Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent

Valid Da 29 58,0 58,0 58,0

În mare parte da 3 6,0 6,0 64,0

Nu ştiu 1 2,0 2,0 66,0

Nu 17 34,0 34,0 100,0

Total 50 100,0 100,0

Răspunsurile în procente pentru întrebarea “S-a întâmplat să vă oferiţi singur ajutorul pentru
activităţi în gospodărie?” sunt următoarele: 58% da, 6% în mare parte da, 2% nu ştiu, 34% nu.

129
 Anexa 3

FORME DE INTERVENŢIE ÎN CADRUL BĂTRÂNILOR SPITALIZAŢII

Necesităţile de spitalizare a bătrânilor cresc, amploarea tulburările de spitalizare şi

gravitatea unora dintre acestea, care influenţează direct maladitatea şi mortalitatea, impun
considerarea unor forme de prevenire şi intervenţie în ceea ce priveşte sindromul de spitalizare
care afectează eforturile de ordin social şi medical pentru stimularea longevităţii. Un astfel de
program de prevenire şi intervenţie ar presupune aportul deosebit al asistentului social din
teritoriul respectiv, care :

 întocmeşte ancheta sociala şi dosarul de internare în spital;

 ia legătura cu medicul şi cadru medical al circumscripţiei teritoriale în evidenta cărora
figurează bătrânul respectiv;
 face vizite la domiciliul bolnavilor care au deja dosarele repetizate unei unităţi;
 explică bătrânului (în cadrul vizitelor la domiciliu) care este scopul şi utilitatea internării,
combătând anxietatea acestuia;
 prezintă cadrul în care va fi internat (local, dotare, personal);
 asigura şi urmăreşte organizarea primirii cu atenţie a bolnavului de către , medic şi
personalul auxiliar, examinarea lui din prima zi, preluarea de probe pentru analize,
psihoterapie susţinută;
 se asigură de repartizarea în rezerve a bolnavilor, în raport cu nivelul lor de pregătire
socio-culturală şi cu gravitatea afecţiunilor;
 solicita membrilor familiei de a vizita cu o frecvenţă mai mare bolnavul (nu numai în
zilele de vizita reglementate) în perioada adaptării bolnavului;
 poate urmării, asista şi completa programelor de terapie ocupaţionala prin care se va
urmării: recuperarea motricitatii, redobândirea autonomiei şi integrarea psihosociala.

Anexa 4

130
ŢĂRI CU PESTE 2000000 DE BĂTRÂNI (65 ANI ŞI PESTE, ÎN MII)

În 1985 ŢARA POPULAŢIA VIZATĂ

CHINA 52889
INDIA 32689
U.S.A. 28609
JAPONIA 12125
GERMANIA (R.F.) 8812
MAREA BRITANIE 8466
ITALIA 7443
FRANŢA 6748
INDONEZIA 5901
SPANIA 4274
POLONIA 3484
PAKISTAN 2818
CANADA 2651
VIETNAM 2393
ROMÂNIA 2155
TURCIA 2093

În 2025 (estimare)

ŢARA POPULAŢIA VIZATĂ

CHINA 178150
INDIA 118968
U.S.A. 58771
JAPONIA 26842
INDONEZIA 23663
GERMANIA 15175
FRANŢA 11273
ITALIA 11221
PAKISTAN 10614
MAREA BRITANIE 10437
POLONIA 7736
VIETNAM 7725
TURCIA 7724
SPANIA 7217
CANADA 6240

131
 ROMÂNIA 4252
Cockerman, William C. This Aging Society, New Jersey, Prentice Hall, Englewood Cliffs,
1991 pag.34.

132