Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga

I.Introducere
Opera lul L.B prezinta o lume strabatuta de fiorul metafizic, o imagine esentializata a lumii
-Volume: “Poemele luminii”, “Pasii profetului”, “In marea trecere”, “Lauda somnului”, “La
cumpana apelor”, “La curtile dorului”, “Nebanuitele trepte”, “Poezii.
-Vol “Poemele luminii” se re,arca prin originalitate, reprezinta intalnirea lui B cu expresionismul
(esentializare a lumii, a existentei, a pasiunilor umane pana la elementar, sufletul devenind o
stihie), este un poet dionisiac.
-Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” deschide vol “Poemele luminii”(1919), este o
arta poetica ( autorul isi exprima conceptia asupra poeziei/ artei si asupra menirii poetului/
artistului in lume ).
II.Titlul
-eul liric este pus in legatura cu “corola de minuni”, metafora a lumii vazuta ca o cununa de
mistere
-atitudinea eului liric este exprimata la negativ “nu strivesc”, sugerand contemplatia
-B disociaza intre cunoasterea paradisiacal si cea luciferica (cele 2 tipuri de cunoastere)
-c. paradisiaca- cauta elucidarea , distrugerea misterului, c. luciferica – potentarea lui
-B. subimparte c. luciferica in pluscunoasterea – care urmareste o atenuare a misterului si apartine
filozofului, zero-cunoasterea care urmareste permanetizarea lui si apartine teologului si
minuscunoasterea care sporeste misterul si apartine poetului, artistului.
-acest tip de cunoastere-luciferica, minuscunoasterea , este tipul de cunoastere pt care opteaza eul
lyric deoarece “nu ucide” misterul lumii, ci cauta sa-l sporeasca. Prin apropierea de mister poetul il
amlifica, il potenteaza pastrand nealterata, neatinsa perfectiunea creatiei Marelui Aninim
(Divinitatea)
-perfectiunea lumii este sugerata de cuvantul”corola” trimitand la cerc (smbol al perfectiunii)
-“lumea” sugereaza atat lumea materiala cat si lumea spirituala
III.Tema, motive
-cunoasterea poetica mediate de iubire, se adauga antinomia cunoastere poetica/ cunoastere
rationala
-motivul luminii, al lunii ( cu o alta functie fata de romantism ), misterul
IV.Structura si compozitie
-2 planuri –al eului lyric si al celorlalti
-cele doua planuri se afla in opozitia prin modalitate de cunoastere poetica , luciferica ( a eului
lyric) si cunoasterea rationala, paradisiacal ( a celorlalti)
-simeria este realizata prin versul cu valoare de laitmotiv “in flori, in ochi,pe buze ori morminte”
reluat prin si enumerativ “Si flori, si ochi si buze si morminte”, precum si prin elemental de
recurenta misterul prezent in text prin metafore sufestive sfant mister, nepartruns ascuns, adancimi
de intuneric etc.
V.Comentare
-cei doi poli ai poeziei sunt “eu” si ‘altii”
-“eu” se refera la poet si totodata la toti creatorii de arta
-titlul este reluat in primul vers sugerand natura emblematica, testamentara a poeziei
-eul liric cauta potentarea misterului “nu strivesc”, “nu ucid”, “sporesc”, “imbogatesc”, “iubesc”
-iubirea la Blaga nu are doar functie sentimentala, ci devine cale de conoastere
-iubirea se opune mintii – “sin u ucid cu mintea tainele ce la intalnesc”, deci ratiunii
conceptualizarii. Pentru poet exista in spatele lucrurilor ceva ce nu poate fi cunoscut decat prin
spirit. Prin iubire lumea ii este revelata fara a fi conceptualizata, materializata. Apropiindu-se de
tainele lumii poetul nu le ucide, ci le potenteaza.
-motivul luminii –contemplarea lumii se face prin “lumina” (“lumina mea”-posibilitatile poetului
de cunoastere). Lumina este primul element cu ajutorul careia eul liric isi realizeaza rolul de
creator – sporeste misterul (“eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”)
-“corolla de minuni” este alcatuita din “flori”, “ochi”, “buze”, “mormonte”. Florile trimit la regnul
vegetal semnificand fragilitatea, prospetimea lumii, frumusetea ei, ochii si buzele reprezinta regnul
uman – ochii trimit la cunoastere, deschiderea catre lume, buzele (receptoare ale senzualitatii)
sugereaza afectivitatea,dar si logosul, mormintele trimit la regnul mineral, dar si la spirit, la moarte
si la absolut.
--poetul foloseste o comparatie dezvoltata asociind lumina sa cu aceea a lunii. Luna creeaza intr-un
peisaj nocturn umbre, zone semiobscure, determinand sporirea misterului noptii “Si-ntocmai cum
cu razela ei albe luma? Nu kicsoreaza, ci termuratoare/ mareste si mai tare taina noptii”.
In acelasi mod si eul liric isi foloseste lumina (posibilitatile lui de cunoastere)pentru a spori tainele
lumii “asa imbogatesc si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister/ si tot ce-i ne-nteles / se
schimba-n ne-ntelesuri si mai mari.
-misterul exprimat prin metafore revelatorii ca “nepatrus ascuns”, “adancimi de intuneric”, “ne-
nteles”, sugerand ca aceste taine nu pot sin u trebuie descifrate de om. Misterul devine actul prin
care spiritual participa la esentele lumii intr-un gest liturgic (“sfant mister”) – flori, ochi, buze,
morminte
-planul al doilea “altii” se opune categoric primului – poetului, creatorului i se opun cei acre su ca
instrument de cunoastere mintea: “Lumina altora “ nu mai este lumina creatoare a eului lyric, ci
lumina care cauta elucidarea misterului si deci uciderea lui. Ei, “altii”, ucid tainele lumii, sugruma
vraja” prin conceptualizare, prim materializare.
-astfel rezulta 2 tipuri de cunoastere retionala, rece ce distruge misterul , a omului comun ,
cunoasterea paradisiaca si “cunoasterea mistica”(G. Calinescu) prin care poetul potenteaza
misterele lumii, cunoasterea luciferica. Se poate ca numele sa-I fie legat de Lucifer care inseamna
“purtatorul de lumina”
VI.Particularitati artistice
Nivel fonetic
-pauzele afective-potenteaza misterul
-fonemele m,l,r,I,o,a se regasesc in sintagme ce desemneaza misterul creand senzatia unei
muzocalitati ce exprima taina ex:”corola de minuni”
Nivel morfosintactic
-lirismul subiectiv – vb si pronume la pers I sg “eu”, “nu strivesc”, “nu ucid”, “mea” etc
-vb la prezent – eternizare (prezentul etern, timp etern al absolutului)
-substantive abstracte create prin negatie pt a exprima misterul, taina lumii “nepatruns”, “ne-
nteles”
-conjunctia adversative “dar” – opozitia, antinomia “eu-altii”
Nivel lexico-semantic
-izotopia misterului corola de minuni, tainele, nepatruns ascuns, adancimi de intuneric,sfant
mister,ne-nteles, ne-ntelesuri
-izotopia luminii:lumina altora, lumina mea, luna, razele, albe etc
Nivel stilistic
-simbolurile ex “lumina”=cunoastere, “flori, ochi, buze, morminte” – diferite regnuri, viata si
moartea, ratiunea si senzualitatea etc
-metafore –misterul “nepatruns ascuns”, “adancimi de intuneric” (metafore revelatorii in termenii
lui Blaga)
-epitete metaforice “razele ei albe”, “intuneceta zare”, “sfant mister”
-comparatia ampla “Si-ntocmai cum cu razele ie albe luna/nu micsoreaza, ci
tremuratoare/marestesi mai tare taina noptii, /asa imbogatesc si eu intunecata zare/cu largi fiori de
sfant mister/si tot ce-i ne-nteles se schimba-n ne-nentelesuri si mai mari”
-personificarea “luna…tremuratoare”
-enumeratia “si flori, is ochi, si buze, si morminte” (prin si enumerativ)
Prozodie
-moderna, vers liber, ritm interior, masura neregulata
-foloseste ingambamentul sau enjambamentu (continuarea unei idei dintr-un vers in versul
urmator) “dare u/eu cu lumina mea sporesc a lumii taina”
VII.Poezie moderna
-intelectualizarea poeziei
-evolutia de la epic la liric (liricizare)
-incifrarea sensurilor(metaforizare)
-renuntarea la prozodia clasica
-tema-moderna (tratare moderna a temei creatiei)
-idei comune cu filozofia blagiana-tipurile de cunoastere

Trasaturi ale liricii (expresioniste):

- ascensiunea catre lumina
- nasterea fiintei, a poetului se face sub semnul luminii, care devine o metafora
cosmogonica
- lumina este aspiratia spre absolut; lumea se naste din lumina; poezia se naste din
lumina
- lumina este, in sens expresionist, o forta primara uriasa care pune in miscare lumile
din haos, din care se desprind infinitele lor forme: “corola de minuni a lumii”;
- lumina este o forta primordiala, este insasi cunoasterea;
- poetul instituie o lume a realului printr-o negatie, aceasta fiind o atitudine nihilista
ce se subsuineaza unei viziuni filozofice, acea a lui Nietzsche;
- poetul expresionist este dublat de filozof, care-l determina pe primul sa dea o
coreatatie metafizica subiectului real: “nu ucid cu minnea…”;
- prin sporirea misterului are loc actul poetic;
- nasterea poeziei sta sub semnul cunoasterii apofatice, negative;
- L. Blaga vede “in misterul lumii un inteles”; lumea cunoscuta in detaliu devine
banala;
- teoria minus-cunoasterii (a cunoasterii prin negatie) propune o cunoastere mai
adanca, ce exclude clasificarea, numerotarea cu cifre etc.;
- valoarea cunoasterii vine chiar din prolefarea misterelor;
- expresionistii spun ca la originea lumii sta miscarea, trasatura ilustrata si in arta
poetica a lui L. Blaga: “nu strivesc”, “nu ucid”, “sporesc”, “imbogatesc” etc.
- capacitatea de plasticizare a ideilor;
- cultivarea metaforelor revelatorii;
- cultiva versul liber, cu metrica variabila si un ritm interior, determinat de fluxul
ideeilor poetului