Tema 1.a.

NATURA CONTRADICTORIE A PSIHICULUI

Natura contradictorie a psihicului uman, care îi conferă un înalt grad de

complexitate, ridică serioase probleme în faţa demersului de definire a lui.
Complexitatea psihicului este relevată de o serie de perechi de polarităţi sub care
apare: obiectiv şi subiectiv, material şi ideal, proces şi produs, latent şi manifest,
determinat şi determinant, cu desfăşurări normale şi cu desfăşurări neobişnuite, este dat
dar și liber, foarte dificil de delimitat între ele.
a. Obiectiv și subiectiv
Psihicul „este obiectiv din punct de vedere ontologic, deci existenţial”, „este
obiectiv prin conţinutul lui preluat din afară, din realitatea înconjurătoare” (Zlate, 2015,
p.198)
Ne imaginăm două persoane care merg într-o excursie şi vizitează un obiectiv
turistic din nordul Moldovei şi anume Mănăstirea Voroneţ. Cele două persoane se află în
aceeaşi situaţie şi în acelaşi mediu. Timpul şi spaţiul au aceleaşi coordonate pentru
fiecare dintre ele. Pot fi amândouă interesate și în același timp atente la ceea ce văd, şi
la ceea ce explică ghidul sau, una se poate gândi la problemele pe care le are de
rezolvat la serviciu, după terminarea excursiei, la o problemă de familie rămasă
nefinalizată înainte de plecare sau la multe altele.
Putem spune că, în ambele cazuri, în mintea celor două persoane, au loc procese
de prelucrare a unor informaţii: fie legate de vizita la obiectivul turistic, fie legate de
problemele personale, independent una de cealaltă. Ce se petrece în mintea uneia, nu
are nici o legătură cu ce se petrece în mintea celeilalte.
Psihicul „este subiectiv din punct de vedere gnoseologic, deci din perspectiva
cunoaşterii”, „este subiectiv prin forma ideală cu ajutorul căreia obiectivul este
transformat în subiectiv”. (Zlate, 2015, p.198)
Referitor la exemplul anterior, una dintre persoanele aflate în excursie, are
cunoştinţe de istorie, şi poate fi o persoană interesată de istoria complexului monahal
medieval şi alte amănunte de acest gen, în timp ce, cealaltă persoană, este indiferentă
la amănuntele istorice şi pare interesată doar de stilul arhitectonic, de picturile interioare
şi exterioare, renumite prin albastrul de „voroneţ”.
În aceeaşi situaţie şi primind aceleaşi informaţii, două persoane vor percepe diferit
obiectivul turistic, vor procesa diferit informaâiile şi îşi vor face impresii diferite, „fiecare

1
individ împlicîndu-se în cunoaştere prin însuşirile şi particularităţile ce-i sunt proprii,
specifice” (Zlate, 2015, p.198)
„Psihicul se împregnează de tot ceea ce este propriu, specific subiectului,
reprezentativ pentru el”. (Zlate, 2009, p.67)
b. Material și ideal
Psihicul „este material prin originea lui, în sensul că apare, se naşte din materie şi
evoluează odată cu ea, având la bază activitatea materială a creierului” (Zlate, 2015,
p.198)
Există o relaţie de identitate între psihic şi creier, psihicul fiind aspectul formal al
proceselor creierului. Procesele fiziologice care se produc în creier au influenţă asupra
activităţii psihicului iar tulburările proceselor psihice sunt cauzate de anumite leziuni ale
creierului. Alcoolul şi subsatnţele halucinogene au influenţă asupra sistemului nervos,
care se manifestă prin tulburări ale imaginilor perceptive sau ale motricităţii. Putem
spune că psihicul are la bază activitatea materială a creierului.
Psihicul „este ideal, spiritual prin natura lui, fiind suturat de un conţinut de imagini,
idei dobândite în procesul cunoaşterii (individuale sau sociale) organizate” (Zlate, 2015,
p.198)
Orice concept, imagine sau idee există în psihicul nostru ca urmare a unei
experienţe proprii.
Un cuvânt dintr-o altă limbă, spre exemplu din limba ebraică, limba oficială a
Israelului, ţară islamică, nu înseamnă nimic pentru noi sau ne poate atrage doar prin
sonoritate. Dacă cineva ne spune că acest cuvânt înseamnă „mamă”, atunci se vor
activa sentimente de afecţiune, de melancolie, de respect şi amintiri frumoase legate de
propria noastră mamă.
Trăirile noastre sunt mult diferite de trăirile unui musulman, experienţele fiecăruia
legate de familie fiind influenţate de culture și mentalități diferite. In comunităţie islamice
se foloseşte expresia „raiul este la picioarele mamei”.
Prin idealitatea sa, psihicul ca „fenomen” impalpabil, imponderabil, inefabil, se
opune lumii materiale, dar, totodată o dezvăluie”. (Zlate, 2009 p.67)
c. Psihicul are calitatea de proces căt şi de produs.
In timpul existenţei noastre, din copilărie până la maturitate, acumulăm noi
informaţii, primite din mediul familial, din mediul școlar sau social, adăugând permanent
câte ceva în bagajul nostru informațional, fapt care produce reorganizarea cunoştinţelor
acumulate anterior.

2
 „ ...desfăşurarea procesuală vizează curgerea în timp (serială, fizică) a
fenomenului psihic, succesiunea transformărilor produse în subiectul purtător al
psihicului”.
Produsul este rezultatul obţinut în urma interacţiunii dintre subiect şi obiect, „reprezintă
un concentrat, un condensat al caracteristicilor cantitative şi calitative ale efectului final”.
(Zlate, 2015, p.198)
Etapele unui proces psihic duc la rezolvarea unei probleme iar produsul este
soluţia problemei. Când avem de rezolvat o problemă existenţială, facem apel la rutine
mentale sau modalităţi obişnuite de abordare. O experienţă cât mai vastă şi cât mai
variată ne permite să folosim obiecte concrete sau abstracte, pentru a rezolva o
problemă cât mai inventiv şi creativ.
d. Stare latentă (ascunsă) şi în stare manifestă (exteriorizată)
„Complexitatea provine nu din existenţa celor două ipostaze ale psihicului, cât din
faptul că nu întotdeauna starea latentă (virtuală) coincide cu starea manifestă (reală)”.
(Zlate, 2015, p.198)
Un exemplu din viaţa reală ar fi primirea unu telefon prin care soacra îşi anunţă
vizita şi în acelaţi timp intenţia de a sta ceva vreme la noi. Din politeţe faţă de ea şi
pentru că am fost educaţi să ne respectăm familia partenerului de viaţă, vom afişa o
stare de bucurie, de ospitalitate dar, în realitate nu simţim decât nemulţumire, deranj şi
disconfort. Pentru că una gândim şi alta spunem, în evaluările psihologice, aceste situaţii
creează mari probleme în interpretarea comportamentului.
d. Manifestări normale şi manifestări patologice (vise, halucinaţii, evocări
spontane).
Este imposibil de trasat o linie între normal şi patologic, luând în considerare
faptul că „pe un fond normal putem întâlni manifestări mai ciudate ... la fel cum şi pe un
fond patologic întâlnim suficiente momente de normalitate şi luciditate”. Nu putem spune
în primul caz că persoana este psihiopată dar nici în a doua situaţie, că persoana ar fi
normală.
e. Determinat şi determinant.
Psihicul este cauzat de factori şi condiţii naturale şi sociale astfel încât o persoana
aflata în interiorul unui grup îşi poate schimba starea în funcţie de ceea vede în jurul său.
În cadrul unei şedinţe de serviciu, poate fi politicoasă, poate ridica o problemă în mod
civilizat, dacă şi colegii fac la fel, sau poate vorbi peste altcineva, poate ridica tonul, dacă
vede aşa ceva în jur. La polul opus constatăm că în cadrul unei interacţiuni de grup un
temperament agresiv declanşează sau amplifică agresivitatea celorlalţi şi determină
situaţii conflictuale.

3
 f. Psihicul este dat, dar şi liber
Odată cu trecerea timpului, deprinderile noastre capătă un caracter „rigid,
constrângător”. Nu-i putem cere unei persoane trecute de o anumită vârstă, care a avut
o viaţă profesională şi de familie echilibrată, ponderată, să devină un angajat problemă şi
să înceapă o viaţă de familie dezordonată. Pe de altă parte prin psihic ne manifestăm
forţa inteligenţei, a experienţei şi a voinţei, viaţa noastră fiind condusă de psihic.
„La toate aceste ipostaze sub care apare psihicul, se adaugă încă un element ce-i
subliniază și mai pregnant complexitatea, şi anume relaţia dintre spirit şi corp, psihic şi
creier”. (Zlate, 2015, p.198)

Bibliografie:
Zlate, M., (2009), Fundamentele psihologiei, Editura Polirom, Iași, Ediția a IV-a.
Zlate, M., (2015), Introducere în psihologie, Editura Polirom, Iași, Ediția a III-a.