ŞCOALA CA

ORGANIZAŢIE
CONTEMPORANĂ:
APLICAŢII ALE
MODELULUI LUI
G.HOFSTEDE
C O N F. U N I V. D R G A V R E L I U C D A N A
UN REPER AL PSIHOLOGIE INTERCULTURALE -
STUDIUL LUI G. HOFSTEDE
• Geert Hofstede, finalizat în prima sa etapă în 1980 prin Culture’s Consequences –
Hermes/IBM.
• Instrumentul de lucru a urmărit diferitele aspecte ale experienţei în muncă în
culturi distincte, investigînd registrul motivaţional, aptitudinal, atitudinal şi
valoric.
- SINTEZĂ (inițial)- patru dimensiuni polare:
- distanţa faţă de putere (mare / mică);
- evitarea incertitudinii (ridicată / scăzută);
- individualism / colectivism;
- masculinitate / feminitate.
CELE 6 DIMENSIUNI ALE CULTURII NAŢIONALE

1. Individualism vs Colectivism I/C

2. Distanţa faţă de putere DFP
3. Masculinitate vs Feminitate M/F
4. Evitarea incertitudinii EI
5. Perspectiva pe termen scurt/lung PTS/L
6. Indulgenţă vs Constrângere INDG/CONSTR
CELE 6 DIMENSIUNI ALE CULTURII NAŢIONALE

Tipare atitudinale fundamentale cu semnificaţii transculturale, universal valabile.

Patternul:
▪ strategiei realizării de sine – I/C
▪ relaţiilor dintre subordonat şi supraordonat în ierarhiile organizaţionale – DFP
▪ centrării pe sarcină în dauna centrării pe relaţie – M/F
▪ atitudinii faţă de schimbare – EI
▪ favorizării clipei în dauna dezvoltării organice – PTS/L
▪ raportării față de controlul dorințelor/impulsurilor - INDG/CONSTR
Rezultate comparative cu alte cercetări din România / Balcani –

dimensiuni culturale propuse de Geert Hofstede – scoruri convenţionale la

proba VSM94
Cercetare reper / dimensiuni culturale DFP I/C M/F EI PTS/L
Gavreliuc, Gavreliuc (2011) – eşantion 78 36 34 85 23
profesori (domeniul umanist şi al ştiinţelor
socio-politice), 522 cadre didactice.
Gavreliuc (2009) – eşantion regional 51 50 25 69 34
reprezentativ, Regiunea V Vest, 1058
subiecţi
Spector et al. (2001a), România, 455 26 47 23 50 55
subiecţi, eşantion naţional
Luca (2005), eşantion naţional 29 49 39 61 42
reprezentativ, 1076 de subiecţi.
România – estimări G. Hofstede 90 30 42 90 -
Bulgaria (2001) 55 41 48 64 33
Bulgaria – estimări G. Hofstede 70 30 40 85 -
Grecia, fosta Iugoslavie, 76 27 21 88 -
EVALUAREA CERCETĂRII LUI G. HOFSTEDE
EVALUAREA CERCETĂRII LUI G. HOFSTEDE
Eroarea ecologică (ecological fallacy)

Frecvenţa

Cultură colectivistă Cultură individualistă

(media coreeană) (media americană)

Valori Valori
interdependente independente
(culturi naţionale (culturi naţionale
colectiviste) individualiste)
Figura nr. 1. Descrierea erorii ecologice
INDIVIDUALISM/COLECTIVISM

• individualism: distribuirea atenţiei, resurselor şi angajării personale în

sarcină către sine sau către colectivitatea de apartenenţă colectivism (I /
C);

• opţiuni între interese personale sau colective, între realizare de sine şi

realizare în grup.
 DC/scor specific RO GER US
I/C 30 67 91

• Individualism/Colectivism IN=48/CHN=20)

• Comunicare explicită/implicită (Holtgraves, 2008)

• Rețele comunicaționale - trebuie să te adresezi nu numai persoanei, ci
întregii reţele din care face parte persoana, căci aceasta din urmă e parte
integrantă a identităţii personale (Wasti, 2003).
• Structuri narative diferite / referent diferit (”eu”/”noi”) (Sosik et al, 2005)
• Autodezvăluire – ”spui ceea ce gândești”/”spui ceea ce vor să audă ceilalți”
(Kashima, 2012)
• Internalism/externalism (Morris, Peng, 1994)
LOCUL CONTROLULUI (LC)
 Teoria locului controlului (locus of control) Rotter, 1966, 1993).
 Tipare atribuționale (externaliști / internaliști)
- externaliştii:
◦ sunt motivaţi extrinsec,
◦ nu au control asupra contextului,
◦ sunt însoţiţi de o responsabilitate diminuată,
◦ se supun natural „celuilalt”,
◦ cedează presiunilor externe,
◦ au o şcolarizare mai modestă,
◦ atribuie eşecul „destinului nedrept”, „norocului” (cauza externă, incontrolabilă),
◦ nu-şi schimbă nivelul aspiraţiilor după o înfrângere.
LOCUL CONTROLULUI (LC)
 Teoria locului controlului (locus of control) Rotter, 1966, 1993).
 Tipare atribuționale (externaliști / internaliști)
– internaliştii
◦ sunt auto-motivaţi,
◦ controlează contextul,
◦ manifestă responsabilitate,
◦ nu se conformează fără discernământ,
◦ rezistă la presiunile externe,
◦ au o şcolarizare superioară,
◦ atribuie eşecul, spre exemplu, „muncii insuficiente” (cauză internă, controlabilă),
◦ se auto-motivează după o înfrângere.
 DC/scor specific RO GER US
I/C 30 67 91

• I/C (IN=48/CHN=20)

• Activitate / ”ceea ce pot face eu” / ”ceea ce trebuie ca grupul să facă pentru
mine ” (Gouveia et al, 2003)
• Motivație intrinsecă/extrinsecă (Iyengar, Leeper, 1999)
• Stimă de sine // stare de bine psihologică // optimism (+/-) (Triandis, Suh,
2002)
• Educația ca resursă – predictor al reușitei în viață (+/-) (Surowiecki, 2009)
DIFERENŢE ÎNTRE CULTURILE INDIVIDUALISTE ŞI CULTURILE
COLECTIVISTE. INTERFERENŢE ÎNTRE INDIVIDUALISM -COLECTIVISM ŞI
ALTE VARIABILE PSIHOSOCIOLOGICE

• Auto-percepţia - percepţia socială la individualişti se focalizează pe un set de

atribute focalizate strict pe individ, în timp ce în cultura colectivistă, ele se referă la
relaţiile individului cu cei din jur.
• Cogniţiile
– Legătura comportament-atitudini este mai slabă în culturile colectiviste şi
relativ puternică în culturile individualiste
• Starea de bine psihologică
– Subiecții din culturile individualiste au în general o stimă de sine mai bună şi
sunt mai optimişti decît indivizii din culturile colectiviste, iar aceşti factori sunt
asociaţi cu starea de bine subiectivă.
DIFERENŢE ÎNTRE CULTURILE INDIVIDUALISTE ŞI CULTURILE
COLECTIVISTE. INTERFERENŢE ÎNTRE INDIVIDUALISM -COLECTIVISM ŞI
ALTE VARIABILE PSIHOSOCIOLOGICE

• Comportamentul social
– Relaţiile în cadrul in-grupului,
• individualiştii au o tendinţă mai pronunţată de a avea contacte cu cei in-grup
decât colectiviştii, dar acestea sunt superficiale, cu implicare şi intimitate între
membri reduse,
• colectiviştii îşi fac mai puţini prieteni noi, dar relaţiile lor sunt mult mai
apropiate.
– Recreere
• inter(intra)-individual - I
• în grupuri lărgite – C.
DIFERENŢE ÎNTRE CULTURILE INDIVIDUALISTE ŞI CULTURILE
COLECTIVISTE. INTERFERENŢE ÎNTRE INDIVIDUALISM -COLECTIVISM ŞI
ALTE VARIABILE PSIHOSOCIOLOGICE

• Codurile de comunicare
– În culturile colectiviste cea mai utilizată este comunicarea indirectă şi protocolară, considerată
a da prestanţă persoanei / ambiguitatea în comunicare poate fi utilă în culturile caracterizate
prin colectivism vertical, cum ar fi China, în timp ce comunicarea directă poate fi chiar
sancţionată.
– În timpul comunicării, indivizii culturilor colectiviste folosesc frecvent formula verbală „noi”, pe
când individualiştii folosesc pronumele „eu”.
• Structura personalităţii
– În culturile colectiviste, în creşterea copiilor se pune accentul pe conformism, obedienţă,
siguranţă,
– în culturile individualiste accentul cade pe independenţă, spirit de explorare, creativitate şi
obţinerea suportului prin auto-motivare.
DETERMINĂRI SPECIFICE ASUPRA DIMENSIUNII
INDIVIDUALISM / COLECTIVISM

• Factori relevanţi în determinarea tendinţelor personale spre

individualism sau colectivism
– Socializarea - ex. / familiile colectiviste sunt „mai calde” faţă de copii, dar manifestă şi mai mult control
asupra acestora
– Clasa socială – ex. / clasele sociale cu o condiţie mai modestă tind să fie colectiviste, în timp ce clasele
înalte sunt precumpănitor individualiste
– Educaţia – ex. / implicarea în experienţe educaţionale diverse şi complexe va mări propensiunea
oamenilor spre individualism.
– Ocupaţia – ex. / cu cât ocupaţia presupune mai mult munca în echipă, cu atât creşte mai mult nevoia de
conformare la nevoile celorlalţi şi deci tendinţa spre colectivism.
– Vârsta – ex. / pe măsură ce înaintăm în vârstă, valorizăm din ce în ce mai mult stabilitatea relaţiilor
sociale, devenind mai colectivişti.
– Experienţa călătoriilor în străinătate – ex. / favorizează însuşirea valorilor individualiste.
 INDIVIDUALISM/COLECTIVISM
În școală:
- diferenţele între cele două modele comportamentale se observă în legătură cu
următoarele elemente:
– vârsta optimă de învăţare (I- educația continuă/ C- educația conjuncturală),
– conținutul învaţării (I - cum se face / C - ce se face (Sosik, Jung, 2002),
– relaţionarea discursivă cu autoritatea simbolică în clasă
• I - oferă un răspuns numai cînd se adresează o invitaţie tuturor,
• C - elevii şi studenţii răspund când sunt apelaţi personal
– atmosfera de desfăşurare a orelor,
• I - conflictele sau diferenţele de opinii fiind abordate direct
• C - armonie formală
 INDIVIDUALISM/COLECTIVISM
În școală:
- diferenţele între cele două modele comportamentale se observă în legătură cu
următoarele elemente:
– semnificaţia educaţiei şi a diplomelor,
• I - o cale de asigurare a bunăstării materiale şi respectului de sine bazat pe
competenţă,
• C - o cale de dobândire a prestigiului social, individul sporindu-şi şansele de a
se alătura grupurilor cu statut înalt.
– modul de pregătire profesională,
• I - dobândirea competenţelor preţuieşte mai mult decît dobândirea
certificatelor şi diplomelor,
• C - obţinerea certificatelor, chiar şi prin mijloace ilegale, este mai importantă
decât dobândirea competenţelor.
 INDIVIDUALISM/COLECTIVISM
În școală:
- diferenţele între cele două modele comportamentale se observă în legătură cu
următoarele elemente:
– comportamentul de părtinire sau imparţialitate al profesorilor.
• I - se aşteaptă ca profesorii să fie mai degrabă imparţiali,
• C- se aşteaptă ca profesorii să aplice tratamente preferenţiale anumitor elevi
(ex. pe bază de afiliere etnică sau la recomandarea unei persoane influente).
INDIVIDUALISM VS COLECTIVISM
DISTANȚA FAȚĂ DE PUTERE

• DFP exprimă măsura în care într-o cultură naţională, subiecţii se

aşteaptă şi acceptă ca puterea să fie distribuită în mod inegal în
societate.
DISTANȚA FAȚĂ DE PUTERE
• DFP mare
• o importantă distanţă emoţională separă subordonaţii de reprezentanţii autorităţii.
• sunt valorizate respectul şi deferenţa formală faţă de persoanele cu statut înalt (precum părinţi,
vârstnici, etc) (Basabe et al, 2002, p. 106),
• inegalităţile între oameni sunt aşteptate şi dorite.

• DFP mică
• în culturile în care nu se pune semnificativ accentul pe diferenţa de putere între indivizi sau pe
diferenţa de stare materială,
• există o distribuţie relativ egală a puterii
• într-o asemenea cultură e de aşteptat ca toţi indivizii din societate să fie trataţi ca „egali”,
• inegalităţile simbolice sunt minimizate în cadrul proceselor de socializare (Yamamura, Satoh,
Stedham, 2003).
DISTANȚA FAȚĂ DE PUTERE

Domeniile principale în care se manifestă inegalitatea sunt:

▪ normele sociale,
▪ statutul social şi prestigiul,
▪ posesiunea materială,
▪ puterea,
▪ legile,
▪ regulile şi drepturile.
DISTANȚA FAȚĂ DE PUTERE

Predictorii distanţei faţă de putere (Hofstede, 1991)

▪ climă măsurată prin latitudine,

▪ mărimea populaţiei,
▪ indicii de dezvoltare economică,
▪ experienţa istorică,
▪ distribuţia bogăţiei.
 DC/scor specific RO GER US
PD 90 35 40

• DFP (PD) (IN=77/CHN=80)

• Încredere în ”celălalt” (+/-) (Yamamura, Satoh, Stedham, 2003)

• Autoritarism relaţional (Hofstede, Hofstede, Minkov, 2010/2012)
• Parteneriat relațional / Conflict latent (Hofstede, Hofstede, Minkov,
2010/2012)
• Caracter tranzacțional al normelor sociale (-/+) (Chiu, Kosinski, 1999)
 DISTANȚA FAȚĂ DE PUTERE

În familie,
- în culturile cu DFP mare,
- copiii îşi respectă părinţii, iar aceştia aşteaptă la rândul lor o raportare
obedientă.
- în culturile cu DFP redusă,
- părinţii şi copiii se tratează reciproc ca şi egali simbolic în raporturile
interpersonale.
 DISTANȚA FAȚĂ DE PUTERE
În şcoală, efectele DFP (Hofstede, 1986) se observă în ceea ce privește:
• distanţa în relaţia profesor – elev
– în culturile cu DFP mare - relaţii de subordonare, elevii tratându-şi profesorii ca pe
nişte autorităţi inabordabile,
– în culturile cu DFP mică în relaţia profesor–elev fiecare îl tratează pe „celălalt” ca pe
un egal.,
• felul comunicării,
– în culturile cu DFP mare comunicarea este predominant într-un sens
– bidirecţională în cele cu DFP mică.
• tipul de educaţie,
– centrată pe profesor în culturile cu DFP ridicată
– centrată pe student / elev în culturile cu DFP redusă,
 DISTANȚA FAȚĂ DE PUTERE
În şcoală, efectele DFP (Hofstede, 1986) se observă în ceea ce privește:
• stilul de învăţare
– în culturile cu DFP ridicată, se preferă stilul de învăţare structurat,
– în culturile cu DFP mică, situaţiile deschise de învăţare
• persoana care are de obicei iniţiativa în clasă
– în culturile cu DFP mare e de aşteaptat ca profesorii să ia majoritatea covârșitoare
a iniţiativelor,
– în culturile cu DFP mică profesorii aşteaptă de la elevi iniţiativa în clasă.
• critica profesorului
– în culturile cu DFP mare profesorul nu este contrazis şi criticat public decât
accidental
– elevilor le este permis să-l contrazică sau să-l critice pe profesor pe baza unor
argumente în culturile cu DFP mica.
DISTANŢA FAŢĂ DE PUTERE
 MASCULINITATE VS FEMINITATE

MASCULINITATE/FEMINITATE =
• societăţile încurajează sau descurajează modelul rolului masculin de
realizare, control şi putere,
• felul în care culturile urmăresc realizarea scopurilor sinelui şi promovarea
competitivităţii.
MASCULINITATE VS FEMINITATE

• în societăţile masculine
– normele sociale sunt orientate spre sine,
– banii şi valorile materiale sunt mai importante,
– omul „trăieşte pentru a munci”,
– prioritatea creşterea economică,
– rezolvarea conflictului prin intermediul forţei.
 MASCULINITATE VS FEMINITATE

• în societățile feminine,
– normele sociale sunt orientate spre relaţii,
– calitatea vieţii şi oamenii sunt mai importanţi,
– omul „munceşte pentru a trăi” (Yamamura, Satoh, Stedham, 2003)
– prioritatea în economie o constituie protecţia mediului, preocuparea
rezovării problemelor sociale,
– conflictul se rezolvă prin negociere.
 MASCULINITATE VS FEMINITATE

Culturile masculine
– pun accentul pe comportamentul tipic masculin şi pe diferenţierea dintre
sexe,
– valorile dominante sunt succesul, banii, competiţia, performanţa.
– accentul este pus pe echitate, competiţie şi performanţă.
– între rolurile de gen există diferenţe vizibile:
• bărbaţii „trebuie” să fie asertivi, centraţi pe câştigul material,
• femeile modeste, preocupate de calitatea vieţii.
 MASCULINITATE VS FEMINITATE

Culturile feminine,
– nu accentuează diferenţa dintre sexe, rolurile de gen sunt mai fluide
– valorizează precumpănitor cooperarea în defavoarea competitivităţii,
preocuparea pentru mediu, calitatea vieţii şi grija pentru cei slabi,
– valori precum egalitate şi solidaritate, modestia,
– furnizarea suportului emoţional este perceput ca o obligaţie pentru ambele
sexe (Basabe et al, 2002, p. 106).
– atât femeile cât şi bărbaţii fiind interesaţi de calitatea vieţii interpersonale.
 DC/scor specific RO GER US
M/F 42 66 62

• M/F (IN=56, CHN=66)

• Recompensare simbolică individuală în ”clasă”/organizație (+/-) (Basabe et al,

2002)
• Management formalizat (alegere rațională) / Management informalizat
(alegere intuitivă) (Yamamura et al., 2009)
• Performanță vs. ”să ne simțim bine” (Hofstede, Hofstede, Minkov,
2010/2012)
• Rigiditate interpersonală vs. convivialitate .
 MASCULINITATE VS FEMINITATE

În şcoală, efectele dimensiunii masculinitate - feminitate se observă în legătură

cu următoarele elemente (Hofstede, 1986):
– tipul de comportament,
• M elevii încearcă să se impună, să iasă în evidenţă şi preferă concurenţa reciprocă.
• F elevii încearcă să se comporte modest şi practică solidaritatea şi cooperarea,
– alegerea materiilor de studiu,
– reperul pentru evaluarea elevului,
– modul in care este lăudat elevul,
– modul in care se face aprecierea calităţilor elevului, eşecului
– modul de aplicare a pedeapselor.
EVITAREA INCERTITUDINII

- evitarea incertitudinii: lipsa toleranţei ambiguităţii şi nevoia de

reguli formale vs disponibilitatea faţă de schimbare (EI
ridicată / scăzută);
EVITAREA INCERTITUDINII

• EI - societăţile care au un scor ridicat la EI:

• preferă mai mult situaţiile
• structurate decît cele nestructurate,
• în care au direcţii precise de orientare a comportamentului
(Smith, Dugan, 1996, p. 232)
• încearcă să reducă nesiguranţa
• prin adoptarea unor reguli stricte şi numeroase
• prin implementarea unor ritualuri specifice (de exemplu,
planificarea detaliată).
• au mai multe reguli pentru a controla comportamentul social
EVITAREA INCERTITUDINII

• EI - societăţile care au un scor scăzut la EI:

– mai puțin preocupate și afectate de nesiguranță și ambiguitate

– au toleranță mai mare la diversitatea de opinii
– mai puțin orientată spre exces de reguli
– mai pregătită să accepte schimbări
– își asumă riscuri mai mari
EVITAREA INCERTITUDINII

• Predictori specifici ai variației dimensiunii:

– Clima:

• Tropicală și subtropicală – EI – ridicată

• Moderată până la rece – EI - scăzută
EVITAREA INCERTITUDINII

• Predictori specifici ai variației dimensiunii:

– Economia:

• Dezvoltare redusă sau economie în schimbare –EI – ridicată

• Economie înalt dezvoltată sau stabilă – EI- scăzută
EVITAREA INCERTITUDINII

• Predictori specifici ai variației dimensiunii:

– Cadrul legislativ:

• Extensiv, detaliat – EI – ridicată

• Mai puțin organizat – EI - scăzută
EVITAREA INCERTITUDINII
În școală EI vizibilă în următoarele registre:

• stilul de învățare
• limbajul profesorilor
• recunoașterea propriilor limite
• modul de exprimare al emoțiilor și al dezacordului
cu profesorul
• implicarea părinților
EVITAREA INCERTITUDINII
ORIENTARE PE TERMEN
LUNG/SCURT
• Dimensiunea OTL/S se referǎ la modul în care
subiecții:

• îşi distribuie angajamentul pe termen lung

• se raporteazǎ la tradiție.
 ORIENTARE PE TERMEN
LUNG/SCURT
• O orientare pe termen lung OTL se caracterizeazǎ:

– prin prescrierea valorilor de angajament pe timp îndelungat

– respect pentru tradiție.
 ORIENTARE PE TERMEN
LUNG/SCURT
• OTL susține o eticǎ a muncii angajante influentǎ, în care recompensele
pe termen lung sunt aşteptate ca rezultat al muncii şi efortului „de
astǎzi”.
• Afacerile într-o societate caracterizatǎ printr-o orientare pe termen lung
au nevoie de mult timp pentru a se dezvolta
ORIENTARE PE TERMEN
LUNG/SCURT
• Orientarea pe termen lung OTL este caracterizată prin:
• perseverenţă,
• cumpătare,
• respectarea ierarhiei.

• Orientarea pe termen scurt OTS este caracterizată prin:

• căutarea siguranţei personale şi a stabilităţii,
• respect formal pentru tradiţie,
• reciprocitate în saluturi, favoruri şi cadouri.
Termen scurt Termen lung

Respect pronunţat faţă de tradiţii Adaptarea tradiţiilor la contextul

modern

Respectarea obligaţiilor sociale şi a Respectarea obligaţiilor sociale şi a

statutului, indiferent de preţ statutului, între anumite limite

Cotă mică de economisire a Cotă mare de economisire a

resurselor, reflectată în fonduri reduse resurselor, reflectată în fonduri
pentru investiţii ridicate pentru investiţii

Oamenii aşteaptă să obţină rapid Oamenii manifestă perseverenţă în

rezultate obţinerea de rezultate pe termen lung
ORIENTARE PE TERMEN LUNG/SCURT
 INDULGENȚĂ VS RESTRÂNGERE

• Indulgența exprimă tendința unei societăți de a încuraja

gratificarea nevoilor de bază și dorințelor personale care
vizează aspectul hedonic al vieții

• Restrângerea exprimă tendința unei societăți de a încuraja

consolidarea unor norme sociale care contribuie la
controlul cetățenilor și prezervarea ordinii sociale și politice
date
INDULGENȚĂ VS RESTRÂNGERE
INDULGENȚĂ RESTRÂNGERE

Percepția controlului personal asupra Percepția implacabilității neajutorării

vieții personale
Libertatea expresiei este considerată Libertatea expresiei nu reprezintă o
importantă preocupare importantă
Importanță mare acordată O importanță scăzută a divertismentului
divertismentului
Inclinația de a-și aminti emoții pozitive Inclinația de a-și aminti emoții negative

Practicarea unui sport este importantă Un număr redus de persoane practică un

sport
Menținerea ordinii sociale în cultura Pondere ridicată din PIB acordată
respectivă nu e o prioritate ridicată impunerii ordinii publice
INDULGENȚĂ VS RESTRÂNGERE

• Indulgență/Restrângere se referă la măsura în care oamenii încearcă să

își controleze dorințele și impulsurile, pe baza modului în care au fost
crescuți
• Indulgență = control relativ slab
• Restrângere = control relativ puternic
INDULGENȚĂ VS RESTRÂNGERE