ECONOMIE EUROPEANĂ

Cursul nr. 11 – MICROPOLITICI EUROPENE.

POLITICA REGIONALĂ A UE

Titular curs: Prof. univ. dr. Anca DODESCU

Curs organizat sub patronajul Modulului European Jean Monnet:

“European Economic Integration”, conform Agreement no. 2004-3205 /
001-001 JMO JMO, finanţat prin Programul European Socrates-Erasmus,
Jean Monnet Project 2004; director de proiect: Prof. univ. dr. Anca
Dodescu;

Oradea
2016-2017
Obiective educaţionale

• cunoaşterea şi înţelegerea motivaţiei pentru care regiunea

de dezvoltare reprezintă unitatea de bază pentru politica
regională a UE;
• cunoaşterea tabloului regional al disparităţilor de
dezvoltare în UE;
• cunoaşterea şi înţelegerea etapelor politicii regionale a UE
până în prezent;
• cunoaşterea şi înţelegerea obiectivelor și instrumentelor
aferente politicii regionale a UE până în prezent;
• cunoaşterea şi şi evaluarea actualei politici regionale a UE;
• cunoaşterea listei de micropolitici ale UE.
 Structura cursului:

MICROPOLITICI EUROPENE.POLITICA REGIONALĂ A UE

11.1. Politica regională şi disparităţile regionale în UE
11.2. Evoluția politicii regionale a UE
11.3 Actuala politică regională a UE
11.4 Alte micropolitici ale UE
11.1. Politica regională şi disparităţile regionale în
UE
Introducere

• Statele Membre ale UE nu au un nivel de dezvoltare identic

şi nici la nivel sub-naţional nu există uniformitate din
punct de vedere al nivelului de dezvoltare. Vestul UE este
mai dezvoltat decât Estul, iar în Vest - Nordul este, de
regulă, mai dezvoltat decât Sudul. Discrepanţele de
dezvoltare reprezintă obstacole în calea procesului de
integrare şi au ca principale consecinţe, în condiţiile pieţei
unice europene, concentrarea activităţii economice şi
bunăstării şi migraţia forţei de muncă.
• Pentru UE este mult mai “înţelept" să vizeze, printr-o
politică specifică, discrepanţele de dezvoltare la nivel
regional decât discrepanţele de dezvoltare între State
Membre.
Nivelul regional la nivelul Statelor Membre UE şi
regiunea de dezvoltare în UE

• Structura administrativ-teritorială a Statelor Membre UE este

extrem de eterogenă şi cuprinde, în general, un nivel local (oraşe,
comune) şi doar două niveluri regionale principale denumite şi
organizate diferit de la ţară la ţară:
– “Lănder “şi “Kreise” în Germania, “Regions” şi “Departaments” în
Franţa, “Standard regions” şi “Counties” în Marea Britanie, “Regioni” şi
“Provincie” în Italia etc. În România structura administrativ-teritorială
cuprindea anterior aderării la UE: un nivel local (263 de oraşe, din care
84 de municipii şi 2688 comune) şi un nivel regional (cele 41 de judeţe
şi municipiul Bucureşti).
• Datorită eterogenităţii teritorial-administrative şi pentru
asigurarea unor statistici comparabile la nivel european, s-a
stabilit Nomenclatorul Unităţilor Teritorial Statistice (NUTS), care
stabileşte în cadrul fiecărui Stat Membru cel puţin trei niveluri
ierarhice: nivelul NUTS 1, nivelul NUTS 2, nivelul NUTS 3.
– Spre exemplu, în România, cele 41 de judeţe existente şi Municipiul
Bucureşti corespund nivelului NUTS 3, acestea sunt agregate în 8
regiuni de dezvoltare corespunzător nivelului NUTS 2, la rândul lor,
agregate în 4 macro-regiuni.
Regiunea de dezvoltare în UE

• Unitatea de bază pentru politica regională este regiunea de

dezvoltare – unitate etalon cu o mărime medie de 13.000
km pătraţi şi o populaţie de aproximativ 2 milioane
locuitori, adică nivelul intermediar – NUTS2.
• Regiunea de dezvoltare nu are neaparat caracter
administrativ, dar a fost creată obligatoriu la nivelul
tuturor Statelor Membre UE pentru a permite
comparabilitatea, armonizarea statisticilor regionale ale
ţărilor membre, efectuarea de analize pe plan regional în
cadrul Uniunii Europene şi elaborarea strategiilor,
politicilor şi programelor regionale comunitare.
Regiunile de dezvoltare
ale României
• Regiunea l Nord-Est (judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ,
Suceava, Vaslui);
• Regiunea 2 Sud-Est (judeţele Brăila, Buzău, Constanţa,
Galaţi, Tulcea, Vrancea);
• Regiunea 3 Sud Muntenia (judeţele Argeş, Călăraşi,
Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Teleorman);
• Regiunea 4 Sud-Vest Oltenia (judeţele Dolj, Gorj,
Mehedinţi, Olt, Vâlcea);
• Regiunea 5 Vest (judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara,
Timiş);
• Regiunea 6 Nord-Vest (judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud,
Cluj, Maramureş, Satu Mare, Sălaj);
• Regiunea 7 Centru (judeţele Alba, Braşov, Covasna,
Harghita, Mureş, Sibiu);
• Regiunea 8 Bucureşti-Ilfov (municipiul Bucureşti, judeţul
Ilfov).
Harta regiunilor de dezvoltare ale
României
Politica regională şi
divergența/convergența regională

• Problematica regională cuprinde o multitudine de manifestări care

reflectă persistenţa unor dezechilibre/disparităţi de dezvoltare
între diferitele regiuni ale unei ţări (tendinţa de divergenţă
regională).
• Aceste disparităţi pot fi cuantificate prin utilizarea indicatorilor
macroeconomici adaptaţi la nivel regional – valoarea PIB/locuitor
fiind indicatorul cel mai utilizat, acompaniat de rata şomajului.
• Evoluţia în timp a PIB/locuitor reflectă creşterea sau descreşterea
disparităţilor inter-regionale şi stă la baza politicii regionale.
Disparităţi regionale în UE

• La ora actuală, conform publicaţiilor oficiale ale UE - “cel mai

bogat stat membru, Luxemburg, este acum de şapte ori mai bogat
decât cel mai sărac, România”.
• Diferenţa este şi mai mare la nivel regional - “cea mai bogată
regiune este zona rezidenţială a Londrei cu 290 % din media
produsului intern brut (PIB) al UE pe cap de locuitor, în timp ce
cea mai săracă regiune este nord-estul României cu 23 % din
media UE”.
• Asemenea decalaje există doar în cazul economiilor în plină
dezvoltare, cum ar fi China şi India, unde regiunea cea mai
dezvoltată are un nivel al PIB pe cap de locuitor de 7 ori mai
ridicat decât cea mai slab dezvoltată regiune, în timp ce în S.U.A. şi
Japonia – competitorii UE la nivel global - decalajele sunt mult mai
puţin semnificative - în S.U.A., această diferenţă este doar de 2,5
ori, iar în Japonia doar de 2 ori. (Sursa:
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/presenta
/working2008/work_ro.pd).
Disparităţile regionale în UE27
PIB per capita în % (2006)

<50

50 - 75
75 - 90
90 - 100

100 - 125

≥ 125

Index, UE27 = 100

Sursa: Eurostat
Harta regiunilor NUTS 2, funcţie de
PIB/locuitor, UE 27, 2007
Harta regiunilor NUTS 2, funcţie de
PIB/locuitor, UE 28, 2014
Politica regională și regiunile de
convergență

• Politica regională, prin definiţie, include toate activităţile

care influenţează în mod semnificativ dezvoltarea unei
regiuni, adică creşterea nivelului PIB şi scăderea ratei
şomajului în regiunea respectivă.
• Scopul politicii regionale a UE este de a determina
apropierea între nivelul PIB pe locuitor a regiunilor UE
(tendinţa de convergenţă regională) şi de a determina
dispersarea activităţii economice către regiunile cel mai
puţin favorizate (regiunile care au PIB pe locuitor mai mic
de 75% din media UE).
• Regiunile în care PIB-ul pe cap de locuitor se situează sub
75% din media la nivelul UE sunt numite regiuni de
convergență.
Regiuni de convergență, UE28,
2014
Geografia economică a UE

• Regiunile cu cel mai mare PIB/locuitor sunt în sudul Germaniei,

sudul Marii Britanii, în nordul Italiei, în Belgia, Olanda, Luxemburg,
în Austria, Irlanda, Danemarca, sudul Suediei şi Finlandei.
• Cele mai sărace regiuni sunt concentrate la sudul, estul şi sud-
estul UE, începând cu estul Germaniei şi continuând cu Noile State
Membre din Estul Europei.
• Regiunile din jurul capitalelor Madrid, Paris şi Praga intră în
aceeaşi categorie. De asemenea, se poate observa că, în general,
regiunile din în jurul capitalelor sunt mai dezvaltate decât restul
ţării, lucru valabil şi pentru România şi Bulgaria – “polul sărăciei”
şi pentru Marea Britanie – “polul bogăţiei”, în termeni regionali.
• În concluzie, putem afirma că activitatea economică a Europei este
puternic concentrată geografic, atât între ţări, cât şi în interiorul
ţărilor.
PIB / locuitor, în PPS, pe regiuni ale NUTS 2, 2007
în procente din media UE27 (EU-27=100)

Centrality of EU25
Regions
Periphery
Intermediate
Core
Regiunile centrale versus
regiuni periferice
• Populaţia localizată în „centru" se bucură de venituri mai ridicate
şi rate ale şomajului mai scăzute decât populaţia localizată la
„periferie".
• “Pentagonul Londra - Hamburg - München - Milano - Paris”, adică
suprafaţa alcătuită din sud-estul Angliei - vestul Germaniei - ţările
Benelux – nordul Italiei - nord-estul Franţei, suprafaţă care
acoperă doar 1/7 din suprafaţa Europei, dar 1/3 din populaţia sa
şi 1/2 din activitatea sa economică, se numeşte „inima UE" sau
„regiunile centrale" – centrul economic al Europei, care
concentrează activitatea economică şi locurile de muncă.
• Restul regiunilor Europei le putem grupa în două categorii:
„regiuni intermediare“ şi „regiuni periferice".
• Prin contrast faţă de regiunile centrale, regiunile periferice
acoperă 65% din suprafaţă şi deţin 40% din populaţie, dar numai
20% din activitatea economică. Performanţa economică scăzută în
regiunile periferice afectează în mod direct bunăstarea populaţiei.
Rata şomajului în regiunile periferice este mult mai ridicată decât
în regiunile centrale şi numai 20% din populaţia care trăieşte în
regiunile periferice are venituri peste medie, în timp ce în cazul
regiunilor centrale ponderea este de circa 90%.
11.2. Evoluția politicii regionale a UE
2. Evoluţia politicii regionale a UE

• Politica regională a UE are la bază ideea de coeziune economică,

socială şi teritorială. În accepţiunea actuală a UE, coeziunea
economică, socială şi teritorială este o expresie a solidarităţii între
Statele Membre şi regiunile Uniunii Europene, scopul fiind
dezvoltarea echilibrată a UE, prin reducerea disparităţilor între
regiuni şi promovarea oportunităţilor egale pentru toţi. Originea
termenului de coeziune economică, socială şi teritorială se găseşte
în art. 235 al Tratatului de la Roma, care enunţa preocuparea
ţărilor membre de a "întări unitatea economiilor lor şi de a asigura
o dezvoltare armonioasă, reducând decalajele între regiuni şi
întârzierile din partea celor mai puţin favorizate", fără a prevedea
însă şi realizarea efectivă a unei politici regionale comunitare.
• Istoria politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene poate fi
împărţită în patru mari etape, după cum urmează:
– Anii ’50-’60 – epoca PAC
– Anii ‘70 - FSE și FEDER
– Anii ’80 – ’90. Definirea obiectivelor
– Anii 2000. Redefiniri
Politica regională a UE
2007-2013
• Noi provocări pentru teritoriul european: globalizarea, schimbările
climatice, îmbătrânirea populaţiei, imigraţia externă sau nevoia de
surse de energie durabilă etc.,
• se bazează pe diversitatea, oportunităţile şi provocările oferite de
regiunile din Europa.
• pune în practică solidaritatea între popoarele Europei şi păstrează
ca obiectiv fundamental întărirea coeziunii economice, sociale şi
teritoriale prin reducerea decalajelor de dezvoltare între regiunile
sale, dar, deşi concentrată pe regiunile mai sărace în vederea
asistării lor în procesul recuperării mai rapide a diferenţelor,
investiţiile îşi propun, ca noutate, un impact semnificativ asupra
competitivităţii tuturor regiunilor şi asupra condiţiilor de viaţă a
locuitorilor lor .
• Obiectivul central: o mai mare creștere economică și mai multe
locuri de muncă pentru toate regiunile și orașele din Uniunea
Europeană.
Obiective de interventie ale politicii
regionale

1. Convergenta
– statele cu PIB per capita sub 75% din media UE

2. Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca

– regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenta

3. Cooperare teritoriala europeana

- regiuni, judete si zone transnationale
Mijloace financiare alocate
• Mijloacele financiare alocate reprezintă mai mult de o
treime din bugetul UE pe perioada 2007-2013 - 347,4
miliarde de euro, venind în sprijinul dezvoltării regionale şi
stimularea creării de locuri de muncă.
• Impact estimat: Se estimează că instrumentele de coeziune
vor stimula creşterea economică în noile state membre cu 6
% în medie şi vor crea cca 2 milioane de locuri de muncă.
• Obiectivului „Convergență” - 82% din totalul fondurilor se
va îndrepta spre regiunile de convergenţă – regiunile cu
PIB per capita sub 75% din media UE, care adăpostesc 35
% din populaţia UE.
• Obiectivului „Competitivitate regională și ocuparea forţei
de muncă” – celelalte regiuni, adică regiunile care nu sunt
eligibile pentru obiectivul Convergenţă.
• Obiectivul „Cooperare teritorială europeană” - regiunile,
judeţele şi zonele transnaţionale - 8,7 miliarde euro.
 Obiectivul Convergenţă:
Regiuni cu PIB sub 75%
din PIB UE25
Media anilor 2000-2002

86 Regiuni
124 milioane locuitori
27.3% din populaţia UE27

Alocaţie bugetară: 177.8 mld. Euro

Fonduri

• Cele trei obiective sunt finanţate prin trei fonduri:

1. Fondul European de Dezvoltare Regională - finanţează
lucrări de infrastructură, investiţii pentru creare de locuri de
muncă, proiecte de dezvoltare locală şi sprijin pentru IMM),
2. Fondul de Coeziune - finanţează direct proiecte individuale
în domeniul protecţiei mediului şi al transporturilor numai în
Irlanda, Grecia, Spania şi Portugalia şi statele care au aderat
începând cu 2004,
3. Fondul Social European - îi sprijină pe şomeri şi populaţia
dezavantajată să revină la lucru, mai ales prin finanţarea unor
măsuri de pregătire profesională şi acordarea de ajutoare
pentru sistemele de recrutare).
• la care se adaugă două acţiuni complementare:
1. Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală
(FEADR)
2. Fondul European pentru Pescuit (FEP).
Instrumentele structurale ale UE
2007 - 2013

• Fonduri structurale și de coeziune

– Fonduri structurale
• Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR)
• Fondul Social European (FSE)
– Fondul de Coeziune (FC)
• Acțiuni complementare:
– Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala
(FEADR)
– Fondul European pentru Pescuit (FEP)
Obiectivele şi fondurile aferente
2007-2013
11.3. Actuala politică regională a UE
Politica regională a UE
2014-2020

• păstrează în linii generale aceleași obiective fundamentale

și aceleași categorii de fonduri prin care acestea sunt
finanțate ca și în perioada 2007-2013.
• se adresează tuturor regiunilor și orașelor din UE,
sprijinind crearea de locuri de muncă, competitivitatea
întreprinderilor, creșterea economică, dezvoltarea durabilă
și îmbunătățirea calității vieții.
• Fonduri principale: Fondul european de dezvoltare
regională (FEDR), Fondul de coeziune (FC) și Fondul social
european (FSE). Acestea, împreună cu Fondul european
agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul
european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF), sunt
denumite acum Fondurile structurale și de investiții
europene (ESI).
• Mijloacele financiare: 351,8 miliarde EUR – aproximativ o
treime din bugetul total al UE.
Obiective tematice

1. Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării;

2. Îmbunătățirea accesului la tehnologiile informației și comunicațiilor,
precum și îmbunătățirea utilizării și calității acestora;
3. Sporirea competitivității IMM-urilor;
4. Sprijinirea trecerii la o economie cu emisii reduse de carbon;
5. Promovarea adaptării la schimbările climatice, precum și a prevenirii și
gestionării riscurilor;
6. Conservarea și protejarea mediului și promovarea eficienței resurselor;
7. Promovarea unui transport durabil și îmbunătățirea infrastructurilor
rețelelor;
8. Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea
mobilității lucrătorilor;
9. Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme
de discriminare;
10. Efectuarea de investiții în domeniul educației, al instruirii și al învățării
pe tot parcursul vieții;
11. Îmbunătățirea eficienței administrației publice.
Noutăți

• Accent mai puternic pe rezultate: ținte mai clare și

măsurabile pentru un grad sporit de răspundere.
• Simplificare: același set de norme pentru cinci fonduri.
• Condiții: introducerea unor precondiții specifice anterior
canalizării fondurilor.
• Consolidarea dimensiunii urbane și combaterea excluziunii
sociale: o sumă minimă din FEDR alocată pentru proiectele
integrate la nivelul orașelor și din FSE pentru susținerea
comunităților marginalizate.
• Conexiune cu reforma economică: Comisia poate suspenda
finanțarea unui stat membru care nu respectă normele
economice ale UE
11.4. Alte micropolitici ale UE
Alte politici

• Uniunea Europeană are zeci de politici în permanentă

schimbare.
• Politicile UE sunt extrem de diferite din punctul de vedere
al mărimii fondurilor alocate, adresabilităţii şi ariei de
acoperire, unele dintre ele sunt foarte importante în
domenii particulare (de exemplu, politica în domeniul
pescuitului este crucială în nordul Spaniei) sau în sectoare
foarte specifice (de exemplu, politica în domeniul
transportului este importantă pentru transportul rutier de
marfă), sau în arii specifice (de exemplu, politica
concurenţei este esenţială în anumite cazuri de fuziuni)
(Baldwin și Wyplosz, 2006, p. 201).
Lista actuală a politicilor UE

• Agricultură, pescuit şi alimentaţie (PAC, dezvoltare rurală, acvacultură, PCP,

siguranţă alimentară), Întreprinderi (Sectoare industriale, politici privind
întreprinderile, IMM-uri, piaţa unică, libera circulaţie, competitivitate),
Combaterea schimbărilor climatice, Politici transversale (Criza economică şi
financiară, Europa 2020 – o nouă strategie economică, o mai bună
legiferare, dezvoltare durabilă, multilingvism, combaterea schimbărilor
climatice), Cultură, educaţie şi tineret (Mass-media şi audio-vizual, cultură,
educaţie şi formare, sport, tineret), Economie, finanţe şi impozite (Servicii
financiare, buget, concurenţă, vamă, economie, lupta împotriva fraudei,
impozitare), Ocuparea forţei de muncă şi drepturi sociale (Ocuparea forţei
de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse), Energie şi resurse naturale
(Combaterea schimbărilor climatice, energie, reţele transeuropene), Mediu,
consumatori şi sănătate (Consumatori, mediu, siguranţă alimentară,
sănătate, politica maritimă, dezvoltare durabilă), Relaţii internaţionale şi
afaceri externe (Politica externă şi de securitate comună, dezvoltare,
extindere, cooperare, politici externe, ajutor umanitar, drepturile omului,
comerţ exterior), Justiţie şi drepturile cetăţenilor (Libertate, securitate şi
justiţie), Regiunile şi dezvoltarea locală (Politica regională, Fondul de
dezvoltare regională), Ştiinţă şi tehnologie (Etică, societate informaţională,
mass-media şi audiovizual, cercetare), Transport şi călătorii (Turism, reţele
transeuropene, transport)
Surse:

• Portalul Uniunii Europene - Politica regională:

http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/; Politica
regională în România:
http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/atlas/romania/;
• Coeziunea economică și socială:
http://europa.eu/legislation_summaries/glossary/econo
mic_social_cohesion_en.htm.
• Parlamentul European:
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/display
Ftu.html?ftuId=theme5.html
• Eurostat: http://epp.eurostat.ec.europa.eu
• Publicaţia UE – În slujba regiunilor. Politica regională UE
2007-2013, [on-line],
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/pr
esenta/working2008/work_ro.pd.
• Europa în imagini, [on-line],
http://europa.eu/abc/euslides/index_ro.htm
Informații suplimentare:
• Citiți informațiile disponibile la adresa:
http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/ și aprofundați-vă
cunoștințele despre politica regională a UE.
• Citiți informaţiile disponibile la adresa:
http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/atlas/romania/ pentru a
vă îmbogăți cunoștințele despre impactul politicii regionale a UE în
România.
• Consultați Fișa tehnică a Parlamentului European privind politica
regională a UE PAC disponibilă la adresa:
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html
?ftuId=theme5.html pentru a vă îmbogăți cunoștințele despre
evoluția PAC de-a lungul timpului și depre celelalte micropolitici
ale UE.
• Familiarizați-vă cu baza de date a proiectelor finanțate prin
fondurile structurale disponibilă la adresa:
http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/projects/.
• Urmăriți Premiile RegioStars 2016 disponibile la adresa:
http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/regio-stars-awards/ și
vizualizați filmulețele de prezentare ale căștigătorilor – cele mai
inovative proiecte din UE considerate exemple de bune practici în
dezvoltare regională.
Mai multe informații:

• Alte politicile ale UE:

http://ec.europa.eu/policies/index_ro.htm,

www.europarl.eu.int/factsheets/default_en.htm
• Politica concurenţei: http://europa.eu.int/comm/competition/publications;
• Dezvoltare: http://europa.eu.int/comm/development/index_en.cfm;
• Mediu: http://europa.eu.int/comm/dgs/environment/index_en.htm; Relaţii
Externe: http://europa.eu.int/comm/dgs/externaLrelations/general/
mission_en.htm;
• Comerţ extern:
http://europa.eu.int/comm/trade/whatwedo/index_en.htm; Pescuit:
http://europa.eu. int/commfisheries/doc_et_pub/pub_en. Htm;
• Politica industrială:
http://europa.eu.int/comm/entriprise/entreprise_policy/industry/
index.htm;
• Cercetare: http://europa.eu.int/commresearch/index_en.cfm; Politica
socială: http://europa.eu.int/comm/employment_social/index_en.htm;
• Impozitele şi uniunea vamală:
http://europa.eu.int/comm/taxation_customs;