- În perioada interbelică, romanul realist obiectiv este cultivat de marii scriitori Liviu Rebreanu, Mihail

Sadoveanu și G. Călinescu. Liviu Rebreanu optează pentru realismul ,,modern, dur, necruțător” (Ovid
Crohmălniceanu), M. Sadoveanu pledează pentru realismul cu substrat mitic, iar G. Călinescu
experimentează polemic realismul balzacian.

Formula estetică a romanului este ,,realismul clasicizat”, după cum argumentează N. Manolescu în ,,Arca
lui Noe”, Vol. I, Cap. ,,O femeie în țara bărbaților.” Caracterul realist al romanului este ilustrat de
veridicitatea și verosimilitatea întâmplărilor, de obiectivitatea perspectivei narative, de semnificația
descrierilor și de tipicitatea personajelor, de echilibrul, unitatea și coerența construcției epice.

Romanul cuprinde două planuri complementare și interferente: unul realist, social și monografic, altul
mitic, filosofic și simbolic. Ambele structuri romanești reflectă o tematică bogată: viața, iubirea,
moartea, familia, condiția femeii, călătoria, căutarea adevărului. Motivul ordonator bivalent este
călătoria – explorativă, justițiară pentru Vitoria Lipan și inițiatică pentru Gheorghiță. Finalitatea călătoriei
este restabilirea dreptății și refacerea echilibrului lumii tulburat de asasinarea oierului Nechifor Lipan,
soțul Vitoriei.

- Înainte de a străbate labirintul propriu-zis, corespunzător căutării lui Nechifor, Vitoria parcurge un
labirint interior, acela a îndoielii, al luării unei hotărâri. Ea culege sfaturi și îndemnuri, interpretează
semne premonitorii (prevestitoare). Se interiorizează progresiv, ieșind din timpul real: ,,Timpul stătu.” Se
purifică prin rugăciuni și post negru: ,,Se curățise de orice gânduri, dorinți și doruri în afară de scopu-i
neclitit.” Chipul ei capătă o împietrire și o sobrietate de nepătruns și de neînțeles.

-În continuare, demersul justițiar al Vitoriei Lipan dezvăluie un caracter puternic, o intuiție și o
înțelepciune impresionante. Eroina sadoveniană este un ,,Hamlet feminin”, după cum o numește G.
Călinescu. Animată de patosul adevărului și al dreptății, munteanca ,,iscusită la vorbă” reconstituie cu
exactitate și cu mare abilitate scenariul asasinării soțului și îi deconspiră pe ucigași în antologica scenă a
praznicului de înmormântare, prezentată în capitolul final, capitolul al XVI-lea (deznodământul
romanului). Inteligentă, clarvăzătoare, credincioasă, consecventă, abilă și disimulată, această ,,femeie în
țara bărbaților” ( N. Manolescu, ,,Arca lui Noe”) duce la îndeplinire mandatul etic, restabilind ordinea și
echilibrul lumii în spiritul rânduielilor și al legilor nescrise din comunitatea rurală Tradițională. Nu în cele
din urmă, eroina sadoveniană este caracterizată atât indirect, prin comportament, reacții și limbaj, prin
monolog interior, redat în stil indirect liber, cât și în mod direct, de către narator și de alte personaje.
Portretul mixt este relevant pentru complexitatea și intensitatea trăirilor Vitoriei Lipan. Apărătoare
fermă a vechilor rânduieli, eroina este un ,,exponent al speței” (G. Călinescu), un personaj feminin tipic
pentru munteanca frumoasă, harnică, tenace și puternică. Exigentă și autoritară în relațiile cu Minodora
și Gheorghiță, înțeleaptă, răbdătoare și fidelă în relația matrimonială, Vitoria ne impresionează prin tăria
caracterului. În confesiunea făcută Mariei, soția lui Iorgu Vasiliu, Vitoria însăși se arată surprinsă de forța
ei interioară, deși știe că este ajutată de credința în Dumnezeu, în Maica Domnului, în Sf. Gheorghe și Sf.
Ana: ,,Stau și mă mir într-o privință cum de am mai găsit în mine puterea să rabd atâtea și să împlinesc
toate.[…] Dar știu eu cine mi-a dat îndemn și putere.” (Capitolul XV)
- O prima trăsătură evidențiată prin caracterizarea directă făcută de către naratorul omniscient este
frumusețea fizică/exterioară în armonie cu frumusețea lăuntrică: ,,ochii ei căprii în care parcă se
răsfrângea lumina castanie a părului”; ,,acei ochi aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute”; ,,deși nu
mai era tânără, [...] avea o frumuseță neobișnuită în privire”. Vitoria are frumuseţea, forţa morală şi
demnitatea muntencelor din Moldova de Nord a căror viaţă este călăuzită de rânduieli străvechi,
păstrate şi respectate cu sfinţenie.

- Însă Vitoria Lipan nu este doar o femeie frumoasă, ci și o femeie inteligentă și înțeleaptă. În ancheta
justiţiară ea se ghidează mai ales după inteligența sa nativă: ,,Sfatul meu a fost mintea puțină câtă o am
de la Dumnezeu.” (autocaracterizare) Considerată valoare supremă, inteligența Vitoriei nu afectează, nu
diminuează pasionalitatea iubirii matrimoniale. Al. Paleologu argumentează convingător că ,,extrema
inteligență a Vitoriei și primatul pe care ea îl atribuie inteligenței nu reprezintă nicio contradicție cu
apriga ei combustie erotică.’’ Nechifor ,,era dragostea ei de 20 și mai bine de ani. Așa-i fusese drag în
tinerețe Lipan, așa ca și acuma când aveau copiii mari ca dânșii.” Pentru o ființă superioară cum e
Vitoria, inteligența și imaginația ,,sporesc infinit senzualitatea.” (Al. Paleologu, op. cit.) Astfel, romanul
dezvăluie marea ,,iubire- pasiune” a Vitoriei pentru ,,omul” ei.

- Mai departe, Vitoria, femeie lipsită de prejudecăți și de iluzii, hotărăște să plece în căutarea bărbatului
ei doar în momentul când ,,semnele și poruncile” o fac să înțeleagă că acesta nu mai este printre cei vii.
Vitoria are inteligența, intuiția și clarviziunea necesare pentru a înțelege limbajul semnelor după care se
călăuzeşte în aflarea adevărului. Deși nu are carte, înțelege totul, firesc. Puterea ei de a înțelege o face
,,superioară” și de neînțeles pentru ceilalți; îi spune lui Gheorghiță: ,,Eu te cetesc pentru, măcar că nu
știu carte. Înțelege că jucăriile au stat”. (caracterizare indirectă, prin limbaj). Vitoria Lipan are în ea o
putere și o taină indescifrabile. ,,Muiere ciudată”, ,,meșteră încercată și iscusită” (caracterizare directă
făcută de alte personaje), Vitoria poate înțelege și interpreta corect ,,semnele” onirice, climatice,
cosmice şi zoomorfe (cocoșul, câinele și lupul), fiind inspirată, condusă și protejată de puteri divine și de
sfinți secundari: Dumnezeu, Maica Domnului, Sf. Gheorghe și Sf. Ana: ,,Mai aștept puțin să vină
hotărârea de sus.” Expediția întreprinsă este un ceremonial care presupune asceză/purificare: face
rugăciuni, ţine post negru 12 vineri, se împărtăşeşte şi se spovedeşte: ,,Mă spovedes şi mă împărtăşesc.
Dac-a intrat el pe celalalt tărâm, oi intra şi eu după dânsul”. Vitoria devine tot mai tăcută, se
interiorizează, se abstrage din realitatea imediată: ,,Se desfăcuse încet-încet de lume şi intrase oarecum
în sine.” Gesturile și acțiunile ei semnificând ,,desprinderea de lume”, trecerea într-un alt orizont, au
valoare ritualică/ceremonială.

- Astfel, Vitoria iese din timpul şi din spaţiul real, profan, are viziuni și vise premonitorii. Îl visează pe
Nechifor ,,călare cu spatele întors către ea, trecând spre asfințit o revărsare de ape.” Acest ,,vis rău”,
tulburător, diferit interpretat de părintele Daniil Milieş și de baba Maranda, ,,îi mănâncă sănătatea și o
îmbătrânește”, după cum mărturisește munteanca. Inițiată în oniromanţie, Vitoria înțelege semnificația
funebră a visului; ,,Ea însă se socotea moartă, ca și omul ei care nu era lângă dânsa.” Visul relevă
comunicarea secretă între cele două lumi (,,lumea aceasta”, materială, și ,,lumea de dincolo”, spirituală),
precum și intensitatea iubirii adevărate care îi unește pe soți în viață și în moarte. Clarvăzătoare, Vitoria
comunică tainic cu spiritul celui răposat, primind ,,informațiile” necesare pentru continuarea ,,anchetei
sacre”. Spiritul defunctului o ajută să parcurgă până la capăt itinerarul labirintic cu finalitate justițiară.

Mai departe, în relaţiile cu Minodora şi Gheorghiţă, Vitoria dă dovadă de afecţiune maternă, de

autoritate şi fermitate. O mustră pe fată de fiecare dată când încalcă legile nescrise, rânduielile
comunităţii patriarhale: ,,Îţi arât au ţie coc, valţ şi bluză! […] Şi să nu te mai prind că dai gunoiul afară în
faţa soarelui! […] N-ai mai învăţat rânduiala?” (caracterizare indirectă, prin limbaj). Pe băiatul ei de
optsprezece ani îl învaţă să fie curajos şi responsabil, să respecte cu stricteţe datinile, să fie mândru de
averea sa, să fie gospodar şi prevăzător, pentru a fi pregătit să ia locul în gospodărie tatălui dispărut.
Călătoria făcută de mamă alături de fiu pentru a-l găsi pe Nechifor (personaj absent) este o călătorie
justiţiară pentru Vitoria şi o călătorie iniţiatică pentru Gheorghiţă: ,,Nu stăm,umblăm, pân’ găsim ce
căutăm. Altă rânduială n-avem.” (Vitoria).

- Memorabilă este secvența narativă dedicată praznicului de înmormântare, scenă în care eroina
orchestrează un adevărat scenariu al demascării asasinilor. Îl iartă pe Calistrat Bogza, care mărturisește
vina: ,,Dumnezeu să te ierte, îi zise Vitoria.” Prin dezvăluirea şi pedepsirea asasinilor ea reface ordinea şi
echilibrul lumii tulburate de crima săvârşită.

-,, « Mama asra trebuie sa fie fermecatoare, cunoaste gandul omului»...cugeta cu mare uimire Gheorgita,,

-,,Ochii ei caprii, in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului, erau dusi departe,,

-,,In singuratatea ei, femeia cerca sa patrunda pana la el. Nu putea sa-I vada chipul, dar ii auzise glasul.
Intocmai asa spunea el povestea, femeia ii adaogase numai putine cuvinte despre campuri cu holde si
ape line. Aceste vorbe erau ale ei, izvorate dintr-o veche dorinta, si, repetandu-le in gand, ochii I se
aburira ca de lacrimi. Viata muntenilor e grea, mai ales viata femeilor. Uneori stau vaduve inainte de
vreme, ca dansa,,

-,,La mustata aceea neagra si la ochii cu sprancne plecate si la toata infatisarea lui indesata si spatoasa,
Vitoria se uita ascutit si cu indarjire, caci era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-I fusese
drag in tinerete Lipan, asa-i era drag s-acum, cand aveau copii mari cat dansii.,,

-,,Gainile se suira pe prispa la adapost, alungate de cele dintai stropituri reci. Vitoria privi cu uimire la
cucosul cel mare porumbac, cum vine fara nici o frica si se aseaza in prag. Inima-I batu cu nadejde,
asteptand semnul cel bun. Dar cucosul se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre
poarta [...] «Nu vine, zise iarasi aprig Vitoria. Cucosul da semn de plecare.» Privi in juru-I cu obrazul deodata
impietrit si vazu totul rece si umed sub sloata.,,

-,, În spirit realist, prozatorul Mihail Sadoveanu construiește personaje tipice, surprinse în circumstanțe
tipice. De exemplu, Vitoria Lipan este tipul țărăncii de la munte dedicate familiei și rostului gospodăriei.
,,Exponent al speței”, cum o caracterizează G. Călinescu, această munteancă aprigă înmagazinează
experiența milenară a unei lumi de păstori, descifrează psihologia oamenilor și citește semnele timpului.
Frumusețea ei fizică este în armonie cu frumusețea interioară conferită de iubire, inteligență, luciditate,
demnitate, consecvență, devotament, forță de stăpânire, spirit justițiar și spiritualitate. Emblematic
pentru lumea din care face parte, Nechifor este un personaj absent a cărui viață este reconstituită și
restituită de Vitoria și de cei care l-au cunoscut. Oier iscusit și ,,vrednic român”, Nechifor este cinstit,
prietenos, amator de petreceri, fără teamă de hoți. El este dragostea ,,de douăzeci și mai bine de ani” a
Vitoriei.,,

-Caracterizarea indirectă este predominantă și se desprinde din multitudinea de fapte, gesturi, atitudini,
gânduri limbaj, relații cu alte personaje și onomastică. Astfel, Vitoria comunică dincolo de moarte cu
Nechifor, ca dovadă a iubirii care supraviețuiește timpului și legilor firii: ,,Dac-a intrat el pe celălalt
tărâm, oi intra și eu după dânsul.” M. Sadoveanu recurge și la tehnici moderne – stilul indirect liber,
monologul interior, memoria afectivă, involuntară care aduce în prezent secvențe din trecutul comun al
Vitoriei și al lui Nechifor.

- Prin urmare, romanul sadovenian ,,Baltagul” reflectă realist o lume omogenă, coerentă și plină de sens
din perspectiva unui narator-demiurg care reușește să esențializeze viața materială și spirituală țăranilor
de la munte care trăiesc în armonie cu natura și cu universul. Munteanca Vitoria Lipan rămâne unul
dintre personajele feminine cele mai reușite din literatura noastră, o personalitate, un exemplu și un
model de iubire și fidelitate conjugală, de credință statornică în valori morale milenare, în adevăr și
dreptate.

Așadar, eroina sadoveniană Vitoria Lipan, personaj ,,rotund”, dinamic, caracterizat atât indirect, cât și
direct, configurat într-un portret mixt, depășește tipologia specifică realismului și reprezintă o
individualitate feminină puternică. Vitoria Lipan stârnește admirație și uimire cititorului prin inteligență
vie, înțelepciune, luciditate, abilitate, consecvență, credință, intuiție, clarviziune şi demnitate. Vitoria
Lipan rămâne unul dintre puținele personaje femininememorabile din literatura noastră.