Analiza+Hibridologică+ R

Andrei Cristian Daniela Elena
GRĂDINARU ILIE
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Academia de Științe Agricole și Silvice
Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași, „Gheorghe Ionescu-Șișești” București,
Facultatea de Medicină Veterinară Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru
Creșterea Bovinelor Arad
Analiza hibridologică și
moleculară în identificarea
genelor și genotipurilor la
organismele superioare
Editura „Bioflux” Cluj-Napoca

2018
1
Analiza hibridologică și moleculară în identificarea genelor și genotipurilor la
Referenți științifici:
Prof.univ.dr. Șteofil CREANGĂ

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de
la Brad” Iași
Prof.univ.dr. Ioan VINTILĂ
Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”
București
Șef lucrări dr. Ciprian Valentin MIHALI
Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad
Grafică și desene: Ing. Cătălina Mihaela GRĂDINARU

Coperta: Ing. Cătălina Mihaela GRĂDINARU
Contribuția autorilor:
Andrei Cristian GRĂDINARU: cap. 1, 2 (2.1-2.6), 3 (3.1)
Daniela Elena ILIE: cap. 2 (2.7), cap. 3 (3.2)
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

GRĂDINARU, ANDREI-CRISTIAN
Analiza hibridologică şi moleculară în identificarea genelor şi
genotipurilor la organismele superioare / Andrei Cristian Grădinaru,
Daniela Elena Ilie. - Cluj-Napoca: Bioflux, 2018
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-8887-35-7
I. Ilie, Daniela-Elena
575
Volum editat în cadrul proiectului ADER 5.2.4./23.10.2015, finanțat de

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
© Autorii și Editura „Bioflux” Cluj-Napoca

2
Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE
Prefață ..................................................................................................... 6
1. Elemente de introducere în ereditate și variabilitate ....... 8
2. Materialul genetic nuclear și ereditatea acestuia .............. 12
2.1 Genele și cromozomii.................................................................. 12
2.2 Conservarea informației genetice în mitoză ................................. 17
2.3 Recombinarea și segregarea cromozomilor în meioză ................. 20
2.4 Mecanismele eredității nucleare ................................................... 25
2.4.1 Interacțiuni dintre genele alele .................................................... 26
2.4.1.1 Dominanța completă și recesivitatea..................................... 26
2.4.1.2 Dominanța incompletă (semidominanța)............................. 63
2.4.1.3 Codominanța ................................................................................... 69
2.4.1.4 Supradominanța ............................................................................ 72
2.4.1.5 Letalitatea ......................................................................................... 75
2.4.1.6 Pleiotropismul ................................................................................. 83
2.4.1.7 Alelele multiple (polialelismul) ................................................ 86
2.4.2 Interacțiuni dintre genele nealele ................................................ 90
2.4.2.1 Complementaritatea..................................................................... 90
2.4.2.2 Epistazia ............................................................................................ 97
3
2.4.2.3 Polimeria, poligenia .................................................................... 105
2.4.2.4 Interacțiunea modificatoare a genelor ................................ 113
2.4.3 Transmiterea înlănțuită a genelor (linkage-ul) ....................... 114
2.4.4 Transmiterea genelor legate de cromozomii sexuali, a
caracterelor limitate de sex și a celor influențate de sex .................. 133
2.4.4.1 Caractere legate de cromozomii sexului (sex-linkate) .. 134
2.4.4.2 Caractere limitate de sex .......................................................... 144
2.4.4.3 Caractere influențate de sex .................................................... 144
2.5 Penetranță și expresivitate .......................................................... 149
2.6 Construirea arborelui genealogic în vederea aprecierii modelului
segregațional............................................................................... 151
2.7 Tehnici de biologie moleculară utilizate în caracterizarea structurii
genetice a indivizilor .................................................................. 157
2.7.1 Tehnica PCR (engl. „Polymerase Chain Reaction”) ................. 157
2.7.1.1 Principiul reacției PCR ................................................................ 158
2.7.1.2 Enzime utilizate în reacția PCR .............................................. 166
2.7.1.3 Alegerea primerilor .................................................................... 169
2.7.1.4 Variante ale tehnicii PCR .......................................................... 171
2.7.1.5 Aplicabilitatea tehnicii PCR ..................................................... 175
2.7.2 Tehnica electroforezei ................................................................ 179
2.7.2.1 Electroforeza în gel de agaroză ............................................... 183
2.7.2.2 Electroforeza în gel de poliacrilamidă................................. 186
2.7.3 Analiza RFLP (engl. „Restriction Fragment Length
Polymorphism) ...................................................................................... 188
2.7.3.1 Principiul tehnicii RFLP ............................................................. 188
2.7.3.2 Enzime de restricţie..................................................................... 190
4

2.7.4 Tehnica HRM (engl. „High resolution melting”) ...................... 193
2.7.5 Polimorfismul ADN-ului asociat bolilor la diferite specii........ 198
3.Materialul genetic mitocondrial și ereditatea acestuia.. 202
3.1 ADN-ul mitocondrial – ADN de tip procariot. Particularități în
segregarea acestuia în viitoarele celule fiice. Boli mitocondriale
.................................................................................................... 202
3.2 Particularități în analiza moleculară a ADN-ului mitocondrial . 205
Bibliografie ........................................................................................... 208
Index figuri ........................................................................................... 230
Index tabele........................................................................................... 236
5
6
Lucrarea intitulată „Analiza hibridologică și moleculară în

identificarea genelor și genotipurilor la organismele superioare”
abordează una din cele mai vechi preocupări ale Geneticii, și anume studiul
mecanismelor care stau la baza transmiterii genelor în populațiile de
indivizi și a posibilităților de expresie ale acestora, în asociere cu
prezentarea tehnicilor moderne de genetică moleculară folosite pentru
genotipizarea indivizilor.
Deși relatări despre ereditatea caracterelor au fost identificate în

scrierile lui Socrates (470-399 î.Hr.), Hippocrates (460-377 î.Hr.) și
Aristotel (384-322 î.Hr.), fundamentarea științifică a fost realizată pe
parcursul ultimelor două secole. De o importanță deosebită în acest sens,
sunt primele concepte ale eredității formulate în anul 1859 de către Charles
Darwin (1809-1882) și Legile Eredității stabilite în anul 1865 de către
Gregor Mendel (1822-1884) în urma experimentelor realizate cu plante de
mazăre de grădină. În următoarea etapă au fost identificate bazele
biochimice ale eredității, cu dezvoltarea tot mai rapidă în ultimii ani a
ramurii geneticii (biologiei) moleculare. Astăzi se cunoaște că „factorii
7
ereditari” propuși de către Gregor Mendel ca suport în transmiterea
ereditară a caracterelor sunt, în fapt, gene sau segmente din molecula de
ADN care dețin infomația genetică cu privire la sinteza unui lanț
polipeptidic sau a moleculelor care intervin și controlează acest proces.
Conținutul acestei lucrări include numeroase elemente de noutate

pentru tematica abordată, rezultate dintr-un studiu științific aprofundat. Au
fost căutate și alese exemple veridice, publicate în lucrări importante din
țară și străinătate. Lucrarea corespunde exigențelor învățământului
superior și permite dezvoltarea unor abilități ce se vor traduce prin
stabilirea facilă a tipului de caracter investigat, dacă acesta este codificat
de una sau mai multe gene, dacă acestea sunt localizate în structura
cromozomilor autozomi sau a celor sexuali, dacă există posibilitatea
transmiterii înlănțuite cu alte caractere etc. Cunoașterea acestor mecanisme
este de un real folos medicului veterinar sau uman, inginerului zootehnist
sau biologului, deopotrivă în cazul caracterelor normale și al celor
patologice. Nu mai puțin importantă, ereditatea mitocondrială a fost
dezbătută sub aspectul cunoașterii substratului, a mecanismelor ce asigură
transmiterea sa în descendență și a particularităților de analiză moleculară.
Departe de un conținut exhaustiv, lucrarea se caracterizează printr-

o tematică prezentată explicit, abordată prin îmbinări armonioase de
Genetică Moleculară, Mendeliană și Eredopatologie. Primul autor este
recunoscător doamnei Asistent Universitar Dr. Setalia Popa din cadrul
Departamentului de Genetică, Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.
T. Popa” din Iași pentru discuțiile constructive despre cazuistica umană.
De asemenea, autorii sunt recunoscători referenților științifici pentru
prețioasele lor sugestii de îmbunătățire a conținutului și tuturor acelora care
în viitor vor veni cu opinii constructive ce vor face posibilă redactarea unei
ediții viitoare cu o certă valoare științifică mai mare.
Autorii
8
Genetica este știința eredității și variabilității caracterelor care

studiază, deopotrivă, asemănările și deosebirile dintre indivizi. Din punct
de vedere semantic, termenul de „genetică” provine de la latinescul
„genesis”, fiind cunoscută și originea grecească în termenul „gennein”,
ambele variante cu înțelesul de „a da naștere”, „origine”.
Termenul de „ereditate” provine de la latinescul „hereditas” și

face referire la însușirea părinților de a transmite urmașilor caracterele și
trăsăturile lor de caracter. Aceasta face ca între indivizii aparținând
aceleiași familii să existe asemănări. În același timp, între părinți și
descendenți, și între descendenții acelorași părinți există deosebiri, ca parte
a variabilității caracterelor (lat. „variabilis” = a fi diferit).
Substratul eredității și variabilității organismelor superioare și,

implicit, al caracterelor și trăsăturilor de caracter manifestate, este
reprezentat de molecula acidului dezoxiribonucleic. Succesiunea
nucleotidelor din structura acestuia este proprie fiecărui individ, segmente
9
bine delimitate, numite gene, fiind în relație cu stocarea informației
genetice și manifestarea caracterelor.
Ereditatea caracterelor poate avea substrat nuclear (cromozomial)

sau citoplasmatic (extranuclear, extracromozomial), după cum genele sunt
localizate în structura ADN-ului din nucleu sau din organite citoplasmatice
(mitocondrii la animale, cloroplaste la plante). Exprimarea genelor
nucleare în caractere este complexă și se datorează interacțiunilor dintre
acestea. Transmiterea plasmagenelor (genele citoplasmatice) se realizează,
prioritar, pe linie maternă prin citoplasma gametului femel (ovulului), în
organismul nou format neavând loc interacțiuni de tipul celor regăsite în
genomul nuclear.
Indiferent de tipul eredității (nucleare sau citoplasmatice),

exprimarea acesteia este supusă variabilității. În general, la baza
variabilității organismelor stau următoarele procese fundamentale:
▪ fenomenul de crossing-over sau de schimb de segmente între

cromozomii omologi. Acest proces este specific materialului genetic
nuclear, are loc în cursul profazei meiozei reducționale, cu formarea
unor cromozomi restructurați ce reprezintă un mozaic al cromozomilor
materni și paterni ai individului dat. În mod normal, fenomenul de
crossing-over asigură o variabilitate de combinare, însă poate sta la
baza unor anomalii structurale cromozomiale prin schimburi inegale
de segmente între cromozomii omologi.
▪ fenomenul de „dans al cromozomilor” sau de segregare independentă

a acestora din perechile de omologi. Acest proces, de asemenea
specific materialul genetic nuclear, are loc la sfârșitul metafazei
meiozei reducționale când, randomizat, din fiecare pereche de
omologi, unul din cromozomi va migra spre un pol al celulei iar
celălalt, va migra spre polul opus. În urma diviziunii celulei de origine
(celula mamă) în celulele sale fiice, fiecare din acestea va primi câte
10

un cromozom al fiecărei perechi de omologi, care poate fi la origine,
cromozom maternal sau cromozom paternal;
▪ fenomenul mutațional, datorat diverșilor factori chimici, fizici sau

biologici, și care determină, deopotrivă, schimbări atât în structura
materialului genetic nuclear cât și într-a celui mitocondrial. Dacă sunt
afectate celulele somatice, atunci modificarea este caracteristică
individului dat. Această variabilitate, numită paratipică, este
neereditară în populațiile de indivizi, în sensul neafectării generațiilor
viitoare de urmași ci doar a celulelor ce derivă din celula mutantă.
Astfel de schimbări neereditare poartă denumirea de „modificații” –
lat. „modificatio”. Afectarea materialului genetic din celulele
germinative va fi regăsită în generațiile următoare de indivizi
(variabilitate ereditară sau genotipică). Astfel de evenimente sunt
recunoscute după manifestarea lor în descendență (la urmași) și prin
lipsa lor în generațiile ascendente (la părinți, bunici, străbunici)
(Bucătaru, 1993).
▪ prezența mai multor genomuri mitocondriale în cadrul aceleași celule
a liniei germinative, care vor segrega randomizat în viitoarele celule
fiice ce vor deveni gameți. Fiecare genom se caracterizează printr-o
acumulare diferită a ratelor fenomenului mutațional, fapt ce determină
o variabilitate sporită chiar și în cadrul aceluiași organism.
Manifestarea unui caracter (fenotip - F) are la bază interacțiunea

dintre structura sa genetică (genotip - G) și factorii de mediu (M):
F=G+M (ecuația 1)
Acțiunea factorilor de mediu poate fi directă, prin intervenții asupra

oricărui mecanism al variabilității dintre cele trei anterior amintite, sau
indirectă, prin crearea unui cadru ce susține exprimarea bazei ereditare.
Prin intervenția directă a factorilor de mediu, variabilitatea obținută poate
fi în sensul unei adaptări mai bune a organismului și asigurarea
supraviețuirii sale prin selecție naturală, sau în sensul unor expresii
11
anormale ale caracterelor, fapt ce crează un prejudiciu important
organismului. Unele caractere, precum cele legate de producții la animale,
sunt susținute în exprimarea lor de acțiunea factorilor de mediu legați de
hrănire, adăpare, microclimat, tratamente etc. În condițiile neasigurării
acestora, structuri genetice favorabile pot să nu se exprime fenotipic la
adevărata lor valoare.
12
2.1 Genele și cromozomii
Acidul dezoxiribonucleic (ADN) reprezintă substratul eredității

caracterelor la organismele superioare, acesta fiind localizat în structura
nucleului și a unor organite citoplasmatice, precum mitocondriile la
animale și cloroplastele la plante. Segmente din structura acestuia,
responsabile de codificarea unor proteine sau a unor molecule de acid
ribonucleic (ARN), poartă denumirea de „gene”.
Indiferent de localizarea ADN-ului, structura sa este de tip

polimeric, obținută prin înșiruirea unor unități repetitive numite nucleotide.
Fiecare nucleotidă conține o bază azotată, un glucid (o pentoză) și un
radical fosfat.
Polimerizarea nucleotidelor sau dispunerea înșiruită a acestora se

realizează prin formarea de legături 3', 5' fosfodiesterice între grupările
13
(–OH) de la C3' al pentozei aparținând unui nucleotid, respectiv de la C5' al
pentozei aparținând nucleotidului învecinat. În acest fel se descrie o
structură monocatenară cu orientare 5'→3', după localizarea grupărilor
(–OH) rămase libere în pozițiile 5' și 3' ale atomilor de carbon ai pentozelor
din structura nucleotidelor polimerizate.
Două astfel de catene antisens (una cu direcție 5'→3' iar cealaltă

cu direcție inversă, 3'→5') se mențin unite prin legături de hidrogen
realizate prin complementaritate între bazele azotate dispuse în interiorul
lor (A=T, G≡C). Aceste catene sunt aranjate spațial sub formă de dublu
helix, acest model bicatenar făcând parte din cunoașterea fundamentală a
moleculei de ADN.
Pentru a încăpea în spațiul îngust al nucleului, molecula de ADN

(cu o lungime de aproximativ 2 m la om, și diametru de 2 nm) se
condensează prin asocierea sa cu proteine histonice și non-histonice. Din
cele cinci clase de proteine histonice ce participă la acest proces, patru sunt
implicate în formarea nucleozomului, prin înfășurarea lor de 1,75 ori de
către molecula de ADN nuclear (histonele H2A, H2B, H3 și H4) iar cel de-al
cincilea tip, histona H1, consolidează legătura dintre doi nucleozomi prin
asocierea sa cu ADN-ul internucleozomal, având rol și în stabilizarea
nivelurilor superioare de condensare ale moleculei de ADN nuclear. De-a
lungul existenței unei celule, materialul genetic nuclear este regăsit sub
formă de fibre de cromatină (cu diametre de 11 nm, 30 nm, 300 nm), ce se
pot condensa până la nivelul cromozomilor formați fiecare din două
cromatide (fiecare cromatidă conținând o moleculă de ADN asociată cu
proteine histonice și condensată până la nivelul de 700 nm).
În structura fiecărui cromozom, cele două cromatide surori sunt

unite între ele la nivelul constricției primare sau a centromerului. De o
parte și de alta a centromerului fiecărui cromozom se găsesc kinetocorii, ca
formațiuni rotund-ovalare, triplu stratificate. Unii cromozomi mai pot
prezenta o constricție secundară care delimitează Regiunea Organizatoare
14

Nucleolară sau satelitul. La capetele cromozomilor se găsesc secvențe înalt
repetitive de ADN care alcătuiesc telomerele (figura 1).
Fig.1: Elemente de morfologie cromozomială (după Shihab, 2012)
Localizarea și succesiunea genelor în structura ADN-ului este bine

definită. În medie, lungimea unei gene nucleare este cuprinsă între 900 și
1500 perechi de nucleotide (valabil pentru regiunea codificatoare a
genelor la mamifere) (Vintilă, 1981; Guénet, 2004) iar poziționarea
acestora se păstrează indiferent de forma de organizare a materialului
genetic nuclear de-a lungul existenței celulei (cromatină vs. cromozomi).
Poziția ocupată de o genă în structura unui cromozom se numește locus
(plural „loci”). Dată fiind organizarea diploidă a celulelor somatice cu
cromozomi în perechi de omologi1, și genele, ca elemente succesive din
structura acestora, se vor regăsi în perechi corespunzătoare. În acest fel,
genele care ocupă același locus în structura cromozomilor omologi sunt
1
Celulele somatice au o garnitură diploidă de cromozomi (2n) rezultată prin contopirea
materialului genetic haploid (n) al celulelor sexuale provenite de la cei doi genitori (unul
matern, celălalt patern).
15
denumite gene alele iar efectul lor se exprimă, de regulă, printr-un singur
caracter, deși sunt și situații în care o genă este în relație cu două caractere
diferite sau contrastante (fenomen denumit pleiotropism). În unele cazuri,
exprimarea (manifestarea) unui caracter este mai complicată decât
variantele „o genă – un caracter” sau „o genă – două caractere”, fiind
cunoscute interacțiuni între două gene ce ocupă loci diferiți pentru
codificarea unui singur caracter (Popescu-Vifor, 1978; Nicholas, 2010).
Alelele unei gene se notează cu inițiala caracterului investigat, cu

literă majusculă pentru variantele ce au fost demonstrate dominante sau de
tip sălbatic, și cu literă minusculă pentru variantele recesive, care nu se
manifestă ca și trăsătură de caracter în urma interacțiunilor alelice. Pentru
o mai ușoară întelegere, pe parcursul expunerilor viitoare va fi preferată
folosirea variantelor A/a, B/b, C/c etc., cu excepția adnotărilor standard
întâlnite în literatura de specialitate pentru unele caractere.
Așa cum reiese din figura 2, structura genetică a unui locus poate
cuprinde:
▪ două alele identice, fie cu acțiune dominantă (genotip homozigot

dominant - „AA”), fie cu acțiune recesivă (genotip homozigot
recesiv - „aa”);
▪ două alele diferite, una cu acțiune dominantă („A”) și cealaltă cu

acțiune recesivă („a”) în genotipul heterozigot sau heterogametic
„Aa”. Dacă se consideră fenomenul dominanței complete în care
se manifestă doar efectul alelei „A”, indivizii heterozigoți vor
manifesta caracterul dominant, la fel ca și indivizii homozigoți
dominanți „AA”.
16
Fig.2: Structura genetică a unui locus: genotipurile homozigot dominant

(„AA”), heterozigot („Aa”) și homozigot recesiv („aa”)
Datorită procesului mutațional repetat de mai multe ori, la nivelul

unui singur locus pot fi regăsite mai multe variante alelice (A, a1, a2,
a3...an), între care au loc diverse interacțiuni de dominanță. Acestea sunt
seriile polialelice iar identificarea lor la peste 1% din indivizii unei
populații corespunde denumirii de polimorfism genic (Killeen, 2004).
Indiferent cât de mare este numărul alelelor mutante din structura unui
locus, un individ va conține fie două alele identice, fie o combinație dintre
două diferite.
În funcție de plasarea lor pe cromozomii autozomi sau heterozomi

(sexuali), genele pot fi autozomale sau heterozomale. Genele care se
regăsesc în structura aceluiași cromozom au tendința de a fi moștenite „în
bloc” sau „înlănțuit” prin intermediul cromozomilor ce vor segrega în
gameți în cursul meiozei. În cazul genelor heterozomale, transmiterea
acestora urmărește segregarea cromozomilor sexuali, fapt ce determină, în
situații particulare, transmiterea și manifestarea caracterului „cu
preferință” pentru descendenții de un anumit sex.
17
2.2 Conservarea informației genetice în

mitoză
Mitoza reprezintă procesul reproducerii (dividerii) celulelor

somatice, cu dublarea prealabilă a materialului genetic în interfază (faza
„S”, de sinteză) și repartizarea sa echilibrată viitoarelor celule fiice.
Mitoza reprezintă ultima etapă din existența celulelor care se divid,

având o durată cuprinsă între una și trei ore la majoritatea organismelor
superioare.
În urma mitozei, celula de origine (celula mamă) își pierde

individualitatea, rezultând două celule fiice cu un număr identic de
cromozomi. În acest fel se asigură invariabilitatea numărului de
cromozomi la viitoarele generații de celule, creșterea și dezvoltarea
organismului celular, precum și regenerarea țesuturilor și organelor
respectând modelul informațional ancestral.
Mitoza este o diviziune ecvațională ce decurge în mod indirect,

diviziunea citoplasmei (citochineza) fiind precedată de cea a nucleului
(cariochineza) după formarea fusului de diviziune și condensarea
cromatinei în cromozomi. Cuprinde patru faze succesive: profaza,
metafaza, anafaza și telofaza.
În profază, materialul genetic nuclear este organizat sub formă de

cromozomi subțiri ce ating maximum de elongare. De-a lungul acestei
etape cromozomii continuă procesul condensării, devenind mai scurți și
18

mai groși. Nucleolii dispar iar la finalul profazei membrana nucleară se
dezorganizează. Fibrele fusului de diviziune se definitivează în formarea
lor, cromozomii atașându-se de structura acestora prin intermediul
kinetocorilor. Profaza este cea mai lungă fază a diviziunii mitotice.
În metafază se definitivează formarea fusului de diviziune iar

cromozomii se dispun la mijlocul celulei, în placa ecuatorială sau
metafazică. Cromozomii ating maximum de condensare, fiecare cromozom
alcătuit din două cromatide surori (bicromatidian, bicromatidic) fiind legat
la fusul de diviziune prin intermediul kinetocorilor plasați de o parte și de
alta a centromerului său (figura 3).
Fig.3: Evenimente de interes genetic din cursul metafazei mitotice
La trecerea din metafază în anafază are loc contracția fibrelor

fusului de diviziune ce se leagă de o parte și de alta a centromerului fiecărui
cromozom, determinând astfel ruperea longitudinală a acestuia și separarea
cromatidelor surori ce devin cromozomi fii monocromatidieni
(monocromatidici).
În anafază, cromozomii fii monocromatidieni se regăsesc la

jumătatea distanței dintre ecuatorul celulei aflată în diviziune și polii
acesteia (figura 4). Prin ruperea longitudinală a centromerului fiecărui
19
cromozom bicromatidian (la sfârșitul metafazei) și migrarea ulterioară a
cromatidelor surori devenite cromozomi fii monocromatidieni (în
anafază), se asigură distribuirea în mod egal a materialului genetic în
nucleul viitoarelor celule fiice.
Fig.4: Evenimente de interes genetic din cursul anafazei mitotice
În telofază, cromozomii fii monocromatidieni ajung la polii opuși

ai celulei aflată în diviziune, după care se despiralizează, pierzându-și
structura caracteristică. Reapar nucleolii și se definitivează sinteza a câte
unei membrane nucleare în jurul fiecărui material genetic transportat la cei
doi poli ai celulei. Pentru finalizarea diviziunii celulei, telofaza este urmată
de citochineză sau diviziunea citoplasmei (Gersen și Keagle, 2005).
Dintr-o celulă parentală cu 2n cromozomi bicromatidieni

(dublarea cantității de material genetic a avut loc în cursul fazei „S” a
interfazei), în urma mitozei rezultă două celule fiice fiecare cu 2n
cromozomomi monocromatidieni, celule care vor putea continua ciclul
existențial prin intrarea lor în interfază și pregătirea pentru realizarea de
noi diviziuni ce vor genera alte serii de celule fiice.
20
2.3 Recombinarea și segregarea

cromozomilor în meioză
Meioza este diviziunea indirectă a celulelor somatice germinative

cu garnitură diploidă („2n”) de cromozomi (spermatocite, ovocite)
localizate în structura gonadelor (testicule, ovare), prin care se asigură
formarea celulelor sexuale sau a gameților haploizi (spermatozoizi, ovule).
Desfășurarea meiozei are loc în două etape successive, o diviziune meiotică
primară (I) – reducțională, urmată de o diviziune secundară (II), de tip
mitotic.
Deși celula de origine se caracterizează prin aceeași garnitură

diploidă de cromozomi ca și restul celulelor somatice din organism,
rezultatul meiozei este diferit de cel al mitozei, în sensul formării a patru
celule fiice cu un număr redus la jumătate de cromozomi („n” – nr. haploid
de cromozomi) față de două celule fiice identice între ele și identice cu
celula parentală în ceea ce privește numărul cromozomial (celule diploide
cu 2n cromozomi), așa cum rezultă în urma mitozei.
De ce este nevoie de un astfel de proces reducțional și nu se alege

doar calea mitozei în procesul de formare a celulelor sexuale?
Fiecare organism se formează prin contopirea a două celule sexuale

cu origini diferite, una provenită de la genitorul matern iar cealaltă de la
genitorul patern, fiecare cu „n” cromozomi. În urma acestui proces se
formează celula ou sau zigotul ce conține în structura nucleului său două
seturi haploide de cromozomi, preluate prin fuzionarea pronucleilor
celulelor sexuale cu origini diferite. Așadar, celula ou conține o garnitură
21
diploidă de cromozomi („n” + „n” = „2n”), în cadrul căreia doi câte doi
cromozomi sunt similari ca morfologie și structură (un cromozom al
fiecărei perechi provine de la genitorul matern iar celălalt cromozom
provine de la genitorul patern). Aceștia sunt numiți cromozomi (ai perechii
de) omologi.
Prin diviziuni mitotice succesive, homotipice (homoplastice) și

heterotipice (heteroplastice), se asigură creșterea și dezvoltarea
organismului, inițial prin obținerea de celule fiice identice cu celula mamă
(în cursul primelor trei diviziuni ale zigotului, când se formează morula
alcătuită din opt blastomere identice) ulterior, aceste celule pluripotente
continuând procesul dividerii prin mitoze de diferențiere cu formarea
diferitelor tipuri celulare (după primele șapte diviziuni ale zigotului se
obține blastula ce conține 128 blastomere cu dimensiuni inegale care vor
sta la baza obținerii de celule diferențiate) (Ciupercescu, 1986).
Dacă celulele sexuale s-ar forma prin diviziune mitotică, atunci

garnitura lor cromozomială ar fi identică cu cea a celulei de origine
(diploidă) iar prin contopirea a două celule sexuale cu origini diferite,
fiecare cu un set diploid de cromozomi, s-ar obține zigotul cu un set
tetraploid de cromozomi („4n”). În felul acesta, de-a lungul generațiilor de
indivizi numărul de cromozomi ar crește exponențial, fără a se mai menține
constant numărul de cromozomi caracteristic fiecărei specii.
Meioza este precedată de o interfază în care are loc pregătirea

celulei pentru diviziunea ce va urma. Materialul genetic este replicat, în
cursul diviziunii urmărind un proces de condensare până la stadiul de
cromozom metafazic și, ulterior, de decondensare, cu pierderea
individualității cromozomiale.
Câteva particularități atrag atenția în desfășurarea meiozei,

comparativ cu diviziunea mitotică a celulelor somatice. Meioza are loc în
două etape, o etapă reducțională și o etapă ecvațională, celulele fiice ale
etapei reducționale trecând direct în metafaza etapei ecvaționale (de multe
22

ori lipsește profaza II). În profaza meiozei reducționale, în pachinem,
cromozomii fiecărei perechi de omologi realizează un proces de sinapsă
(prin intermediul unui complex sinaptonemal) și de schimb de segmente
cromozomiale (crossing-over). În acest fel se asigură unul din
mecanismele variabilității în lumea vie, cromozomii post-crossing-over
având o structură mozaicată, cu segmente originale și segmente preluate de
la omologii lor.
În metafaza meiozei reducționale, membrana nucleară a celulei

aflată în diviziune se dezintegrează, se definitivează formarea fusului de
diviziune iar cromozomii omologi între care au avut loc schimburi de
segmente cromatidice sunt dispuși ca „bivalenți” (în perechi) în placa
ecuatorială. Așezarea acestora după originea lor (maternă sau paternă)
spre un pol sau altul al celulei aflată în diviziune se face întâmplător, fapt
ce determină o împărțire randomizată a lor în viitoarele celule fiice. Spre
deosebire de metafaza mitotică, în metafaza meiozei primare fiecare
pereche de cromozomi este legată de o parte și de alta de câte o fibră a
fusului de diviziune.
La sfârșitul acestui stadiu, se produce separarea cromozomilor din

cadrul fiecărei perechi de omologi, ca efect al forțelor de respingere dintre
centromerii cromozomilor din bivalenți, dar și a celor de atracție exercitate
de către centrioli asupra centromerilor, manifestate prin contracția fibrei
fusului de diviziune ce se leagă la kinetocorul unuia sau altuia din
cromozomii perechii de omologi.
Ca și în mitoză, anafaza meiozei reducționale suprinde cromozomii

la mijlocul distanței dintre placa ecuatorială și polii celulei aflată în
diviziune. Spre deosebire de anafaza mitotică, în anafaza meiozei
reducționale spre polii opuși ai celulei migrează cromozomi bicromatidieni
și nu monocromatidieni, acesta fiind mecanismul prin care se asigură
reducerea la jumătate a numărului de cromozomi în viitoarele celule fiice
care se vor forma (figura 5).
23
Fig.5: Evenimente de interes genetic din cursul anafazei reducționale
Așadar, meioza reducțională asigură formarea, dintr-o celulă de

origine cu „2n” cromozomi, a două celule fiice, fiecare cu „n” cromozomi.
Fiecare dintre acestea poate continua procesul diviziunii celulare cu meioza
ecvațională (secundară), care decurge după tipicul mitozei, cu diferența că
numărul de cromozomi ai celulei care intră în diviziune este haploid,
aceasta fiind, de fapt, una din celulele fiice rezultate în urma meiozei
reducționale.
În cursul metafazei ecvaționale, cromozomii bicromatidieni se

așează în placa ecuatorială, împărțirea în mod echilibrat a materialului
genetic în celulele fiice ale celei de-a doua serii având la bază clivarea
longitudinală a centromerului fiecărui cromozom și migrarea spre polii
opuși ai celulei a cromozomilor fii monocromatidieni (procese întâlnite și
în cadrul diviziunii mitotice a celulelor somatice diploide).
Rezultatul final al meiozei este reprezentat de celule fiice diferite

față de celula de origine prin numărul lor de cromozomi și între ele ca efect
al schimburilor de segmente între cromozomii fiecărei perechi de omologi
și distribuirea întâmplătoare a lor în viitoarele celule fiice.
Dacă mitoza debutează în stadiul de zigot și continuă până la

moartea organismului, desfășurarea meiozei pe durata vieții individului
este delimitată în timp, până la climacterium (Bonca și Frunză, 2008). La
24

indivizii masculi, spermatogeneza are loc la nivelul tubilor seminiferi ai
testiculelor, debutând odată cu vârsta maturității sexuale. La indivizii
femeli, ovogeneza are loc la nivelul foliculilor localizați în cortexul ovarian
și debutează în cursul vieții fetale cu primele patru stadii ale profazei
meiozei reducționale (leptoten, zigoten, pachiten, diploten), după care
celula aflată în diviziune (ovocitul primar) este „arestată” într-un diploten
prelungit numit dictioten. Continuarea meiozei la femele are loc de la
vârsta maturității sexuale (Gersen și Keagle, 2005).
La indivizii de sex mascul, fiecare dintre cele patru spermatide

rezultate în urma meiozei, suferă un proces de diferențiere pentru a deveni
spermatozoizi activi. La indivizii de sex femel, în urma meiozei
reducționale se formează ovocitul secundar (ce conține majoritatea
citoplasmei) și primul globul polar. La majoritatea speciilor de animale și
la om, formarea acestora are loc cu puțin timp înainte de ovulație, cu ocazia
acestui proces fiind eliberate din structura ovarului ambele tipuri celulare.
Excepție fac iepele, la care prima diviziune meiotică are loc imediat după
ovulație. După eliberarea ovocitului secundar consecutiv ruperii foliculilor
ovarieni, acesta începe meioza secundară dar o continuă dacă a avut loc
procesul fertilizării (în acest caz, rezultând ovulul cu setul haploid de
cromozomi și cel de-al doilea globul polar). Dacă fertilizarea nu are loc,
ovocitul secundar va degenera. Primul globul poate continua, de asemenea,
cu stadiile meiozei secundare sau poate degenera în structurile aparatului
genital femel. La începutul ciclului estral, mai multe ovule încep procesul
maturării, numărul celor eliberate și fecundate fiind variabil între speciile
mamiferelor. Dintre femelele speciilor de animale, unele se caracterizează
prin ovulație independentă de actul copulației, asemănător omului (de
exemplu la iapă, vacă, oaie, scroafă, cățea – ovulație spontană), însă sunt
și specii la care actul ovulației este, de obicei, condiționat de cel al
copulației (de exemplu la iepuroaică, nurcă, pisică, cămilă, lamă - ovulația
indusă) (Gersen și Keagle, 2005; Frandson și col., 2009).
25
2.4 Mecanismele eredității nucleare
Ereditatea nucleară este deosebit de importantă în lumea

organismelor superioare, prin implicațiile sale asupra transmiterii și
manifestării celor mai multe din caracterele studiate până în prezent.
Acestea fac referire deopotrivă la expresii fenotipice ușor de apreciat prin
observații clinice (caractere calitative) sau interpretări statistice (caractere
cantitative ce pot fi măsurate și exprimate în unități concrete), dar și la
schimbări la nivel molecular, cu expresii clinice mai puțin evidente prin
investigație semiologică.
În manifestarea eredității nucleare intervin mai multe tipuri de

interacțiuni genice, mecanismele acestora fiind cunoscute prin eforturile
lui Gregor Mendel și a celor care au pus bazele Geneticii clasice după anul
1900.
În mod normal, complementul cromozomial al fiecărui organism

superior include o garnitură diploidă de cromozomi („2n”) formată prin
fuzionarea celor doi pronuclei (fiecare cu „n” cromozomi) ai celulelor
sexuale cu origini diferite. Din totalul cromozomilor, doi sunt determinanți
ai sexului (cromozomi sexuali, heterozomi, gonozomi), restul fiind
considerați cromozomi autozomi. Genele plasate în structura cromozomilor
autozomi se numesc gene autozomale iar cele plasate în structura
cromozomilor heterozomi, gene heterozomale. În numeroase cazuri, astfel
de gene sunt implicate în codificarea unui singur caracter (condiționare sau
transmitere monogenică: „o genă – un caracter”); excepție fac genele cu
efect pleiotropic și caracterele codificate de interacțiunea mai multor gene.
26
2.4.1 Interacțiuni dintre genele alele
Genele alele sunt gene care ocupă aceeași poziție (locus) în

structura cromozomilor omologi. În acest subcapitol va fi prezentată
transmiterea monogenică autozomală sau interacțiunea dintre genele alele
localizate în structura cromozomilor autozomi, mecanism fundamentat de
către Gregor Mendel prin experimente cu plante de mazăre de grădină, și
confirmat ulterior de alți cercetători la diferite specii de plante și animale.
2.4.1.1 Dominanța completă și recesivitatea
a) Legea segregării și Legea liberei combinări a factorilor

ereditari
Cunoașterea modului de transmitere a caracterelor de la o generație

la alta de indivizi are la bază studiile efectuate de către Gregor Johann
Mendel (1822-1884), un călugăr catolic augustinian care, în perioada anilor
1856-1863, cultivă şi testează peste 28000 de plante de mazăre2 în grădina
mănăstirii Sfântul Thomas din Brno, Cehia de astăzi, Austria la mijlocul
anilor 1800 (Roberts și col., 2000).
2
Gregor Mendel a început experimentele utilizând 34 de soiuri de plante de mazăre, dintre
care a ales 22 de varietăți diferite după culoare și mărime. Pentru cele șapte caractere
alelomorfe cunoscute astăzi ca parte din protocolul său experimental, au fost utilizate 14
linii pure ale plantelor de mazăre (Nicolae, 1986; van Gorp, 2009).
27
Gregor Mendel a ales un excelent subiect de studiu al eredităţii, și
anume plantele de mazăre de grădină (lat. „Pisum sativum”, 2n = 14
cromozomi), acestea fiind diferite prin caractere alelomorfe clar
contrastante (tabel 1), ajung la maturitate într-un timp scurt, produc multe
generaţii de descendenţi şi pot fi crescute pe un spaţiu restrâns. Fiecare
floare conţine atât părţi reproductive masculine cât şi feminine, în acest fel
fiind posibilă autopolenizarea. Polenizarea încrucişată poate apărea atunci
când polenul de la o floare este purtat de insecte sau de vânt la floarea altei
plante. Gregor Mendel a practicat polenizarea încrucişată prin înlăturarea
anterelor şi grăuncioarelor de polen de la o plantă, colectarea polenului de
la o altă plantă şi tranferul polenului colectat la planta cu anterele secţionate
(Alters, 2000).
Tabel 1
Caractere investigate la plantele de Pisum sativum
(Mendel, 1866)
Caracterul investigat Trăsături de caracter

Culoarea florilor Violet Albă
Poziționarea florilor pe lungimea tulpinei Axială Terminală
Culoarea păstăii necoapte Verde Galbenă
Forma păstăii uscate Umflată Ștrangulată
Culoarea bobului Galbenă Verde
Forma bobului Netedă Zbârcită
Talia plantei sau lungimea tulpinii
Înaltă Pitică
(0,5 – 1 m)
Meritul lui Gregor Mendel în fundamentarea Geneticii de azi este

deosebit, ținând cont de faptul că acesta a anticipat, fără a exista cunoștințe
solide la acea vreme, existența genelor (numite drept „factori ereditari”),
plasarea genelor în perechi (genotipuri), segregarea alelelor în celule
diferite atunci când se formează gameții (ceea ce se întâmplă, de fapt, în
cursul meiozei I), conținutul gametic consecutiv separării alelelor, fiecare
28

gamet purtând doar o alelă a fiecărei gene, fertilizarea întâmplătoare a
gameților de sex opus pentru a forma zigotul indiferent de alela care se
regăsește în conținutul acestora (Griffiths și col., 2000).
Primul experiment Mendelian a făcut referire la o încrucișare

monohibridă, fiind urmărită segregarea unui singur caracter alelomorf, de
exemplu: culoarea bobului de mazăre, culoarea florilor, culoarea
păstăilor etc.
Primii indivizi folosiți la încrucișare (hibridare), respectiv cei de la

care a pornit analiza hibridologică, au fost denumiți genitori sau părinți (P
- lat. „parentis”). Aceștia au fost diferiți între ei pentru caracterul
investigat (conform trăsăturilor de caracter înscrise în tabelul 1) și
considerați linii pure sau cu genotip homozigot ca urmare a obținerii lor
prin încrucișări repetate între indivizi ce manifestau aceleași trăsături de
caracter (de exemplu: plantele cu bob galben au fost obținute prin
încrucișări repetate dintre plantele cu bob galben iar cele cu bob verde ca
urmare a încrucișărilor repetate dintre plantele cu bob verde).
Indivizii genitori cu trăsături diferite de caracter au fost încrucișați

între ei prin polenizare artificială (de exemplu: plante cu bob galben x
plante cu bob verde, plante cu flori violet x plante cu flori albe, plante cu
păstăi verzi x plante cu păstăi galbene etc.) iar descendența obținută a fost
notată cu F1 („F” - lat. „filia”, „filius” - fiică, fiu).
Hibrizii generației F1 au manifestat fenotipul unuia dintre părinți,

de exemplu: bobul galben, florile violet, păstaia verde etc., numit fenotip
dominant. Cu această ocazie, Gregor Mendel a formulat prima Lege a
Eredității – „Legea Dominanţei Caracterelor” sau „Legea uniformităţii
hibrizilor din prima generaţie” (cunoscută simplificat ca „Legea
Dominanței Complete”).
Hibrizii F1 au fost lăsați să autopolenizeze pentru obținerea

generației F2. În cadrul acesteia, Gregor Mendel a constatat segregarea
(împărțirea) caracterului la hibrizii obținuți, pe lângă manifestarea
29
fenotipului dominant (de exemplu: bobul galben, florile violet, păstaia
verde etc.) fiind constatată reapariția fenotipului recesiv - fenotip care
dispăruse în F1 (de exemplu: bobul verde, florile albe, păstaia galbenă
etc.).
Raportul fenotipic de segregare în generația F2 a fost de ~ 3:1, în

favoarea fenotipului dominant iar reapariția fenotipului recesiv a
determinat formularea celei de-a doua Legi a Eredității – „Legea
segregării caracterelor în a doua generaţie filială”.
Schema segregării caracterelor în monohibridare și interpretarea

raporturilor de segregare este prezentată în figura 6.
Astăzi este facilă interpretarea rezultatelor Mendeliene pe baza

cunoașterii mecanismelor de segregare ale cromozomilor în gameți și
procesului de fecundare între gameții de sex opus. În mod practic, indivizii
generației parentale fiind homozigoți dominanți („AA” – plante de mazăre
cu bobul galben, florile violet, păstaia verde etc.), respectiv homozigoți
recesivi („aa” – plante de mazăre cu bobul verde, florile albe, păstaia
galbenă etc.), în cursul diviziunii meiotice produc fiecare un singur tip de
gameți (indivizii homozigoți dominanți „AA” produc gameți ce conțin doar
gena dominantă „A” în structura cromozomului dat iar cei homozigoți
recesivi „aa” produc doar gameți cu gena recesivă „a” în structura
cromozomului dat). În acest fel, în cursul procesului de fecundare există o
singură probabilitate de combinare dintre gameții de sex opus, cu obținerea
în F1 doar a indivizilor cu genotip heterozigot („Aa” – în structura unui
cromozom al perechii de omologi se regăsește gena „A” provenită de la
un părinte iar în structura celuilalt cromozom al perechii de omologi se
regăsește gena recesivă „a” provenită de la celălalt părinte). Considerând
Legea Dominanței Complete, acești indivizi heterozigoți manifestă
caracterul codificat de gena dominantă „A” (bobul galben, florile violet,
păstaia verde etc.).
30
Genotip: AA x aa
P: Fenotip: Plante de mazăre Plante de
anul I cu boabe galbene mazăre cu
boabe verzi
g: A a
Polenizare încrucișată
Genotip: Aa
F1:
Fenotip: 100% Plante de mazăre cu boabe galbene
anul II
g: A a
Autopolenizare
Gameți masculi
F2: A a
anul III g: P(A) = ½ P(a) = ½
A AA Aa
Diagrama
Gameți
femeli
Punnett
P(A) = ½ P(AA) = ¼ P(Aa) = ¼

a Aa aa
P(a) = ½ P(Aa) = ¼ P(aa) = ¼
Categorii
AA Aa aa
genotipice în F2
Raport genotipic de 1: 2: 1
segregare în F2 P(AA) = ¼ P(Aa) = ¼ + ¼ = ½ P(aa) = ¼
Plante cu boabe galbene Plante cu boabe
Categorii
(Fenotip dominant - F.d.) verzi (Fenotip
fenotipice în F2 recesiv - F.r)
3: 1
Raport fenotipic de
P(F.d.) = P(AA) + P(Aa) = P(F.r.) = P(aa)
segregare în F2
¼+½=¾ =¼
Fig.6: Segregarea caracterelor în monohibridare și interpretarea

raporturilor genotipic și fenotipic de segregare din F2
31
Datorită faptului că prin structura sa heterozigotă fiecare hibrid F1
produce câte două tipuri de gameți (g) - („A”) și („a”), asocierile posibile
dintre aceștia în cursul procesului de fecundare conduc în F2 la un raport
genotipic de segregare de 1:2:1. Cât privește corespondența raportului de
segregare fenotipic cu cel genotipic, cele trei probabilități ale indivizilor cu
fenotip dominant corespund unei probabilități pentru genotipul homozigot
dominant („AA”) și două probabilități pentru genotipul heterozigot („Aa”)
iar probabilitatea fenotipului recesiv corespunde în totalitate celei pentru
genotipul homozigot recesiv („aa”).
Rezultatele obținute de către Gregor Mendel în urma

experimentelor de monohibridare cu plante de mazăre pentru hibrizii F2 și
raporturile dintre clasele fenotipice de segregare sunt prezentate în tabelul
2.
32
Tabel 2
Segregarea caracterelor în încrucișarea monohibridă cu
plante de Pisum sativum (Mendel, 1866)
Hibrizii F2 Raportul
fenotipic de
Indivizi din generația parentală Hibrizii F1
Total Segregare segregare în
F2
Plante cu flori violet x Plante cu 100% plante cu flori 705 plante cu flori violet: 224 plante cu flori
929 plante 3,15:1
flori albe violet albe
Plante cu flori dispuse axial x 100% plante cu flori 651 plante cu flori dispuse axial: 207 plante cu
858 plante 3,14:1
Plante cu flori dispuse terminal dispuse axial flori dispuse terminal
Plante cu păstăi verzi x Plante cu 100% plante cu 428 plante cu păstăi verzi: 152 plante cu păstăi
580 plante 2,82:1
păstăi galbene păstăi verzi galbene
Plante cu păstăi umflate x Plante 100% plante cu 882 plante cu păstăi umflate: 299 plante cu
1181 plante 2,95:1
cu păstăi ștrangulate păstăi umflate păstăi ștrangulate
Plante cu boabe galbene x Plante 100% plante cu 258 plante cu
6022 boabe galbene: 2001 boabe verzi 3,01:1
cu boabe verzi boabe galbene 8023 boabe
Plante cu boabe netede x Plante 100% plante cu 253 plante cu
5474 boabe netede: 1850 boabe zbârcite 2,96:1
cu boabe zbârcite boabe netede 7324 boabe
Plante cu talie înaltă x Plante cu 100% plante cu talie 787 plante cu talie înaltă: 277 plante cu talie
1064 plante 2,84:1
talie pitică înaltă pitică
33
Segregarea caracterelor nu este specifică doar generației a doua

filiale, aceasta având loc și în generația a treia filială, la fel cum și în toate
cele care vor urma, dacă se consideră că indivizii homozigoți întotdeauna
vor produce, prin autopolenizare, indivizi de același tip, iar cei heterozigoți
vor produce atât indivizi cu fenotip dominant cât și indivizi cu fenotip
recesiv (deci, caracterul segregă în generația descendentă).
***
În cadrul experimentelor sale ulterioare, Gregor Mendel a urmărit
segregarea concomitentă a două caractere pornind de la indivizi atent
selecționați, puri din punct de vedere genetic sau homozigoți. Experimentul
care urmărește segregarea concomitentă a două caractere alelomorfe se
numește dihibridare.
Încrucișând între ele plante de mazăre diferite prin două perechi de

caractere și cu genotipuri dublu homozigote „AABB”, respectiv „aabb”, în
prima generație filială (F1) hibrizii obținuți au manifestat uniformitate
fenotipică, cu ambele caractere dominante, determinate de genotipuri
dublu (di-) heterozigote („AaBb”). Prin autofecundarea hibrizilor F1, în
următoarea generație filială (F2) au rezultat patru categorii fenotipice ce au
corespuns unui raport de segregare de 9:3:3:1 (figura 7, tabel 3).
Obținerea în dihibridare a raportului fenotipic de segregare de

9:3:3:1 a stat la baza formulării Legii a treia a Eredității, și anume „Legea
segregării independente a perechilor de caractere”. În mod practic, cele
două sisteme alelice au segregat independent unul față de celălalt, fiecare
într-un raport fenotipic de 3:1 iar probabilitatea ca două evenimente să
apară simultan a fost dată de produsul probabilităților luate individual
(ecuația 2, tabel 4) (Nicolae, 1986; Tîrdea și Crețu, 1998; Tyagi, 2009).
(3+1)2 = (3A+1a) (3B+1b) = 9AB + 3 Ab + 3 aB + 1 ab (ecuația 2)

34
Genotip: AABB x aabb
P:
Plante de mazăre cu Plante de mazăre cu
anul I Fenotip:
boabe galbene și netede boabe verzi și
zbârcite
g: AB ab
F1: Genotip: AaBb

anul Fenotip: 100% Plante de mazăre cu boabe galbene și netede
II
g: AB Ab aB ab
Autopolenizare
Gameți masculi
F2:
AB Ab aB ab
anul g:
P(AB) = ¼ P(Ab) = ¼ P(aB) = ¼ P(ab) = ¼
III
AB AABB AABb AaBB AaBb
P(AB) = ¼ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
Diagrama Punnett
16 16 16 16
Gameți femeli
Ab AABb AAbb AaBb Aabb

P(Ab) = ¼ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
16 16 16 16
aB AaBB AaBb aaBB aaBb

P(aB) = ¼ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
16 16 16 16
ab AaBb Aabb aaBb aabb

P(ab) = ¼ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
16 16 16 16
Fig.7: Schema segregării caracterelor în experimentele de dihibridare

35
Tabel 3
Categorii genotipice și fenotipice în dihibridare (generația F2)
AABB
(1/16)
AABb
(2/16) 9/16 315 boabe galbene și
AaBB A_B_3 netede (F.d. – F.d.)
(2/16)
AaBb
(4/16)
Raport Raport
genotipic de AAbb fenotipic de
segregare: (1/16) segregare: 3/16 101 boabe galbene și
Aabb A_bb zbârcite (F.d. – F.r.)
(2/16)
aaBB
(1/16) 3/16 108 boabe verzi și netede
aaBb aaB_ (F.r. – F.d.)
(2/16)
aabb 1/16 32 boabe verzi și zbârcite
(1/16) aabb (F.r. – F.r.)
Total: 556 boabe
Tabel 4
Segregarea independentă în dihibridare a celor două sisteme alelice
Fenotip Număr Probabilitate Probabilitate Număr Fenotip

Sistem Sistem
alelic Boabe Boabe alelic
I 315+101=416 ¾ ¾ 315+108=423 II
galbene netede
Boabe Boabe
108+32=140 ¼ ¼ 101+32=133
verzi zbârcite
Total - 556 1 1 556 - Total
3
Prin utilizarea simbolului „_” sau radical fenotipic, se asumă faptul că orice variantă
alelică ar exista în locul acestuia, nu s-ar modifica expresia fenotipică a caracterului
investigat.
36
Astăzi este cunoscută localizarea genelor responsabile de

codificarea celor șapte caractere alelomorfe ce au stat la baza diferențierii
planelor de mazăre folosite în experimentele Mendeliene (tabel 5).
Obținerea rezultatelor anterior menționate s-a datorat șansei că cele două
perechi de caractere analizate să fie codificate de gene care ocupă loci
diferiți în structura unor cromozomi diferiți4 (Nicolae, 1986; Tîrdea și
Crețu, 1998).
Tabel 5
Caractere alelomorfe la plantele de mazăre și localizarea genelor
codificatoare în structura cromozomilor
(Kumar, 2000; Franklin și col., 2008)
Perechea de cromozomi
Caracterul investigat ce include în structura
sa gena codificatoare
Culoarea florilor 1
Poziționarea florilor pe lungimea tulpinei 4
Culoarea păstăii necoapte 5
Forma păstăii uscate 4
Culoarea bobului 1
Forma bobului 7
Talia plantei sau lungimea tulpinii
4
(0,5 – 1 m)
***
Pentru încrucișările trihibride, Gregor Mendel a folosit plante de
mazăre diferite prin trei perechi de caractere: forma bobului (A/a), culoarea
4
Localizarea genelor în structura aceluiași cromozom și segregarea acestora împreună sau
înlănțuită a fost demonstrată în anii următori ca fenomenul de linkage, în care nu mai are
loc libera combinare a factorilor ereditari.
37
acestuia - dată de structura albumenului sau endodermului (B/b) și
culoarea tegumentului seminței sau a ectodermului (C/c)5. Deși rezultatele
raportate de către acesta dovedesc segregarea independentă a celor trei
perechi de caractere6 (figura 8), unele controverse au apărut odată cu
identificarea poziției genelor în structura cromozomilor la plantele de
mazăre și stabilirea fenomenului de linkage sau de transmitere în bloc a
genelor situate în structura aceluiași cromozom (ceea ce evident, ar
împiedica segregarea independentă raportată de către Gregor Mendel). O
lămurire în acest sens aduce în anul 1975 Blixt S.G. în articolul „Why didn't
Gregor Mendel find linkage?” publicat în revista Nature, în care arată
posibilitatea de transmitere înlănțuită a genelor pentru forma păstăii uscate
și înălțimea plantelor de mazăre (care sunt situate la distanțe apropiate în
structura cromozomului 4), însă nu și în cazul acestora și a genei pentru
poziția florilor (care se regăsesc la distanțe mari în structura
cromozomului 4), sau a genelor pentru culoarea florilor și cea a bobului,
regăsite în structura cromozomilor perechii întâia. Oricum, faptul că
Mendel nu a publicat niciodată date care să ateste fenomenul de linkage
arată că, cel mai probabil, astfel de încrucișări care să implice gene așezate
în loci apropiați au fost evitate involuntar, la acea vreme nefiind cunoscută
plasarea genelor în structura fiecărui cromozom în parte (Blixt, 1975).
5
Caracterul de culoare al tegumentului seminței de mazăre este codificat de o genă
responsabilă și de coloritul florilor. În acest fel, plantele de mazăre cu flori violet au
tegumentul de culoare gri-maronie iar cele cu florile albe au tegumentul alb (fenomenul
de pleiotropism).
6
Raportul fenotipic de segregare de 27:9:9:9:3:3:3:1 corespunde la (3+1)3 = (3A+1a)
(3B+1b) (3C+1c) = 27 ABC, 9 ABc, 9 AbC, 9 aBC, 3 Abc, 3 aBc, 3 abC, 1 abc (ecuația
3), pe baza obținerii a câte 8 tipuri de gameți de la fiecare individ triheterozigot: ABC,
ABc, AbC, aBC, Abc, aBc, abC, abc.
38
P: Genotip: AABBCC x aabbcc

anul Plante cu bobul neted, galben și Plante cu bobul zbârcit, verde și
Fenotip:
I cu tegumentul gri-maroniu cu tegumentul alb
g: ABC abc
F1 : Genotip: AaBbCc
anul
Fenotip: 100% Plante cu bobul neted, galben și cu tegumentul gri-maroniu
II
Autopolenizare
g: ABC ABc AbC aBC Abc aBc abC abc
Fig.8: Schema segregării caracterelor în experimentele de trihibridare pentru exemplul plantelor de mazăre
diferite după caracterele de formă a bobului, de culoare a acestuia și de culoare a tegumentului seminței
39
Analiza hibridologică și moleculară în identificarea genelor și genotipurilor la organismele superioare
Gameți masculi
F2: ABC ABc AbC aBC Abc aBc abC abc
anul g: P(ABC) = P(ABc) = P(AbC) = P(aBC) = P(Abc) = P(aBc) = P(abC) = P(abc) =
III 1/8 1/8 1/8 1/8 1/8 1/8 1/8 1/8
ABC AABBCC AABBCc AABbCC AaBBCC AABbCc AaBBCc AaBbCC AaBbCc
P(ABC) = 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
ABc AABBCc AABBcc AABbCc AaBBCc AABbcc AaBBcc AaBbCc AaBbcc
P(ABc) = 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
AbC AABbCC AABbCc AAbbCC AaBbCC AAbbCc AaBbCc AabbCC AabbCc
P(AbC) = 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
Diagrama Punnett
Gameți femeli
aBC AaBBCC AaBBCc AaBbCC aaBBCC AaBbCc aaBBCc aaBbCC aaBbCc

P(aBC) = 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
Abc AABbCc AABbcc AAbbCc AaBbCc AAbbcc AaBbcc AabbCc Aabbcc
P(Abc) = 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
aBc AaBBCc AaBBcc AaBbCc aaBBCc AaBbcc aaBBcc aaBbCc aaBbcc
P(aBc) = 1/8 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
64 64 64 64 64 64 64 64
abC AaBbCC AaBbCc AabbCC aaBbCC AabbCc aaBbCc aabbCC aabbCc
P(abC) = 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
abc AaBbCc AaBbcc AabbCc aaBbCc Aabbcc aaBbcc aabbCc aabbcc
P(abc) = 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
Fig.8: Schema segregării caracterelor în experimentele de trihibridare pentru exemplul plantelor de mazăre
diferite după caracterele de formă a bobului, de culoare a acestuia și de culoare a tegumentului seminței
(continuare)
40
***
Rezultatele experimentelor Mendeliene pot fi generalizate pe baza
unor algoritmi de calcul.
Dacă se consideră un număr „n” de caractere alelomorfe

investigate, atunci raportul fenotipic de segregare va fi întotdeauna egal
cu:
(3+1)n = (3A+1a) (3B+1b) (3C+1c)....(3V+1v) (ecuația 4)
unde,
n = numărul caracterelor alelomorfe independente codificate de

„n” perechi de gene alele A/a, B/b ...V/v.
Polihibridarea determină o sporire a numărului de clase fenotipice

și genotipice în a doua generație filială, în acord cu numărul perechilor de
gene luate în studiu (tabel 6).
41
Tabel 6
Algoritm de calcul în vederea stabilirii numărului de gameți produși de
hibrizii F1 și a numărului de clase fenotipice și genotipice în F2 în funcție
de numărul de perechi de gene care segregă (Nicolae, 1986; Tyagi, 2009)
Numărul Numărul Numărul Numărul

perechilor de gameților claselor claselor
gene care produși de fenotipice în genotipice în
segregă hibrizii F1 F2 F2
1 2 2 3
2 4 4 9
3 8 8 27
4 16 16 81
...
...
...
...
n 2n 2n 3n
b) Retroîncrucișarea sau stabilirea structurii genetice a

indivizilor cu fenotip dominant
Una din problemele identificate în cercetările hibridologice este

legată de stabilirea structurii genetice sau a genotipului indivizilor cu
fenotip dominant, care pot fi în egală măsură homozigoți dominanți sau
heterozigoți. Identificarea genotipului acestora se poate face prin
retroîncrucișare (engl. „back-cross”), ce constă în încrucișarea individului
cu fenotip dominant cu un individ cu fenotip recesiv, al cărui genotip este,
în mod cert, homozigot recesiv (acest individ a fost asumat de către Gregor
Mendel ca fiind din generația parentală).
Dacă pentru caracterul urmărit individul de analizat are o structură

genetică homozigot dominantă („AA”), prin retroîncrucișare cu genitorul
homozigot recesiv („aa”) hibrizii rezultați în generația filială back-cross
(Fb) manifestă fenotip dominant, din punct de vedere genotipic aceștia fiind
heterozigoți („Aa”). Dacă individul de analizat este heterozigot („Aa”),
42

atunci în generația Fb segregarea se va produce într-un raport fenotipic
identic cu cel genotipic, fiind șanse egale, de câte 50%, pentru indivizi cu
fenotip dominant și genotip heterozigot („Aa”) și, respectiv, pentru
indivizi cu fenotip recesiv și genotip homozigot recesiv („aa”) (figura 9).
Retroîncrucișarea se poate aplica și în cazul di-, tri-, și

polihibridărilor, pe măsura creșterii numărului de caractere investigate
sporind și numărul claselor fenotipice și genotipice din generația filială
back-cross (figura 10, tabel 7).
43
I. Segregarea caracterelor în retroîncrucișare atunci când indivizii de
analizat sunt cu genotip homozigot dominant
Genotip: AA x aa
P: INDIVIZI DE INDIVIZI TEST-
anul I ANALIZAT CROSS
Fenotip:
boabe galbene boabe verzi
g: A a
Fb: Genotip: Aa
anul II Fenotip: 100% Plante de mazăre cu boabe galbene
II. Segregarea caracterelor în retroîncrucișare atunci când indivizii de

analizat sunt cu genotip heterozigot
Genotip: Aa x aa
INDIVIZI DE INDIVIZI TEST-
P:
ANALIZAT CROSS
anul I Fenotip:
boabe galbene boabe verzi
g: A a a
Gameți masculi
A a
g:
P(A) = ½ P(a) = ½
Fb:
Gameți
femeli
anul II a Aa aa
P(a) = 1 P(Aa) = ½ P(aa) = ½
1: 1
Raport fenotipic de
Plante de mazăre cu boabe Plante de mazăre cu boabe
segregare
galbene verzi
Fig.9: Posibilități de segregare în cazul retroîncrucișării plantelor de
mazăre cu fenotip dominant diferite printr-o singură pereche de caractere
(culoarea bobului)
44

I. Segregarea caracterelor în retroîncrucișare atunci când indivizii
de analizat sunt cu genotip dublu homozigot dominant

INDIVIZI
INDIVIZI DE
P: TEST-CROSS
ANALIZAT
anul I Plante de
Fenotip: Plante de mazăre cu
mazăre cu
boabe galbene și
boabe verzi și
netede
zbârcite
g: AB ab
Fb: Genotip: AaBb
anul II Fenotip: 100% Plante de mazăre cu boabe galbene și netede
II. Segregarea caracterelor în retroîncrucișare atunci când indivizii

de analizat sunt cu genotip diheterozigot
Genotip: AaBb x aabb

INDIVIZI
TEST-CROSS
P: INDIVIZI DE ANALIZAT
Plante de
anul I Fenotip: Plante de mazăre cu boabe
mazăre cu
galbene și netede
boabe verzi și
zbârcite
AB Ab
g: ab
aB ab
Gameți masculi
Fb: AB Ab aB ab
g:
anul II P(AB) = ¼ P(Ab) = ¼ P(aB) = ¼ P(ab) = ¼
Gameți femeli
ab aaBb
Diagr. AaBb Aabb aabb
P(ab) = P(aaBb)
Punnett P(AaBb)= ¼ P(Aabb)=¼ P(aabb) = ¼
1 =¼
1:
1: 1: 1
Plante de
Plante de Plante de Plante de
mazăre cu
Raport de segregare mazăre cu mazăre cu mazăre cu
boabe
(genotipic, fenotipic) boabe boabe verzi boabe verzi și
galbene și
galbene și și netede zbârcite
zbârcite
netede
mazăre cu fenotip dominant diferite prin două perechi de caractere
45
Tabel 7
Algoritm de calcul în vederea stabilirii numărului de gameți produși de
către hibrizii F1, și al claselor fenotipice și genotipice din F2, în funcție de
numărul perechilor de gene pentru care se aplică retroîncrucișarea
Numărul gameților
Numărul Numărul Numărul
produși de indivizii
perechilor de claselor claselor
de analizat (ce au
gene care fenotipice în genotipice în
structură
segregă Fb Fb
heterozigotă)
1 2 2 2
2 4 4 4
3 8 8 8
4 16 16 16
...
...
...
...
n 2n 2n 2n
Cu ocazia folosirii la retroîncrucișare a indivizilor heterozigoți

pentru două sau mai multe caractere, se verifică Legea Segregării
independente a perechilor de caractere, pentru „n” caractere alelomorfe
investigate raportul fenotipic de segregare din generația Fb fiind
întotdeauna egal cu:
(1+1)n = (1A+1a) (1B+1b) (1C+1c)....(1V+1v) (ecuația 4)
unde,
n = numărul caracterelor alelomorfe independente codificate de
„n” perechi de gene alele A/a, B/b ...V/v.
46
c) Caractere ale organismelor superioare ce respectă

dominanța completă și recesivitatea
În anul 1865, rezultatele cercetărilor lui Gregor Mendel au fost

publicate în lucrarea intitulată „Versuche über Pflanzen – Hybriden”
(Cercetări asupra hibrizilor vegetali) şi expuse la două şedinţe ale
Societăţii de Ştiinţe Naturale din Brno. Deşi sunt impresionante astăzi, la
acea vreme au fost considerate nesemnificative, fiind redescoperite 35 de
ani mai târziu de către trei cercetători7 care, experimentând independent
unul de celălalt, au ajuns la concluziile formulate înaintea lor de către
Gregor Mendel. În acest fel, anul 1900 este considerat anul apariției
Geneticii ca știință (Moore, 2001).
După anul 1900, experimentele de hibridare au fost extinse la

diferite specii de plante și animale, rezultatele obținute confirmând în unele
situații, și infirmând, în altele, valabilitatea Legilor Mendeliene anterior
expuse. În tabelul 8 sunt prezentate cele mai cunoscute exemple de
caractere care respectă segregarea după tipul dominanței complete.
7
Hugo de Vries (1848-1935) în Olanda, Carl Correns (1864-1933) în Germania și Erich
von Tschermak (1871-1962) în Austria.
48
Tabel 8
Caractere alelomorfe la plante și la animale ce respectă segregarea de tip Pisum
Variații fenotipice
Specia Caracterul investigat Referințe bibliografice
Fenotip dominant Fenotip recesiv
La plante
Prezența „perilor”
pe suprafața Tulpina rugoasă Tulpina netedă
Nicolae, 1986
tulpinii
Tomate – lat. Talia plantei Plantă înaltă Plantă pitică
„Solanum Culoarea fructului Tomate roșii Tomate galbene van Bueren și Myers, 2012
lycopersicum” Aspectul marginii Frunze dantelate Frunze nedantelate Nicolae, 1986;
frunzei („de tomate”) („de cartof”) van Bueren și Myers, 2012
Compartimentarea Bateson, 1909;
Fruct cu două loje Fruct cu mai multe loje
fructului Nicolae, 1986
Culoarea florilor Flori violacee Flori albe
Culoarea
Soia – lat.
perișorilor de pe Nicolae, 1986
„Glycine max” Perișori roșcați Perișori argintii
tulpină, frunze,
păstaie
Sângele Organizarea florii Antere normale Antere sterile
voinicului – lat.
Bateson, 1909
„Lathyrus Talia plantei Plantă înaltă Plantă pitică
odoratus”
49
Tabel 8
Caractere alelomorfe la plante și la animale ce respectă segregarea de tip Pisum (continuare)
Caracterul Variații fenotipice

Specia Referințe bibliografice
investigat Fenotip dominant Fenotip recesiv
La plante
Piersic – lat.
„Prunus persica” Prezența perișorilor Absența perișorilor
Prezența perișorilor
Nectarin – lat. pe suprafața („Prunus persica var. Bateson, 1909
(„Prunus persica”)
„Prunus persica fructului nucipersica”)
var. nucipersica”
Porumb – lat.
Aspectul bobului Bob neted Bob zbârcit Bateson, 1909
„Zea mays”
Grâu – lat.
Conținutul tulpinii Pai gol Pai solid Bateson, 1909
„Triticum”
O singură floare pe Două sau mai multe flori
Diverse specii de Încărcarea tulpinii tulpină pe tulpină
Bateson, 1909
flori cu flori • Excepție fac garoafele, la care prezența florilor
duble pe o tulpină este caracter dominant
La animale
Cal – Culoarea robei Toate culorile Culoarea roibă McCann, 1916
lat. „Equus 8 9
Tipul de mers Mers la trap Mers în buiestru Archunan, 2004
caballus”
8
Animalul folosește în același timp un membru dinainte și cel opus dinapoi.
9
Animalul folosește în același timp membrele de pe aceeași parte a corpului.
50
Tabel 8

La animale
Dagoon, 1989;
Culoarea robei10 Culoarea neagră Culoarea roșie
Vlaic și Oroian, 2002
Pigmentarea / Pigmentarea normală a
Vacă – lat. „Bos Mască albă Stufflebeam, 1982
depigmentarea feței feței
taurus”
Bateson, 1909;
Absența / Prezența
Lipsa11 coarnelor Prezența coarnelor Flanders și Gillespie, 2016;
coarnelor
Vlaic și Oroian, 2002
Bateson, 1909;
Oaie – lat.
Culoarea lânii12 Culoarea albă Culoarea neagră Nicolae, 1986;
„Ovis aries”
Simmons și Ekarius, 2009
10
Culoarea neagră este un fenotip dominant în cazul încrucișărilor ce includ rase cu o asemenea varietate (de exemplu: Angus, Brangus,
Holstein Friesian, Simmental, Galloway). La rasa Galloway, prezența unui brâu de culoare albă în jurul abdomenului este, de asemenea,
un fenotip dominant (Dagoon, 1989; Flanders și Gillespie, 2016).
11
Lipsa coarnelor este un fenotip dominant în cazul încrucișărilor ce includ una din rasele la care în mod natural coarnele lipsesc [de
exemplu: American White Park, Amerifax (Angus x Friesian), Angus, Belted Galloway, Brangus (Angus x Brahman), British White,
Galloway, Jamaica Red, Murray Grey, Red Poll, Senepol] (Flanders și Gillespie, 2016).
12
Deși este general acceptată dominanța culorii albe la ovine, în anul 1921, Duck R.W. raportează dominanța culorii negre la rasa
Karakul și a altor trei caractere legate de prezența buclelor, densitate și luciu.
51
Tabel 8

La animale
Culoarea albă 13 Culoarea neagră
Culoarea părului
Culoarea neagră Culoarea roșie Porter și col., 2016
Culoarea pielii Culoarea albă Culoarea neagră
Porc – lat. „Sus
Fundal uniform colorat
scrofa
Absența / prezența în negru (de exemplu: Fontanesi și col., 2012;
domesticus” Brâu de culoare albă
brâului rasa Hampshire, Cinta Porter și col., 2016
Senese)
Tipul copitei Copita nedespicată Copita normală Archunan, 2004
13
Culoarea albă este dominantă asupra celorlalte culori doar la porcul european. La porcul din India, culoarea neagră este dominantă
față de culoarea albă (Nicolae, 1986).
52

Tabel 8

investigat
La animale
Culoarea părului 14
Culoarea cafenie Culoarea neagră Sponenberg și Rothschild,
Lungimea părului Păr scurt Păr lung 2001
Absența / prezența
Câine – lat. factorului de diluție
„Canis lupus (asigură diluția
familiaris” culorii negre în gri Absența factorului de Prezența factorului de
Whitney, 1928
sau albastru, și a diluție diluție
celei maro în
cafeniu deschis sau
culoarea izabelă)
14
La câine, caracterul de culoare a părului este codificat de alele ce aparțin la mai mult de un locus, între care există relații specifice,
evidente în încrucișările efectuate în interiorul raselor. De exemplu, la rasa de câine Ciobănesc German, culoarea părului este
determinată de alelele locusului „agouti”, în care culoarea cafenie este dominantă asupra tipului negru-roșcat, care la rându-i domină
linia de culoare neagră (tipul cafeniu fiind considerat de unii autori cu varietățile de la cafeniu roșiatic la gri deschis iar de alții ca tip
diferit de cel de culoare sură, în acest caz culoarea cafenie transmițându-se dominant față de cea sură). Pe de altă parte, la rasa Labrador
Retriever, culoarea părului este determinată de alelele „locusului B”, culoarea neagră fiind dominantă asupra celei maro, în condițiile
prezenței unei alele dominante „E” la locusul de „extensie” ce determină colorarea părului și a pielii. În condițiile genotipului „ee” la
acest locus, indivizii vor fi cu părul și pielea de culoare crem (bbee) sau cu părul de culoare crem și pielea de culoare neagră (B_ee)
(segregarea acestor gene urmărind principiul transmiterii independente a perechilor de caractere) (Sponenberg și Rothschild, 2001;
Morford, 2014).
53
Tabel 8

La animale
Păr drept Păr cu bucle Whitney, 1928
buclelor
Câine – lat.
„Canis lupus
Coadă scurtă Archunan, 2004;
familiaris” Lungimea cozii Coadă normal dezvoltată
(lipsa cozii)15 Ackerman, 2011
Culoarea albă Alte culori

Culoarea roșie
Culoarea părului Steeh, 1978
(aceasta este recesivă Alte culori
Pisică – lat.
față de culoarea albă)
„Felis catus”
Lungimea părului Păr scurt Păr lung (tip „Angora”)
Coadă scurtă Bateson, 1909
Lungimea cozii Coadă normal dezvoltată
(lipsa cozii)16
15
Lipsa cozii este un fenotip dominant în cazul încrucișărilor ce includ una din rasele la care în mod natural coada lipsește sau este de
dimensiuni reduse (de exemplu: Boxer, Ciobănescu Australian) (Ackerman, 2011).
16
Lipsa cozii este un fenotip dominant asociat cu letalitatea pisicilor Manx cu genotip homozigot dominant „AA” datorită incompletei
sudări a arcului vertebral („spina bifidă”) (Bateson, 1909; Benirschke și col., 1978).
54

Tabel 8
Variații fenotipice
Specia Caracterul investigat Referințe bibliografice
La animale
Pisică – lat. Absența degetelor Bateson, 1909;
degetelor Polidactilism
„Felis catus” suplimentare Leipold și Morris, 1979
suplimentare
părului Prezența părului Absența părului Bateson, 1909
(*șoarece)
Lungimea părului
Păr lung Bateson, 1909;
(*iepure, porc de Păr scurt
(tip „Angora”) Adds și col., 2004
Guineea, șoarece)
Culoarea părului
Culoarea neagră Culoarea maro/gri Archunan, 2004
(*porc de Guineea)
Animale de
Aspetul părului
laborator Păr aspru Păr neted Bateson, 1909
(*porc de Guineea)
Talie pitică
Talia individului
Talie normală (în achondroplastie,
(*șoarece)
piticism pituitar)
Benirschke și col., 1978
Lungimea urechilor
Urechi normal
(*șoarece) Urechi scurte
dezvoltate
55

Tabel 8

La animale
Degete bine
Animale de Individualizarea Sindactilism (fuzionarea
individualizate, Benirschke și col., 1978
laborator degetelor degetelor între ele)
separate între ele
Creastă în rozetă
Creastă măzărată Creastă simplă dințată
(bătută)
Forma crestei
Creastă dublă
(împărțită Creastă simplă
longitudinal)
Penaj frizat Penaj normal
Forma penelor
Găină – (pene răsucite înapoi) (pene drepte)
lat. „Gallus Pene lungi la nivelul Bateson, 1909
Pene cu lungime
domesticus” articulației tibio-
normală la nivelul
femurale ce formează
articulației tibio-
așa-numitul
Dezvoltarea femurale
„jaret de vulture”
penajului
Dezvoltarea
imperfectă a penajului Penaj normal la nivelul
cozii sau absența cozii
acestuia
56
Tabel 8

La animale
Găină – Absența / prezența
lat. „Gallus instinctului de Prezența instinctului Absența instinctului Bateson, 1909
domesticus” clocire
Curcă – lat.
„Meleagris
gallopavo”
Lungimea gâtului Gâtul și ciocul sunt de Scurtarea gâtului și a
Benirschke și col., 1978
Prepeliță și ciocului dimensiuni normale ciocului
japoneză – lat.
„Coturnix
japonica”
57
Schemele prezentate în cazul plantelor de mazăre și care au
corespuns segregărilor mono- și difactoriale, la fel ca și cele ale
retroîncrucișării, sunt valabile și pentru exemplele anterior menționate.
Desigur, în cazul animalelor se va ține cont de modul lor sexuat de
reproducere iar raporturile de segregare din generațiile filiale cu mai multe
clase fenotipice/genotipice vor fi acceptate în termeni de probabilitate,
admițând că fecundarea se face la întâmplare între gameții produși.
O serie de caractere la om sunt cunoscute a se transmite după

mecanismul dominanței complete și al recesivității. O parte din acestea
sunt prezentate în tabelul 9.
Unul dintre cele mai cunoscute sisteme sangvine la om este cel

bazat pe factorul Rh (identificat prima dată în sângele maimuței Macacus
Rhesus). Factorul Rh reprezintă un grup de trei antigene (cde/CDE) ce se
exprimă pe suprafața eritrocitului uman, dintre acestea importanță practică
având antigenul „D”. Codificarea acestuia este realizată de către o pereche
de gene alele cu acțiune de dominanță completă și recesivitate, persoanele
cu genotipurile „DD” și „Dd” fiind considerate Rh pozitive (Rh+) iar cele
cu genotipul homozigot recesiv „dd”, Rh negative (Rh-) (majoritatea
oamenilor sunt Rh+, aproximativ 15% dintre indivizii rasei albe și 5%
dintre afro-americani fiind Rh-). Transfuzia de sânge de la o persoană Rh+
la o persoană Rh- va fi însoțită de producerea de anticorpi în sângele
persoanei Rh-. O sarcină a unei femei Rh- cu un bărbat Rh+ va implica
incompatibilitatea materno-fetală de Rh datorată Rh-ului pozitiv al fătului
(acesta a moștenit alela dominantă de la tatăl său). Spre deosebire de
anticorpii corespunzători antigenelor sistemului de grup sangvin ABO
(anticorpi ce aparțin clasei de IgM), cei corespunzători antigenului Rh
aparțin clasei IgG și au capacitatea de a traversa placenta.
58

Tabel 9
Caractere alelomorfe la om ce respectă segregarea de tip Pisum
(Mader, 1998; Chiras, 2011; Snustad și Simmons, 2015)
Caracter Fenotip dominant Fenotip recesiv
Forma tălpii Talpă arcuită Talpă plată
Cornee ovoidală
(generează astigmatism, Cornee rotundă
Forma corneei
vedere neclară atât la (vedere normală)
distanță cât și la aproape)
Pigmentarea pielii sub
formă de pistrui sau
efelide (lat. „macula
Prezența pistruilor Absența pistruilor
solaris”) datorită
producției crescute de
melanină
Aspectul lobului urechii Lob neatașat de cap Lob atașat de cap
Forma de inserție a Inserție în forma literei Inserție în linie
părului pe frunte „V” dreaptă
Polidactilia
Număr normal de
Numărul degetelor (număr suplimentar de
degete
degete)17
Capacitatea de digerare a
Digerarea lactozei Intoleranța la lactoză
lactozei
Grupe sangvine din
A, B 0
sistemul AB0
Brachidactilie
(degete scurte datorită
Scurtimea degetelor Degete normale
lipsei unei articulații
interfalangiene)
Peri la mijlocul degetelor Prezența perilor Absența perilor
Forma ochilor Ochi largi Ochi înguști
Mărimea genelor Gene lungi Gene scurte
Forma buzelor Buze groase Buze subțiri
Prezența părului pe corp Păr abundent pe corp Păr puțin pe corp
17
Polidactilia este un caracter care se transmite după model autozomal dominant, însă
manifestarea sa cade sub incidența penetranței și expresivității, în sensul în care nu toți
indivizii cu gena dominantă prezintă în mod obligatoriu degete suplimentare (penetranță),
la fel cum și numărul degetelor suplimentare și localizarea lor la membrele anterioare sau
posterioare pot diferi în cadrul populației de indivizi (expresivitate).
59
Reacțiile de incompatibilitate materno-fetală se traduc prin
sindroame hemolitice care afectează fătul, cunoscute sub diverse denumiri
precum: icterus gravis neonatorum, hydrops fetalis, erythroblastosis
fetalis. Acestea afectează fătul Rh+ ce aparține celei de-a doua sarcini, la
prima sarcină cu făt Rh+ mama neavând anticorpi naturali împotriva
antigenului RhD (spre deosebire de antigenele sistemului de grup sangvin
ABO care sunt complementate cu anticorpi naturali, antigenul RhD nu are
anticorpi naturali). Aceștia vor fi produși în sângele mamei cu ocazia
amestecării sângelui fetal cu cel maternal în timpul nașterii. Pentru a
preveni imunizarea mamei și eritroblastoza fetală la următoarele sarcini cu
fetuși Rh+, în primele 72 de ore de la nașterea primului copil Rh+ aceasta
va primi o imunoglobulină anti-D (Damjanov, 2016).
Albinismul oculo-cutanat este un caracter recesiv față de

pigmentarea normală a indivizilor. Absența pigmentului de melanină de la
nivelul pielii, părului și irisului se întâlnește la majoritatea vertebratelor,
fiind mai frecventă la șoareci, șobolani, iepuri, porci de Guineea. Această
tulburare este datorată unui deficit de tirozinază, enzimă care intervine în
transformarea aminoacidului tirozină în dihidroxifenilalanină (DOPA),
precursor al melaninei. Cauza deficitului de tirozinază este mutația genei
TYR (engl. „Tyrosinase”) (Archunan, 2004). Indivizii homozigoți recesivi
și-au pierdut capacitatea de sinteză a melaninei la nivel celular, datorită
prezenței în genotipul lor a două gene identice, mutante, nefuncționale, în
timp ce indivizii ce păstrează în structura lor cel puțin o alelă dominantă
prezintă fenotip pigmentat, corespunzător rasei și speciei din care fac parte
(Miglani, 2006).
Această condiție a albinismului este diferită de leucism, stare ce

caracterizează pierderea totală sau parțială a pigmentării pielii, părului,
penelor, datorată mutațiilor pe care le pot suferi genele KIT (codifică
proteina receptor tirozinkinază) și EDNRB (codifică proteina receptor
endotelină tip B). Acțiunea acestor gene afectează dezvoltarea și
diferențierea melanocitelor, mecanismele transmiterii lor fiind însă diferite
între ele. De exemplu, leucismul prin mutația genei KIT respectă
60

segregarea Mendeliană autozomal dominantă, fenotipul indivizilor ce
includ în structura lor genetică alela dominantă fiind de tip amestecat - alb
cu o altă culoare (cal, vacă, porc, pisică) sau alb dominant (cal, pisică,
porc) (Jackson, 2001; Cieslak și col., 2011; Bormann, 2015). Astfel de
animale au, de obicei, ochii normal colorați sau, în cazul depigmentării
totale, unul sau ambii ochi de culoare albastră (deși și indivizii normal
colorați au fost raportați cu o astfel de stare de heterocromie). Asocierea
surdității, ca simptom specific întâlnit la majoritatea unor astfel de indivizi
albi cu ochi albaștri, a generat o serie de controverse legate, pe de o parte,
de efectul pleiotropic al variantei mutante a genei KIT asupra depigmentării
prin afectarea melanocitelor, și surditate, iar pe de altă parte, posibilitatea
ca cele două condiții (depigmentarea și surditatea) să se transmită în
linkage, prin localizarea genelor aferente în structura aceluiași cromozom
(Strain, 2011, 2015; Ryugo și Menotti-Raymond, 2012). Mutația genei KIT
a fost implicată și în apariția petelor de culoare albă la câinele Ciobănesc
German (pe față, abdomen, picior, vârful cozii), fără ca auzul să fie afectat
(Strain, 2015).
Un tip particular de acțiune a variantei mutante a genei KIT este

tradusă prin apariția brâului de culoare albă, așa cum se întâmplă la porc
(respectă segregarea autozomală dominantă) (Cieslak și col., 2011).
Dacă se consideră leucismul prin mutația genei EDNRB,

transmiterea acestei variantei mutante este de tip autozomal recesiv,
afectând deopotrivă omul, calul și șoarecele. La om, indivizii heterozigoți
sunt sănătoși dar purtători, la cal sunt de tip „alb înrămat” (zona laterală
corespunzătoare regiunii toracelui și abdomenului este depigmentată,
aceasta fiind înconjurată de o zonă complet pigmentată) iar la șoarece de
tip pestriț. Indivizii homozigoți recesivi sunt cu părul de culoare albă,
pielea de culoare roz și ochii de culoare albastră, acțiunea genei într-un
astfel de genotip fiind letală la cal și șoarece datorită acțiunii pleiotropice
a acesteia prin absența celulelor nervoase (ganglionare) la nivelul
colonului (aganglioză ce afectează funcționalitatea colonului și blocaj
intestinal) (Jackson, 2001; Cieslak și col., 2011; Bormann, 2015).
61
Alte patologii de la om, cunoscute a respecta segregarea de tip
Mendelian, sunt următoarele:
▪ Bradidactilia sau degetele scurte. Reprezintă o disostoză ce

poate apărea ca singură malformație sau ca parte a unui sindrom
malformațional complex. În majoritatea cazurilor se manifestă după
mecanism autozomal dominant, cu diferite grade de penetranță și
expresivitate (Temtamy și Aglan, 2008) (vezi Cap. Penetranță și
expresivitate).
▪ Hematuria benignă familială. Aceasta este cauzată de mutații
în structura genelor COL4A3 și COL4A4 ce aparțin brațului lung al perechii
a doua de cromozomi, mecanismul transmiterii lor în descendență fiind cel
autozomal dominant. Severitatea manifestărilor este redusă, de regulă
microscopic se constată hematurie izolată (www.omim.org/entry/141200).
Sindromul Alport este tulburare mult mai gravă ce evoluează cu afectarea
progresivă a țesutului renal, în 85% din cazuri având la bază mutația genei
COL4A5 din structura cromozomului X, în 15% din cazuri mutații ale
genelor COL4A3 și COL4A4, cu transmitere autozomal recesivă, și foarte
rar, mutația genei COL4A3, cu transmitere autozomal dominantă
(www.omim.org/entry/301050).
▪ Talangiectazia ereditară hemoragică. Se caracterizează prin
malformații în sistemul circulator, cu lipsa capilarelor și interconectarea
(directă) a arterelor și venelor de la nivelul buzelor, mucoasei bucale, feței,
pieptului și degetelor. Cele mai comune manifestări clinice sunt
reprezentate de sângerări nazale recurente (cu debut, în medie, la vârsta de
12 ani); tabloul clinic se complică și poate evolua dramatic dacă
hemoragiile au loc în plămâni, ficat sau creier. Această afecțiune se mai
numește și sindromul Osler-Rendu-Weber, mecanismul transmiterii sale
fiind autozomal dominant, cu o variabilitate largă în manifestare la nivel
intrafamilial (McDonald și Pyeritz, 2000).
▪ Keratosis palmaris et plantaris este un defect congenital al
ectodermului, caracterizat prin hipercheratoză la nivelul palmelor și
tălpilor. Această tulburare este controlată de o singură pereche de gene
62

autozomale ce se transmite Mendelian dominant cu grad ridicat de
penetranță (Hermel și Wohl, 1969) (vezi Cap. Penetranță și expresivitate).
▪ Bloc cardiac progresiv familial de tip I. Se caracterizează prin
afectarea transmiterii impulsului electric la nivel cardiac, având substrat
genetic mutația genei PFHBI din structura cromozomului 19. Se transmite
autozomal dominant (Brink și col., 1995).
▪ Sindromul Gilbert este un tip de hiperbilirubinemie ereditară ce
se datorează unei mutații recesive a genei autozomale UGT1A1 (engl.
„UDP – glucuronosyltransferase 1”), fapt ce determină un deficit al
enzimei glucuronil transferază, deosebit de importantă pentru înlăturarea
bilirubinei de către ficat prin conjugarea sa cu acidul glucuronic (Rasool și
col., 2015).
▪ Fenilcetonuria se datorează mutației genei ce codifică enzima
fenilalanin-hidroxilază (localizată în structura cromozomilor perechii a
12-a) și se traduce printr-un deficit în această enzimă și incapacitatea
consecutivă de a degrada aminoacidul fenilalanină. Pe cale de consecință,
indivizii afectați acumulează în exces fenilalanină în urina și sângele lor,
fapt ce determină retardare mintală progresivă și tulburări de
comportament. Fenilcetonuria se transmite după model autozomal recesiv
(Chial, 2008).
▪ Sindromul Huntington este o tulburare progresivă
neurodegenerativă datorată mutației genei huntingtinei prin repetarea
secvenței de nucleotide CAG. Acest lucru determină acumularea
proteinelor bogate în glutamină cu afectarea diferitelor funcții celulare și
degenerări neuronale. Sindromul Huntington se transmite după model
autozomal dominant (Chial, 2008; Dabrowska și col., 2018).
▪ Sindromul Tay-Sachs sau gangliozidoza GM2 este o tulburare
neurodegenerativă caracterizată prin absența enzimei lizozomale
hexosaminidaza A, fapt ce determină acumularea unei substanțe grase
numită gangliozida GM2 în special la nivelul celulelor nervoase (Gelehrter
și col., 1998; Guetta și Peleg, 2008).
Retinoblastomul sau tumora malignă de retină la om a fost
considerat multă vreme a se transmite după model autozomal dominant
63
până când, în 1971, Alfred Knudson afirmă că etiologia ar putea consta în
pierderea unei gene normale RB1 din structura cromozomilor perechii a 13-
a, genă care, în mod normal, codifică proteina supresoare tumorală pRb, ce
controlează trecerea din stadiul G1 în stadiul S al ciclului celular (în fapt,
această proteină este disfuncțională în diverse alte tipuri de cancere
majore) (Ostrer, 1998; Abramson, 2005).
2.4.1.2 Dominanța incompletă (semidominanța)
Dominanța incompletă sau semidominanța reprezintă un tip de

interacțiune dintre genele alele în care indivizii cu genotip heterozigot
„Aa” manifestă un fenotip intermediar genitorilor homozigoți „AA” și
„aa”. Fenomenul a fost descris inițial la plantele de Mirabilis jalapa
(Minunăția de Peru), și ulterior la cele de Antirrhinum majus (Gura leului).
Dominanța incompletă se întâlnește și la plantele de mazăre. Deși

cercetările lui Gregor Mendel au descris plantele de mazăre ca fiind cu bob
neted sau zbârcit, există și o formă intermediară, vizibilă cu precădere sub
lupa microscopului. Manifestarea caracterului de bob neted are la bază
forma activă a enzimei SBE I (engl. „Starch-Branching Enzyme I”)
necesară sintezei amilopectinei – un tip de amidon cu catenă ramnificată
care asigură o reținere mai bună a apei pe parcursul creșterii plantelor și a
boabelor de mazăre. Aspectul zbârcit al bobului de mazăre, caracteristic
indivizilor cu genotip homozigot recesiv „aa”, se datorează pierderii de
apă pe măsura creșterii plantelor, la nivel molecular având loc întreruperea
genei codificatoare prin inserția unei secvențe mici de ADN (de 0,8 kb)18
numită „transpozon” (Miglani, 2006). La indivizii heterozigoți „Aa”,
bobul are formă intermediară de neted datorită prezenței enzimei normale
SBE I în cantități mai mici decât necesarul celulei (Hartl, 2011).
18
Kb (Kilobaza) este o unitate de măsură a lungimii acizilor nucleici, o kilobază
cuprinzând 1000 perechi de nucleotide (asumate drept „baze azotate”).
64

Revenind la exemplele plantelor de Mirabilis jalapa și Antirrhinum
majus, în urma încrucișării indivizilor liniilor pure cu florile de culoare
roșie („AA”) cu cei cu florile albe19 („aa”), descendenții heterozigoți „Aa”
au manifestat un fenotip intermediar genitorilor homozigoți, și anume
florile de culoare roz20. În urma autopolenizării plantelor cu florile de
culoare roz, în următoarea generație filială raportul fenotipic de segregare
a corespuns celui genotipic, astfel:
➢ ¼ dintre indivizii F2 au avut florile de culoare roșie și genotip
homozigot dominant („AA”);
➢ ½ dintre indivizii F2 au avut florile de culoare roz și genotip
heterozigot („Aa”);
➢ ¼ dintre indivizii F2 au avut florile albe și genotip homozigot
recesiv („aa”) (figura 11) (Griffiths și col., 2000; Hartl, 2011).
La plantele de Antirrhinum majus caracterul de formă a frunzei se

manifestă, de asemenea, ca rezultat al interacțiunii de dominanță
incompletă dintre genele alele codificatoare. Segregarea acestora are loc
independent de segregarea alelelor implicate în codificarea caracterului de
culoare a florilor (figura 12, tabel 10) (Krishna, 2006; Bansal și
Bhatnagar, 2009).
La plantele de vânătă (lat. „Solanum melongena”) culoarea cojii

fructului poate fi violet-închis (la indivizii homozigoți dominanți „AA”),
albă (la indivizii homozigoți recesivi „aa”) și violet-deschis (la indivizii
heterozigoți „Aa”) (Schafer, 2016).
19
Florile albe ale plantelor de Antirrhinum majus au culoarea fildeșului.
20
Se consideră că pentru culoarea roșie a florilor de Antirrhinum majus este necesară
acțiunea concomitentă a două gene dominante „A” și „A” într-un singur genotip
(homozigot dominant – „AA”). Indivizii heterozigoți („Aa”) sunt de culoare roz ca
rezultat al înjumătățirii cantității de enzimă activă ce asigură formarea pigmentului numit
anthocyanină, doar una din cele două gene alele fiind responsabilă indirect de sinteza
acestuia. La indivizii homozigoți recesivi, cantitatea de pigment este nulă datorită faptului
că alela „a” în genotip „aa” se exprimă fenotipic prin codificarea unei enzime în formă
inactivă ce nu asigură formarea de pigment (Hartl, 2011).
65
Genotip: AA x aa
P: Plante cu flori
Fenotip: Plante cu flori roșii
albe
g: A a
Genotip: Aa
F1: Fenotip: 100% Plante cu flori roz
Gameți masculi
A a
F2: g:
P(A) = ½ P(a) = ½
A AA Aa
Gameți femeli
Diagrama
P(A) = ½ P(AA) = ¼ P(Aa) = ¼

Punnett
a Aa aa
P(a) = ½ P(Aa) = ¼ P(aa) = ¼
Genotipuri și AA aa
Aa
fenotipuri în F2 Plante cu flori Plante cu flori
Plante cu flori roz
roșii albe
Raport genotipic și
1: 2: 1
fenotipic de
P(AA) = ¼ P(Aa) = ¼ + ¼ = ½ P(aa) = ¼
segregare în F2
Fig.11: Schema segregării caracterelor în dominanța incompletă pentru

exemplul plantelor de Antirrhinum majus diferite după culoarea florilor
66

Plante cu flori roșii și Plante cu flori
P:
Fenotip: frunze late albe și frunze
înguste
g: AB ab
Genotip: AaBb
F1: Fenotip: 100% Plante cu flori roz și frunze intermediar de late
Gameți masculi
AB Ab aB ab
F2: g:
P(AB) = ¼ P(Ab) = ¼ P(aB) = ¼ P(ab) = ¼
P(AB) = ¼ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
16 16 16 16
Diagrama Punnett

Gameți femeli
P(Ab) = ¼ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
16 16 16 16
P(aB) = ¼ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
16 16 16 16
P(ab) = ¼ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
16 16 16 16
Fig.12: Schema segregării a două caractere în dominanța incompletă

pentru exemplul plantelor de Antirrhinum majus diferite după culoarea
florilor și forma frunzelor
67
Tabel 10
Raporturi de segregare pentru două sisteme alelice care respectă
mecanismul dominanței incomplete (exemplul plantelor de Antirrhinum
majus diferite după culoarea florilor și forma frunzelor)
AABB
P(AABB) = 𝟏⁄𝟏𝟔
Plante cu flori roșii și frunze late
AABb
P(AABb) = 2⁄16
Plante cu flori roșii și frunze intermediar de late
AaBB
P(AaBB)= 2⁄16
Plante cu flori roz și frunze late
AaBb
P(AaBb) = 4⁄16
Plante cu flori roz și frunze intermediar de late
Raporturi de AAbb
segregare P(AAbb) = 1⁄16
(genotipic, fenotipic): Plante cu flori roșii și frunze înguste
Aabb
P(Aabb) = 2⁄16
Plante cu flori roz și frunze înguste
aaBB
P(aaBB) = 1⁄16
Plante cu flori albe și frunze late
aaBb
P(aaBb) = 2⁄16
Plante cu flori albe și frunze intermediar de late
aabb
P(aabb) = 1⁄16
Plante cu flori albe și frunze înguste
Fenomenul dominanței incomplete se manifestă și în cazul

încrucișării a două soiuri de porumb (lat. „Zea mays”), unul cu bobul de
culoare albastră iar celălalt cu bobul de culoare galbenă, fenotipul
intermediar fiind culoarea violetă a bobului.
68

Dominanța incompletă este întâlnită și la animale. De exemplu,
găinile de Andaluzia au penajul de culoare gri-albăstruie și se consideră a
proveni din încrucișarea unei rase cu penajul de culoare neagră (cu genotip
homozigot dominant „AA”) cu o rasă al cărei penaj este alb (cu genotip
homozigot recesiv „aa”) (Creangă, 1999). Caracterul de prezență a crestei
la păsări se manifestă, de asemenea, după mecanismul dominanței
incomplete, indivizii homozigoți dominanți fiind cu creastă normal
dezvoltată, cei homozigoți recesivi - fără creastă, în timp ce heterozigoții
au creasta de dimensiuni mici (Stevens, 1991).
O expresie a genotipului în fenotip asemănătoare exemplului

găinilor de Andaluzia, a fost observată în situația împerecherii unui vier
din rasa Marele Negru (cu părul de culoare neagră) cu o scroafă
Edelschwein (cu părul alb), hibrizii F1 manifestând fenotip intermediar
(părul de culoare gri-albăstrui) (Negruțiu și col., 1969). Caii „Palomino”
sunt de culoare galben-aurie, cu coama și coada albe, aceștia provenind din
încrucișarea unor rase homozigote de culoare roibă și, respectiv, crem
(Noyd și col., 2014).
La taurinele din rasa Shorthorn, indivizii heterozigoți au roba de

culoare piersicie, aceștia fiind rezultatul încrucișărilor dintre varietatea cu
roba de culoare roșie (genotip homozigot dominant „AA”) cu varietatea
albă (genotip homozigot recesiv „aa”) (Creangă, 1999; Krishna, 2006).
Sistemul de grupe sangvine AB0 la om are la bază existența genei

AB0 în structura brațului lung al cromozomului 9 (9q34). Cele patru
fenotipuri posibile (0, A, B, AB) se datorează interacțiunilor dintre diferitele
variante alelice (i, IA și IB) apărute în cursul evoluției omului. Cercetările
recente au demonstrat posibilitatea a două subtipuri ale grupului sangvin
A, respectiv subtipurile A1 și A2. Alela A2 se caracterizează printr-o
substituție a nucleotidei 467 (C>T) și o deleție (C) a nucleotidelor 1059-
1061, fapt ce determină producerea unei enzime mai puțin eficiente
(Svensson, 2011). În mod normal, alela IA este în relație cu sinteza enzimei
N-acetilgalactozamintransferaza ce mediază atașarea N-
69
acetilgalactozaminei la substanța (antigenul) H. Alela A2 are o activitate
mai slabă decât cea a alelei A1, fiind considerată astfel o variantă
intermediară între alela cu funcție deplină A1 și cea caracterizată prin lipsa
funcției – i. La nivelul populației umane, 20% din indivizi aparțin tipului
A2 iar restul tipului A1 (Giriyan și col., 2017). Deși transfuziile de sânge
între indivizii cu oricare din cele două subgrupuri A și cei non-A sunt
contraindicate, Sorensen și col., 2001 a demonstrat posibilitatea
transplantului de organe de la indivizi cu subtipul A2 la cei de grup non-A.
La rasa umană europoidă (albă, europeană sau caucaziană), părul

ondulat este un fenotip intermediar părului creț și celui drept.
2.4.1.3 Codominanța
Codominanța reprezintă tipul de interacțiune în care indivizii

heterozigoți exprimă un mod egal efectul celor două gene alele, niciuna
dintre acestea nefiind considerată dominantă sau recesivă în raport cu
cealaltă. Expresia codominantă a genelor poate fi întâlnită atât în fenotipuri
ușor de identificat, precum culoarea la animale, dar și în cazul genelor ce
codifică proteinele din sânge, lapte, ouă. Ca și în cazul dominanței
incomplete, în codominanță fiecărui genotip îi corespunde un fenotip.
Dacă se consideră caracterul de culoare la animale, prezența a două

sau mai multe culori sub formă de pete sau dungi pe suprafața corpului se
datorează expresiei a tot atâtea gene cu acțiune codominantă.
În privința polimorfismelor diferitelor sisteme proteice la animale,

acestea sunt utilizate ca markeri de selecție la animale, fiind cunoscută
asocierea variantelor alelice cu diverse niveluri de productivitate ale
animalelor purtătoare. Identificarea acestora se face prin tehnici de biologie
moleculară și genetică biochimică, pentru astfel de sisteme polimorfice
fiind raportată transmiterea și expresia codominantă a fenotipului. Dacă se
70

consideră locii genelor ce codifică proteinele laptelui, în trei populații de
taurine din rasele Bălțată Romănească, Holstein Friesian și Montbéliarde
au fost identificate următoarele alele, respectiv genotipuri / fenotipuri
(table 11):
Tabel 11
Variantele alelice și genotipurile / fenotipurile identificate la locii
proteinelor majore din lapte prin tehnica electroforezei cu focalizare
izoelectrică (IEF – engl. „Isoelectric Focusing”)
(Grădinaru și col., 2013)
Locusul Alele Genotipuri / fenotipuri
investigat identificate identificate
αS1 cazeina B, C BB, BC
A1A1, A1A2, A1B, A2A2, A2B,
β cazeina A1, A2, B, C
A2C, BB
κ cazeina A, B, E AA, AB, AE, BB, BE, EE
β lactoglobulina A, B, D AA, AB, AD, BB, BD
Așadar, la locusul αS1 cazeinei au fost identificate două alele (B și

C) și două genotipuri / fenotipuri (BB și BC), la locusul β cazeinei au fost
identificate patru alele (A1, A2, B, C) și șapte genotipuri / fenotipuri (A1A1,
A1A2, A1B, A2A2, A2B, A2C, BB), la locusul κ cazeinei au fost identificate
trei alele (A, B și E) și șase genotipuri / fenotipuri (AA, AB, AE, BB, BE,
EE) iar la locusul β lactoglobulinei au fost identificate trei alele (A, B și D)
și cinci genotipuri / fenotipuri (AA, AB, AD, BB, BD). Aceste rezultate sunt
proprii populațiilor investigate, pentru alelele identificate numărul
combinațiilor posibile de genotipuri / fenotipuri (ca probabilități de
combinare între alele) fiind mult mai mare decât cel regăsit în cercetarea
efectuată.
Fenomenul codominanței este întâlnit și în expresia grupei
sangvine AB la om. Aceasta face parte din sistemul AB0, cel mai cunoscut
sistem de grupe sangvine la om, propus la începutul anilor 1900 de către
Karl Landsteiner (1869 – 1943). În funcţie de prezenţa antigenilor A, B sau
71
concomitent a amândorura pe suprafaţa eritrocitului uman, grupele
sangvine pot fi clasificate în: A, B şi AB. Lipsa acestor antigeni este
caracteristică grupei 0. Antigenii sunt molecule de glicoproteine, în sinteza
cărora intervin alele dominante IA , IB sau ambele alele concomitent IA, IB
(codominanţă). Alela i este recesivă în raport cu alelele IA , IB şi nu este
responsabilă de sinteza niciunui tip antigenic (tabel 12) (Schafer, 2016).
Din punct de vedere molecular, rolul alelelor IA și IB este de a sintetiza
enzimele N-acetilgalactozamintransferaza și, respectiv, D-
galactozamintransferaza, ce vor determina atașarea ulterioară a
moleculelor de N-acetilgalactozamină și, respectiv, galactoză la un
substrat mucopolizaharidic comun (numit substanță H), în vederea
finalizării sintezei celor două tipuri antigenice A și B (Blaney și Howard,
2013).
Tabel 12
Genotipuri / fenotipuri în sistemul AB0 de grupe sangvine la om
(interpretare imunologică) (Hartl, 2011)
Antigeni
Anticorpi
pe suprafața
Nr.crt. Fenotip Genotip în plasmă
eritrocitului
(aglutinine)
(aglutinogene)
Anti-A (α) și
I 0 ii -
Anti-B (β)
II A IAIA IAi Tipul A Anti-B (β)
III B IBIB IBi Tipul B Anti-A (α)
IV AB IAIB Tipul A și Tipul B -
Deși este mai puțin folosit, sistemul de grupe sangvine MN se

bazează pe aceeași interacțiune codominantă a alelelor LM și LN în vederea
expresiei genotipului / fenotipului MN (Schafer, 2016).
Fenomentul codominanței este întâlnit și în anemia falciformă la

om. Anemia falciformă (siclemia) este o afecțiune care se datorează
72

producerii unui tip anormal de hemoglobină, numită hemoglobina S, în
care acidul glutamic din lanțul β-globinei este înlocuit cu aminoacidul
valină. O astfel de hemoglobină se datorează alelei HbS de la locusul genei
pentru sinteza β – globinei (parte a moleculei de hemoglobină), pe lângă
aceasta, în populațiile umane existând și alela HbA ce determină sinteza
hemoglobinei normale. Starea de boală se datorează prezenței în genotip a
alelei HbS în „doză dublă” (genotip homozigot „HbS HbS”), la astfel de
indivizi, ca efect al creșterii concentrației intracelulare de hemoglobină S,
dezoxigenare severă a sângelui sau acidoză, hemoglobina anormal
sintetizată polimerizează, fapt ce determină ca hematiile să distorsioneze
ireversibil într-o formă de semilună sau de seceră. Celulele roșii astfel
deformate pierd capacitatea de transport a oxigenului și tind să coaguleze,
blocând trecerea prin capilarele înguste și generând condiții de hipoxie. La
indivizii cu genotip codominant „HbAHbS”, în mod normal, celulele roșii
ale sângelui nu sunt afectate, dar în condiții de hipoxie o parte dintre
acestea devin în formă de seceră. Așadar, la nivel molecular, acțiunea celor
două alele este codominantă (prin prezența ambelor tipuri de hemoglobină
în sângele indivizilor) iar expresia fenotipică este după tipul dominanței
complete, indivizii heterozigoți fiind sănătoși în condiții normale de viață
(Lorin de la Grandmaison, 2003; Yadav, 2003; Adds și col., 2004).
2.4.1.4 Supradominanța
Supradominanța reprezintă tipul de interacțiune în care indivizii

heterozigoți „Aa” prezintă o potențare a caracterelor comparativ cu
genitorii lor homozigoți. Acest fenomen a fost descris inițial de către
Gregor Mendel în urma încrucișării liniilor pure de plante de mazăre cu
talie înaltă (6 ft21.) cu plantele de mazăre cu talie pitică (1 ft.) („AA” x
„aa”), talia hibrizilor obținuți în prima generație filială (cu genotip
21 1 ft. („ft” = engl. „foot” – talpa piciorului) = 30,48 cm.

73
heterozigot „Aa”) variind între 6 ft. – 7,5 ft. (figurile 13 și 14) (Mendel,
1866).
Genotip: AA x aa
P: Plante de Plante de
anul I Fenotip: mazăre cu talie mazăre cu talie
înaltă (6 ft.) pitică (1 ft.)
g: A a
F1: Genotip: Aa
anul II Fenotip: 100% Plante de mazăre cu talie mai înaltă (6-7,5 ft.)
g: A a
Autopolenizare
Gameți masculi
F2: A a
g:
anul III P(A) = ½ P(a) = ½
A AA Aa
Gameți femeli
Diagrama
Punnett
P(A) = ½ P(AA) = ¼ P(Aa) = ¼

a Aa aa
P(a) = ½ P(Aa) = ¼ P(aa) = ¼
AA Aa aa
Genotipuri și plante cu talie Plante cu talie mai Plante cu talie pitică:
fenotipuri în F2
înaltă: 6 ft. înaltă: 6-7,5 ft. 1 ft.
Raport genotipic
1: 2: 1
și fenotipic de
P(AA) = ¼ P(Aa) = ¼ + ¼ = ½ P(aa) = ¼
segregare în F2
Fig.13: Schema segregării caracterelor în supradominanță pentru

exemplul plantelor de mazăre diferite în funcție de înălțimea acestora
74
Fig.14: Histograma distribuției fenotipice în supradominanță
Lucrările de specialitate folosesc „vigoarea hibridă” pentru a

defini superioritatea hibrizilor heterozigoți în manifestarea unui caracter,
mecanismul prin care aceasta se produce fiind asociat termenului de
„heterozis” (Miglani, 2006). O serie de confuzii pot fi generate atât din
prisma folosirii celor doi termeni în relație de sinonimie cât, mai ales, din
prisma limitării heterozisului la starea de heterozigoție a unui individ22
(Shull, 1948). Dacă se consideră lucrările de ameliorare ale animalelor,
mecanismele prin care se exprimă superioritatea caracterelor cantitative –
legate de producții (care întotdeauna au un determinism poligenic) sunt
mai ample și diferite după proprietatea genelor de a acționa aditiv sau
neaditiv. Dacă un caracter este controlat de gene aditive atunci performanța
medie a hibrizilor F1 (cu genotip „AaBbCc”, dacă se consideră un caracter
codificat de trei gene aditive) este intermediară între performanțele
părinților „AABBcc” și „aabbCC”. Încrucișând acești hibrizi între ei, în
generația F2, descendenții vor avea atât performanțe superioare hibrizilor
F1 cât și inferioare lor, după numărul de gene dominante, respectiv recesive
existente în genotip (de exemplu, indivizii cu genotip „AABBCC” vor avea
performanțe mai mari iar cei „aabbcc” vor avea performanțe mai mici).
Acest fenomen se numește transgresie, se produce în generațiile F2 și mai
târziu ca rezultat al recombinărilor, descendenții primind seturi de gene
22
În acest sens, în anul 1914, Shull G.M. propune înlocuirea termenului de
„heterozygosis” cu cel de „heterozis” (Shull, 1948).
75
care nu au ocazia să se manifeste în structura ascendenților lor
(Drăgănescu, 1979; Lupașcu și col., 2013). Spre deosebire de fenomenul
transgresiei, heterozisul se manifestă doar la populațiile F1 și back-cross,
și are la bază interacțiuni genice neaditive (dominanță, supradominanță,
epistazie23). După cum valoarea performanțelor hibrizilor depășește fie
doar valoarea formelor parentale fie atât valoarea formelor parentale și
media populației din care acestea fac parte, heterozisul se clasifică în
cisheterozis și respectiv, transheterozis (Drăgănescu, 1979; Ivancia,
2005).
Un exemplu al supradominanței face referire la indivizii
heterozigoți (codominanți) pentru genele β globinei (Shukla, 2009). În
zonele în care malaria este întâlnită, aceștia au o rată mai mare de
supraviețuire comparativ cu ambele tipuri homozigote (indivizii normali cu
genotip „HbAHbA” și cei afectați, cu genotip „HbSHbS”) (Allison, 2004
apud Frankham și col., 2009), dezavantajul homozigoților coexistând la
nivel de populație cu avantajul heterozigoților („polimorfism balansat”)
(Luzzatto, 2012). Studiile de până acum au încercat să explice acest
mecanism al rezistenței și se pare că hemoglobina de tip S nu constituie un
impediment pentru parazitul genului Plasmodium de a invada celulele roșii
ale sângelui ci, mai degrabă, odată ce parazitul determină modificarea
conformației eritrocitelor, acestea sunt imediat înlăturate de către
macrofage (studiile clinice au demonstrat o creștere a ratei de fagocitare
a celulelor în semilună parazitate) (Beet, 1946; Luzzatto și col., 1970;
Nagel, 1990 apud Luzzatto, 2012).
2.4.1.5 Letalitatea
Letalitatea reprezintă tipul de interacțiune dintre genele alele în

care, de regulă, indivizii homozigoți dominanți, în cazul alelelor letale
dominante, sau doar cei homozigoți recesivi, în cazul alelelor letale
23
Epistazia - vezi cap. „Interacțiuni dintre genele nealele”.
76

recesive, sunt asociați mortalității fie în cursul dezvoltării lor embrionare,
fie în viața extrauterină. Genele dominante care sunt letale doar în genotip
homozigot dominant sunt numite gene dominante cu acțiune semi-letală.
Așa cum reiese și din exemplele prezentate în continuare, unele dintre
acestea pot fi considerate ca dominante pentru manifestarea caracterului
codificat dar recesive în manifestarea letalității.
Primele experimente care au demonstrat letalitatea ca formă a

interacțiunilor dintre genele alele au fost efectuate în anul 1905 de către
biologul francez Lucien Cuénot (1866-1951). În urma încrucișării unor
șoareci galbeni între ei, în prima descendență au fost obținuți atât șoareci
de culoare galbenă cât și șoareci agouti, într-un raport de segregare
fenotipic de 2⁄3 : 1⁄3. Acest raport este diferit de cel Mendelian de
3⁄ : 1⁄ și poate fi explicat pe baza analizei genetice a schemei de
4 4
segregare (figura 15).
Astăzi este cunoscut faptul că la locusul agouti la șoarece, alela cu

efectul cel mai dominant este Ay, aceasta fiind responsabilă de coloritul
galben al părului. Obținerea în prima generație filială a progeniturilor
agouti demonstrează faptul că indivizii cu părul de culoare galbenă din
generația parentală au avut genotip heterozigot. Cum indivizii cu o astfel
de structură genetică pot produce două tipuri de gameți și dacă se consideră
că fiecare dintre aceste două tipuri are o șansă egală de participare la
procesul fecundării, în prima generație filială pot rezulta indivizi cu
genotipuri homozigote (cu o probabilitate egală de câte 1⁄4 ), și indivizi
cu genotip heterozigot (cu o probabilitate de 1⁄2 ). Din punct de vedere
fenotipic, homozigoții dominanți (AyAy) și heterozigoții (AyAw) corespund
coloritului galben al părului iar homozigoții recesivi (AwAw), celui agouti
(Roberts, 1986; Roberts și col., 2000; Thomas, 2013).
77
Genotip: AyAw x AyAw

P:
Șoareci de culoare Șoareci de culoare
Fenotip:
galbenă galbenă
g: Ay Aw Ay Aw
Raport genotipic de
Ay Aw
F1: g: ♀/♂ y w segregare în populația
P(A ) = ½ P(A ) = ½
indivizilor viabili:
A yA y A yA w
y
A A yA w AwAw
y
P(A ) = ½ P(AyAy) = ¼ P(AyAw) = ¼ 2/3 : 1/3
șoareci de șoareci de
Diagrama Punnett
culoare culoare
galbenă - letali galbenă
Raport fenotipic de
segregare în populația
A yA w AwAw
indivizilor viabili:
Aw
P(AyAw) = ¼ P(AwAw) = ¼ 1/3
P(Aw) = ½
șoareci de șoareci de 2/3: șoareci
culoare culoare șoareci de de
galbenă agouti culoare culoare
galbenă agouti
Fig.15: Schema segregării caracterelor în letalitate pentru exemplul

șoarecilor diferiți după culoarea părului acestora
Cercetările de biologie moleculară au demonstrat faptul că

transcriptul primar al genei Ay este mai mare decât al genei de tip sălbatic
(1,1 kb vs. 0,8 kb). Acest lucru se datorează unui surplus de material preluat
de la gena învecinată Raly localizată, de asemenea, pe brațul distal al
cromozomului 2 la șoarece. Așadar, alela Ay poate fi considerată o
consecință a alterării structurale atât a genei agouti cât și a celei învecinate,
78

o deleție de 170 kb fiind răspunzătoare de înlăturarea genei Raly, cu
excepția promotorului și primului său exon. Prin înlocuirea promotorului
normal al genei agouti și al primului său exon cu promotorul și capătul 5'
al genei învecinate, este perturbată expresia genei Raly (necesară unei
dezvoltări embrionare corespunzătoare), fapt ce determină moartea
indivizilor homozigoți la 5,5 – 6,5 zile postcoitum (în stadiul de blastocist)
(Michaud și col., 1993, 1994 a, b; Lamoreaux și col., 2010).
Lăsând la o parte argumentele de ordin molecular și cele rezultate

din analiza segregării caracterelor, apare inevitabila întrebare: ce fel de
alelă este Ay, dominantă sau recesivă? Răspunsul depinde după cum alela
Ay este considerată ca un factor determinant al culorii sau al letalității. Dacă
se consideră caracterul de culoare, alela Ay este cu acțiune dominantă,
manifestându-și expresia în stare heterozigotă; dacă se consideră din
prisma letalității, acționează mai degrabă ca o alelă recesivă, expresia sa
fiind evidentă doar la indivizii homozigoți (șoarecii morți fiind identificați
prin sacrificarea șoricioaicelor mame folosite la încrucișare cu masculi cu
părul de culoare galbenă)(Roberts și col., 2000).
Fenomentul letalității la plante a fost observat de către Erwin Baur

(1875-1933) la scurt timp după experimentul lui Cuénot cu șoarecii cu
părul de culoare galbenă (în anul 1907). E. Baur a efectuat o serie de
experimente ce au urmărit descendența rezultată din autopolenizarea
plantelor de Antirrhinum majus cu frunzele verzi-gălbui (varietatea aurie).
Dacă se consideră prima generație filială rezultată din autopolenizarea
varietății aurii, segregarea a avut loc într-un raport genotipic/fenotipic de
1:2:1 ce a corespuns indivizilor cu frunze verzi (datorită prezenței
clorofilei): indivizilor cu frunze verzi-gălbui (datorită prezenței
carotenoizilor): indivizilor cu frunze albe (albinotici, cărora le lipsește
pigmenul de clorofilă), cei din urmă fiind asociați mortalității chiar înainte
de germinare sau la scurt timp după ce aceasta a avut loc (Archunan, 2004).
79
Letalitatea pisicilor Manx se datorează unei mutații spontane în
structura genei T-box, trei deleții de 1 pb24 fiecare și o duplicație/deleție
conducând la modificarea structurală a proteinei „Brachyury” (gr.
„brakhus” = scurt; „oura” = coadă) localizată în celulele ce derivă din
notocord25 și care se consideră că influențează lungimea cozii la vertebrate.
De altfel, dozarea variabilă a acestei proteine la pisicile Manx este în relație
cu diversele fenotipuri la indivizii heterozigoți26, considerând posibilitatea
absenței totale a cozii („tipul Rumpy”), prezența unei cozi de dimensiuni
minime (tipul „Rumpy-riser”) sau a unei cozi scurte (tipul „Stumpy”).
Prezența genei mutante în doză dublă (genotip homozigot) determină
mortalitate embrionară datorită implicării produsului proteic normal în
transcripția genelor necesare formării mezodermului27. O astfel de genă
mutantă a fost menținută în populațiile de pisici Manx datorită izolării lor
reproductive aflată în relație cu izolarea geografică a habitatului lor natural
(Insula Man situată în Marea Irlandei). Pentru evitarea mortalităților
embrionare sunt recomandate încrucișările cu indivizii homozigoți pentru
gena T-box normală, care au cozile de dimensiuni normale (Vidricaire și
col., 1994; Commings, 1999; Buckingham și col., 2008, 2013; Lyons,
2015).
Letalitatea în stadii embrionare a fost observată și în urma

încrucișării găinilor cu aripi și picioare scurte („Creeper”) între ele (în
stare heterozigotă acestea manifestă o formă de condrodistrofie, cu
afectarea creșterii oaselor lungi datorită unei tulburări de condrogeneză
24
pb – perechi de baze azotate (perechi de nucleotide).
25
Notocord - scheletul axial primitiv al embrionului la cordate care îndeplinește rol de
coloană veterbrată pentru un interval limitat de timp, după care dispare și începe procesul
de formare a vertebrelor datorită multiplicării celulelor (Confederat și Solcan, 2002).
26
Haploinsuficiență secretorie consecutivă prezenței unei singure alele ce codifică
proteina normală.
27
Mezodermul reprezintă una dintre cele trei foițe embrionare primordiale ale
embrionului, din care se vor dezvolta mușchii netezi și cei striați, aparatele urinar,
respirator, circulator, epiteliul tubului digestiv, țesuturile conjunctiv, cartilaginos și osos,
glandele genitale și conductele lor, glandele cortico-suprarenale, pleura și organele
limfoide (Confederat și Solcan, 2002).
80

sau de formare de țesut cartilaginos). Deși sunt afectați în egală măsură
atât indivizii de sex femel cât și cei de sex mascul, o rată mai mare a
mortalității embrionare a fost observată atunci când femelele heterozigote
„Creeper” au fost încrucișate cu masculi normali, față de situația inversă,
a încrucișării femelelor normale cu masculi „Creeper”. Analizând rata
mortalităților embrionare în astfel de încrucișări, Landauer și Bliss în 1943
stabilesc că 55% din totalul mortalităților embrionare au avut loc în
ultimele cinci zile de incubare (perioada 18-22), mortalitatea embrionară
înregistrată în împerecherile dintre găinile „Creeper” și cocoșii normali
fiind cu 5,3% mai mare decât cea înregistrată în împerecherile dintre
cocoșii „Creeper” și găinile normale. Aceasta se pare că este în relație cu
metabolismul calciului, scheletul calcic al găinilor servind ca depozit
pentru formarea cojii oului, trabeculele osoase ale endostului la oasele
lungi suferind un ciclu de distrugere și refacere cu fiecare ciclu de ouat și
formare a cojii. Mutația „Creeper” are un efect specific asupra endostului
oaselor, reducând specific numărul trabeculelor, această deficiență
determinând o rezervă mai mică de calciu scheletic cu formarea de ouă a
căror coajă are grosimi variabile. Autorii studiului au stabilit că
administrarea calciului în rație nu influențează fenotipul păsărilor
„Creeper” în schimb, poate fi folosit de către acestea pentru formarea cojii
oului. Relația dintre grosimea cojii oului și ponderea apei evaporate din ou
pe perioada incubării influențează supraviețuirea embrionilor și ecloziunea
acestora, nefiind stabilit dacă factorul de coajă groasă sau cel de coajă
subțire, ori ambii factori la un loc au generat mortalități embrionare în
experimentele efectuate (Landauer și Bliss, 1943). Bazele genetice ale
fenotipului „Creeper” sunt, în mare parte, necunoscute. Rezultatele
recente indică deleția genei IHH (engl. „Indian Hedgehog) din structura
cromozomului 7 la embrionii morți și păsările „Creeper” (Jin și col.,
2016).
Un exemplu asemănător de condrodisplazie asociată letalității în
stare homozigotă este cel al hibrizilor rezultați din încrucișarea taurinelor
cu picioare scurte „Dexter” (cu genotip heterozigot). În stare homozigotă,
gena „Dexter” (ACAN – „Aggrecan”) este asociată cu acondroplazia sau
81
condrodistrofia fetală, caracterizată prin monstruozități fetale datorate
reducerii în dimensiuni a tuturor părților scheletice, vițeii avortați după 6-
8 luni de gestație fiind cu oase foarte scurte, craniu bombat, nas înfundat,
maxilar inferior proeminent (viței „bull-dog”), coada acestora având
origini „departe în sus” pe coloana vertebrală (Johansson, 1953;
Cavanagh și col., 2007). Indivizii heterozigoți („Dexter”) prezintă craniu
scurt și larg, picioare scurte, în special sub nivelul articulației genunchiului,
vitalitatea și capacitatea reproductivă a acestora nefiind afectate. Așadar,
prin încrucișarea heterozigoților între ei, în prima descendență segregarea
se produce în raport de 1:2:1 corespunzătoare vițeiilor „bull-dog”,
„Dexter” și, respectiv, cu picioare normal dezvoltate. În acest mod,
indivizii „Dexter”, și prin extindere, cei „Creeper” din exemplul anterior
prezentat, au un fenotip intermediar, mecanismul exprimării în fenotip a
genei implicate putând fiind considerat, din acest punct de vedere, ca fiind
cel al dominanței incomplete (Johansson, 1953; Harper și col., 1998). Deși
acondroplazia la om28 nu este determinată de nici una din genele anterior
amintite pentru cazurile la animale29, mutația homozigotă este de asemenea
letală. Aceasta explică rata crescută a avorturilor spontane la un cuplu în
care ambii părinți sunt afectați de acondroplazie.
Letalitatea la hibrizii de culoare sură rezultați din încrucișările cu

berbeci Karakul de culoare neagră este diferită de cele anterior prezentate
prin faptul că se petrece în cursul vieții extrauterine. Aceasta a fost
observată mai frecvent în cadrul încrucișărilor raselor Țurcană x Karakul,
Oaie Mongoleză x Karakul, Sokolki x Karakul, caracterul dominant ce se
va transmite în populația hibrizilor rezultați fiind cel specific rasei materne
(culoarea sură). În condificarea acestuia este implicată o alelă mutantă cu
efect letal (de la locusul „roan”), dar care în rasele materne nu se manifestă
28
Condrodistrofie caracterizată clinic printr-un deficit de creștere al oaselor lungi, degete
scurte, macrocefalie sau creșterea anormală a volumului capului.
29
Acondroplazia la om are, de asemenea, caracter de boală autozomal dominantă, fiind
determinată de o mutație în structura genei Receptorului de creștere 3 (FGFR3 – engl.
„Fibroblast Growth Factor Receptor) cu localizare în structura brațului scurt al
cromozomului 4 (Genetics Home Reference, 2018).
82

datorită efectului a numeroase gene modificatoare localizate în loci diferiți
care diminuează, până la anulare efectul primar al genei letale. Odată cu
creșterea moștenirii rasei Karakul, numărul genelor modificatoare scade,
efectul letal fiind exprimat la un nivel mai înalt. Din acest motiv, doar
indivizii homozigoți ai generațiilor F3, F4 și ale celor ulterioare, sunt
asociați mortațității la scurt timp după înțărcare (32-888 zile, cu o medie de
174 zile) (Baatar, 1990; Banerjee, 2010; Porter și col., 2016). Din punct
de vedere clinic, mieii homozigoți de culoare gri mor, în principal datorită
perturbării sistemului digestiv. Aceștia au rumenul dilatat, umplut cu lapte,
fenomen ce a fost atribuit scăderii semnificative a numărului ganglionilor
mienterici (parte a sistemului nervos enteric) din structura peretelui
ruminal, fără a fi însă afectată ultrastructura acestora (Groenewald, 1993).
Astfel de mortalități în efectivele de ovine ce includ rasele menționate pot
fi evitate prin încrucișarea berbecilor negri cu oile gri și viceversa, sau prin
sacrificarea mieilor gri homozigoți, ușor de recunoscut prin anemia
evidentă la nivelul limbii și mucoaselor bucale (Nel și Louw, 1953;
Banerjee, 2010).
La om, gena care determină tipul de hemoglobină S (asociată

anemiei falciforme) este considerată letală în genotip homozigot, deși
moartea indivizilor nu are loc în stadiile embrionare și nici în perioada
imediat următoare nașterii lor. La fel și genele responsabile de producerea
sindromului Marfan sau a fibrozei chistice. Sindromul Marfan este produs
de mutația genei autozomale FBN1 ce codifică glicoproteina numită
fibrilină 1. Această proteină este o componentă a microfibrilelor
extracelulare, fiind răspândită la nivelul țesutului conjunctiv. Deși este o
boală autozomală dominantă, sindromul Marfan are o expresivitate
variabilă în funcție de individ, fiind caracterizat prin creșterea rapidă a
membrelor, ectopia lentis sau dislocația cristalinului, cataractă, strabism,
scolioză, afectarea valvulei mitrale cu dilatarea progresivă a aortei. Boala
apare în 25-30% din cazuri ca urmare a neomutației, gena fibrilinei 1 fiind
una cu dimensiuni apreciabile prin cei 65 exoni constituienți. Screeningul
prenatal este dificil de aplicat, în special datorită celor peste 140 de mutații
83
diferite ale genei FBN1 raportate la indivizii cu sindrom Marfan. Datorită
expresivității variabile, este dificil diagnosticul prin anchete genealogice.
Fibroza chistică este una dintre cele mai comune boli letale autozomale
recesive, fiind datorată mutației genei CFTR (engl. „cystic fibrosis
conductance regulator”) în sensul afectării căilor de transport ale sării și
apei la nivelul celulelor epiteliale. Drept rezultat, apar secreții glandulare
vâscoase cu acumularea de mucus în căile aeriene, blocarea secrețiilor
exocrine din pancreas, reabsorbția deficitară a sării în glandele sudoripare
(Muraru și Anton, 1999; Kingston, 2002).
2.4.1.6 Pleiotropismul
Pleiotropismul (gr. „pleion” – mult, „trop” – rotire, schimbare)

este fenomenul în care alelele unui singur locus codifică două sau mai
multe caractere sau, prin acțiunea lor codificatoare, produc două sau mai
multe efecte (figura 16).
Acțiunea pleiotropică a genelor a fost descrisă prima dată de către
Gregor Mendel cu ocazia experimentelor cu plante de mazăre. Acesta a
observat că plantele de mazăre cu florile albe aveau tegumentul bobului
alb, în timp ce plantele cu flori violet aveau tegumentul bobului de culoare
gri, gri-maronie sau maronie (asemănător culorii pielii), cu sau fără pete
de culoare violet iar axilele (parte a plantei care leagă frunza de corpul
plantei) aveau tentă roșiatică (Mendel, 1866). Așadar, în pleiotropism nu
are loc o modificare propriu-zisă a raportului fenotipic sau genotipic de
segregare de tip Pisum însă, fiecare clasă de segregare corespunde pentru
două sau mai multe caractere.
84
Genotip: AA x aa
Plante de mazăre cu
P: Plante de mazăre
flori violet și
anul I Fenotip: flori albe și tegument
tegument colorat al
alb al bobului
bobului
g: A a
Genotip: Aa
F1: 100% Plante de mazăre cu flori violet și tegument colorat al
Fenotip:
anul II bobului
g: A a
Autopolenizare
Gameți masculi
F2: A a
anul III g: P(A) = ½ P(a) = ½
A AA Aa
Diagrama
Gameți
Punnett
femeli
P(A) = ½ P(AA) = ¼ P(Aa) = ¼

a Aa aa
P(a) = ½ P(Aa) = ¼ P(aa) = ¼
Categorii genotipice în
AA Aa aa
F2
1: 2: 1
Raport genotipic de
P(AA) = ¼ P(Aa) = ¼ + ¼ = ½ P(aa) = ¼
segregare în F2
Fenotipuri recesive –
F.r.
Fenotipuri dominante – F.d. (Plante de mazăre
Categorii fenotipice în
(Plante de mazăre cu flori violet și
F2 flori albe și tegument
tegument colorat al bobului)
alb al bobului)
3: 1
Raport fenotipic de
P(F.d.) = P(AA) + P(Aa) = ¼ + ½ = ¾ P(F.r.) = P(aa) = ¼
segregare în F2
Fig.16: Schema segregării caracterelor în pleiotropism pentru exemplul

plantelor de mazăre diferite după culoarea florilor și culoarea tegumentului
bobului de mazăre
85
Pleiotropismul este bine cunoscut atât la animale cât și la om, astfel:
▪ la șoarece, alela pentru culoarea galbenă cu efect dominant (Ay)

este asociată cu obezitatea, hiperinsulinemie și creșterea susceptibilității de
dezvoltare a procesului tumoral la indivizii heterozigoți (și letalitate
embrionară la indivizii homozigoți) (Michaud și col., 1993; Duhl și col.,
1994). Mecanismul prin care majoritatea acestor efecte se produc este „în
cascadă” și are la bază acțiunea produsului proteic al genei mutante de la
locusul Agouti (Ay) asupra receptorului melanocortină-4 (MC4R) de la
nivelul creierului care, în mod normal îndeplinește funcții de control și
reglare a apetitului. În acest caz, superexpresia proteinei ASP (engl.
„Agouti Signaling Protein”) în creier conduce la inhibarea MC4R,
determinând obezitate prin hiperfagie, cantitatea de pigment galben din păr
fiind corelată pozitiv cu gradul obezității ca efect al gradului de expresie al
proteinei aberante sintetizată de genele acestui locus. În mod frecvent,
obezității i se asociază și intoleranța la glucoză, hiperinsuliemia, diabetul
non-insulinodependent; ambele sexe sunt fertile, deși acest indice scade pe
măsura creșterii gradului de obezitate (Chua și col., 2005; Lamoreaux și
col., 2010; Fani și col., 2014).
▪ mutația genei responsabile pentru sinteza enzimei tirozinază

(gena TYR) la indivizii albinotici ai diferitelor specii și pisicile siameze30
se asociază frecvent cu scăderea acuității vizuale, nistagmus, strabism,
fotofobie (Brooks, 2015; Khordadpoor-Deilamani și col., 2015). Scăderea
acuității vizuale și fotofobia indivizilor albinotici poate fi explicată pe baza
afectării sintezei de melanină ca urmare a mutației genei TYR nu doar de la
nivelul melanocitelor localizate în piele și păr, ci și de la nivelul celor
30
Culoarea pisicilor siameze este cosiderată tot o formă de albinism (albinism parțial),
determinată de o altă variantă mutantă a genei TYR decât cea responsabilă de albinismul
oculo-cutanat complet, mutantă care nu funcționează normal la temperatura obișnuită a
corpului (mutantă „termo-sensibilă”, culoarea neagră fiind caracteristică doar zonelor
care sunt mai reci decât restul corpului).
86

localizate în țesutul retinian, care joacă un rol important în vederea
normală. Deși mecanismul nistagmusului și al strabismului poate fi diferit
la alte specii de animale, la pisicile siameze lipsa pigmentului de melanină
de la nivelul ochiului embrionic cauzează o poziționare anormală a
axonilor în dezvoltarea nervului optic, care va perturba ulterior circuitul la
nivelul chiasmei optice (punct de întretăiere a celor două ramuri ale
nervului optic) (Webster și col., 1988 apud Howard, 2012).
▪ la om, mutația genei autozomale FBN1 cu efect dominant (care,

în mod normal, codifică o proteină a țesutului conjunctiv numită „fibrilină
1”) se exprimă în aortă, periost și ligamentul suspensor al cristalinului,
generând o serie de simptome caracteristice sindromului Marfan, precum:
la nivel ocular – miopie, „ectopia lentis” sau dislocarea cristalinului, la
nivel scheletal – dolicostenomelie sau membre lungi, „pectus excavatum”
sau prezentarea unei concavități în formă de cupă la nivelul pieptului,
„pectus carinatum” sau „piept de porumbel”, scolioză, arahnodactilie sau
degete lungi „de paianjen”, hipermotilitatea articulațiilor, iar la nivel
cardiovascular – prolapsul valvulei mitrale, dilatarea aortei ascendente
(Jorde și col., 2010). Pe de altă parte, mutația genei CFTR este asociată
fibrozei chistice la om (mucoviscidoza), boală genetică autozomală
recesivă care se traduce prin secreții mucoase cu vâscozitate ridicată,
consecutiv afectării unei proteine transmembranare localizată în domeniul
apical al membranelor celulelor pulmonare, sinusurilor, pancreasului,
mucoasei intestinale, glandelor sudoripare, în acest fel fiind perturbată
funcționarea normală a sistemelor respirator, digestiv și sudoripar
(Moskowitz și col., 2001; Miglani, 2006).
2.4.1.7 Alelele multiple (polialelismul)
Pe lângă varianta celui mai simplu sistem alelic format dintr-o alelă
dominantă și o alta recesivă („A” și „a”), unul și același locus poate fi
ocupat alternativ de multe alte alele apărute în urma mutațiilor succesive
87
ale genei de tip sălbatic „A” în cursul evoluției organismelor (de exemplu:
A→a1→a2→a3→a4→...→an). Astfel de succesiuni alelice poartă
denumirea de serii polialelice (alelism multiplu, polialelism). Cele „n”
variante alelice mutante nu vor fi regăsite niciodată la un singur individ, ci
alternativ la indivizii speciei respective, între acestea stabilindu-se, de cele
mai multe ori, un raport de dominanță completă (indivizii heterozigoți
manifestă caracterul uneia dintre alele) (Bucătaru, 1993).
De exemplu, la rasa de câine Ciobănesc german, culoarea părului

este determinată de alelele locusului A - „agouti”, culoarea cafenie fiind
dominantă asupra tipului negru-roșcat, care la rându-i domină linia de
culoare neagră (tipul cafeniu fiind considerat de unii autori cu varietățile
de la cafeniu roșiatic la gri deschis iar de alții ca tip diferit de culoarea
sură, în acest caz culoarea cafenie manifestându-se dominant față de cea
sură) (Morford, 2014).
La șoarece, alela cu efectul cel mai dominant (Ay) este responsabilă

de coloritul galben – letal, fiind urmată în raport de dominanță de alela Avy,
responsabilă de coloritul galben – neletal. Ambele au efect efect dominant
față de alela Aw, responsabilă de coloritul Agouti, și care la rândul său are
efect dominant față de alela recesivă responsabilă de coloritul negru
(locusul A) (tabel 13) (Perry și col., 1994; Archunan, 2004).
La rață (lat. „Anas platyrhynchos”), modelul de penaj dat de alelele

locusului „M” cuprinde trei varietăți: Mallard, Restricted și Dusky. Alela
„M” este pentru tipul sălbatic Mallard (regăsit la rasa Rouen), la care
masculul are capul și gâtul verde-metalizat, pieptul de culoare bordo,
delimitarea fiind făcută cu un guler alb, iar femela are penajul bej-maro,
brăzdat pe partea dorsală și pe aripi de dungi negre. Tipul Restricted se
deosebește puțin de tipul Mallard, în special prin apariția unor zone întinse
de alb pe partea dorsală a corpului. Tipul Dusky corespunde rasei Khaki
Campbell, în care penajul este bej-maro, capul masculilor este colorat în
verde-negru, culoarea bordo a pieptului fiind redusă la o regiune mică din
zona gulerului alb al rățoilor Mallard. Delimitarea regiunii cervicale de cea
88

a pieptului la masculii Dusky nu se face prin gulerul alb iar femelele au
capul cu o tentă mai închisă decât restul corpului. Studiile de până în
prezent au demonstrat un raport de dominanță completă între alelele tipului
Restricted (MR), Mallard (M) și Dusky (md) în următoarea ordine:
MR>M>md (Lancaster, 1918, 1963).
Tabel 13
Ordinea dominanței, genotipurile și fenotipurile seriei polialelice a
locusului „A” la șoarece
Ordinea Variante
Genotipuri Fenotipuri
dominanței alelice
AyAy – letal
AyAvy
Ay
AyAw
Culoarea galbenă
Aya a părului
AvyAvy
Avy AvyAw
Avya
AwAw Culoarea agouti a
Aw părului
Awa
Culoarea neagră a
a aa părului
La iepure, alelele locusului C influențează cel mai frecvent coloritul

părului, ordinea dominanței fiind dinspre gena responsabilă de pigmentarea
completă a părului spre cea responsabilă de tipul „albino” sau complet
depigmentat (Covrig și col., 2013; Lukefahr și col., 2013) (tabel 14).
89
Tabel 14
Ordinea dominanței, genotipurile și fenotipurile seriei polialelice a
locusului „C” la iepure (după Lukefahr și col., 2013)
Ordinea Variante
Genotipuri Fenotipuri
dominanței alelice
CC, Ccchd, Complet pigmentat
Ccchm, (castaniu, negru, negru
C Ccchl, „carapace de broască
Cch, țestoasă”, albastru,
Cc portocaliu, violet)
cchdcchd,
cchdcchm,
Chinchilla întunecat („chd”
cchd cchdcchl,
- engl.„dark chinchilla”)
cchd ch,
cchdc
cchmcchm,
Chinchilla intermediar
cchmcchl,
cchm („chm” - engl. „medium
cchmch,
chinchilla”)
cchmc
cchlcchl, Chinchilla deschis
cchl cchlch, („chl” - engl. „light
cchlc chinchilla”)
Himalayan (alb cu
chch, extremități negre)
ch
chc („h” - engl.
„himalayan”)
Albino (complet
c cc
depigmentat)
Datorită interacțiunii de tipul dominanței complete între diversele

variante alelice ale aceluiași locus, fiecărui fenotip, cu excepția celui
recesiv, îi poate corespunde mai multe genotipuri, pe baza combinațiilor ce
includ alela considerată și următoarele alele aflate în relație de recesivitate.
În cazul alelelor multiple, numărul combinațiilor posibile într-o populație
(numărul genotipurilor) depinde de numărul alelelor din respectiva serie,
astfel:
n(n + 1)
G= (ecuația 5)
2
90

unde,
G – numărul combinațiilor genotipice;
n – numărul de alele din structura locusului investigat (Miglani,
2006).
De exemplu, pentru locusul „A” la șoarece sunt cunoscute patru

alele. În acest fel, numărul combinațiilor genotipice posibile va fi
4(4 + 1)
= 10 ; pentru locusul „C” la iepure sunt cunoscute șase alele,
2
6(6 + 1)
numărul combinațiilor posibile fiind = 21 ș.a.m.d.
2
2.4.2 Interacțiuni dintre genele nealele
Un caracter este adeseori controlat prin interacțiunea a două gene

care ocupă poziții diferite (loci diferiți) în structura cromozomilor. Astfel
de gene sunt nealele și, deși în prima generație filială determină
uniformitate fenotipică, în F2 au loc segregări care, de cele mai multe ori,
se abat de la raportul fenotipic de 9:3:3:1 specific segregării a două sisteme
alelice, fiecare implicat în codificarea unui caracter diferit. Cele mai
importante interacțiuni nealelice sunt:
2.4.2.1 Complementaritatea
Complementaritatea (lat. „complementum”) definește fenomenul

în care două gene nealele se completează (interacționează complementar)
în vederea manifestării unui fenotip nou, diferit de cel realizat de fiecare în
parte.
91
a) Interacțiunea complementară a genelor care independent

determină fenotipuri asemănătoare
Acest tip de interacțiune a fost demonstrat de către W. Bateson și

R.C. Punnett în urma încrucișării a două varietăți din plantele de Sângele
voinicului (lat. „Lathyrus odoratus”), fiecare cu florile albe. Hibrizii
primei generații filiale au manifestat un fenotip nou, și anume florile de
culoare violet. În urma autopolenizării acestora, în a doua generație filială
a fost obținut un raport de segregare fenotipic de 9:7, plante cu flori de
culoare violet, respectiv plante cu flori albe (figura 17) (Archunan, 2004).
Explicarea acestui fenomen se bazează pe interpretarea raportului

de segregare fenotipic de 9:7 ca o variantă restrânsă a celui din dihibridare
de 9:3:3:1 [9:7 = 9:(3+3+1)]. Așadar, se pare că în codificarea caracterului
de culoare a florilor de la planta „Sângele voinicului” intervin două gene
nealele, hibrizii primei generații filiale manifestând un fenotip nou ca
urmare a prezenței în același genotip a două alele dominante la fiecare
locus în parte (pentru a rezulta un raport de segregare fenotipic de 9:7 este
necesar ca hibrizii F1 să aibă o structură diheterozigotă AaBb). De altfel,
și categoria celor nouă probabilități din F2 corespunde variantelor
genotipice A_B_, în locul radicalului fenotipic putând exista oricare din
variantele alelice de la locii genelor A și B. Structura genetică a genitorilor
se deduce fie considerând că prezența în structura genetică a aceluiași
individ a două alele dominante pentru fiecare locus în parte a fost deja
demonstrată ca fiind responsabilă de culoarea violet a florilor, deci aceștia
nu pot fi decât alternativ cu un genotip homozigot dominant la un locus și
homozigot recesiv, la celălalt locus (AAbb x aaBB), sau considerând
probabilitățile indivizilor cu flori albe din F2, trei dintre acestea fiind cu
structură A_bb iar celelalte trei cu structură aaB_(în locul radicalului
fenotipic regăsindu-se, în structura genetică a indivizilor parentali, alelele
dominante).
92
Genotip: AAbb x aaBB

P:
Fenotip: Plante cu flori albe Plante cu flori albe
g: Ab aB
Genotip: AaBb
F1:
Fenotip: 100% plante cu flori violet
Gameți masculi
AB Ab aB ab
F2: g:
P(AB) = ¼ P(Ab) = ¼ P(aB) = ¼ P(ab) = ¼
P(AB) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
Diagrama Punnett
Gameți femeli

P(Ab) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
P(aB) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
P(ab) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
9/16 Plante cu flori
A_B_ violet
3/16
Raport de segregare fenotipic: A_bb
3/16 Plante cu flori
7/16
aaB_ albe
1/16
aabb
Fig.17: Schema segregării caracterului de culoare în interacțiunea

complementară dintre gene nealele care independent codifică fenotipuri
asemănătoare pentru exemplul plantelor de Lathyrus odoratus
Un experiment asemănător la păsări a demonstrat interacțiunea

complementară a genelor care independent codifică fenotipuri
asemănătoare, indivizii generației parentale fiind din două rase de găini
93
fiecare cu penajul alb (Negerhühn și Dorking). În prima generație filială
hibrizii au manifestat penajul galben-roșcat iar în urma încrucișării acestora
între ei, în F2 au fost obținuți atât indivizi cu penaj galben-roșcat cât și
indivizi cu penaj alb, într-un raport fenotipic de segregare de 9:7 (Petre și
col., 1985).
b) Interacțiunea complementară a genelor care independent

determină fenotipuri diferite
Acest tip de interacțiune a fost demonstrat de către W. Bateson în

urma mai multor experimente care au urmărit segregarea caracterului de
formă a crestei la găini. De altfel, se consideră că Bateson a efectuat prima
încrucișare dihibridă cu găini domestice, folosind indivizi puri din punct
de vedere genetic ai raselor White Leghorn (creastă simplă dințată, penaj
alb) și Indian Game (creastă măzărată sau bătută, penaj negru); în prima
generație filială hibrizii au manifestat caracterele dominante de penaj alb
și creastă măzărată iar în urma încrucișării acestora între ei, în generația
F2 raportul fenotipic de segregare a fost de 9:3:3:1 pentru indivizi cu penaj
alb și creastă măzărată (A_B_), penaj alb și creastă simplă dințată (A_bb),
penaj negru și creastă măzărată (aaB_) și, respectiv, penaj negru și
creastă simplă dințată (aabb) (Stevens, 1991). Rezultatele obținute de către
W. Bateson în a doua generație filială pentru încrucișarea dintre rasele
White Leghorn și Indian Game diferite după caracterele de formă a crestei
și culoare a penajului sunt redate în tabelul 15.
94

Tabel 15
Frecvențele observate și cele așteptate în cazul încrucișărilor dintre rasele
White Leghorn și Indian Game (după Stevens, 1991)
Numărul
Numărul indivizilor
Categorii indivizilor
(frecvențe așteptate conform
fenotipice (frecvențe
raportului teoretic de 9/3/3/1)
observate)
A_B_ 111 106,9
A_bb 37 35,6
aaB_ 34 35,6
aabb 8 11,9
Total 190 190
Alte experimente au urmărit doar transmiterea caracterului de

formă a crestei și au demonstrat posibilitatea segregării atât după Legea
Dominanței, cât și după un tip nou de interacțiune, respectiv cel de
complementaritate. Așadar, în urma încrucișării indivizilor homozigoți cu
creastă măzărată (caracter întâlnit la rasele Araucana, Aseel, Brahma,
Indian Game etc.) cu indivizi homozigoți cu creastă simplă dințată
(caracter întâlnit la rasele Leghorn Alb, Rhode Island Roșu, Minorca etc.),
hibrizii primei generații filiale au manifestat caracterul dominant de creastă
măzărată („Aa”), iar prin încrucișarea acestora între ei, în următoarea
generație filială raportul fenotipic de segregare a corespuns celui
Mendelian de 3/1 din monohibridarea de tip Pisum, păsări cu creastă
măzărată („AA” + 2 „Aa”), respectiv păsări cu creastă simplă dințată
(„aa”) (Bateson, 1909; Stevens, 1991). În mod asemănător, au fost
încrucișați indivizi cu creastă în rozetă (caracter întâlnit la rasele
Wyandotte, Dorking, Hamburg etc.) cu cei cu creastă simplă dințată,
segregarea în F1 și F2 demonstrând transmiterea după tipul dominanței
incomplete, indivizii heterozigoți („Bb”) având o formă intermediară de
creastă atunci când indivizii cu creastă simplă dințată din generația
parentală au aparținut raselor Minorca sau Leghorn (Hutt, 2003).
Interacțiunea complementară a genelor a fost demonstrată atunci când
95
indivizii generației parentale au fost cu ambele caractere dominante,
creasta măzărată și, respectiv, creasta în rozetă. Hibrizii primei generații
filiale au manifestat un fenotip nou, creasta nuciformă (caracter întâlnit la
rasele Malay sau Combatantă de Malaezia, Chantecler, Orloff etc.), iar
prin încrucișarea acestora între ei, în a doua generație filială raportul de
segregare a corespuns celui din dihibridare (două gene, două caractere),
nouă categorii fenotipice fiind pentru creasta nuciformă (A_B_), trei
categorii pentru creasta măzărată (A_bb), trei categorii pentru creasta în
rozetă (aaB_) și o categorie pentru creasta simplă dințată (aabb) (Bateson,
1909; Stevens, 1991; Hutt, 2003). Așadar, prezența ambelor gene
dominante în același genotip este în relație cu codificarea unui fenotip nou
(creasta nuciformă), genotipurile indivizilor din generația parentală
incluzând, alternativ, un genotip dominant și unul recesiv („AAbb” x
„aaBB”) (figura 18).
96
Genotip: AAbb x aaBB

P: Păsări cu creastă Păsări cu creastă în
Fenotip:
măzărată rozetă
g: Ab aB
Genotip: AaBb
F 1:
Fenotip: 100% Păsări cu creastă nuciformă
AaBb AaBb
x
g: AB Ab aB ab AB Ab aB ab
Gameți masculi
AB Ab aB ab
F 2: g:
P(AB) = ¼ P(Ab) = ¼ P(aB) = ¼ P(ab) = ¼
(1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
Diagrama Punnett
P(AB) = ¼
Gameți femeli

P(Ab) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
P(aB) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
P(ab) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
Păsări cu
9/16
creastă
A_B_
nuciformă
3/16 Păsări cu
A_bb creastă măzărată
Raport de segregare fenotipic:
3/16 Păsări cu
aaB_ creastă în rozetă
Păsări cu
1/16
creastă simplă
aabb
dințată
Fig.18: Schema segregării caracterului de formă a crestei la păsări în

interacțiunea complementară dintre gene care independent codifică fenotipuri
diferite
97
În anul 2012, un studiu efectuat de către Imsland și col., a
demonstrat natura mutațională a genelor care stau la baza caracterelor de
creastă măzărată, în rozetă și nuciformă, și efectul pleiotropic al genei
pentru creasta în rozetă, cu reducerea motilității spermatozoizilor la cocoșii
homozigoți (nefiind afectată fertilitatea cocoșilor heterozigoți și cea a
gănilor). Atât creasta măzărată cât și cea în rozetă sunt determinate de
modificări structurale în genom care conduc la o expresie alterată a unor
factori de transcripție importanți (MNR2 și SOX5) ce afectează aceeași
populație de celule mezenchimale31, fapt ce justifică efectul lor combinat
pentru creasta nuciformă. Creasta măzărată este determinată de o expresie
greșită a genei SOX5 în timpul dezvoltării crestei iar cea în rozetă, de o
inversie în structura cromozomului 7 care determină schimbarea poziției
genei MNR2, respectiv o expresie greșită a sa în timpul dezvoltării crestei.
Creasta nuciformă se datorează unei expresii anormale atât a genelor
MNR2 cât și SOX5. Autorii studiului consideră că efectul pleiotropic al
genei MNR2 la cocoșii homozigoți cu creastă în rozetă se datorează unei
alterări structurale a genei CCDC108 care este localizată la unul din
punctele de inversie ale genei MNR2 (Imsland și col., 2012).
2.4.2.2 Epistazia
Epistazia definește fenomenul în care o genă înhibă manifestarea

altei gene, gena cu efect inhibitor fiind denumită epistatică (gr. „epi” – pe
+ „stasis” – poziție) iar cea al cărei efect este inhibat, hipostatică (gr.
„hypos” – sub + „stasis” – poziție). Astfel de gene sunt localizate în loci
diferiți, și de cele mai multe ori, în structura unor cromozomi diferiți, ceea
ce face posibilă segregarea lor independentă (Clevenger, 1975; Stevens,
1991; Bucătaru, 1993). Ca mecanism de producere, epistazia poate fi
31 Celulele mezenchimale aparțin țesutului conjunctiv embrionar, fiind „cap de serie” pentru
formarea ulterioară a țesuturilor sangvin și muscular (Confederat și Solcan, 2002).
98

rezultatul competiției enzimelor pentru un substrat sau blocarea unor căi de
biosinteză (Nelson, 1967 apud Clevenger, 1975).
Epistazia poate fi de dominanță sau de recesivitate, după cum
acțiunea epistatică este manifestată de o genă dominantă („A”) sau de o
genă recesivă (în genotip homozigot recesiv „aa”) asupra structurii unui
alt locus. Astfel de interacțiuni au fost raportate independent în diversele
experimente de încrucișare, însă pot avea loc și combinat, sub aspectul
epistaziei de dominanță și recesivitate (Petre și col., 1985).
a) Epistazia de dominanță
Unul dintre cele mai cunoscute exemple ale epistaziei de dominanță

face referire la transmiterea culorilor la cal, ca efect al încrucișării
indivizilor suri cu cei negri. Hibrizii obținuți în prima generație filială au
manifestat culoarea sură iar prin încrucișarea acestora între ei, în F2 a fost
obținut un raport de segregare fenotipic de 12:3:1, ce a corespuns
indivizilor suri, celor de culoare neagră și, respectiv, celor roibi (Bucătaru,
1993). Și de această dată, interpretarea raportului de segregare fenotipic de
12:3:1 se face ca fiind unul restrâns celui specific dihibridării [(9+3):3:1
= 12:3:1] (figura 19).
Cercetările recente au arătat faptul că la cal, dar și la alte specii,
expresia culorilor este adeseori rezultatul interacțiunii mai multor perechi
de gene, așa cum de exemplu putem face referire la interacțiunea dintre
genele locusului care controlează producerea de pigment și cele care
asigură prezența pigmentului în firul de păr. De exemplu, la locusul „G” –
engl. „Grey”, gena „G” este responsabilă pentru culoarea sură iar
genotipul „gg” pentru culoarea roșu-închis (acest locus controlează
producerea de pigment). Genele locusului „E” – engl. „Extension”,
asigură prezența pigmentului în firul de păr, gena „E” fiind în relație cu
„extinderea” cantității de eumelanină (responsabilă pentru culorile
închise – neagră sau maro) și diminuarea cantității de feomelanină
(responsabilă pentru culoarea roșie), în timp ce genotipul „ee” are efectul
opus. Cum gena „G” are acțiune dominantă în cadrul locusului său și,
99
totodată, epistatică față de genele locusului „E”, prezența sa în genotip va
determina culoarea sură, indiferent de structura locusului „E”. Pentru a se
manifesta culoarea neagră, gena dominantă a locusului „E” trebuie să fie
în afara acțiunii inhibitoare a genei „G” deci, în genotip ggE_
(Thiruvenkadan și col., 2008).
Genotip: GGee x ggEE

P: Indivizi de culoare Indivizi de culoare
Fenotip:
sură neagră
g: Ge gE
Genotip: GgEe
F 1:
Fenotip: 100% Indivizi de culoare sură
GgEe GgEe
x
g: GE Ge gE ge GE Ge gE ge
Gameți masculi
GE Ge gE ge
F 2: g:
P(GE) = ¼ P(Ge) = ¼ P(gE) = ¼ P(ge) = ¼
GE GGEE GGEe GgEE GgEe
(1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
Diagrama Punnett
P(GE) = ¼
Gameți femeli
Ge GGEe GGee GgEe Ggee

P(Ge) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
gE GgEE GgEe ggEE ggEe
P(gE) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
ge GgEe Ggee ggEe ggee
P(ge) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
9/16
G_E_ Indivizi de
12/16
culoare sură
3/16
Raport fenotipic de segregare: G_ee
3/16 Indivizi de
ggE_ culoare neagră
1/16 Indivizi de
ggee culoare roibă
Fig.19: Schema segregării caracterului de culoare la cal în interacțiunea

epistatică de dominanță
100

Indivizii cu genotip dublu homozigot recesiv („ggee”) sunt de
culoare roibă ca rezultat al expresiei corecte a celor două structuri genetice
ale locilor componenți. Același efect de epistazie se produce și în cazul
încrucișării indivizilor albi cu cei de culoare neagră, gena dominantă de la
locusul pentru fenotipul alb („W” – engl. „white” – fenotip alb, genotipul
„ww” – culoarea crem) exercitând efect epistatic asupra genelor locusului
„E”. Mai mult, se pare că între cele două gene dominante de la locii pentru
fenotipul alb și cel sur există un raport de epistazie, prezența genei
dominante la locusul pentru fenotipul alb inhibând manifestarea genei
dominante de la locusul pentru culoarea sură (Thiruvenkadan și col., 2008).
Efectul epistaziei de dominanță poate fi observat și în cazul
caracterelor codificate prin interacțiunea a mai mult de doi loci. De
exemplu, culoarea penajului la păsări poate fi în relație cu interacțiunea a
trei loci, astfel:
▪ Locusul „C” – controlează producția de pigment, gena „C”
codifică sinteza pigmentului negru iar genotipul „cc” penajul alb;
▪ Locusul „E” – controlează prezența pigmentului în pene, gena
„E” asigurând „extinderea” cantității de eumelanină, responsabilă pentru
culorile închise – negru sau maro, și diminuarea cantității de feomelanină,
responsabilă pentru culoarea roșie, în timp de genotipul „ee” are efectul
opus;
▪ Locusul „I” – exercită o activitate de control asupra producției
de pigment (asupra locusului „C”), alela dominantă „I” inhibând
producția de pigment negru prin acțiunea sa epistatică asupra genei „C”.
Din încrucișările efectuate a fost stabilit faptul că indivizii cu
genotip „CCEEii” sunt cu penaj negru extins (datorită acțiunii ambelor
gene dominante „C” și „E”), cei cu genotip „CCeeii” sunt cu penaj negru
asociat cu penaj roșu (pene roșii aurii ce formează „un șal” sau „o
pelerină” peste partea de la gât în jos colorată în negru; coada are pene
lungi, de culoare neagră cu nuanțe de albastru, violet și verde), cei cu
genotip „CCEEII” sunt cu penaj alb extins (datorită acțiunii inhibitoare a
genei dominante „I” asupra locusului „C”), cei cu genotip „CCEEIi” sunt
cu pene albe dar cu câteva vârfuri de culoare neagră (datorită acțiunii
101
incomplet dominante a genei „I”) iar cei cu genotip „CCeeII” sunt cu
penaj alb asociat cu penaj roșu (tipul „pyle”, cu pene roșii sau roșii-
portocalii în regiunea capului, gâtului, spatelui și partea superioară a
aripilor, pieptul, restul corpului și restul aripilor fiind albe) (Stevens,
1991).
Epistazia de dominanță a fost observată și în regnul vegetal, în

urma încrucișării plantelor de ovăz cu învelișul bobului de culoare neagră
cu plantele de ovăz cu învelișul alb al bobului. Hibrizii primei generații au
manifestat culoarea neagră a învelișului bobului de ovăz, iar segregarea din
F2 a unui total de 560 plante a arătat următoarea distribuție: 418 plante au
manifestat învelișul negru al bobului, 106 plante au fost cu învelișul gri iar
36 plante au avut învelișul alb al bobului. Aceasta a corespuns unui raport
de segregare fenotipic de 11,6: 2,9: 1 (~12: 3: 1), justificat astfel:
▪ indivizii cu genotip „A_B_” și „A_bb” au manifestat culoarea
neagră a bobului de ovăz datorită acțiunii dominante a genei „A” în cadrul
locusului său, și epistatică față de genele locusului „B”;
▪ indivizii cu genotip „aaB_” au manifestat culoarea gri a
învelișului bobului de ovăz datorită acțiunii genei „B” în contextul
genotipului homozigot recesiv al locusului „A”;
▪ indivizii cu genotipul „aabb” au manifestat învelișul alb al
bobului de ovăz (Hartl, 2011).
b) Epistazia de recesivitate
Unul dintre primele experimente care a demonstrat fenomenul

epistaziei de recesivitate a făcut referire la transmiterea albinismului la
șoarece, rezultatele obținute putând fi extinse și la alte specii la care
mecanismul molecular al albinismului este același.
Experimentând încrucișări între șoarecii agouti și cei „albino”,

Lucien Cuénot a observat că fenotipul agouti se comportă, de cele mai
multe ori, dominant asupra tipului albino, raportul fenotipic de segregare
102

din F2 respectând segregarea Mendeliană de 3:1, în favoarea fenotipului
agouti. În unele cazuri însă, deși hibrizii F1 au manifestat fenotipul
dominant (culoarea agouti), din încrucișarea acestora între ei au rezultat
indivizi agouti, negri și „albino” într-un raport de segregare fenotipic de
9:3:4, demonstrând astfel o segregare mult mai complexă pentru acest
caracter (Punnett, 1922). Culoarea neagră a părului nu a fost întâlnită nici
la indivizii generației parentale, nici la hibrizii F1, apariția unui astfel de
fenotip ce a fost „ascuns” de-a lungul generațiilor descendente, fiind numit
„atavism” (Prakash, 2008). Pentru exemplul dat, fenomenul în sine este
explicat de către Griffiths și col., (2000) în lucrarea „An Introduction to
Genetic Analysis” (7th Edition, Cap. „Gene interaction in coat color of
mammals”) și are la bază exprimarea caracterului de culoare prin
interacțiunea dintre trei perechi de gene poziționate în loci diferiți, fiecare
având funcții diferite, astfel:
▪ Locusul „A” – controlează distribuirea pigmentului de culoare în
păr, alelele sale fiind prezentate în cadrul subcapitolului „Alelele multiple
(polialelismul)”;
▪ Locusul „B” – controlează producția de pigment, gena „B”
codificând sinteza pigmentului negru iar genotipul „bb” codificând sinteza
pigmentului de culoare maro;
▪ Locusul „C”– exercită o activitate de control asupra producției
de pigment (asupra locusului „B”), alela dominantă „C” fiind în relație cu
producția de pigment iar genotipul „cc” cu inhibarea acesteia prin acțiunea
sa epistatică asupra genelor locusului „B”.
Pentru a se manifesta culoarea „agouti”, este absolut necesară

prezența în genotip a genei „B” și a celei „Aw”, asocierea genei „B” cu
genotipul „aa” fiind responsabilă pentru culoarea neagră. În acest fel,
locusul „B” va fi considerat pentru toți indivizii ca fiind unul stabil,
cuprinzând întotdeauna combinația alelelor „BB” (Punnett, 1922). În felul
acesta, rămân doi loci cu structură variabilă (locii genelor „A” și „C”),
posibilitățile alelelor de segregare justificând raportul de 9:3:4 ca fiind unul
restrâns celui din dihibridare de 9:3:3:1 [9:3:(3+1) = 9:3:4] (figura 20). În
103
esență, indivizii albinotici ai generației parentale au în structura lor
genetică gena pentru culoarea neagră dar care nu se manifestă datorită
efectului inhibitor (epistatic) al genotipului „cc” de la locusul genei „C”
(cu efect de control asupra producției de pigment). Atunci când la acest
locus este prezentă gena „C”, este permisă producția de pigment de către
genele din locusul „B”, fenotipul fiind de tip agouti (genotip cu structură
„Aw_ BBC_”, gena „Aw” permite identificarea unei benzi de culoare
galbenă pe fond negru) sau negru (genotip cu structură „aaBBC_”,
genotipul „aa” determinând absența benzii de culoare galbenă și prezența
doar a fundalului negru), în funcție de tipul genei de la locusul „A”
(Griffiths și col., 2000).
Un control de tipul epistaziei de recesivitate la câine este exercitat

de genele locusului „E” asupra genelor locusului „B”, fiind întâlnit la
rasele cu varietățile neagră și maro. În acest fel, se consideră că genele
locusului „B” controlează producția de pigment, gena „B” codificând
sinteza pigmentului negru iar genotipul „bb” a pigmentului de culoare
maro iar genele locusului „E” controlează prezența pigmentului în păr,
gena „E” asigurând „extinderea” cantității de eumelanină, responsabilă
pentru culorile închise – negru sau maro, și diminuarea cantității de
feomelanină, responsabilă pentru culoarea roșie, în timp de genotipul „ee”
are efectul opus. La rasa Labrador Retriever, de exemplu, în urma
încrucișării liniilor homozigote de culoare neagră cu cele pentru culoarea
crem (genotipurile „BBEE” x „bbee”), descendența primei generații filiale
va fi de culoare neagră, prezența genei dominante „B” asigurând
producerea de pigment negru iar cea a genei dominante „E” asigurând
producerea de eumelanină. Încrucișând hibrizii F1 între ei, în a doua
generație filială posibilitățile de segregare corespund unui raport de 9:3:4
pentru indivizi negri (genotip „B_E_”), maro (genotip „bbE_”), respectiv,
crem (genotipurile „B_ee” și „bbee” - datorită acțiunii epistatice a
genotipului „ee” asupra genelor locusul „B”).
104
Genotip: AwAw BBCC x aa BBcc

Indivizi de culoare
Fenotip: Indivizi „albino”
P: agouti
g: AwBC aBc
Genotip: Awa BBCc

F 1:
Fenotip: 100% Indivizi de culoare agouti
w
A a BBCc Awa BBCc
x
g: AwBC AwBc aBC aBc AwBC AwBc aBC aBc
Gameți masculi
AwBC AwBc aBC aBc
F 2: g:
P(AwBC) = ¼ P(AwBc) = ¼ P(aBC) = ¼ P(aBc) = ¼
AwBC AwAwBBCC AwAwBBCc AwaBBCC AwaBBCc
Diagrama Punnett
P(AwBC) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)

Gameți femeli
AwBc AwAw BBCc AwAw BBcc AwaBBCc AwaBBcc

P(AwBc) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
aBC AwaBBCC AwaBBCc aaBBCC aa BBCc
P(aBC) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
aBc AwaBBCc AwaBBcc aa BBCc aa BBcc
P(aBc) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
9/16 Indivizi de
Aw_ BBC_ culoare agouti
3/16 Indivizi de
Raport fenotipic de segregare: aaBBC_ culoare neagră
3/16
Aw_ BBcc Indivizi
1/16 „albino”
aaBBcc
Fig.20: Schema segregării caracterului de culoare la șoarece în interacțiunea

epistatică de recesivitate
105
2.4.2.3 Polimeria, poligenia
Polimeria / poligenia reprezintă fenomenul în care două sau mai

multe gene localizate în loci diferiți codifică același fenotip. O astfel de
contribuție este comună atât caracterelor calitative cât și celor cantitative
la animale. Genele a căror acțiune este exprimată într-un caracter calitativ
sunt denumite polimere iar cele a căror acțiune este exprimată într-un
caracter cantitativ sunt denumite poligene. Atât polimerele cât și
poligenele au acțiune aditivă sau neaditivă, după cum în exprimarea
fenotipică efectele genelor individuale sunt cumulate sau nu. Genele cu
efect aditiv sunt considerate „gene minore”, în timp ce efectul neaditiv,
bazat în principal pe interacțiuni de dominanță și epistazie, este
caracteristic „genelor majore”, acestea fiind responsabile de o pronunțată
manifestare discontinuă a caracterului dat (Petre și col., 1985; Doolittle,
1986).
a) Polimeria aditivă sau interacțiunea cumulativă a genelor
Unul dintre cele mai elocvente exemple ale interacțiunii aditive a

genelor polimere și care stă la baza înțelegerii mecanismului de acțiune a
poligenelor cu efect cumulativ, este cel al experimentelor cu plante de grâu
diferite după caracterul de culoare a bobului, efectuate în anul 1909 de către
geneticianul scandinav Herman Nilsson-Ehle (1873-1949). Acesta a
demonstrat că în codificarea caracterului de culoare a bobului de grâu
intervin genele de la trei loci, la fiecare locus alela dominantă codificând
sinteza de pigment roșu, alela recesivă fiind în relație cu lipsa pigmentului.
Astfel de alele acționează într-un mod aditiv, în așa fel încât cu cât numărul
alelelor dominante este mai mare, cu atât va crește sinteza de pigment roșu
și va spori intensitatea culorii în structura bobului de grâu (Neal, 2004).
106

În urma încrucișării plantelor de grâu cu bobul colorat roșu-intens
cu plantele de grâu cu bobul alb, în prima generație filială indivizii triplu
heterozigoți au manifestat un fenotip intermediar genitorilor homozigoți
(culoarea roz a bobului de grâu datorată prezenței în genotip a trei gene
dominante din totalul celor șase). Încrucișarea hibrizilor F1 între ei a dus
la obținerea unei diversități de plante de grâu cu boabele colorate de la roșu
închis până la roz deschis (care au corespuns la 63 din 64 combinații
posibile ale celor 8 x 8 tipuri de gameți), o singură categorie fenotipică
fiind pentru plantele de grâu cu bobul alb (1/64) (figura 21).
107
Genotip: A1A1A2A2A3A3 x a1a1a2a2a3a3

P: Plante de grâu cu bobul roșu-
Fenotip: Plante de grâu cu bobul alb
închis
g: A1A2A3 a1a2a3
Genotip: A1a1A2a2A3a3
F1 :
Fenotip: 100% Plante de grâu cu bobul roz
g: A1A2A3 A1A2a3 A1a2A3 a1A2A3 A1a2a3 a1A2a3 a1a2A3 a1a2a3
Fig.21: Schema segregării caracterului de culoare a bobului la plantele de grâu în interacțiunea polimeră aditivă
108

Gameți masculi
A1A2A3 A1A2a3 A1a2A3 a1A2A3 a1a2A3 a1a2a3
A1a2a3 a1A2a3
F2: g: P(A1A2A3)= P(A1A2a3) = P(A1a2A3) = P(a1A2A3) = P(a1a2A3) = P(a1a2a3) =
P(A1a2a3)= 1/8 P(a1A2a3) = 1/8
1/8 1/8 1/8 1/8 1/8 1/8
A1A2A3 A1A1A2A2A3A3 A1A1A2A2A3a3 A1A1A2a2A3A3 A1a1A2A2A3A3 A1A1A2a2A3a3 A1a1A2A2A3a3 A1a1A2a2A3A3 A1a1A2a2A3a3
P(A1A2A3) 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
= 1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
A1A2a3 A1A1A2A2A3a3 A1A1A2A2a3a3 A1A1A2a2A3a3 A1a1A2A2A3a3 A1A1A2a2a3a3 A1a1A2A2a3a3 A1a1A2a2A3a3 A1a1A2a2a3a3
P(A1A2a3) 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
= 1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
A1a2A3 A1A1A2a2A3A3 A1A1A2a2A3a3 A1A1a2a2A3A3 A1a1A2a2A3A3 A1A1a2a2A3a3 A1a1A2a2A3a3 A1a1a2a2A3A3 A1a1a2a2A3a3
P(A1a2A3) 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
= 1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
Diagrama Punnett
a1A2A3 A1a1A2A2A3A3 A1a1A2A2A3a3 A1a1A2a2A3A3 a1a1A2A2A3A3 A1a1A2a2A3a3 a1a1A2A2A3a3 a1a1A2a2A3A3 A1a1A2a2A3a3

Gameți femeli
P(a1A2A3) 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
= 1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
A1a2a3 A1A1A2a2A3a3 A1A1A2a2a3a3 A1A1a2a2A3a3 A1a1A2a2A3a3 A1A1a2a2a3a3 A1a1A2a2a3a3 A1a1a2a2A3a3 A1a1a2a2a3a3
P(A1a2a3) 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
= 1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
a1A2a3 A1a1A2A2A3a3 A1a1A2A2a3a3 A1a1A2a2A3a3 a1a1A2A2A3a3 A1a1A2a2a3a3 a1a1A2A2a3a3 a1a1A2a2A3a3 a1a1A2a2a3a3
P(a1A2a3) 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
= 1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
a1a2A3 A1a1A2a2A3A3 A1a1A2a2A3a3 A1a1a2a2A3A3 a1a1A2a2A3A3 A1a1a2a2A3a3 a1a1A2a2A3a3 a1a1a2a2A3A3 a1a1a2a2A3a3
P(a1a2A3) = 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
a1a2a3 A1a1A2a2A3a3 A1aA2a2a3a3 A1a1a2a2A3a3 a1a1A2a2A3a3 A1a1a2a2a3a3 a1a1A2a2a3a3 a1a1a2a2A3a3 a1a1a2a2a3a3
P(a1a2a3) = 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄ 1⁄
1/8 64 64 64 64 64 64 64 64
Fig.21: Schema segregării caracterului de culoare a bobului la plantele de grâu în interacțiunea polimeră aditivă
(continuare)
109
În anul 1913, Rollins A. Emerson (1873-1947) și Edward M. East
(1879-1939), efectuând încrucișări cu plante de porumb, asumă un model
de transmitere poligenică a caracterului de lungime a știuletelui pe baza
măsurătorilor efectuate la indivizii generațiilor P, F1 și F2. Așadar,
încrucișând varietatea „Tom Thumb”, la care lungimea știuletelui variază
între 5 și 8 cm, cu o medie de 6,6 cm, cu varietatea „Black Mexican”, la
care lungimea știuletelui variază între 13 și 21 cm, cu o medie de 16,8 cm,
hibrizii F1 au avut știuletele cu o lungime intermediară (între 9 și 10 cm).
La hibrizii F2, lungimea știuletelui a variat între 7 și 19 cm, cu o medie
apropiată de fenotipul generației F1 și fenotipurile extreme similare cu cele
din generația parentală. Bazându-se pe rezultatele obținute, autorii
studiului au considerat că în codificarea caracterului de lungime a
știuletelui la porumb intervin două perechi de gene, contribuția fiecărei
alele în codificarea caracterului investigat fiind calculată astfel:
{Lm „Black Mexican”} − {Lm „Tom Thumb”}

16,8 cm 6,6 cm
= 2,55𝑐𝑚
{Nalele}
4
(ecuația 6) (Venugopal, 2016)
Lm „Black Mexican” - lungimea medie a știuletelui la varietatea „Black Mexican”

Lm „Tom Thumb” - lungimea medie a știuletelui la varietatea „Tom Thumb”
Nalele – numărul alelelor ce contribuie la codificarea caracterului.
Efectul aditiv al genelor asupra culorii pielii, părului și ochilor la

om a fost demonstrat în anul 1913 de către Charles Davenporn (1866-
1944), modelul de segregare fiind comun intervenției a trei perechi de gene
în codificarea unui caracter. În prezent, acesta este considerat un model
simplificat, pentru caracterul de culoare a pielii la om, de exemplu, fiind
identificată acțiunea principală și disproporționată a genei SLC24A5 (alela
ancestrală predominând în populațiile din Africa și Asia de Est, în timp ce
alela sa recesivă, responsabilă de pigmentația redusă, fiind aproape fixată
în populația Europei), și a cel puțin alte patru gene asociate (Lamason și
col., 2005; Lewis și col., 2012; Venugopal, 2016).
110

În general, în interacțiunea cumulativă a genelor, cu cât numărul
perechilor implicate este mai mare, cu atât vor fi mai numeroase categoriile
fenotipice ce se vor obține în descendența F232. În acest fel, va fi din ce în
ce mai evidentă distribuția fenotipurilor în categorii variate, în care foarte
puțini indivizi vor reprezenta „extremele”, în timp ce marea lor majoritate
va constitui grupul de fenotipuri intermediare. Indiferent de numărul
perechilor de gene implicate, expresia fenotipică a unui caracter este cu atât
mai intensă cu cât numărul genelor dominante existente în genotip este mai
mare (Arora, 2006; Venugopal, 2016).
b) Polimeria neaditivă sau interacțiunea necumulativă a

genelor
În mod contrar acțiunii cumulative a genelor, polimeria neaditivă

face referire la manifestarea unui caracter într-o manieră uniformă,
indiferent de numărul genelor dominante din genotip. De exemplu,
culoarea endospermului la porumb este determinată de două gene, Y1 și Y2,
localizate în loci diferiți. Indiferent dacă structura genetică a plantei include
la nivelul celor doi loci toate cele patru alele dominante sau o singură alelă
dominantă, culoarea endospermului la porumb va fi aceeași (galbenă). În
schimb, dacă cei doi loci sunt ocupați doar de alele recesive, lipsa sintezei
de pigment se va traduce prin fenotipul alb. În mod asemănător se transmite
și caracterul de formă a fructului la plantele de Traista ciobanului (lat.
„Capsella bursa-pastoris”). Atunci când în structura genetică a plantei
există cel puțin o alelă dominantă, fructele au formă triunghiulară iar când
cei doi loci sunt ocupați doar de alele recesive, fructele au formă ovoidală
(figura 22) (Archunan, 2004; Prakash, 2008).
32
În transmiterea poligenică, numărul categoriilor fenotipice din F2 este dat de relația 2n+1, unde
„n” reprezintă numărul perechilor de gene implicate în codificarea caracterului (Arora, 2006).
111
Genotip: AABB x aaBB
P: Plante cu fructe Plante cu fructe
Fenotip:
triunghiulare ovoidale
g: AB ab
Genotip: AaBb
F1:
Fenotip: 100% plante cu fructe ovoidale
Gameți masculi
AB Ab aB ab
F2: g:
P(AB) = ¼ P(Ab) = ¼ P(aB) = ¼ P(ab) = ¼
(1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
Diagrama Punnett
P(AB) = ¼
Gameți femeli

P(Ab) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
P(aB) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
P(ab) = ¼ (1/16) (1/16) (1/16) (1/16)
9/16
A_B_
Plante cu fructe
15/16 3/16
A_bb triunghiulare
Raport fenotipic de segregare:
3/16
aaB_
1/16 Plante cu fructe
aabb ovoidale
Fig.22: Schema segregării caracterului de formă a fructelor la plantele de

Traista ciobanului în interacțiunea polimeră neaditivă
Înțelegerea fenomenului de polimerie / poligenie prezintă

importanță atât pentru segregarea caracterelor calitative, cât și pentru cele
cantitative. Efectul aditiv al genelor este identificat prin fenotipurile
intermediare care asigură un grad de „continuitate” caracterului (tabel 16).
În mod contrar, efectul neaditiv se traduce prin fenotipuri distribuite în
112

categorii „discrete” care asigură o „discontinuitate” în manifestarea
caracterului. Reprezentarea grafică a distribuției fenotipurilor la nivel de
populație este diferită în funcție de efectul aditiv / neaditiv al genelor
codificatoare, caracteristică genelor aditive fiind distribuția Gauss în
funcție de frecvența genotipurilor (figura 23).
Tabel 16
Distribuția în clase fenotipice / genotipice în polimeria aditivă cu două
gene implicate în codificarea unui caracter
Numărul alelelor
dominante în 0 1 2 3 4
genotip
Raport fenotipic de
1 4 6 4 1
segregare
(4)AaBb
Categorii (2)Aabb (2)AaBB
aabb (1)AAbb AABB
genotipice (2)aaBb (2)AABb
(1)aaBB
Bob Bob
Bob Bob roșu-
Fenotip roz- Bob roz roșu-
alb deschis
deschis intens
15
4 4
1 1
1
Fig.23: Histogramele distribuției fenotipice în F2 în polimeria aditivă /
neaditivă cu două gene implicate în codificarea unui caracter (după Neal,
2004; Arora, 2006)
113
2.4.2.4 Interacțiunea modificatoare a genelor
Expresia genelor unei perechi de cromozomi poate fi influențată de

polimorfismul sau mutațiile altor perechi de gene cu localizare diferită în
structura cromozomilor, și care se numesc gene modificatoare (Vockley,
2007).
Un astfel de concept a fost folosit pentru a justifica tipurile variabile

de dominanță, cel mai potrivit exemplu fiind cel referitor la prezența
petelor de culoare la majoritatea speciilor de animale într-un model
cunoscut sub denumirea „piebald” (model „bălțat” întâlnit la vaci, capre,
porci, câini, pisici, iepuri, șoareci, porci de Guineea, păsări). La cai,
modelul „tobiano” corespunde din punct de vedere genetic modelului
„piebald”, expresia fenotipică fiind caracterizată de prezența pe suprafața
corpului a unor pete de culoare pe un fond alb, cu irisul normal colorat,
deși la unii indivizi unul sau chiar ambii ochi pot avea irisul de culoare
albastră. Acest model se transmite dominant și este determinat de o inversie
cromozomială ce determină separarea genei KIT de secvențe reglatorii
importante, cu efect în perturbarea mecanismelor utilizate de către gena
KIT în controlul migrării melanocitelor din creasta neurală (marginile
laterale ale ectoblastului „invaginat”) în timpul dezvoltării embrionare.
La astfel de animale, modelul de pete colorate poate varia datorită
influenței a numeroase gene minore cu acțiune modificatoare asupra genei
dominante, numărul acestora și mecanismul exact al intervenției făcând
încă obiectul studiilor de specialitate (Bailey și Brooks, 2013).
Un model particular face referire la prezența unui brâu alb în jurul
spetelor la rasa de porcine Hampshire, restul corpului fiind colorat în
negru. Transmiterea acestui caracter este după tipul dominanței complete,
alela „IBe”(engl. „Belt” – curea, brâu) fiind localizată în regiunea
centromerică a cromozomilor perechii a opta, regiune care adăpostește
locusul genei KIT. În fapt, alela „IBe” este printre puținele variante alelice
114

ale locusului genei KIT care nu are la bază o modificare numerică a acesteia
(de tipul duplicației, triplicației), fiind recesivă față de alelele responsabile
de fenotipul alb dominant (I1, I2, I3 și IL) și dominantă față de alela IP (engl.
„patch” - alelă asociată cu prezența petelor colorate pe fond alb) și
respectiv față de alela recesivă „i” (asociată coloritului uniform, de tip
sălbatic) (Giuffra și col., 1999; Fontanesi și col., 2010, 2012). Expresia
fenotipică a genei IBe este variabilă, la unii indivizii brâul fiind mai îngust
în timp ce la alții este mai lat, aceasta datorându-se acțiunii modificatoare
a unor gene cu localizare diferită în structura cromozomilor (Creangă,
1999).
2.4.3 Transmiterea înlănțuită a genelor (linkage-ul)
Transmiterea înlănțuită a genelor (engl. „linkage”) și, implicit a

caracterelor codificate de către acestea, reprezintă o cauză importantă a
abaterii de la raporturile Mendeliene de segregare din di- și polihibridare.
Acest fenomen implică segregarea în grup (înlănțuită) a genelor care ocupă
loci diferiți dar învecinați în structura aceluiași cromozom.
Fenomenul a fost observat pentru prima dată în anul 1906 de către
W. Bateson, E.R. Saunders și R.C. Punnett cu ocazia încrucișării a două
varietăți din plantele Sângele voinicului (lat. „Lathyrus odoratus”) diferite
după caracterele de culoare a florilor (flori purpurii vs. flori roșii) și formă
a grăuncioarelor de polen (grăuncioare alungite vs. grăuncioare rotunde).
Încrucișând între ele plantele Sângele voinicului cu flori purpurii și
grăuncioare de polen alungite („AABB”) cu plante cu flori roșii și
grăuncioare de polen rotunde, în prima generație filială hibrizii au
manifestat uniformitate fenotipică (plante cu flori de culoare purpurie și
grăuncioare alungite – „AaBb”). Prin încrucișarea ulterioară a acestor
hibrizi F1 cu plante ce manifestau ambele caractere recesive (flori de
culoare roșie și grăuncioare rotunde – „aabb”), în generația filială back-
115
cross (Fb) a fost obținut un raport de segregare fenotipic de 7:1:1:7 (AaBb:
Aabb: aaBb: aabb) în locul celui tipic din retroîncrucișare de 1:1:1:1
(figura 24, tabel 17). Așadar, deși a fost urmărită segregarea a două
caractere în același timp, rezultatele obținute au fost diferite de cele
Mendeliene, sporirea frecvenței formelor parentale (cu ambele caractere
dominante, respectiv cu ambele caractere recesive – „AaBb” și „aabb”)
fiind justificată pe baza formării cu o frecvență mai mare și a participării la
fecundare a gameților nerecombinați („AB” și „ab”) comparativ cu
gameții recombinați („Ab” și „aB”) aparținând individului diheterozigot
(Soni și Soni, 2010; Venugopal, 2016).
O asemenea abatere de la Legile Mendeliene ale eredității a fost
demonstrată ulterior de către T.H. Morgan și colaboratorii săi în urma
experimentelor cu musculițele de oțet (lat. „Drosophila melanogaster”).
Această insectă prezintă o serie de avantaje pentru a fi inclusă în studiile
de genetică, precum:
▪ ciclu scurt de dezvoltare (~10 zile, la temperatura de 250C,
incluzând 5-6 zile pentru stadiile de ou – larvă și 4 zile pentru stadiul de
pupă);
▪ longevitate suficientă desfășurării experimentelor propuse,
durata stadiului de adult fiind cuprinsă între 20 și 30 zile, însă uneori
indivizii pot trăi și până la 150 zile;
▪ posibilitatea obținerii unui număr mare de generații pe parcursul
unui an (până la 40 generații);
▪ posibilitatea întreținerii utilizând medii de cultură ieftine (care
includ apă, agar, stafide);
▪ prezența unui dimorfism sexual evident (femelele sunt mai mari
decât masculii atât prin numărul tergitelor sau plăcilor dorsale, cât și prin
cel al sternitelor, plăcile ventrale; ultimele tergite la femele sunt
pigmentate mai intens, la capătul abdomenului existând un ovipozitor);
▪ existența unui număr mare de mutante ușor de identificat ce
reprezintă expresia genelor localizate în structura a patru perechi de
cromozomi, diferiți între ei din punct de vedere morfologic (Bucătaru,
1993; Dordea și col., 2000; Venugopal, 2016).
116

Schema încrucișării plantelor de Lathyrus odoratus diferite în funcție de
caracterele de culoare a florilor și formă a grăuncioarelor de polen
P: Genotip: AABB x aabb
Plante cu flori
Plante cu flori roșii
purpurii și
Fenotip: și grăuncioare de
grăuncioare de polen
polen rotunde
alungite
g: AB ab
Genotip: AaBb
F 1: 100% Plante cu flori purpurii și grăuncioare de polen
Fenotip:
alungite
Schema retroîncrucișării plantelor de Lathyrus odoratus diferite în funcție de

P: Genotip: AaBb x aabb
Plante cu flori purpurii și Plante cu flori roșii
grăuncioare de polen și grăuncioare de
Fenotip: alungite polen rotunde
AB Ab
g: ab
aB ab
g:
Fb: AB Ab aB Ab
♂/♀
Diagr.
Punnett
Plante cu
Plante cu flori Plante cu flori
flori Plante cu flori
purpurii și roșii și
purpurii și roșii și
Fenotip: grăuncioare grăuncioare
grăuncioare grăuncioare de
de polen de polen
de polen polen alungite
alungite rotunde
rotunde
Fig.24: Segregarea caracterelor de culoare a florilor și formă a

grăuncioarelor de polen la plantele de Lathyrus odoratus
117
Tabel 17
Compararea frecvențelor observate cu cele așteptate în cazul
încrucișărilor dintre plantele de Lathyrus odoratus diferite după
Plante cu flori
Plante cu flori Plante cu flori Plante cu flori
roșii și
purpurii și purpurii și roșii și
Fenotip: grăuncioare
grăuncioare de grăuncioare de grăuncioare de
de polen
polen alungite polen rotunde polen alungite
rotunde
Frecvențele
43,7 6,3 6,3 43,7
observate (%)
Frecvențele
25 25 25 25
așteptate (%)
Raport de
segregare 7: 1: 1: 7
(observat)
Raport de
(așteptat)
În urma încrucișării tipului standard, caracterizat prin culoarea

cenușie a corpului și aripile normal dezvoltate, cu o formă mutantă de
culoare neagră și aripi vestigiale, heterozigoții primei generații filiale au
manifestat ambele caractere dominante (corp cenușiu și aripi normal
dezvoltate – „AaBb”), fiind confirmată în acest fel Legea Uniformității
Hibrizilor din F1 sau Legea Dominanței Complete formulată de către
Gregor Mendel cu ocazia experimentelor cu plantele de mazăre (figura 25).
În continuare, indivizii diheterozigoți ai generației F1 au fost folosiți în
două experimente de retroîncrucișare. Rezultatele obținute în generațiile
filiale back-cross fiind diferite, după cum indivizii de analizat („AaBb”)
au fost de sex femel sau de sex mascul:
▪ retroîncrucișarea femelelor diheterozigote („AaBb”) cu formele
parentale recesive de sex mascul („aabb”) a dus la obținerea în Fb a patru
categorii fenotipice, frecvența formelor parentale („AaBb” și „aabb”)
118

fiind de 83% (41,5% + 41,5%) iar cea a formelor recombinate („Aabb” și
aaBb”) de 17% (8,5% + 8,5%) (figura 26, tabel 18);
P: Genotip: AABB x aabb

Musculițe cu corp
Musculițe cu corp cenușiu
Fenotip: negru și aripi
și aripi normal dezvoltate
vestigiale
g: AB ab
Genotip: AaBb
F1:
Fenotip: 100% Musculițe cu corp cenușiu și aripi normal dezvoltate
Fig.25: Schema segregării caracterelor de culoare a corpului și de mărime a

aripilor la Drosophila melanogaster (P→F1)
P: Genotip: AaBb ♀ x aabb ♂

INDIVID DE ANALIZAT INDIVID TEST-CROSS
Fenotip: Musculițe cu corp cenușiu și Musculițe cu corp negru
aripi normal dezvoltate și aripi vestigiale
g: AB Ab
ab
aB ab
g:
Fb: AB Ab aB ab
♂/♀
Diagr.
Punnett
Musculițe cu
Musculițe cu Musculițe cu Musculițe cu
corp cenușiu
corp cenușiu corp negru și corp negru și
Fenotip: și aripi
și aripi aripi normal aripi
normal
vestigiale dezvoltate vestigiale
dezvoltate
Tipuri de combinări
Parentale Recombinate Recombinate Parentale
ale genelor:
Fig.26: Schema retroîncrucișării musculițelor de oțet diferite după caracterele

de culoare a corpului și de mărime a aripilor, unde indivizii de analizat sunt
de sex femel
119
Tabel 18
încrucișărilor dintre musculițele de oțet diferite după caracterele de
culoare a corpului și de mărime a aripilor, unde indivizii de analizat sunt
de sex femel
Musculițe cu Musculițe
Musculițe cu Musculițe cu
corp cenușiu cu corp
corp cenușiu corp negru și
Fenotip și aripi negru și
și aripi aripi normal
normal aripi
vestigiale dezvoltate
dezvoltate vestigiale
Frecvențele
41,5 8,5 8,5 41,5
observate (%)
Frecvențele
25 25 25 25
așteptate (%)
Raport de
(observat)
Raport de
(așteptat)
▪ retroîncrucișarea masculilor diheterozigoți („AaBb”) cu formele

parentale recesive de sex femel („aabb”) a dus la obținerea în Fb a două
categorii fenotipice diferite între ele dar identice cu formele parentale,
șansele acestora de apariție fiind de câte 50% (figura 27, tabel 19)
(Negruțiu și col., 1969; Petre și col., 1985).
120
P: Genotip: AaBb ♂ x aabb ♀

INDIVID TEST-
INDIVID DE ANALIZAT CROSS
Musculițe cu corp cenușiu Musculițe cu corp
și aripi normal dezvoltate negru și aripi
vestigiale
g: AB ab ab
g:
Fb: AB ab
♂/♀
Diagr.
ab AaBb aabb
Punnett
Musculițe cu corp cenușiu Musculițe cu corp negru și aripi
Fenotip:
și aripi normal dezvoltate vestigiale
Tipuri de combinări
Parentale Parentale
ale genelor:
Fig.27: Schema retroîncrucișării musculițelor de oțet diferite după caracterele

de culoare a corpului și de mărime a aripilor, unde indivizii de analizat sunt
de sex mascul
Tabel 19
culoare a corpului și de mărime a aripilor, unde indivizii de analizat sunt
de sex mascul
Musculițe cu corp
Musculițe cu corp negru și
Fenotip cenușiu și aripi normal
aripi vestigiale
dezvoltate
Frecvențele observate
50 50
(%)
Raport de segregare
1: 1
(observat)
Forme așteptate AaBb Aabb aaBb aabb
Frecvențele așteptate
25 25 25 25
(%)
Raport de segregare
1: 1: 1: 1
(așteptat)
121
Rezultatele acestor experimente cu plantele Sângele voinicului și
musculițele de oțet au demonstrat că Legea Segregării Independente a
Perechilor de Caractere formulată de Gregor Mendel nu are un caracter
de universalitate. Rezultatele obținute au stat la baza identificării
mecanismului de transmitere înlănțuită a caracterelor ca parte a „Teoriei
cromozomiale a eredității” publicată în anul 1915 de către Th.H. Morgan,
A.H. Sturtevant, H.J. Müller și C.B. Bridges. Importanța acesteia vine din
faptul că explică mecanismele eredității asumând localizarea genelor în
loci specifici din structura cromozomilor, aranjarea liniară a genelor în
structura aceluiași cromozom și tendința lor de a se transmite „în bloc” și
de a participa ocazional la schimburi între cromozomii omologi (engl.
„crossing-over”) în cursul profazei I meiotice.
Genele situate învecinat în structura unui cromozom și care

manifestă tendința de a se transmite împreună formează un grup de
înlănțuire (grup de linkage). În accepțiunea clasică, numărul grupurilor de
înlănțuire la o specie corespunde numărului haploid de cromozomi („n”),
chiar dacă este binecunoscută relația de proporționalitate între frecvența
crossing-overului sau a recombinărilor între doi loci învecinați și lungimea
catenei de ADN ce îi desparte (crossing-overul lipsește între doi loci
apropiați, însă are loc între doi loci distanțați). Mai mult, urmărind
exemplul retroîncrucișărilor la Drosophila melanogaster, devine evident
faptul că frecvența recombinărilor între cei doi loci studiați a fost
influențată de sexul indivizilor, la indivizii diheterozigoți de sex mascul
recombinarea lipsind (înlănțuire completă a genelor sau linkage complet),
iar la cei de sex femel fiind egală cu proporția indivizilor cu fenotipuri
combinate (recombinanți) din generația Fb: 8,5% + 8,5% = 17%
(înlănțuire încompletă a genelor sau linkage incomplet).
Așa cum s-a amintit, apariția formelor recombinate se datorează

crossing-overului sau schimbului de gene între cromozomii omologi,
proces desfășurat în profaza I meiotică. Acesta are la bază asocierea intimă
a cromozomilor omologi prin intermediul sinapselor, fapt ce permite
122

realizarea schimbului reciproc de fragmente, respectiv de gene, între două
cromatide nesurori (câte una de la fiecare cromozom omolog). Din acest
motiv, frecvența maximă a formelor recombinate între doi loci este de 50%,
într-o astfel de situație nefiind practic nici o diferență între transmiterea
genelor localizate în doi loci din structura aceluiași cromozom și
transmiterea independentă a două gene ce ocupă loci diferiți în structura
cromozomilor neomologi (din perechi diferite de cromozomi). Însă, atât
rezultatele experimentelor cu plantele de Lathyrus odoratus, cât cele ale
încrucișării femelelor diheterozigote de Drosophila cu formele mascule
recesive au arătat frecvențe ale recombinărilor mai mici de 50% (12,6%,
respectiv 17%, ca rezultat al raportului dintre numărul indivizilor
recombinanți și numărul total de indivizi * 100). Acest lucru se datorează
unui linkage incomplet, adică genele înlănțuite au permis crossing-overul,
dar nu întotdeauna. Evident, lipsa formelor recombinate și obținerea doar
a formelor parentale ca rezultat al încrucișării masculilor diheterozigoți de
Drosophila cu formele femele recesive, a fost posibilă datorită unui linkage
complet, între genele implicate neexistând crossing-overul, fiind moștenite
astfel împreună (Soni și Soni, 2010; Venugopal, 2016).
Între doi cromozomi omologi crossing-overul poate avea loc într-

unul, două sau mai multe puncte (simplu, dublu sau multiplu), producerea
sa într-un punct interferând apariției sale în imediata vecinătate (fenomen
de interferență) (Bucătaru, 1993; Setty, 2006; Pusta, 2010).
Considerând acest principiu al interferenței, se disting două

curente în analiza genetică a fenomenului de linkage, unul clasic, pornind
de la A.H. Sturtevant, care a asumat existența inteferenței, și unul modern,
care consideră lipsa interferenței ca mecanism necesar petrecerii
crossing-overului dublu (între două gene alăturate). Deși genetica
modernă exclude mai mult sau mai puțin abordarea clasică, în acest
material se vor prezenta ambele variante, cu argumentele pro și contra
fiecăreia în parte.
123
a) În abordarea clasică a crossing-overului, frecvența sa este
considerată o mărime destul de constantă, deși a fost raportată influența și
a altor factori în afara celor amintiți în discuțiile anterioare, cei mai
importanți dintre aceștia fiind:
▪ inversiile cromozomiale (limitează crossing-overul);
▪ localizarea genelor (între genele localizate în regiunea
centromerică și cea telomerică, crossing-overul are loc la frecvențe
reduse);
▪ vârsta indivizilor (odată cu înaintarea în vârstă, scade frecvența
crossing-overului);
▪ variațiile de temperatură (temperaturile ridicate sau scăzute
cresc frecvența crossing-overului);
▪ radiațiile (sporesc frecvența crossing-overului).
Frecvența de crossing-over corespunde frecvenței indivizilor

recombinanți („cross-overi”), aceasta fiind direct proporțională cu distanța
dintre gene. Considerând acest principiu, au fost identificate grupe de
înlănțuire, a fost stabilită ordinea genelor în fiecare grup și distanța dintre
acestea, fiind întocmite astfel hărțile genetice cromozomiale33 (Petre și
col., 1985; Bucătaru, 1993; Bansal și Bhatnagar, 2009; Boopathi, 2013).
Identificarea grupelor de înlănțuire se realizează prin experimente

de retroîncrucișare, ponderea indivizilor cu fenotip recombinant stând la
baza calculării distanței dintre gene. Ordinea acestora se stabilește
considerând principiul aditivității, astfel: dacă distanța dintre genele A și C
însumează distanțele dintre genele A și B și respectiv B și C, atunci ordinea
lor corectă în cromozom este A-B-C (Griffiths și col., 2000). Un astfel de
principiu se aplică în condițiile realizării a câte unui experiment de
retroîncrucișare pentru fiecare două câte două caractere, considerând doar
posibilitatea unui crossing-over simplu între genele implicate. Este o
tehnică utilă stabilirii ordinii genelor în cromozomi, însă tinde să
33
Distanța dintre gene se exprimă în unități de recombinare sau unități centiMorgan – cM. O
unitate de recombinare = 1% frecvență de crossing-over = 1 crossing-over apărut la fiecare 100 de
gameți formați. 100 cM = 1M (M – unitate Morgan) (Ziegler și König, 2010).
124

subestimeze distanța dintre genele cele mai îndepărtate (A-C, în cazul de
față). Mult mai precis, dacă se consideră trei caractere codificate de genele
A, B și C, produșii retroîncrucișării trihibride vor fi atât forme parentale
(„AaBbCc” și „aabbcc”), cât și forme recombinate („AaBbcc”,
„AabbCc”, „aaBbCc”, „Aabbcc”, „aaBbcc”, „aabbCc”). Dacă formarea
indivizilor de tipul „AaBbcc”, „aaBbCc”, „Aabbcc”, „aabbCc” se
datorează unui crossing-over simplu dintre genele A-B, respectiv B-C,
indivizii de tipul „AabbCc” și „aaBbcc” sunt rezultatul unui crossing-over
dublu dintre genele A-B și, respectiv, dintre genele B-C, numărul acestora
fiind considerat atât la calculul distanței dintre genele A-B (ecuația 7) cât
și la calculul distanței dintre genele B-C (ecuația 8).
𝑁 𝐴𝑎𝑏𝑏𝑐𝑐+ 𝑁 𝑎𝑎𝐵𝑏𝐶𝑐+𝑁 𝐴𝑎𝑏𝑏𝐶𝑐+𝑁 𝑎𝑎𝐵𝑏𝑐𝑐

A-B = 𝑁𝑡
(ecuația 7)
𝑁 𝐴𝑎𝐵𝑏𝑐𝑐+𝑁 𝑎𝑎𝑏𝑏𝐶𝑐+𝑁 𝐴𝑎𝑏𝑏𝐶𝑐+𝑁 𝑎𝑎𝐵𝑏𝑐𝑐

B-C = 𝑁𝑡
(ecuația 8)
unde,
A-B, B-C = distanțe dintre genele A-B, respectiv B-C;
N Aabbcc, N aaBbCc, N AabbCc, N aaBbcc, N AaBbcc, N aabbCc
= numărul indivizilor generației Fb purtători ai genotipurilor
Aabbcc, respectiv aaBbCc, AabbCc, aaBbcc, AaBbcc și aabbCc;
Nt = numărul total de indivizi din generația Fb.
Pentru calcularea distanței dintre genele A-C se vor considera

indivizii rezultați ca urmare a crossing-overului dintre genele A-B,
respectiv indivizii rezultați în urma crossing-overului dintre genele B-C
(ecuația 9).
𝑁 𝐴𝑎𝑏𝑏𝑐𝑐+𝑁 𝑎𝑎𝐵𝑏𝐶𝑐+𝑁 𝐴𝑎𝐵𝑏𝑐𝑐+𝑁 𝑎𝑎𝑏𝑏𝐶𝑐

A-C = (ecuația 9)
𝑁𝑡
125
unde,
A-C = distanța dintre genele A-C;
N Aabbcc, N aaBbCc, N AaBbcc, N aabbCc = numărul indivizilor
generației Fb purtători ai genotipurilor Aabbcc, respectiv aaBbCc,
AaBbcc, aabbCc;
Nt = numărul total de indivizi din generația Fb.
În unele cazuri, însumarea frecvenței recombinărilor dintre genele

A-B și B-C poate conduce la valori mai mari de 50 % (frecvența maximă a
recombinărilor dintre genele înlănțuite). Una din explicațiile geneticii
clasice constă în faptul că unele gene pot fi situate în structura
cromozomului la distanțe mari între ele, comportându-se asemenea unor
gene localizate în loci diferinți pe cromozomi diferiți (Nicolae, 1986).
Dacă rezultatele experimentelor de retroîncrucișare trihibridă cu

două câte două caractere comune arată posibilitatea unui grup de înlănțuire
cu mai multe gene în structura sa, stabilirea ordinii acestora se face prin
combinarea segmentelor „cromozomiale” individuale. Pentru aceasta,
rezultatele obținute în cadrul fiecărui experiment cu privire la ordinea și
distanțele dintre genele implicate se reprezintă grafic sub forma unor
segmente de linii cu lungimi proporționale frecvențelor de crossing-over
identificate. Cum două din genele urmărite într-un prim experiment (ABC)
sunt comune cu două din genele urmărite într-un experiment numărul doi
(BCD), iar două din genele urmărite în experimentul numărul trei (CDE)
sunt comune cu două din genele urmărite în experimentul numărul doi
ș.a.m.d., la fiecare grup de trei retroîncrucișări o genă va fi comună
experimentelor efectuate (în cazul de față, gena C). În continuare,
segmentele se reașează unele sub altele, prin alinierea pe verticală a genei
comune (în cazul de față, gena C), combinarea simplă a segmentelor
reprezentate ducând la obținerea unei singure hărți genetice (figura 28).
Pentru o certitudine mai mare a rezultatelor obținute, fiecare

experiment de retroîncrucișare poate fi efectuat de mai multe ori, de fiecare
126

dată utilizând indivizi care nu au mai fost analizați în experimentele
anterioare. În acest fel, distanța dintre genele considerate va fi exprimată
ca medie ponderată, pe baza raportului dintre suma produselor dintre
distanțele calculate și numărul de indivizi analizați în cadrul fiecărui
experiment, și numărul total de indivizi analizați în toate experimentele de
retroîncurcișare efectuate (Nicolae, 1986), în acord cu protocolul de lucru
expus în continuare (figura 28, tabel 20):
Se consideră trei segmente de hartă cromozomală:
(1) a 8 b 10 c
(2) c 10 b 22 d
(3) c 30 e2d
Se face suprapunerea acestora prin alinierea pe verticală a genelor comune:
(1) a 8 b 10 c
(2) d 22 b 10 c
(3) d 2 e 30 c
Se combină cele trei segmente sub forma unei singure hărți genetice.
Distanța a – d = (d – b) – (a – b) = 22 – 8 = 14
Distanța a – e = (a – d) – (d – e) = 14 – 2 = 12
d2e 12 a 8 b 10 c
Fig.28: Principiul combinării segmentelor genice în obținerea hărții

genetice cromozomiale (după Nicolae, 1986)
127
Tabel 20
Calculul mediei ponderate pentru aprecierea corectă a distanței dintre
gene în urma mai multor experimente
Experiment N D N*D
1 N1 D1 N1*D1
2 N2 D2 N2*D2
3 N3 D3 N3*D3
...
...
...
...
n Nn Dn Nn*Dn
Total Nt - ΣN*D
N *D
XD =
NT
NT = N1 + N2 + N3 + ... + Nn
 N * D = ( N * D ) +( N
1 1 2 * D2 ) + ( N3 * D3 ) + ... + ( N n * Dn )
unde,
N1, N2, N3…Nn = numărul de indivizi analizați în cadrul fiecărui
experiment de retroîncrucișare;
D1, D2, D3…Dn = distanța dintre gene obținută în urma efectuării
experimentelor 1, 2, 3…n de retroîncrucișare.
b) Abordarea modernă a linkagelui consideră rezultatele

cercetărilor de biologie moleculară care au stabilit o largă variabilitate între
specii în privința numărului mediu de perechi de nucleotide per cM, și chiar
128

între regiunile aceluiași cromozom , fiind dificilă generalizarea unui
34
corespondent între distanța genetică (calculată în cM) și distanța fizică

(măsurată în perechi de nucleotide). Mai mult, principiul aditivității
genelor nu este întocmai corect asumat, de îndată ce acesta se bazează pe
existența interferenței, sau suprimarea apariției unui crossing-over într-o
regiune adiacentă celei în care acesta s-a produs deja (Boopathi, 2013).
Pentru a explica mai bine raționamentul, se va relua ipoteza

crossing-overului dintre genele A, B și C. Așa cum s-a amintit în discuțiile
anterioare, hibrizii „AaBbcc”, „aaBbCc”, „Aabbcc”, „aabbCc” se
datorează unui crossing-over simplu dintre genele A-B, respectiv B-C.
Astfel de crossing-overe nu au avut loc concomitent, ci alternativ, fie dintre
genele A-B, fie dintre genele B-C, întocmai datorită faptului că apariția
crossing-overului dintre genele A-B a interferat cu apariția crossing-
overului dintre genele B-C din structura aceluiași cromozom. Însă, indivizii
de tipul „AabbCc” și „aaBbcc” sunt rezultatul unui crossing-over dublu,
dintre genele A-B și, respectiv, dintre genele B-C. Așadar, apariția
crossing-overului dintre genele A-B se pare că nu a mai interferat cu
apariția crossing-overului dintre genele B-C. În concluzie, recombinanții
dubli nu pot fi ignorați iar asumarea principiului aditivității a asigurat doar
o zonă de confort în calculul distanței dintre gene.
Datorită proprietății de neaditivitate, descoperirea a noi loci ar

determina întotdeauna o rescriere a hărților genetice. Pentru a evita acest
lucru, distanța dintre gene nu se mai apreciază pe baza frecvențelor de
recombinare sau a frecvenței indivizilor recombinanți [conform
principiului clasic al lui A.H. Sturtevant, distanța (D) exprimată în cM =
frecvența de recombinare (r) exprimată în %], ci ca funcție de
cartografiere, a cărei aplicare poate conduce la rezultate diferite în funcție
de tipul de interferență asumat de fiecare în parte. În prezent sunt cunoscute
două tipuri de funcții, între rezultatele obținute în urma aplicării acestora
34În medie 1 cM = ~0,88 Mb; la masculii mamiferelor 1cM = 1,05 Mb iar la femelele mamiferelor
1 cM = 0,70 Mb (Ziegler și König, 2010).
129
nefiind diferențe semnificative dacă distanța dintre gene este mai mică de
15 cM (distanță la care sunt atât de puțini dublu recombinanți încât
frecvența de recombinare exprimată în % este egală cu distanța genetică
exprimată în cM):
▪ funcția Haldane – pornește de la premiza că nu există
interferență, crossing-overul având loc independent de producerea în
vecinătate a unui alt crossing-over. În acest caz, distanța dintre gene se
calculează astfel:
1
D(cM ) = − ln(1 − 2r ) (ecuația 10)
2
unde,
r = rata recombinărilor exprimată în %.
▪ funcția Kosambi – pornește de la premiza că există interferență,

distanța dintre gene fiind calculată astfel:
1 1 + 2r
D(cM ) = ln (ecuația 11)
4 1 − 2r
unde,
r = rata recombinărilor exprimată în % (Wu și col., 2007; Hartl și
Jones, 2005; Boopathi, 2013).
În concluzie, apariția indivizilor recombinanți („cross-overi”) este

dovada rolului pe care îl are crossing-overul în asigurarea variabilității în
lumea vie. Desigur, o astfel de variabilitate intracromozomială nu este nici
pe departe singurul mecanism care stă la baza proprietății indivizilor de a
fi diferiți între ei, procesul mutațional, precum și segregarea randomizată a
cromozomilor din placa ecuatorială a celulei aflată în metafaza I meiotică
(„dansul cromozomilor”), fiind alte mecanisme la fel de importante pentru
asigurarea diversității fenotipice. Pe de altă parte, segregarea înlănțuită a
genelor din structura aceluiași cromozom are efecte contrare, fiind astfel o
sursă de reducere a variabilității în lumea vie. O serie de factori sunt
considerați a favoriza lipsa crossing-overului și transmiterea înlănțuită a
genelor, efectul acestora fiind variabil de la specie la specie, de la individ
130

la individ, și chiar în funcție de regiunea cromozomială implicată. Astfel,
sexul heterogametic prezintă întotdeauna o rată mai scăzută a crossing-
overului. Fără a generaliza, acest lucru are implicații deosebite, deoarece
sexul heterogametic este diferit între specii, cum de exemplu la mamifere
sau la Drosophila, sexul heterogametic este cel mascul, iar la păsări sau la
viermele de mătase, sexul heterogametic este cel femel. La majoritatea
speciilor de plante însă, crossing-overul este prezent la ambele sexe
(Kashyap, 2001; Venugopal, 2016).
Deși considerată cu unele minusuri, datorită principiului asumat al

aditivității și fenomenului de interferență ce a stat la baza acestuia, munca
depusă de către A.H. Sturtevant și rezultatele obținute în studiile cu
Drosophila melanogaster reprezintă un pionierat în domeniul transmiterii
înlănțuite a genelor și al utilizării acestui fenomen în vederea întocmirii
hărților cromozomiale.
Studiile care au urmat, au completat firesc cercetările începuturilor

de ani 1900, fiind elaborate modele noi de calcul ale distanței dintre gene
și identificarea diferitelor grupe de linkage la speciile animalelor domestice
și chiarcrawford la om. De exemplu, la păsări, gena „Creeper” se transmite
înlănțuit cu gena pentru creasta simplă dințată, din retroîncrucișările
hibrizilor diheterozigoți, normal dezvoltați și cu creastă în rozetă, cu
indivizii „Creeper”, cu creastă simplă dințată („aabb”), frecvența
observată a recombinanților a fost de doar 8% (Taylor, 1934). Din
încrucișarea păsărilor cu creasta măzărată și penajul de culoarea grâului, cu
cele cu creastă simplă dințată și cu penajul negru, cei mai mulți indivizi ai
generației Fb au manifestat fenotipurile parentale, frecvența redusă a
recombinanților indicând, de asemenea, un linkage strâns între locii pentru
forma crestei și culoarea penajului (Crawford, 1986). La om, linkage-ul a
fost demonstrat pentru prima dată de către Julia Bell (1879-1979) și J.B.S.
Haldane (1892-1964) pentru hemofilie și daltonism, genele codificatoare
fiind plasate învecinat în structura cromozomului X și având tendința de a
131
se transmite împreună mai degrabă, decât de a segrega independent (Bell
și Haldane, 1936; Ostrer, 1998).
Până de curând, ipotezele considerate în producerea crossing-
overului făceau referire fie la existența interferenței, fie la absența acesteia.
Însă, cum poate fi aflată valoarea exactă a interferenței unui crossing-over
în producerea unui crossing-over într-o regiune cromozomială adiacentă?
Pentru aceasta, a fost introdus coeficientului de coincidență ca măsură a
gradului interferenței.
frecventa observata a dublu recombinantilor

I = 1 − Cc = 1 −
frecventa asteptata a dublu recombinantilor
(ecuația 12)
unde,
I = interferența;
Cc = coeficientul de coincidență.
Așadar, coeficientul de coincidență se calculează ca raportul dintre

frecvența observată a dublu recombinanților și frecvența așteptată a
acestora. Dacă frecvența observată este obținută prin însumarea numerelor
de indivizi dublu recombinanți identificați în urma experimentelor de
retroîncrucișare (n1 indivizi „AabbCc” + n2 indivizi „aaBbcc”), frecvența
așteptată se calculează ținând cont de probabilitatea de producere a două
fenomene de crossing-over în mod independent în două regiuni adiacente
și numărul total de indivizi din generația Fb. Așadar, dacă se cunoaște rata
recombinanților dintre genele A-B, și cea a recombinanților dintre genele
B-C, atunci probabilitatea dublu recombinanților este egală cu produsul
frecvențelor lor pentru fiecare locus în parte. În continuare, pentru a găsi
frecvența așteptată, valoarea anterior calculată pentru probabilitatea de
producere a două fenomene de crossing-over în mod independent în două
regiuni adiacente se înmulțește cu numărul total de indivizi ai generației
Fb (Griffiths și col., 2000; Hartl și Jones, 2005).
132

Pentru o înțelegere mai facilă, se va considera următorul exemplu:
din 1000 de indivizi ai generației Fb diferiți după trei perechi de caractere,
533 sunt identici indivizilor din generația parentală (322 indivizi
„AaBbCc” și 211 indivizi „aabbcc”), 375 se datorează crossing-overului
simplu (78 indivizi „AaBbcc”, 27 indivizi „aaBbCc”, 37 indivizi „Aabbcc”
și 233 indivizi „aabbCc”) iar restul de 92 se datorează crossing-overului
dublu (31 indivizi „AabbCc” și 61 indivizi „aaBbcc”). Pentru a stabili
măsura în care un crossing-over va interfera în producerea unui alt
crossing-over într-o regiune cromozomială adiacentă, se vor parcurge
următoarele etape de lucru:
- Calcularea frecvenței observate a indivizilor dublu recombinanți.
Pentru exemplul dat, din totalul indivizilor Fb, 92 se datorează unui
crossing-over dublu (31 indivizi „AabbCc” și 61 indivizi
„aaBbcc”). Așadar, frecvența observată a dublu recombinanților
este de 92.
- Calcularea frecvenței așteptate a indivizilor dublu recombinanți.
Pentru aceasta se calculează frecvența recombinanților sau distanța
dintre genele A-B, respectiv B-C folosind ecuațiile 7 și 8, ulterior
fiind stabilită ordinea genelor în cromozom. Datorită faptului că,
pentru exemplul dat, distanța calculată dintre genele B-C include
valorile calculate pentru distanțele dintre genele A-C și A-B,
ordinea corectă a genelor în cromozom este B-A-C, cu o frecvență
a recombinanților A-C de 0,375 și a celor B-A de 0,156.
Probabilitatea de producere a două fenomene de crossing-over în
mod independent la locii B-A și A-C este de 0,0585 (P = 0,156 x
0,375) iar frecvența așteptată a dublu recombinanților este de 58,5
(frecvența așteptată a dublu recombinanților = P x Nt = 0,0585 x
1000).
- Calcularea coeficientului de coincidență, ca raport între frecvența
observată a dublu recombinanților și frecvența așteptată a acestora.
Pentru exemplul dat, valoarea calculată a coeficientului de
92
coincidență este de 1,57 (Cc = 58,5).
- Calcularea coeficientului de interferență: I = 1-Cc = 1-1,57 = -0,57
133
Așadar, pentru exemplul dat, valoarea calculată a coeficientului de

interferență este negativă, fapt ce arată că producerea unui crossing-over
la unul din locii investigați nu a interferat cu producerea crossing-overului
la locusul învecinat (în acest fel, sporește frecvența de crossing-over). Dacă
frecvențele observate ale dublu recombinanților erau mai mici decât cele
așteptate, atunci valoarea coeficientului de coincidență devenea subunitară
iar cea a coeficientului de interferență devenea pozitivă, indicând cu cât va
determina scăderea frecvenței de crossing-over un crossing-over produs
într-o regiune adiacentă.
Între interferență și coincidență există întotdeauna o relație de

inversă proporționalitate, scăderea interferenței conducând la creșterea
coincidenței și viceversa. Absența interferenței va da o valoare a
coincidenței de 1, în timp ce o interferență completă va da o valoare a
coincidenței de zero (Kashyap, 2001; Setty, 2006).
2.4.4 Transmiterea genelor legate de cromozomii

sexuali, a caracterelor limitate de sex și a celor
influențate de sex
Transmiterea monogenică legată de cromozomii sexului reprezintă

mecanismul eredității caracterelor codificate de gene localizate în structura
cromozomilor sexuali (X,Y sau Z,W). Astfel de caractere sunt diferite în
segregare și posibilități de manifestare față de caracterele limitate de sex
și caracterele influențate de sex, și reprezintă o problematică care va fi
discutată comparativ în cele ce urmează.
134
2.4.4.1 Caractere legate de cromozomii sexului (sex-linkate)
Localizarea genelor în structura cromozomilor sexuali face ca

mecanismul lor de transmitere în generația descendentă să fie diferit de cel
al genelor autozomale unde, asocierea expresiei fenotipice a unui caracter
cu indivizii de un anumit sex este pur întâmplătoare.
În cursul procesului de formare al gameților, genele localizate în

structura cromozomilor sexuali urmăresc întotdeauna segregarea
heterozomilor din a caror structură fac parte. Majoritatea acestora se
regăsesc în structura cromozomului sexual „X” la mamifere, Drosophila,
sau a cromozomului sexual „Z” la păsări, viermele de mătase etc.
Cromozomii sexuali „Y” la mamifere, respectiv „W” la păsări sunt
considerați inactivi din prisma numărului mic de gene pe care le dețin și
care sunt nealele cu cele de pe cromozomii sexuali „X”, respectiv „Z”. Cu
toate acestea, puținele gene din structura lor asigură ereditatea holandrică
a unor caractere legate de organizarea testiculelor la mamifere (gena TDF
– engl. „Testis Determining Factor”), culoarea neagră a ouălor la viermele
de mătase (lat. „Bombyx mori”), Ichthyosis hystrix gravis hypertrichosis
sau hipertricoza la om (dezvoltarea în exces a foliculilor piloși la nivelul
pavilionului urechilor) (Krishna, 2006; Venugopal, 2016).
O excepție de la cele anterior menționate o reprezintă segregarea

după model autozomal a genelor localizate în regiunile de omologie ale
cromozomilor sexuali. Cel puțin pentru cromozomii sexuali X și Y au fost
identificate astfel de regiuni de omologie, genele conținute în respectivele
segmente fiind supuse fenomenului de crossing-over în cursul profazei
reducționale. La om, un astfel de model de segregare se pare că stă la baza
135
transmiterii retinitei pigmentare (lat. „Retinis pigmentosa”35) manifestată
prin imposibilitatea de decelare a culorilor, asociată frecvent cu termenul
de Daltonism (total). La Drosophila melanogaster, fenotipul „bobbed”
(peri mici, cuticula fină și, consecutiv, o rată de creștere redusă) are la
bază o deficiență parțială a ADN-ului ribozomal atât din structura
cromozomului sexual X cât și din structura cromozomului sexual Y (Tartof,
1973; Krishna, 2006; Miglani, 2006).
Transmiterea caracterelor legate de sex a fost demonstrată prima

dată de către Th.H. Morgan în anul 1910 în urma experimentelor cu
Drosophila melanogaster. Lucrând cu această insectă, Th.H. Morgan a
observat prima mutație – ochii albi la un individ de sex mascul, până atunci
fiind cunoscute doar musculițe cu ochii de culoare roșie. În urma
încrucișării respectivului mascul cu sora sa cu ochii roșii, în prima
generație filială au fost obținuți 1237 hibrizi cu ochii de culoare roșie
(masculi și femele) și trei masculi cu ochii albi, care au fost ignorați datorită
considerării apariției lor ca rezultat al unor mutații întâmplătoare.
Încrucișând între ei hibrizii F1, în următoarea generație filială au rezultat
2459 femele cu ochii roșii, 1011 masculi cu ochii roșii și 782 masculi cu
ochii albi (Morgan, 1910).
Făcând abstracție de cei trei hibrizi cu ochii albi din F1 și sexul

hibrizilor din F2, astfel de rezultate pot fi considerate în acord cu
segregarea Mendeliană, fiind confirmată dominanța caracterului de
culoare roșie a ochilor atât prin uniformitatea hibrizilor F1 cât și prin
35
Spre deosebire de cele prezentate, Ostrer (1998) menționează trei modele diferite de
transmitere în descendență a acestei afecțiuni: autozomal dominant, autozomal recesiv și
legat de cromozomul sexual X (X-linkat), datorate mutațiilor suferite de gene diferite din
structura genomului uman. De exemplu, transmiteri autozomal dominante au fost
raportate în cazul mutațiilor genelor rodopsinei din structura cromozomului 3, genei
periferinei din structura cromozomului 6 și a încă unei gene neidentificate din structura
cromozomului 8. Transmiterea legată de cromozomul sexual X (X-linkată) are la bază
mutația a cel puțin două gene diferite din structura acestuia. Fenomenul în care mai multe
gene diferite participă la codificarea aceluiași fenotip se numește heterogenitate de locus
sau non-alelică (Ostrer, 1998).
136

superioritatea numerică a celor ce au manifestat acest fenotip în generația
F2. Oricum, nici în generația F1 și nici în cea F2, nici un individ de sex femel
nu a manifestat ochii albi, motiv pentru care acest caracter a fost considerat
ca fiind legat de sexul mascul. Pentru a verifica această ipoteză, Th.H.
Morgan a efectuat un experiment de retroîncrucișare în care, câteva dintre
femelele din F1 (cu ochii de culoare roșie) au fost încrucișate cu masculul
cu ochii albi din generația parentală. Drept rezultat, în generația filială
back-cross (Fb) Morgan obține 129 femele cu ochii roșii, 132 masculi cu
ochii roșii, 88 femele cu ochii albi și 86 masculi cu ochii albi. Pe lângă
confirmarea segregării după modelul Mendelian, acest experiment de
retroîncrucișare a demonstrat posibilitatea ca fenotipul „ochi albi” să fie
întâlnit atât la indivizii de sex mascul cât și la cei de sex femel, nefiind
astfel limitat la unul dintre sexe, în speță la cel mascul (Morgan, 1910).
Folosind simbolistica modernă, bazată pe combinarea simbolurilor

pentru gene și cromozomi prin notarea ca exponent a alelelor la
cromozomii X purtători, experimentele de încrucișare și retroîncrucișare
dintre musculițe de oțet diferite după caracterul de culoare a ochilor pot fi
scrise și interpretate în posibilități de segregare în acord cu cele prezentate
în figurile 29 și 30.
Femelele de Drosophila, ca și cele ale mamiferelor, sunt purtătoare

a doi cromozomi sexuali identici (XX), în structura cărora, pentru un anumit
locus, pot fi regăsite fie două alele identice (ambele dominante sau ambele
recesive – genotip homozigot), fie diferite, una dominantă iar cealaltă
recesivă (genotip heterozigot) când, manifestarea fenotipică a caracterului
este dependentă de tipul de interacțiune dintre alelele componente (pentru
exemplul dat, modelul de interacțiune este cel al dominanței complete). Pe
de altă parte, masculii au un complement cromozomial heterogametic (XY),
fapt ce nu permite o structură genetică homozigotă sau heterozigotă pentru
astfel de gene X-linkate (legate de cromozomul sexual X), ci una
hemizigotă, în care important este tipul alelei din structura genetică a
locusului X-linkat și nu tipul de interacțiune, de îndată ce aceasta nu se
137
petrece, fiind în discuție gene localizate în regiunile de neomologie cu
structurile cromozomului Y.
Genotip: XAXA x XaY

P: Musculițe de oțet cu ochii Musculițe de oțet
Fenotip:
roșii (♀) cu ochii albi (♂)
g: XA Xa Y
Genotip: XAXa x XAY

F1:
Fenotip: 100% Musculițe de oțet cu ochii roșii
½♀ ½♂
Sex Ratio
(50%) (50%)
Gameți masculi
A
X Y
F2: g:
P(XA) = ½ P(Y) = ½
XAXA XAXa
XA
Diagr. Punnett
Gameți femeli
¼ ¼
P(XA) = ½
Femele cu ochii roșii Femele cu ochii roșii
XAY XaY
Xa
¼ ¼
P(Xa) = ½
Masculi cu ochii roșii Masculi cu ochii albi
¾ ¼
Raport de segregare
Musculițe cu ochii roșii Musculițe cu ochii albi
fenotipic
(½♀ + ¼ ♂) (♂)
½♀ ½♂
Sex Ratio
(50%) (50%)
Fig.29: Schema încrucișării musculițelor de oțet diferite după caracterul de

culoare a ochilor (femele cu caracter dominant, masculi cu caracter
recesiv)
138
Genotip: XAXa x XaY

P: Musculițe de oțet cu Musculițe de oțet cu
Fenotip:
ochii roșii (♀) ochii albi (♂)
g: XA Xa Y
Xa
Gameți masculi
a
X Y
Fb: g:
P(Xa) = ½ P(Y) = ½
XAXa XA Y
XA
Diagr. Punnett
Gameți femeli
¼ ¼
P(XA) = ½
Femele cu ochii roșii Masculi cu ochii roșii
XaXa Xa Y
Xa
¼ ¼
P(Xa) = ½
Femele cu ochii albi Masculi cu ochii albi
½ ½
Raport de segregare fenotipic Musculițe cu ochii roșii Musculițe cu ochii albi
(¼ ♀ + ¼ ♂) (¼ ♀ + ¼ ♂)
½♀ ½♂
Sex Ratio
(50%) (50%)
Fig.30: Schema retroîncrucișării musculițelor de oțet diferite după

caracterul de culoare a ochilor
Primele două experimente Morganiene au demonstrat o segregare

de tip Mendelian a caracterului de culoare a ochilor, genitorul matern
manifestând caracterul dominant iar cel patern, caracterul recesiv. În
experimentul încrucișării, acest lucru a fost foarte important, deoarece
cromozomul X al genitorului matern cu gena dominantă pentru culoarea
ochilor a fost ulterior regăsit atât în structura genetică a descendenților
femeli cât și celor masculi, asigurând astfel uniformitatea hibrizilor în F1
pentru fenotipul dominant (ochii roșii). Încrucișarea acestor hibrizi între ei
a determinat obținerea unui raport fenotipic de segregare în F2 de 3:1, toate
139
femelele (½ din populație) și o jumătate dintre masculi (¼ din populație)
fiind cu ochii de culoare roșie iar cealaltă jumătate a masculilor (¼ din
populație), cu ochii albi. Acest lucru se datorează faptului că femelele au
moștenit de la genitorii lor cel puțin o alelă dominantă, în timp ce o parte a
masculilor a moștenit cromozomul X matern cu gena dominantă iar cealaltă
parte, cromozomul X matern cu gena recesivă care, în condiții de
hemizigoție s-a manifestat ca atare.
Dorind să verifice valabilitatea celor descoperite, Th.Morgan a

efectuat un al treilea experiment, în care femelele de Drosophila
melanogaster au manifestat ochii albi (fenotip recesiv) iar masculii ochii
de culoare roșie (fenotip dominant). Pentru astfel de indivizi „puritatea”
structurii genetice este implicită, de îndată ce pentru a manifesta ochii albi
femelele trebuie să aibă ambele gene recesive în structura cromozomilor X
iar pentru masculi nu este posibil genotipul heterozigot. Rezultatele
obținute au fost diferite de cele ale primului experiment de încrucișare,
descendenții masculi manifestând caracterul genitorului femel (ochii albi)
iar descendenții femeli, caracterul genitorului mascul (ochii roșii). O astfel
de transmitere a caracterelor poartă denumirea de transmitere în „criss -
cross” sau „în cruciș” și are la bază moștenirea cromozomului X matern
cu gena recesivă de către descendentul mascul și a celui X patern, cu gena
dominantă, de către descendentul femel (figura 31) (Morgan, 1910).
În concluzie, descoperirea noii mutante cu ochii albi la Drosophila

melanogaster, a deschis calea înțelegerii unui nou mecanism de transmitere
a caracterelor, diferit de cel experimentat de către Gregor Mendel cu
plantele de mazăre. De această dată, transmiterea caracterelor ține cont de
sexul indivizilor, având la bază segregarea genei pentru culoarea ochilor
împreună cu cromozomul din structura căruia face parte și care este
implicat în determinismul cromozomial al sexului.
140
P: Genotip: XaXa x XAY

Musculițe de oțet cu ochii Musculițe de oțet cu
Fenotip:
albi (♀) ochii roșii (♂)
g: Xa XA Y
Genotip: XAXa XaY

Musculițe cu ochii
Musculițe cu ochii roșii
F 1: albi
Fenotip: ½
½
(50%)
(50%)
½♀ ½♂
Sex Ratio
(50%) (50%)
Fig.31: Schema încrucișării musculițelor de oțet diferite după caracterul de

culoare a ochilor (femelele cu caracter recesiv, masculii cu caracter
dominant)
Numărul locilor X-linkați sau situați în structura cromozomului

sexual X la diferite specii de mamifere este variabil, în primul rând din
prisma evoluției cercetărilor de biologie moleculară care confirmă sau
infirmă rezultatele studiilor de genetică clasică ori aduc completări la cele
deja cunoscute. O centralizare în acest sens a fost făcută de către Miller
J.R. în anul 1990 pentru speciile mamiferelor cu cel puțin trei loci cunoscuți
ca fiind X-linkați, astfel: la om – 130 de loci (deși se presupune ca ar exista
164), la primate non-umanoide – 10 loci, la cal – 7 loci, la vacă – 9 loci, la
oaie – 4 loci, la porc – 5 loci, la câine – 12 loci, la pisică – 9 loci, la iepure
– 6 loci, la șobolan – 9 loci, la șoarece – 66 loci.
Până în prezent au fost identificate foarte puține caractere X-linkate

dominante. Acestea au fost raportate, mai degrabă, în medicina omului și
fac referire la o serie de afecțiuni caracterizate printr-o evoluție clinică mai
puțin gravă la femei decât la bărbați (de exemplu: rahitismul
141
hipofosfatemic, sindromul X fragil, adrenomieloneuropatia). Unele
afecțiuni X-linkate dominante, precum incontinentia pigmenti sau
sindromul Rett nu sunt observate la indivizii de sex masculin, fiind
considerate chiar letale în absența celui de-al doilea cromozom sexual X
purtător de genă non-mutantă (Ostrer, 1998).
Transmiterea X-linkată recesivă a fost stabilită pentru unele

afecțiuni la om, precum Daltonismul parțial sau lipsa parțială de decelare
a culorilor, pentru roșu și verde (demonstrat pentru prima dată drept
caracter X-linkat în anul 1911, de către E.B.Wilson), distrofia musculară
Duchenne36, hemofilia (boală binecunoscută în familiile regale ale
Europei, presupusă a fi transmisă de Regina Victoria a Marii Britanii
direct fiilor săi și indirect nepoților săi, prin intermediul fiicelor sale
heterozigote) (Ostrer, 1998; Krishna, 2006; Setty, 2006). Aceași lipsă a
factorilor antihemofilici din sânge care determină întârzierea coagulării
sângelui prin afectarea transformării protrombinei în trombină, este
determinată de alela recesivă responsabilă de hemofilia câinilor (Bucătaru,
1993; Creangă, 1999).
La păsări, sexul homogametic este cel mascul iar sexul femel este
heterogametic, ceea ce determină ca toate principiile anterior menționate
să fie aplicate ca „imagine în oglindă”. Cercetările efectuate au demonstrat
transmiterea legată de cromozomii sexuali pentru o serie de caractere la
păsări, unele determinate de gene dominante iar altele de gene recesive,
ambele tipuri putând fi localizate în structura cromozomului sexual Z. Așa
de exemplu, desenul barat, întâlnit la rasele Plymouth Rock, Scots Grey,
Scots Dumpy, Cockoo Leghorn, este determinat de o genă cu dominanță
incompletă, ce determină o expresie diferită la cocoșii heterozigoți (genotip
ZBZb - desen simplu barat) comparativ cu cei homozigoți dominanți
(genotip ZBZB - desen dublu barat). Găinile ale căror pene prezintă desen
36
Afectează băieții mai tineri de 5 ani, clinic evoluând cu slăbiciune musculară progresivă.
Moartea se produce, de obicei, în jurul vârstei de 20 ani, datorită complicațiilor respiratorii
(Gelehrter și col., 1998).
142

barat nu pot fi decât cu desen simplu barat, datorită prezenței în genotipul
lor a unei singure gene dominante localizată în structura cromozomului
sexual Z (genotip ZBW – desen simplu barat). Alte caractere determinate
de gene Z-linkate cu dominanță completă fac referire la viteza înceată de
îmbrăcare cu penaj (patru alele responsabile de întârzierea îmbrăcării cu
penaj) și penajul argintiu (regăsit la rasa Light Sussex), dominant în relația
cu cel auriu (regăsit la rasele Rhode Island Red, New Hampshire). Mult
mai numeroase însă, sunt fenotipurile Z-linkate determinate de gene
recesive și care fac referire la colorarea irisului maro-negru, diplopodia
sau dublarea parțială a structurii piciorului, piticismul, inhibiția
producerii de melanină în derm („dmi” – engl. „dermal melanin
inhibitor”), paroxismul, lipsa generală a penelor, restricționarea
ovulației, tremuratul continuu, în special al capului și gâtului, lipsa
aripilor sau aripi rudimentare (Stevens, 1991; Bondoc, 2008). În aceeași
categorie a factorilor recesivi Z-linkați intră și gena responsabilă de
eroziunea ciocului superior și coloboma irisului (defect de închidere a
pupilei) (Abbott și col., 1970; Cardona și Plumer, 2004).
Principiile segregării caracterelor codificate de gene plasate în

structura cromozomului Z sexual la păsări au fost folosite în interes
comercial prin sexarea indivizilor înainte de apariția dimorfismului sexual
(„autosexare”). Așa, de exemplu, încrucișările cocoșilor negri din rasa
Austral-orp (Australian Black Orpingtons) cu găinile Plymouth Rock cu
desen barat va determina o descendență masculă ușor de recunoscut
fenotipic prin prezența unei pete albe pe cap (datorită genei Z-linkate B
responsabilă pentru desenul barat, la maturitatea individului acesta fiind
sub forma unor dungi albe pe fond gri), care nu se regăsește la descendența
femelă (ce moștenește caracterul genitorului patern, culoarea neagră)
(figura 32).
După același principiu, pot fi efectuate și alte încrucișări între rase

diferite după culoarea penajului, așa cum este cazul celor deja amintite cu
penaj argintiu vs. auriu (Bucătaru, 1993; Bondoc, 2008).
143
Genotip: ZbZb x ZBW

P:
Fenotip: Cocoși cu penaj negru Găini cu penaj barat
g: Zb ZB W
Genotip: ZB Zb ZbW
Cocoși cu penaj (simplu)
Găini cu penaj negru
F 1: barat
Fenotip: ½
½
(50%)
(50%)
½♂ ½♀
Sex Ratio
(50%) (50%)
Fig.32: Reprezentarea schematică a încrucișărilor dintre cocoși negri din

rasa Austral-orp și găini porumbace din rasa Plymouth Rock pentru
demonstrarea principiului autosexării indivizilor din generația F1
Consecutiv translocării pe cromozomul W a genei pentru culoarea

neagră a ouălor la viermele de mătase, este posibilă separarea indivizilor
masculi de cei femeli încă din stadiu de ou, fiind cunoscut interesul
crescătorilor pentru larvele mascule ce asigură o producție cu până la 30%
mai multă mătase comparativ cu femelele (din ouă de culoare albă vor
rezulta masculi, datorită complementului heterozomal ZZ iar din cele de
culoare neagră vor rezulta femele, datorită complementului heterozomal
ZW) (Bucătaru, 1993; Creangă, 1999).
Generalizând, atunci când sexul homogametic este purtător a două

alele cu acțiune dominantă, segregarea decurge după tipicul Mendelian, cu
uniformitate fenotipică la hibrizii din prima generație filială și un raport de
segregare de 3/1 în F2, în favoarea caracterului dominant. Pe de altă parte,
atunci când sexul homogametic este purtător a două alele recesive,
segregarea decurge în „criss-cross” sau „în cruciș”, caracterul genitorului
144

matern regăsindu-se ca expresie fenotipică la descendentul mascul, iar
caracterul genitorului patern, ca expresie fenotipică la descendentul femel.
2.4.4.2 Caractere limitate de sex
Caracterele limitate de sex sunt determinate de gene sex-limitate,

localizate în structura cromozomilor autozomi și a căror expresie depinde
de prezența sau absența structurilor anatomice ce permit expresia
fenotipică corespunzătoare. Astfel de caractere lipsesc la indivizii unui
anumit sex, deși complexele genice autozomale sunt prezente în egală
măsură la indivizii ambelor sexe. Cele mai cunoscute exemple fac referire
la producțiile de lapte și ouă, caracteristice doar femelelor, dar care se
bazează și pe fondul genetic moștenit de la genitorii paterni, a cărui valoare
genetică este stabilită după performanțele propriilor fiice (Creangă, 1999;
Krishna, 2006).
2.4.4.3 Caractere influențate de sex
Caracterele influențate de sex sunt determinate, de asemenea, de

gene localizate în structura cromozomilor autozomi și a căror expresie este
influențată de prezența sau absența hormonilor sexuali. Astfel de caractere
pot fi întâlnite la indivizii ambelor sexe, însă cu expresie diferită pentru
indivizii unui anumit genotip în funcție de statusul său hormonal.
De exemplu, prezența coarnelor la ovine și caprine este un caracter

codificat de o genă cu acțiune dominantă, sex-influențată. Dacă indivizii
cu genotip homozigot dominant și cei cu genotip homozigot recesiv sunt
cu, respectiv, fără coarne, indiferent de sexul acestora, indivizii
heterozigoți masculi sunt cu coarne iar cei femeli sunt fără coarne datorită
145
influenței exercitate de hormonii androgeni în expresia fenotipică a genei
cu acțiune dominantă pentru prezența coarnelor. Fiind o genă autozomală,
raportul genotipic din F2 corespunde la o probabilitate din patru (¼) pentru
genotipul homozigot dominant („AA”), o probabilitate din două (½) pentru
genotipul heterozigot („Aa”) și o probabilitate din patru (¼) pentru
genotipul homozigot recesiv („aa”). În cazul unei descendențe mascule,
acesta corespunde unui raport de segregare fenotipic de ¾ : ¼,
probabilitatea de ¾ fiind determinată de însumarea probabilităților
individuale pentru genotipul homozigot dominant și cel heterozigot (gena
fiind considerată astfel cu acțiune dominantă); în cazul unei descendențe
femele, acesta corespunde unui raport fenotipic de ¼ : ¾, probabilitatea de
¾ fiind determinată de această dată de însumarea probabilităților
individuale pentru genotipul heterozigot și cel homozigot recesiv (gena
fiind considerată astfel cu acțiune recesivă). Pentru exemplificare, vor fi
aduse în discuție două rase de ovine, rasa Dorset la care ambele sexe sunt
cu coarne (genotip „AA”) și rasa Suffolk, la care ambele sexe sunt fără
coarne (genotip „aa”). În urma încrucișării acestora, hibrizii F1 masculi
sunt cu coarne iar cei femeli, fără coarne, continuarea încrucișărilor
corespunzând în F2 probabilităților anterior amintite (3/1 masculi cu coarne
/ masculi fără coarne; 1/3 femele cu coarne / femele fără coarne), fapt ce
determină considerarea genei cu acțiune dominantă pentru sexul mascul, și
recesivă pentru sexul femel (figura 33) (Miglani, 2006; Gupta, 2009).
146
Genotip: AA x aa
P:
Fenotip: Oi Dorset cu coarne Oi Suffolk fără coarne
g: A a
F 1: Genotip: Aa Aa
Raport genotipic
100% indivizi heterozigoți
de segregare:
Fenotip: Masculi cu coarne Femele fără coarne
1: 1:
Raport fenotipic
½: ½:
de segregare:
50% 50%
g: A a A a
Gameți masculi
A a
F 2: g:
P(A) = ½ P(a) = ½
A AA Aa
Punnett
Diagr.
Gameți
P(A) = ½ P(AA) = ¼ P(Aa) = ¼

femeli
a Aa aa
P(a) = ½ P(Aa) = ¼ P(aa) = ¼
Genotip: AA Aa Aa aa
1: : 2: 1
Raport genotipic
¼: ½: ¼
de segregare:
25%: 50%: 25%
Masculi cu coarne Masculi fără coarne
Raport fenotipic 3: 1
de segregare (1): ¾: ¼
75% 25%
Femele cu Femele fără

Raport fenotipic coarne coarne
de segregare (2): 1: 3:
¼: ¾:
25%: 75%
Fig.33: Segregarea genelor și a trăsăturilor sex-influențate pentru

exemplul prezenței / absenței coarnelor la oaie
147
Și la om, unele caractere sunt codificate de gene sex-influențate în
același mod, cum de exemplu: poliosis circumscripta sau „boala moțului
alb” (o pată albă localizată într-un grup de foliculi piloși determinată de
reducerea sau scăderea melaninei / melanocitelor în bulbul foliculilor
piloși) (Holmes și Schofield, 1917; Sleiman și col., 2013), calviția,
reducerea lungimii degetului arătător, fisura buzei superioare, fisura
palatină (Miglani, 2006; Gupta, 2009; Sleiman și col., 2013).
Un alt model de exprimare a genelor sex-influențate face referire la

aranjamentul penajului la indivizii de sex diferit. La majoritatea raselor de
găini, penajul este aranjat în mod specific fiecarui sex în parte. La rasa
Selbright bantam (rasă în miniatură fără corespondent de dimensiuni
normale), ambele sexe sunt cu „penaj de găină”. Pe de altă parte, la rasa
Hamburgh, o parte dintre cocoși poate avea „penaj de găină” iar o altă
parte, „penaj de cocoș”. Experimentele au dovedit că „penajul de găină”
este un caracter dominant și că indivizii cu genotip homozigot dominant
(„AA”) și heterozigot („Aa”) manifestă acest caracter indiferent de sexul
lor. La indivizii homozigoți recesivi („aa”) expresia fenotipică a tipului de
penaj este diferită după sexul acestora; așadar, femelele sunt cu „penaj de
găină” iar cocoșii cu „penaj de cocoș”, expresia genotipului „aa” în
„penaj de cocoș” fiind astfel influențată de prezența hormonilor masculini
(figura 34) (Gupta, 2009).
148
Genotip: AA x aa
Femele cu
P: Masculi cu
Fenotip: „penaj de
„penaj de găină”
găină”
g: A a
Aa
100% Păsări cu „penaj de găină”
F 1: Genotip:
(♂+♀)
Raport de
segregare 100% indivizi heterozigoți
genotipic:
Aa x Aa
g: A a A a
Gameți masculi
A a
F 2: g:
P(A) = ½ P(a) = ½
A AA Aa
Punnett
Gameți
Diagr.
femeli
P(A) = ½ P(AA) =¼ P(Aa) =¼

a Aa aa
P(a) = ½ P(Aa) =¼ P(aa) =¼
Genotip: AA Aa Aa aa
1: 2: 1:
Raport genotipic
¼: ½: ¼:
de segregare:
25%: 50%: 25%:
Masculi cu
Păsări cu „penaj de găină”
„penaj de
Raport fenotipic (♂+♀)
cocoș”
de segregare 3:
1
(1): ¾:
¼
75%
25%
Raport fenotipic 100% Păsări cu „penaj de găină”
de segregare ¾ (¼ AA+ ½ Aa) + ¼ (aa)
(2): (♂+♀) (♀)

exemplul tipului de penaj la rasa Hamburgh
149
2.5 Penetranță și expresivitate
Studiul transmiterii caracterelor în descendență a permis

identificarea unor noi posibilități în care, deși structura genetică sau
genotipul indivizilor conține alela dominantă, nu toți indivizii manifestă
fenotipul dominant (penetranță) ori dacă îl manifestă, atunci acesta se
încadrează într-un interval larg de semne caracteristice, ce variază de la
individ la individ (expresivitate).
O genă are 100% penetranță sau penetranță completă atunci când

la nivelul unei populații toți indivizii purtători de alelă dominantă
manifestă trăsătura dominantă a caracterului investigat. Orice abatere în
acest sens, face ca penetranța genei să fie incompletă sau redusă (de
exemplu: dacă trăsătura dominantă se manifestă la 75% dintre indivizii
purtători de alelă dominantă, atunci penetranța genei este de 75%, dacă
se manifestă la 25% dintre indivizii purtători de alelă dominantă, atunci
penetranța genei este de 25% ș.a.m.d.).
În unele cazuri, deși indivizii unei populații au aceeași condiție

genetică pentru manifestarea fenotipului dominant, aceștia prezintă o
expresie fenotipică variabilă sau o expresivitate variabilă a respectivei
trăsături de caracter. Atât expresivitatea variabilă cât și penetranța
incompletă au la bază o combinație de factori genetici și de mediu
(Gelehrter și col., 1998; Cummings, 2014).
La Drosophila melanogaster este cunoscută mutanta cu ochi lobați

(engl. „lobe eye”). Deși gena mutantă este dominantă, nu toți indivizii
purtători ai acesteia manifestă ochii lobați (de obicei, doar 75% dintre
150

aceștia). Mai mult, expresia fenotipului este diferită între indivizii purtători
ai alelei dominante, cum de exemplu pot fi întâlniți indivizi cu ochi lobați
de mici dimensiuni și până la indivizi cu ochi lobați de dimensiuni aproape
normale (Miglani, 2006).
Sindromul Marfan la om poate constitui un alt exemplu al

variabilității expresiei fenotipice. Acest sindrom este cunoscut prin
afectarea a trei sisteme importante ale organismului uman: țesutul
conjunctiv de la nivelul scheletului, cu apariția deformităților de tipul
degetelor lungi și subțiri, deformarea osului sternal și a coloanei vertebrale,
ochii, cu afectarea vederii de aproape și dislocarea cristalinului, și inima,
cu perturbări la nivelul valvulelor, lărgirea bazei aortei și uneori ruperea
acesteia. Nu toți indivizii purtători de alelă mutantă dominantă în genotipul
lor prezintă afecțiuni ale celor trei sisteme împreună, la unii putând apărea
afecțiuni ale două sisteme implicate, ca parte a expresivității variabile genei
afectate (Gelehrter și col., 1998).
Camptodactilia este o afecțiune întâlnită la om, caracterizată prin

îndoirea și imobilizarea în acest fel, a degetelor mici de la ambele mâini.
Acest caracter este autozomal dominant, însă la nivelul populațiilor umane
nu toți indivizii afectați au degetele mici îndoite și imobile, o parte fiind
doar cu un singur deget îndoit (expresivitate) iar alții cu fenotip normal
(penetranță) (Cummings, 2014).
Rahitismul hipofosfatemic la om are substrat genetic, fiind

determinat de o genă sex-linkată dominantă. Paraclinic, indivizii afectați
se caracterizează prin niveluri scăzute de fosfați în sânge, dar crescute în
urină. Deși nu cedează la administrarea dozelor mici de vitamina D, această
afecțiune poate fi ținută sub control terapeutic prin administrarea dozelor
mari de vitamina D. La nivelul populațiilor umane, nu toți indivizii
purtători de alelă mutantă dominantă fac rahitism; există și indivizi care,
deși au structura genetică favorabilă rahitismului hipofosfatemic, nu
manifestă clinic această afecțiune (penetranță) (Gelehrter și col., 1998;
Miglani, 2006).
151
2.6 Construirea arborelui genealogic în

vederea aprecierii modelului segregațional
Arborele genealogic sau pedigree-ul este o reprezentare grafică a

ascendenților unui individ și a rudelor sale contemporane cu scopul de a
studia modalitatea de transmitere a unui caracter de-a lungul generațiilor.
Construirea şi analiza de pedigree oferă date importante privind

mecanismul ereditar şi poate ajuta la estimarea unei anume probabilităţi ca
individul investigat să fie purtător al unei boli genetice (Ciupercescu,
1986). Pedigreele în scop medical sunt construite utilizând semne şi
simboluri acceptate la nivel internaţional (Bennett și col., 1995, 2008) între
care sunt reprezentate grafic anumite relaţii ce au fost stabilite între
indivizi, aşa cum se prezintă în tabel 21.
Tabel 21
Simboluri şi relaţii folosite în construirea pedigree-ului
Individ normal de sex mascul
Individ normal de sex femel
Individ de sex necunoscut

152

Indivizi morți
Indivizi bolnavi
5 5 5 Indivizi multipli, număr cunoscut
Individ investigat
Proband sau propositus
Indivizi heterozigoţi pentru gene autozomale
Individ de sex femel purtător de genă recesivă

sex-linkată (heterozigotă)
Încrucișare normală între doi indivizi de sex

opus
Părinţi
Descendenţi
Împerechere consangvină
Gemeni dizigoţi
153
Gemeni monozigoţi
?
Zigozitate incertă
Împerechere fără descendenţi, din cauze

necunoscute (a) sau din cauza infertilităţii (b)
(a) (b)
Inseminare artificială
-femela devine gestantă în urma utilizării unui
D donator de material seminal;
-nu este reprezentată nici o linie de relaţie
P între femela gestantă şi donatorul de material
seminal.
Transfer de embrioni
S
-pereche a căror gameți sunt utilizați pentru
fertilizarea unei femele (surogat) care va purta
P
gestația.
Împerecherile se notează prin una sau două linii orizontale între

simbolurile corespunzătoare sexului indivizilor participanţi la împerechere,
iar ascendenţii se vor nota pe o verticală coborâtă din orizontala /
orizontalele de împerechere. Excepţie fac fătările gemelare, la care
descendenţa se reprezintă prin linii tangente la orizontala / orizontalele de
împerechere. Indivizii aceleiaşi generaţii se trec în acelaşi plan orizontal,
generaţiile diferite fiind notate cu cifre romane. În cadrul aceleaşi generaţii
indivizii se notează cu cifre arabe iar atunci când este posibil se trec şi date
care ajută la identificarea acestora, precum numărul matricol sau numărul
154

de microcip (la animale), data naşterii. Individul supus unei anchete
genealogice nu este neapărat confirmat cu o boală genetică, motiv pentru
care pedigreele actuale folosesc reprezentări grafice diferite în această
situaţie. Individul proband sau propositus este, aşadar, primul individ cu o
boală genetică confirmată al cărei mecanism de transmitere este urmărit în
cadrul ascendenţilor săi.
Alcătuirea pedigreelor este recomandată a fi făcută cu date ale

indivizilor aflaţi până la cel puţin al treilea grad de rudenie (Kingston,
2002), exemplificarea acestora şi proporţia genelor comune ale indivizilor
rude între ei fiind ilustrată în figura 35.
156
femelă mascul femelă mascul
1 2 3 4
Genotip: A A AA aa
1 2 3 4 5 6 7 8
Genotip: AA AA sau Aa aa A A A A AA
III.
1 2 3 4 5
Genotip: AA sau Aa AA sau Aa aa AA sau Aa AA sau Aa
Indivizi afectaţi de albinism
Fig.35: Reprezentarea transmiterii albinismului la om sub forma unui pedigree

157
2.7 Tehnici de biologie moleculară

utilizate în caracterizarea structurii
genetice a indivizilor
2.7.1 Tehnica PCR (engl. „Polymerase Chain

Reaction”)
Tehnica PCR (engl. „Polymerase Chain Reaction”) sau reacţia în

lanţ a polimerazei este o metodă de amplificare specifică a unui fragment
de acid dezoxiribonucleic, prin utilizarea moleculei de ADN ca matriţă
pentru sinteza unor noi catene complementare. Principiul acestei tehnici
are la bază mecanismul replicării in vivo al ADN-ului care depinde de un
set bine definit și complex de enzime și cofactori ce acționează în timpul
fazei de sinteză (faza „S”) a ciclului celular. În comparație cu mecanismul
replicării ADN-ului in vivo, tehnica PCR facilitează sinteza ADN-ului (in
vitro) într-un mod mult mai simplu, folosind un set mai mic de componente
și condiții de reacție care implică temperaturi relativ ridicate (Pelt-Verkuil
și col., 2008). În concluzie, reacţia PCR reprezintă o formă de „clonare”
in vitro a unei gene de interes sau a unei secvenţe de ADN într-o reacţie
simplă.
Tehnica PCR a fost dezvoltată în anul 1983 de biochimistul

american Kary Banks Mullis în timp ce era angajat la Cetus Corporation în
California (Bartlett și Stirling, 2003). Acesta a fost recompensat în anul
1993 cu Premiului Nobel pentru chimie. În același an, tehnica PCR, a fost
158

numită de Joshua Lederberg „instrumentul pentru democratizarea
biologiei moleculare” (Israil, 2000).
De la dezvoltarea tehnicii PCR la mijlocul anilor 1980, aceasta a

devenit rapid o procedură de rutină în laboratoarele de biologie moleculară
pentru identificarea și manipularea materialului genetic, de la clonare,
secvențiere și mutageneză, la cercetarea în scop de diagnostic și analiză
genetică (Chen și Janes, 2002). Astfel, tehnica PCR, inventată mai mult de
trei decenii în urmă, a fost automatizată pentru a putea fi utilizată ca tehnică
de rutină în laboratoarele din întreaga lume. Tehnica PCR în sine, prin
aplicabilitatea acesteia, s-a dezvoltat exponențial deoarece metoda se poate
folosi și în alte domenii din afara biologiei moleculare. Disponibilitatea
rapidă și ușoară a generării produșilor de amplificare PCR (ampliconi) este
esențială pentru studiul genomicii funcționale, a expresiei genelor, a
relațiilor structură - funcție proteică, a interacțiunilor proteină - proteină, a
ingineriei proteinelor și a studiului evoluției moleculare.
2.7.1.1 Principiul reacției PCR
Reacţia în lanţ a polimerazei este o metodă in vitro de sinteză

enzimatică a secvenţelor specifice de ADN, folosind doi primeri
olinucleotidici care hibridizează cele două catene de ADN şi flanchează
regiunea de interes ce se dorește a fi amplificată. Folosind tehnica PCR, o
singură copie dintr-o secvență de ADN este amplificată exponențial pentru
a genera mii până la milioane de copii ale fragmentului de ADN de interes.
Astfel, o singură moleculă de ADN este utilizată pentru a produce două
copii, apoi patru, apoi opt, ș.a.m.d. Produsul amplificării sintetizat în
fiecare ciclu este folosit ca matriţă în următorul ciclu determinând ca
numărul copiilor de ADN să se dubleze la fiecare ciclu de amplificare (1,
2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256, 512, 1024, 2048 ș.a.m.d.), realizându-se în
acest fel o multiplicare exponențială a ADN-ului țintă, reprezentată
schematic în figura 36. De exemplu, pornind de la o singură moleculă de
159
ADN, după 25 de cicluri de amplificare vor rezulta 225 molecule de ADN
(3,4 x 107) în mai puțin de 2 ore (Hartl și Jones, 2001).
Fig.36: Multiplicarea exponențială a ADN-ului țintă cu ajutorul reacției

PCR
(adaptare după https://antisensescienceblog.wordpress.com)
Principalele componente utilizate în reacția PCR sunt: ADN-ul

matriță; o pereche de primeri sens şi antisens (fragmente scurte
monocatenare de ADN, numite și oligonucleotide, complementare regiunii
ADN care se dorește a fi amplificată); enzima ADN polimeraza;
deoxinucleotide trifosfatate (dNTP); tampon de reacție și ioni de Mg++.
160

În scopul realizării reacţiei PCR se parcurg trei etape (figura 37):
1.Denaturarea ADN-ului genomic total;

2.Alipirea primerilor;
3.Elongaţia catenei nou sintetizate.
Fig.37: Etapele reacției PCR

(adaptare după https://laboratoryinfo.com/polymerase-chain-reaction-
pcr/)
161
1. Denaturarea ADN-ului genomic total (94-98°C). ADN-ul dublu
catenar este denaturat la o temperatură ridicată într-un proces numit topirea
ADN-ului. Astfel, prin această etapă dintr-un ADN dublu catenar rezultă
două monocatene de ADN. Etapa de denaturare durează între 0,5 și două
minute și se desfășoară la temperaturi cuprinse între 94-98°C, cel mai
frecvent la 95°C. Timpul și temperatura sunt optimizate în funcție de natura
ADN-ului, a ADN polimerazei și a componentelor tamponului de reacție.
Astfel, un ADN lung și / sau bogat în nucleotide GC poate beneficia de o
denaturare prelungită și / sau o temperatură mai ridicată. De asemenea,
prezența unor aditivi în reacția PCR, cum ar fi DMSO (engl. „dimethyl
sulfoxide”) și glicerolul, pot spori denaturarea ADN-ului dublu catenar și
pot promova specificitatea, depășind necesitatea unei denaturări mai lungi
sau a unei temperaturi mai mari.
2. Alipirea primerilor (53-68°C). Primerii se leagă la secvențele

complementare ale regiunilor terminale ale genei de interes. Cei doi
primeri, sens și antisens, sunt diferiți unul de celălalt, dar sunt
complementari față de regiunile terminale ale ADN-ului care trebuie
amplificat (figura 38). Primerii sunt orientați cu capetele lor 3' în direcția
regiunii care urmează să fie amplificată, deoarece fiecare lanț de ADN se
alungește numai la capătul 3', deci în direcția 5'→3'. Această etapă de
alipire durează între 0,5 și două minute la o temperatură care variază de la
53 la 68°C. Temperatura de alipire este determinată prin calcularea
temperaturii de topire (Tm, engl. „Melting temperature”) a primerilor
selectați pentru amplificarea PCR. Astfel, Tm este definită ca temperatura
la care 50% din primeri formează un duplex cu secvența complementară a
acestora (capetele ADN-ului țintă care se dorește a fi amplificat).
162
Fig.38: Modul de alipire al primerilor (prin complementaritate)

la ADN-ul matriţă
(adaptare după Garrett și Grisham, 1999)
3. Elongaţia primerilor sens şi antisens (72°C). După ce primerii

se alipesc la capetele terminale ale ADN-ului țintă, fiecare este alungit (în
direcția 5`→3`), cu ajutorul enzimei ADN polimeraza folosind ADN-ul
original ca șablon. Astfel, ADN polimeraza asamblează enzimatic o nouă
catenă de ADN din nucleotidele libere (dNTP), elementele de bază ale
ADN-ului. În această etapă, temperatura de reacție este ridicată la
temperatura optimă a enzimei ADN polimeraza, care este, în general, 70-
75°C (cel mai frecvent la 72°C). Timpul de elongație depinde de viteza de
sinteză a ADN polimerazei și de lungimea ADN-ului țintă. Un timp de
elongație tipic este de 1-2 min./kb.
Temperaturile utilizate pentru fiecare etapă de amplificare a unui

ciclu și durata de timp a acestora depind de o varietate de factori, incluzând
lungimea fragmentului de ADN care se dorește a fi amplificat, temperatura
de topire a primerilor, enzima folosită pentru sinteza ADN-ului (ADN
polimeraza), concentrația dNTP (engl. „Deoxynucleotide triphosphate”) și
tipul de tampon folosit în reacție.
Toate cele 3 etape (denaturare, alipire, elongație) care formează un

ciclu de amplificare, sunt repetate în aproximativ 30–40 cicluri de
amplificare. Pe măsură ce desfășurarea reacției PCR progresează, ADN-ul
obținut în ciclurile anterioare este folosit ca șablon pentru următoarele
163
cicluri, realizându-se astfel o reacție în lanț în care șablonul original al
ADN-ului este amplificat exponențial. De menționat faptul că, la începutul
reacției PCR se face o denaturare inițială a ADN-ului iar la sfârșit se face o
extensie finală. Etapa inițială de denaturare se efectuează la începutul
reacției PCR pentru a separa ADN-ul dublu catenar în catene singulare
(ADN monocatenar) astfel încât primerii să se poată lega ulterior la
regiunea țintă. Denaturarea completă a ADN-ului, în etapa de denaturare
inițială, ajută la asigurarea amplificării eficiente a secvenței țintă în timpul
primului ciclu de amplificare și la îmbunătățirea randamentului PCR.
Această etapă inițială de denaturare se realizează de obicei la 94-98°C timp
de 1-5 minute. Timpul și temperatura acestei etape pot varia în funcție de
natura ADN-ului și conținutul de nucleotide GC al acestuia. Etapa de
extensie finală se realizează la o temperatură de 70-74°C (cel mai frecvent
la 72°C) timp de 5-15 minute, după ultima etapă a ultimului ciclu PCR,
pentru a asigura extensia oricărui ADN monocatenar.
Numărul de cicluri într-o reacție PCR poate varia în funcție de

cantitatea inițială de ADN și de randamentul dorit al produsului PCR
[randament ADN (μg) = concentrația ADN × volumul total al probei].
Dacă concentrația inițială de ADN este mică, pot fi necesare 40 de cicluri
de amplificare pentru a obține un randament superior însă, nu se recomandă
efectuarea reacție PCR într-un număr mai mare de 45 de cicluri de
amplificare, deoarece produșii nespecifici încep să apară odată cu creșterea
număr de cicluri peste această valoare. Mai mult, după un număr mare de
cicluri (>45 de cicluri de amplificare) apare faza de platou (când are loc
epuizarea componentelor de reacție) care duce la o scăderea drastică a
eficienței PCR (figura 39). Astfel, reacţia de amplificare PCR este limitată
deoarece de cele mai multe ori faza de platou nu poate fi evitată, dar până
la apariţia acesteia se acumulează o cantitate suficientă de produs de
amplificare. Datorită considerentelor specificate anterior, atunci când într-
un experiment este necesar mai mult produs PCR, se recomandă realizarea
mai multor reacţii concomitente tocmai pentru a încerca evitarea atingerii
fazei de platou care poate apărea în cazul în care se mărește excesiv
numărul de cicluri de amplificare.
164
Fig.39: Reprezentarea fazei de platou a reacţiei PCR

(adaptare după https://www.thermofisher.com)
Tehnica PCR, utilizată în laboratoarele de biologie moleculară de

pretutindeni, este capabilă să asigure o sensibilitate și o specificitate
apropiate de 100%. Cu toate acestea, rezultatele nu ating întotdeauna acest
potențial de sensibilitate și specificitate. Performanța maximă a reacției
PCR depinde de mai mulți factori cheie care includ: calitatea și cantitatea
ADN-ului țintă, alegerea primerilor corespunzători și utilizarea unui
software adecvat pentru cel mai bun design de primeri, alegerea unei
enzime de amplificare adecvate, optimizarea concentrației reactivilor și
optimizarea protocolului de amplificare pentru o sensibilitate și o
specificitate optimă.
Optimizarea reactivilor componenți ai reacției PCR este critică iar

succesul acestei metode se poate baza uneori pe schimbarea concentrației
de MgCl2, dNTP, primeri, ADN matriță sau ADN polimerază. Mai mult, o
concentrație necorespunzătoare a unuia sau a mai multor reactivi poate
genera obținerea unor rezultate false, scăzând astfel strictețea reacției
(Lorenz, 2012). Așadar, succesul reacției depinde de optimizarea
reactivilor componenți din amestecul pentru reacția PCR:
a) ADN-ul matriță: calitatea și puritatea ADN-ului matriță

reprezintă un factor cu importanță majoră asupra probabilității unui PCR
de succes. Concentrația și puritatea ADN-ului pot fi determinate prin
165
spectofotometrie utilizând măsurătorile densității optice la lungimile de
undă de 260 nm și 280 nm (OD260/280). Puritatea (apreciată prin valoarea
raportului absorbanțelor la lungimile de undă anterior amintite - OD260/280
= 1,8-2,0) presupune lipsa contaminanților de extracție ai ADN-ului care
sunt inhibitori ai reacției PCR și trebuie evitați. Acești inhibitorii de
extracție ai ADN-ului includ proteine, ARN, solvenți organici și detergenți.
Optimizarea cantității de ADN este, de asemenea, importantă și poate aduce
beneficii semnificative rezultatului PCR. Pentru amplificarea ADN-ului
genomic se folosesc concentrații ale ADN-ului țintă de 1-100 ng/μl.
Concentrațiile mai mari tind să scadă specificitatea ampliconului, în special
atunci când se setează un număr mare de cicluri ale reacției PCR.
b) Ionii de Mg++: concentrația ionilor de Mg++ este extrem de

importantă. O concentrație optimă a ionilor de magneziu este de obicei
cuprinsă între 1,5 și 2,0 mM pentru cele mai multe polimeraze PCR.
Insuficiența ionilor de Mg++ poate conduce la eșecul reacției. Majoritatea
kiturilor de amplificare PCR conțin tampoane cu un nivel suficient de Mg++
la concentrații de 1X însă, sunt aplicații care necesită un control complet
asupra concentrației de Mg++, caz în care se vor utiliza tampoane de reacție
fără Mg++ la care se poate adăuga suplimentar acest component.
Optimizarea suplimentară a concentrației de Mg++ se va face în trepte de
0,2 -1 μM iar pentru unele aplicații specifice, enzima de amplificare poate
necesita până la 6 mM Mg++ în reacție (www.primerdigital.com).
c) dNTP (engl. „Deoxynucleotide triphosphate): concentraţia

dNTP sau de dezoxinucleotide trifosfat poate cauza probleme pentru reacția
PCR dacă aceasta nu este corespunzătoare. O concentraţie optimă a
deoxinucleotidelor trifosfatate este de 50 μM din fiecare deoxinucleotid
(Lorenz, 2012) cu variații ale concentrației între 20 și 200 μM. Excesul de
dNTP poate inhiba polimeraza iar o concentrație inferioară de dNTP poate
crește atât fidelitatea, cât și specificitatea dar randamentul PCR în acest caz
va fi redus. Cu toate acestea, pentru fragmentele lungi, poate fi necesară o
concentrație mai mare de dNTP. Un alt factor de cauzalitate care poate
afecta reacția PCR este instabilitatea dNTP din cauza congelării și
166

decongelării repetate. Astfel, pentru a evita această situație, se vor evita
congelările și decongelările repetate ale dNTP sau ale amestecului
PCR/mastermix (în funcție de protocolul utilizat).
d) ADN polimeraza: alegerea unei enzime ADN polimeraza

adecvată poate aduce beneficii pentru obținerea ampliconilor doriți. Pe
lângă tipul de polimerază, și concentrația utilizată în reacție a acesteia este
importantă. O concentrație în exces a enzimei ADN polimeraza poate duce
la o insuficientă amplificare în reacția PCR. În prezent există o gamă
variată de ADN polimeraze specifice, proiectate în funcție de nevoile de
amplificare. Pentru alegerea unei enzime ADN polimeraza adecvată se vor
analiza atent condițiile de reacție și caracteristicile ampliconului după care
se va alege enzima potrivită conform caracteristicilor precum fidelitatea,
randamentul, viteza de reacție și afinitatea pentru amplificarea secvențelor
bogate în G și C.
2.7.1.2 Enzime utilizate în reacția PCR
Iniţial, la începutul dezvoltării reacţiei PCR, pentru amplificare s-a

utilizat enzima cunoscută sub denumirea de fragmentul Klenow. Această
enzimă, numită ADN polimeraza I, a fost extrasă din microorganismul
Escherichia coli (Pelt-Verkuil și col., 2008) și a reprezentat un instrument
valoros pentru o gamă largă de aplicații în domeniul biologiei moleculare.
Utilizarea enzimei ADN polimeraza I a prezentat dezavantajul că se
inactiva la temperatura înaltă specifică etapei de denaturare (94°C) și, ca
urmare, trebuia adăugată la sfârşitul fiecărei etape de denaturare a fiecărui
ciclu de amplificare. Ulterior, această problema a fost soluţionată prin
folosirea enzimei Taq polimeraza (abreviată "Taq pol" sau "Taq") izolată
din microorganismul Thermus aquaticus, un microorganism termofil care
poate tolera temperaturi ridicate (50 - 80°C). În consecință, enzima Taq
polimeraza utilizată în reacția PCR a funcționat optim la o temperatură de
aproximativ 72°C, permițând ca etapa de sinteză a ADN-ului să fie
167
efectuată la temperaturi mai ridicate decât era posibil cu enzima ADN
polimeraza I. Bacteria Thermus aquaticus, a fost izolată pentru prima dată
din Parcul Național Yellowstone din S.U.A. (Brock și Freeze, 1969) și de
atunci a fost găsită în habitate similare din întreaga lume (izvoare termale
fierbinți cu temperaturi de 70-75°C).
Enzima Taq polimeraza are o temperatură optimă de 75-80°C fiind

relativ stabilă sub acţiunea temperaturilor înalte (Saiki și col., 1988).
Datorită faptului că rămâne activă pe parcursul tuturor ciclurilor de
amplificare, reacţia PCR a putut fi automatizată prin adăugarea enzimei o
singură dată, la începutul reacției. Ulterior gena pol din genomul T.
aquaticus a fost clonată și exprimată în celule E. coli, pe această cale fiind
înlocuită polimeraza Taq nativă cu polimeraza Taq recombinantă, numită
în domeniul comercial ADN drept polimeraza AmpliTaq (Ishino și Ishino,
2014). Ca urmare, reacţia PCR a devenit mai eficientă, ceea ce a dus la
creşterea semnificativă a productivităţii acestei tehnici.
Taq ADN polimeraza este enzima cea mai frecvent utilizată pentru
reacțiile PCR standard. Robustețea enzimei permite utilizarea acesteia în
diferite reacții PCR, pentru o gamă largă de aplicații biologice și nu numai.
În timp, au fost făcute îmbunătățiri semnificative referitoare la

specificitatea, termostabilitatea și fidelitatea enzimelor PCR. Aceste
proprietăți ale ADN polimerazelor au condus la îmbunătățirea
performanțelor reacției PCR. La această dată, mai multe tipuri de ADN
polimeraze termostabile sunt disponibile pentru utilizare în reacția PCR iar
alegerea optimă a acestora depinde de o serie de factori specifici fiecăriei
aplicații.
ADN polimerazele sunt clasificate în șapte familii (Ishino și Ishino,

2014) bazate pe similitudinea secvenței de aminoacizi (figura 40). Dintre
acestea, în domeniul biologiei moleculare se utilizează enzimele din
familiile A și B. Din familia A face parte Taq polimeraza care are o
capacitate de amplificare eficientă a ADN-ului țintă, iar din familia B face
parte polimeraza Pfu (izolată din bacteria Pyrococcus furiosus) care la
168

rândul ei efectuează o amplificare PCR foarte precisă, fiind mai stabilă
decât polimeraza Taq.
Familia
A B C D E X Y
Bacterii I II III IV V
(Bacteria)
Arhee B1 B3 D E Y
(Archaea)
Eucariote             
(Eukarya)
Fig.40: Distribuția ADN polimerazelor cu activitate in vitro

(după Ishino și Ishino, 2014)
Cercetările efectuate în timp au dus la dezvoltarea unei metode de

amplificarea exactă a regiunilor lungi de ADN, prin combinarea enzimelor
din familia A și familia B într-un singur amestec de reacție PCR dezvoltând
în acest fel tehnica LA-PCR (PCR lung și precis, engl. „Long and accurate
PCR”). Mai mult, eforturile de îmbunătățire a performanțelor reacției PCR
au mers mai departe dezvoltându-se astfel metoda PCR cu pornire la cald
(engl. „Hot start PCR”).
ADN polimeraza hot start (pornire la cald) facilitează începerea

amplificării numai după etapa inițială de denaturare de peste 90°C, cu
scopul țintit de diminuare a amplificărilor nespecifice (Birch și col., 1996).
Aceste amplificări nespecifice pot să apară atunci când se efectuează
amestecul de reacție la temperatura camerei, moment în care primerii se
pot lega nespecific unul de celălalt, formând dimeri de primer care vor
afecta drastic randamentul și sensibilitatea amplificării PCR,
compromițând astfel interpretarea rezultatelor și succesul reacției. ADN
polimeraza hot start este adecvată pentru detectarea fragmentelor de ADN
țintă de abundență redusă, screening, multiplex PCR și aplicații PCR în
timp real.
O altă strategie de succes pentru îmbunătățirea reacției PCR a fost

dezvoltarea unor ADN polimeraze de înaltă fidelitate (engl. „High-Fidelity
169
DNA Polymerase”). Acestea facilitează rate de eroare ultra-scăzute
prezentând cea mai mare amplificare de fidelitate disponibilă, ceea ce
implică capacitatea de a citi corect molecula de ADN țintă și de a selecta și
a introduce nucleotidele trifosfatate corespunzătoare. Acest tip de enzime
îmbunătățesc viteza și fidelitatea reacției permițând obținerea unor
rezultate precise și fiabile. Reacția PCR de înaltă fidelitate utilizează ADN
polimeraze cu rate scăzute de eroare și cu activitate ridicată de corecție
pentru a genera o copie fidelă a ADN-ului țintă. ADN polimerazele de înaltă
fidelitate sunt potrivite pentru studiul mutațiilor, clonare, expresia genelor,
analiza SNP-urilor (polimorfismul unei singure nucleotide, engl. „Single-
nucleotide polymorphism”) și aplicațiile de secvențiere de generație
următoare (NGS, engl. „Next-Generation Sequencing”).
2.7.1.3 Alegerea primerilor
Primerii sunt secvenţe scurte de ADN, complementare porţiunilor

terminale ale genelor (fragmentelor de ADN) de interes care se doresc a fi
amplificate prin reacția PCR. Alegerea sau proiectarea (design-ul) unei
perechi de primeri eficienţi şi specifici (complementari capetelor
fragmentului de interes) reprezintă o etapă cheie de care depinde reuşita
reacţiei PCR.
Există mulți factori care trebuie luați în considerare la alegerea

celor mai buni primeri, cum ar fi (www.thermofisher.com;
www.qiagen.com; www.premierbiosoft.com):
a) Lungimea primerilor: lungimea optimă a primerilor este de 18-

25 pb (perechi de baze);
b) Temperatura de topire (Tm): valoarea optimă a temperaturii de

topire a primerilor trebuie să fie cuprinsă între 52 și 60°C; la aceste valori
se obțin, în general, cele mai bune rezultate;
170

c) diferența Tm dintre primerul sens și antisens trebuie să fie de
maxim 5°C;
d) conținutul de GC trebuie să fie cuprins între 40 și 60% (numărul

de baze G și C ca procent din totalul bazelor azotate), cu capetele 3' ale
primerilor care să se termine în Citozină sau Guanină (datorită legăturilor
triple ale bazelor G și C); se va evita Timina ca bază finală la capătul 3';
e) distribuția nucleotidelor din structura primerilor: primerii

trebuie să prezinte o distribuție echilibrată a domeniilor bogate în GC și
AT, să nu se repete una după alta aceeași nucleotidă de mai mult de patru
ori (de exemplu: TGGGG) sau repetiții dinucleotidice;
f) omologia inter-primeri: se va evita omologia inter-primeri

(primeri sens și antisens cu secvențe complementare) care poate genera
obținerea de dimeri de primeri (fragmente dublu catenare a căror lungime
este apropiată de suma celor doi primeri şi apar când un primer este
elongat de ADN polimeraza peste un alt primer).
Pe lângă alegerea unor secvențe de primeri optime cu specificitate

maximă, și concentrațiile acestora sunt esențiale pentru eficiența PCR. În
protocolul unui PCR standard se vor utiliza concentrații de 0,1-1,0 μM
(optim 0,2-0,3 μM) din fiecare primer (www.qiagen.com). Utilizarea unor
concentrații mai mari de primeri poate avea ca efect obținerea unui produs
PCR nespecific (fals) sau creșterea dimerilor de primer în cazul în care
aceștia sunt capabili să formeze dimeri. Prin urmare, creșterea concentrației
de primer nu conduce la o creștere a productivității reacției PCR, din
contră, o concentrația minimă a primerului va asigura obținerea unui
amplicon corespunzător și mai curat. Cu toate acestea, sunt situații în care
este necesară o concentrație mai mare de primeri în mediul de reacție, caz
întâlnit la amplificarea secvențelor țintă scurte (de cca. 100 pb) (Altshuler,
2006).
171
2.7.1.4 Variante ale tehnicii PCR
Perfecționarea tehnicii PCR a condus la dezvoltarea unui număr

mare de variante ale acestei metode. În timp ce o parte dintre variantele
tehnicii PCR sunt foarte asemănătoare cu tehnica de bază conținând mici
modificări ale acesteia, alte variante sunt complet transformate comparativ
cu metoda standard. Cele mai frecvent utilizate variante ale PCR sunt
descrise în cele ce urmează:
➢ Multiplex-PCR permite amplificarea simultană a două sau mai

multe fragmente de ADN într-un singur experiment PCR prin folosirea mai
multor perechi de primeri în același amestec de reacție (Markoulatos și
col., 2002). Pentru efectuarea acestei tehnici toate perechile de primeri
utilizate în amestecul de reacție trebuie să fie optimizate astfel încât să
poată funcționa la aceeași temperatură de alipire în timpul PCR iar
dimensiunile ampliconilor trebuie să fie diferite pentru a forma benzi
distincte atunci când sunt vizualizate prin electroforeză în gel. Prin
multiplex-PCR se produc astfel simultan, într-un singur test, mai mulți
ampliconi de dimensiuni diferite care sunt specifici secvențelor de ADN
analizate (figura 41).
172
Fig.41: Schema tehnicii multiplex-PCR

(adaptare după www.labce.com/pcr_fundamentals.aspx)
➢ RT-PCR (revers-transcriere-PCR, engl. „Reverse transcription

polymerase chain reaction”) permite amplificarea ARN-ului cu scopul
detectării expresiei genelor (Freeman și col., 1999). Tehnica utilizează
molecula de ARN ca matriță pentru sinteza unui ADN complementar
(ADNc) cu ajutorul enzimei revers transcriptaza, proces numit revers-
transcriere. ADNc obţinut în faza de revers-transcriere este apoi amplificat
prin tehnica PCR standard (figura 42).
173
Fig.42: Schema tehnicii RT-PCR

(adaptare după https://www.khanacademy.org/test-prep/mcat/biological-
sciences-practice/biological-sciences-practice-tut/e/reverse-
transcriptase-polymerase-chain-reaction--rt-pcr--of-a-uv-dependent-
gene)
➢ Nested PCR este o variantă modificată a tehnicii PCR care a fost

concepută pentru a îmbunătăți sensibilitatea și specificitatea amplificării
ADN-ului. Tehnica implică amplificarea unei secvențe de ADN utilizând
două seturi de primeri (unul extern și altul intern), folosiți în două runde
succesive de PCR. Ampliconii care rezultă din prima reacție PCR (cu
primul set de primeri, cei externi) sunt utilizați ca matriță pentru al doilea
set de primeri (cei interni) în cea de-a doua rundă de amplificare, iar cel
de-al doilea produs PCR rezultat va fi mai scurt decât primul. Cu primul
set de primeri se amplifică un număr redus de copii ale ADN-ului matriță,
174

iar cel de-al doilea set de primeri amplifică produsul PCR obținut din prima
rundă limitând astfel produșii nespecifici de amplificare (figura 43).
Fig.43: Schema tehnicii Nested-PCR

(adaptare după
https://www.abmgood.com/marketing/knowledge_base/polymerase_chain
_variation_system.php)
➢ PCR cantitativ (qPCR) / în timp real (engl. „real-time PCR”)

este o tehnică bazată pe reacția PCR clasică și se utilizează pentru a
monitoriza în timp real amplificarea unei secvențe de ADN țintă. Tehnica
folosește fie coloranți fluorescenți nespecifici care se intercalează în ADN-
ul dublu catenar, fie sonde de ADN specifice secvenței țintă constând din
oligonucleotide (primeri) care sunt marcate fluorescent și permit astfel
detectarea numai după hibridizarea probei cu secvența sa complementară
175
(Edwards și Saunders, 2009). Reacțiile qPCR sunt realizate cu instrumente
PCR în timp real, iar datele colectate sunt analizate prin intermediul soft-
urilor specifice ale fiecărui instrument. Rezultatul tehnicii qPCR constă în
obținerea unor curbe de amplificare (figura 44), care sunt apoi folosite
pentru a cuantifica cantitatea de amplicon produsă în fiecare ciclu prin
măsurarea fluorescenței (Rodriguez-Lazaro, 2013). Fluorescența măsurată
este proporțională cu cantitatea totală de amplicon.
Fig.44: qPCR: curbe de amplificare

(adaptare după www.mypols.de/qpcr-probe-2x-master-mix/)
2.7.1.5 Aplicabilitatea tehnicii PCR
Apariția și dezvoltarea tehnicii PCR a transformat radical

cercetarea științifică, această metodă devenind o parte indispensabilă și
integrată a cercetării în domeniul biologiei, zootehniei, agriculturii,
medicinii clinice și de diagnostic dar și a medicinii legale. Astfel, tehnica
PCR are aplicații în toate ramurile biologiei și, împreună cu variantele
avansate ale acesteia, are rolul de instrument puternic ce permite o
multitudine de aplicații specializate în cele mai diverse domenii. Tehnicile
176

bazate pe PCR se folosesc în laboratoarele din întreaga lume pentru
cercetarea fundamentală în detectarea și screening-ul mutațiilor,
clasificarea organismelor, genotipizare, secvenţiere, arheologie,
epidemiologie, ecologie, farmacologie, inginerie genetică, biotehnologii,
bioinformatică, oncogenetică, clonare, studii de expresie a genelor și
mutageneză. Pe lângă cercetările amintite mai sus, tehnicile bazate pe PCR
sunt folosite și în cercetarea aplicată în diagnosticarea clinică, detectarea
agenților patogeni, diagnosticul prenatal, potrivirea genetică, terapia genei,
investigații medico-legale și testarea organismelor modificate genetic. O
parte dintre aplicațiile tehnicilor bazate pe PCR sunt descrise în cele ce
urmează:
➢ Medicina umană: pentru identificarea unor gene mutante

(oncogene) care conduc la apariţia unor tumori maligne, în monitorizarea
evoluţiei şi terapiei cancerului, în detectarea infecţiilor bacteriene şi virale,
în testarea ereditară și testarea pentru transplantul de organe, teste de
paternitate. Astfel, sunt disponibile game variate de teste pentru:
adrenoleucodistrofia X-linkată, alfa 1 antitripsină, ataxia Friedreich,
ataxia spinocerebeloasa tip 3, atrofia musculară spinală, beta talasemie,
boala Alzheimer, boala Gaucher, boala Parkinson, boala von Willebrand,
boli prionice, boala Behcet, boala celiacă, cancer ereditar de sân/ovar
(gena BRCA), cancer colorectal și de prostată, cancer gastric ereditar,
delta-beta talasemia, diabet MODY 1-6, distrofia miotonică, distrofia
musculară Duchenne/Becker, distrofia neuroaxonala infantilă, fibroza
chistică, galactozemia, hemocromatoza ereditară, hemofilia,
hemoglobinopatia Lepore, hipercolesterolemie tip B, intoleranța ereditară
la fructoză și lactoză, mastocitoză sistemică, microdeleţii pe cromozomul
Y, mutația protrombinică, neoplazia endocrină multiplă, neutropenia
congenitală, pancreatita ereditară, diabetul zaharat tip 1, sindromul
adrenogenital, sindromul Alport, sindromul Dravet, sindromul Gilbert,
sindromul Prader Willi, sindromul X fragil, predispoziţia genetică pentru
osteoporoză (www.synevo.ro).
➢ Microbiologie și parazitologie: PCR este o tehnică valoroasă în
microbiologie iar utilizarea acesteia a revoluționat diagnosticul și studiul
177
bolilor infecțioase, permițând observații cruciale pentru detectarea
microorganismelor (Vaid și col., 2016). Există o gamă foarte mare de
agenți infecțioși care pot fi detectați prin PCR din diferite tipuri de probe
biologice (sânge, salivă, material seminal, fecale, diferite țesuturi de
origine vegetală sau animală). Tehnica permite identificarea timpurie
ajutând astfel la prevenirea, diagnosticarea eficientă și tratamentul
infecțiilor și infestațiilor, având un impact semnificativ asupra
monitorizării stării de sănătate publică. Pentru diagnosticul, detectarea și
caracterizarea moleculară a acizilor nucleici virali, tehnica PCR oferă
posibilitatea îmbunătățirii tratamentelor terapeutice și o mai mare
cunoaștere a comportamentului virusurilor. În acest domeniu este
disponibilă o gamă variată de teste pentru: adenovirusuri, virusurile
hepatitei B, C și D, Babesia, Bartonella henselae, Borrelia burgdorferi,
Chlamydia pneumoniae, Chlamydia trachomatis, enterovirusuri, virusul
Epstein-Barr, HIV, HPV (virusul Papiloma uman), germeni asociași
parodontitei, Mycobacterium tuberculosis, Mycoplasma genitalium,
Mycoplasma pneumoniae, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria gonorrhoeae,
Parvovirus, Polyomavirus, Toxoplasma gondii, Treponema pallidum,
virusul herpetic (HSV), virusul influenza A şi B, virusul sincițial respirator,
virusul encefalitei de căpuşă, virusul rubeolei, virusul varicelo-zosterian.
➢ Stomatologie: PCR se utilizează pentru diagnosticul rapid al
unor agenți patogeni orali, pentru a caracteriza microflora asociată cu
infecțiile endodontice și pentru înțelegerea patogenezei produsă de
microorganisme precum Porphyromonas gingivalis, Tannerella forsythia,
Treponema denticola, Aggregatibacter actinomycetemcomitans (Vaid și
col., 2016).
➢ Criminalistică: în acest domeniu tehnica PCR este foarte
importantă pentru identificarea infractorilor, utilizând cantități foarte mici
de material biologic rămase la locul faptei și apoi comparate cu cele
recoltate de la suspecți.
➢ Entomologia criminalistică: insectele sunt un indicator
criminalistic util pentru estimarea intervalului post-mortem și pentru
furnizarea de indicii și dovezi utile în cazurile penale și de deces în
178

investigațiile criminalistice. Astăzi, utilizarea metodelor bazate pe PCR în
entomologia criminalistică (pentru a ajuta la soluționarea cazurilor
complicate de crimă sau de deces) este în continuă creștere și permite
identificarea pe corpul victimelor a insectelor din familiile Calliphoridae
(Chrysomya megacephala și Chrysomya rufifacies) și Sarcophagidae, a
gândacilor din familiile Dermestidae și Silphidae, a viespilor (familia
Vespidae), furnicilor (ordinul Hymenoptera) și a acarienilor (Chua și
Chong, 2012).
➢ Nutrigenetică: tehnica PCR este folosită pentru analiza
polimorfismelor genetice care au un impact important în: metabolismul
vitaminelor și mineralelor, predispoziția genetică asupra nivelului
colesterolului sau trigliceridelor, eficiența dietei (www.24genetics.com),
apariția obezității [genele: FABP2 (rs1799883), PPARG (rs1801382),
ADRB2 (rs1042713), ADRB2 (rs1042714), ADRB3 (rs4994), FTO
(rs9939609), APOA2 (rs5082), APOA5 (rs662799)] (www.synevo.ro),
metabolismul acizilor grași (ADIPOQ, PPARA, APOA5_2, LEPR),
metabolismul carbohidraților (ADR2A2, CRY2, FADS1, G6PC2,
SLC30A8, GLIS3, MADD, GCK, PROX1, ADCY5), sensibilitatea la sare
(ACE, AGT), metabolismul folaților (MTHFR, MTHFR_1, MTHFR_2,
MTR, MTRR), riscul de intoleranță la lactoză (MCM6), optimizarea
testosteronului (CYP19, SHBG, ACTN3, HSD11B1), răspunsul la
picolinatul de crom (DRD2), metabolismul cofeinei (CYP1A2, ADRA2A)
(www.anabolicgenes.com).
179
2.7.2 Tehnica electroforezei
Tehnica electroforezei este una dintre cele mai comune metode în

biologia moleculară şi chimie prin intermediul căreia se separă și se
analizează biomoleculele (ADN, ARN și proteine) pe baza mărimii și a
sarcinii lor electrice. Moleculele încărcate electric care se doresc a fi
analizate sunt plasate la capătul unui bloc de gel polimerizat (matrice de
agaroză sau alte substanțe) unde sub acţiunea unui câmp electric sunt
migrate spre electrodul opus. Alegerea marticei de gel se face în funcție de
dimensiunile fragmentelor care se doresc a fi separate.
Matricile folosite pentru electroforeză trebuie să prezinte

dimensiuni reglabile ale mărimii porilor și să fie inerte din punct de vedere
chimic (Muhittin și col., 2012). Acestea se comportă similar unei site
moleculare, având o structură poroasă prin care fragmentele vor fi separate
în funcţie de mărimea lor. Moleculele încărcate electric, aflate în soluție și
supuse acțiunii unui câmp electric, vor migra către electrodul de polaritate
opusă. La pH alcalin sau neutru, acizii nucleici (au sarcină electrică
negativă) în câmp electric, vor migra către electrodul opus sarcinii sale,
adică către „+” (figura 45).
180
Fig.45: Tehnica de separare a acizilor nucleici prin electroforeză

orizontală
Distanţa de migrare şi viteza cu care fragmentele migrează în gel,

sunt invers proporţionale cu mărimea acestora. Astfel, viteza de migrare
diferă în funcţie de valoarea sarcinii electrice a moleculei, mărimea
moleculei și forma sau conformaţia acesteia. Când sunt plasate în aceeaşi
poziţie într-un câmp electric (linia de start a migrării) moleculele vor
migra şi se vor separa sub forma unor benzi localizate în poziţii diferite ale
gelului, în funcţie de dimensiunea lor moleculară. Moleculele mici vor
trece prin porii gelului mai uşor şi, în consecinţă, vor migra mai repede
comparativ cu moleculele mai mari care se deplasează mai încet. Ca
urmare, în timpul unei migrări, moleculele mici vor migra la o distanţă mai
mare în gel comparativ cu moleculele medii sau mari (figura 46).
181

orizontală
(adaptare după www.khanacademy.org/science/biology/biotech-dna-
technology/dna-sequencing-pcr-electrophoresis/a/gel-electrophoresis)
Electroforeza biomoleculelor în gel se poate efectua în sistem

orizontal sau vertical, în geluri pe placă sau electroforeză în tuburi sau
capilare. Cele mai frecvent utilizate materiale pentru separarea acizilor
nucleici și a proteinelor sunt agaroza și poliacrilamida. Electroforeza în
gel de agaroză se utilizează cu precădere pentru migrarea fragmentelor de
până la 100 pb, iar în cazul fragmentelor de dimensiuni mai mici de 100 pb
sau a celor de dimensiuni foarte apropiate, se utilizează gelul de
poliacrilamidă.
Separarea biomoleculelor prin electroforeză, utilizând gel de

agaroză sau poliacrilamidă, depinde de pH-ul din matrice. Prin urmare,
puterea ionică a tamponului utilizat în tehnica de electroforeză prezintă o
importanță majoră, acesta având rol asupra eficienței conductibilității
electrice. Sistemele tampon se vor alege în funcție de tehnica de
electroforeză utilizată. Pentru analiza electroforetică a acizilor nucleici
monocatenari sistemele tampon cel mai frecvent utilizate includ ureea și
formamida ca denaturați ai ADN-ului. Sistemele tampon pentru proteine
182

includ utilizarea de dodecil sulfat de sodiu (SDS). Sistemele tampon
utilizate pentru electroforeza în gel de agaroză pentru analiza acizilor
nucleici conțin, de obicei, EDTA (Acid etilendiaminotetraacetic) (pH 8,0)
și Tris acetat EDTA (TAE) [40mM Tris, 20mM acid acetic și 1mM EDTA]
sau Tris borat EDTA (TBE) [89mM Tris, 89mM acid boric, 2 mM EDTA]
(Muhittin și col., 2012).
În scopul identificării biomoleculelor în gel prin tehnica

electroforezei, un alt factor important este colorarea. Cel mai comun
colorant pentru proteine este Albastru Briliant de Coomassie (CBB; engl.
„Coomassie Brilliant Blue”; C45H44N3NaO7S2) iar pentru ADN/ARN se
utilizează bromura de etidiu (EtBr; engl. „Ethidium bromide”). Prin
utilizarea de Albastru Briliant de Coomassie, proteinele sunt detectate ca
benzi albastre pe un fundal clar. Bromura de etidiu este un colorant care
are proprietatea de a se lega de moleculele de acizi nucleici, fără a le afecta
structura. Astfel, prin expunerea gelului la lumină ultravioletă (UV),
fragmentele de acizi nucleici sunt vizibile sub forma unor benzi
fluorescente portocalii, deoarece bromura de etidiu emite fluorescenţă în
prezența luminii UV. În condiţii optime de colorare, intensitatea
fluorescenţei emise este direct proporţională cu concentraţia probei
analizate. O altă alternativă pentru colorarea acizilor nucleici este utilizarea
SYBR Green, SYBR Safe, SYBR Gold sau Eva Green, care sunt coloranți
mai siguri pentru om comparativ cu EtBr (din punct de vedere al toxicității
lor).
Pentru vizualizarea poziției moleculelor în matricea de gel se

utilizează agenți de colorare deoarece proteinele și acizii nucleici sunt
incolori. Prealabil introducerii probelor în gel acestea trebuie să fie
amestecate cu o soluție de încărcare (formată din glicerol, albastrul de
bromfenol și xilen cianol), care are dublu rol: conferă densitate probelor
pentru a putea fi introduse direct în godeuri și în același timp conferă
culoare pentru a permite urmărirea migrării probelor în gel. Soluția de
încărcare are în mod obișnuit o mobilitate electroforetică mai mare ceea ce
va permite urmărirea progresului procesului electroforetic. Concentrația
183
soluției stoc a colorantului de încărcare este de 6X (albastru de bromfenol
0,25%, xilen cianol 0,25%, glicerol 30%) din care se folosește o
concentrație de 1X pentru fiecare probă.
Pentru separarea biomoleculelor prin tehnica electroforezei, în

matricea de gel se aplică un câmp electric care variază în funcție de
sistemul folosit și de dimensiunile fragmentelor care se doresc a fi separate.
La tensiuni mici, viteza de migrare a ADN-ului este proporțională cu
tensiunea aplicată. Cu cât se mărește tensiunea, cu atât mai repede are loc
migrarea ADN-ului, însă o tensiunea prea mare determină scăderea
intervalului efectiv de separare al benzilor și în consecință scăderea
rezoluției benzilor de ADN. Pentru o rezoluție optimă a moleculelor de
ADN mai mari de 2 kb, în electroforeza standard pe gel se recomandă 5
până la 8 V/cm și 75mA pentru geluri cu dimensiune standard sau 100mA
pentru minigeluri (Sambrook și Russell, 2012).
Tehnica de electroforeză în gel de agaroză sau poliacrilamidă se

utilizează pentru: determinarea purității extractelor de ADN sau ARN;
verificarea existenței și analiza ampliconilor rezultați în urma reacției PCR;
estimarea mărimii fragmentelor de ADN rezultate în urma digestiei cu
enzime de restricție și pentru separarea proteinelor.
2.7.2.1 Electroforeza în gel de agaroză
Agaroza (cea mai frecvent utilizată matrice în electroforeză) este

un polimer natural extras din alge (comercializată sub formă de pulbere).
Aceasta are un grad de porozitate uniform atunci când este încălzită într-o
soluție tampon și lăsată să se răcească. Gelul de agaroză are o temperatură
de gelificare de 35-42°C și o temperatură de topire de 85-95°C fiind astfel
o matrice tridimensională formată din molecule care sunt agregate în
structuri tridimensionale cu canale și pori prin care biomoleculele pot trece
cu ușurință (Sambrook și Russell, 2012). Gelurile de agaroza sunt frecvent
184

utilizate în biologia moleculară pentru separarea moleculelor de
dimensiuni mari, prin electroforeză, fiind mediul cel mai popular pentru
separarea acizilor nucleici. Principalele avantaje ale electroforezei în gel
de agaroză sunt: rapiditatea și ușurința de preparare a gelului; mediu de gel
non-toxic; matrice favorabilă pentru separarea moleculelor mari de ADN și
posibilitatea de recuperare a probelor din gel. Dezavantajele matricei de
agaroză constau în: costurile ridicate cu achiziționarea agarozei; separarea
slabă a probelor cu greutate moleculară mică și calitatea benzilor care este
mai puțin clară (putere de rezoluție mai mică comparativ cu gelul de
poliacrilamidă) (Stellwagen, 1998).
Gelurile de agaroză se prepară în mod normal la o concentrație

cuprinsă între 0,2 și 3%. Procentul de agaroză utilizat depinde de mărimea
fragmentelor care urmează să fie migrate (Muhittin și col., 2012). Cu cât
concentrația de agaroză este mai mică, cu atât fragmentele de ADN
migrează mai rapid deoarece concentrațiile mici crează pori mari în timp
ce concentrațiile mari crează pori mai mici. În general, dacă scopul este de
a separa fragmente mari de ADN atunci trebuie utilizată o concentrație
scăzută de agaroză iar dacă se dorește separarea fragmentelor mici de ADN
se recomandă o concentrație mare de agaroză, așa cum reiese din datele
prezentate în tabelul 21.
185
Tabel 21
Concentraţii ale gelului de agaroză pentru migrarea moleculelor de ADN
(după Muhittin și col., 2012)
Concentrație agaroză Greutatea moleculara a ADN-ului

(%) (pb)
0,2 5.000-40.000
0,4 5.000-30.000
0,6 3.000-10.000
0,8 1.000-7.000
1 500-5.000
1,5 300-3.000
2 200-1.500
3 100-1000
Echipamentele (figura 47) și consumabilele necesare pentru

efectuarea unei electroforeze în gel de agaroză includ:
➢ un tanc de electroforeză și o sursă de alimentare a acestuia;

➢ tăvi de turnare a gelului (care sunt furnizate, de obicei, odată cu
camera de electroforeză);
➢ piepteni pentru formarea godeurilor în care se vor încărca
ulterior probele;
➢ pulbere de agaroză;
➢ tampon de electroforeză care poate fi TAE sau TBE;
➢ soluție de încărcare 6X (formată din glicerol, albastrul de
bromfenol și xilen cianol);
➢ colorant pentru ADN/ARN (bromură de etidiu, SYBR Green,
SYBR Safe, SYBR Gold sau Eva Green) care permite vizualizarea
moleculelor de acizi nucleici în lumină UV.
Notă: Bromura de etidiu este o substanță toxică mutagenă și trebuie

manipulată ca un produs chimic periculos.
186
Fig.47: Echipament pentru electroforeză orizontală. A) sursă de

alimentare, B) tanc de electroforeză, C) tavă pentru turnarea gelului, D)
piepteni pentru formarea godeurilor (www.carlroth.com)
2.7.2.2 Electroforeza în gel de poliacrilamidă
Gelurile de poliacrilamidă sunt geluri formate prin polimerizarea

acrilamidei (C3H5NO) cu bisacrilamida (N,N′-metilenbisacrilamida;
C7H10N2O2). Reacția de polimerizare este efectuată, de obicei, cu
persulfat de amoniu [(NH4)2S2O8] ca inițiator, și cu TEMED (N,N,N',N'-
tetrametiletilendiamină; C6H16N2) drept catalizator (Muhittin și col.,
2012). Aceste geluri sunt, în general, mai dificil de preparat comparativ cu
gelurile de agaroză, dar prezintă multiple avantaje: prin polimerizarea
acrilamidei se poate forma un gel mult mai puternic, cu putere de rezoluție
mai mare, adecvat pentru separarea electroforetică a proteinelor și a
acizilor nucleici de dimensiunui mici sau a celor de dimensiuni foarte
apropiate. În general, gelurile de poliacrilamidă se utilizează atunci când
187
este nevoie de o rezoluţie înaltă, datorită faptului că prin această tehnică se
obține o putere de separare a probelor care diferă printr-o singură pereche
de baze (adică putere mare de discriminare între benzi). Mai mult, tehnica
se poate aplica atât pentru separarea moleculelor de ADN dublu catenare,
cât şi pentru separarea celor monocatenare.
Dimensiunea porilor gelului de poliacrilamidă se reglează prin

schimbarea concentrațiilor celor doi monomeri, acrilamida și
metilenbisacrilamida. Concentrațiile crescute de acrilamidă au ca rezultat
obținerea unui gel cu o dimensiune mică a porilor după polimerizare, ceea
ce ajută la o examinarea mai bună a moleculelor mici, fiind potrivit pentru
separarea de înaltă rezoluție a ADN-ului și a proteinelor. Pentru separarea
proteinelor, raportul de acrilamidă: metilenbisacrilamidă este, de obicei, de
40:1, în timp ce pentru separarea moleculelor de ADN acest raport este de
19:1. În tabelul 22 sunt prezentate rapoartele recomandate de acrilamidă /
bisacrilamidă și concentrația gelului (%) pentru diferite mărimi ale
moleculelor de ADN.
Tabel 22
Concentraţii ale gelului de poliacrilamidă pentru migrarea moleculelor de
ADN (după Muhittin și col., 2012)
Raport Gel Dimensiuni ADN/ARN
acrilamidă / bisacrilamidă (%) (pb)
4 100-1500
6 60-600
19:1 8 40-500
10 30-300
12 20-150
5 200-2000
6 80-800
8 60-400
29:1
10 50-300
12 40-2000
20 <40
188

Principalele avantaje ale gelului de poliacrilamidă sunt: puterea
mare de rezoluție; gelul este stabil din punct de vedere chimic; obținerea
unor benzi clare; permite separarea fragmentelor cu greutate moleculară
mică. Cu toate acestea, tehnica prezintă două mari dezavantaje: se folosesc
monomeri toxici și gelurile sunt dificil de preparat și manipulat
(Stellwagen, 1998).
2.7.3 Analiza RFLP (engl. „Restriction Fragment

Length Polymorphism)
2.7.3.1 Principiul tehnicii RFLP
Analiza polimorfismului de lungime al fragmentelor restricționate

de ADN (tehnica RFLP) este o metodă dezvoltată în 1984 de către
geneticianul britanic Alec Jeffreys în timpul cercetărilor efectuate în cadrul
Universității din Leicester. Această tehnică permite analiza variațiilor
genetice/polimorfisme în secvențele de ADN omoloage.
Prin analiza RFLP, un segment de ADN care urmează să fie analizat

pentru variațiile genetice, este amplificat prin tehnica PCR și apoi
fragmentat în bucăți (digerat) cu o enzimă de restricție specifică, proces
cunoscut sub numele de digestie enzimatică. Fragmentele de restricție
rezultate sunt apoi separate în funcție de lungimile lor prin tehnica
electroforezei în gel de agaroză sau în gel de poliacrilamidă (Bartlett și
Stirling, 2003).
În timpul digestiei enzimatice, pentru detecţia polimorfismului de

lungime al fragmentelor de restricţie, structura tridimesională sau forma
enzimei de restricţie permite acesteia să se ataşeze specific la nivelul ADN-
189
ului (prin alunecare de-a lungul dublului helix, până recunoaşte o secvenţă
specifică de perechi de baze, numită situs de restricție), pentru ca ulterior
să se hidrolizeze enzimatic legătura fosfodiesterică de la nivelul respectiv
(enzima comportându-se ca o foarfecă moleculară) (figura 48). În situația
în care un situs specific de restricţie apare de mai multe ori în molecula de
ADN, enzima de restricţie va tăia ADN-ul la nivelul fiecărui situs specific
generând astfel multiple fragmente de ADN de lungimi diferite în funcţie
de numărul de situsuri şi poziţia acestora în secvența de ADN analizată.
Fig.48: Reprezentarea schematică a analizei polimorfismului de lungime

al fragmentelor de restricție (RFLP) pentru o genă cu două alelele ce
prezintă un situs de restricție
Prin tehnica RFLP se poate pune în evidenţă atât prezenţa sau

absenţa fragmentelor de restricţie, cât şi polimorfismul de lungime al
respectivelor fragmente. Aceasta este o metodă extrem de sensibilă care a
fost şi este utilizată în diverse laboratoare pentru a pune în evidenţă acele
zone de ADN variabile de la un individ la altul. Datorită acurateţei şi
performanţelor aplicative, tehnica RFLP s-a extins foarte mult în diverse
domenii fiind frecvent utilizată pentru genotipizarea indivizilor, analiza
genetică a bolilor, cartografierea genomului, determinarea riscului de
îmbolnăvire, testarea paternității, testarea medico-legală (în
190

criminalistică), screening-ul unor variante de secvențe cunoscute și
caracterizarea diversității genetice.
În analiza RFLP, activitatea de digestie a enzimelor de restricție

este influențată de o serie de factori (www.sigmaaldrich.com,
www.thermofisher.com) după cum urmează:
➢ temperatura: majoritatea endonucleazelor digeră ADN-ul la

temperatura de 37°C, cu câteva excepții, unele funcționând la temperaturi
mai scăzute (~ 25°C), în timp ce altele la temperaturi mai ridicate (65°C);
➢ cofactorii enzimatici: endonucleazele necesită anumiți cofactori
sau combinații de cofactori pentru a efectua scindarea la nivelul situsului
de restricție. Un cofactor necesar pentru activitatea endonucleazelor este
cationul de Mg2+;
➢ condițiile ionice: pe lângă ionii de Mg2+, unele enzime necesită
prezența altor ioni în sistem, precum cei de Na+ și K+;
➢ sisteme tampon: cele mai multe enzime de restricție sunt active
la un pH de 7-8. Tamponul cu Tris-HCl este cel mai frecvent utilizat în
acest sens.
2.7.3.2 Enzime de restricţie
Enzimele de restricţie sau endonucleazele de restricție sunt

biomolecule care au proprietatea de a scinda sau cliva ADN-ul la nivelul
sau în apropierea unor regiuni specifice numite situsuri de restricţie
(Kessler și Manta, 1990). Acestea recunosc secvenţele specifice de baze
azotate dintr-o moleculă de ADN, realizând două scindări, câte una pe
fiecare catenă a ADN-ului dublu catenar. Secvențele specifice de
recunoaștere sunt, în general, de 4 până la 8 perechi de baze azotate, iar
scindarea poate produce capete lipicioase (capete coezive 5' sau 3') sau
capete boante (drepte) (figura 49). Un aspect foarte important este faptul
că endonucleazele prezintă specificitate de situs, ceea ce înseamnă că
recunoaşterea secvenţelor de situs este atât de precisă încât dacă într-unul
191
din situsuri s-a schimbat numai un nucleotid, restrictaza respectivă nu va
mai putea recunoaşte secvenţa de ADN şi, în consecinţă, nu va mai putea
efectua scindarea.
Endonucleazele sunt izolate din microorganisme și, prin urmare,

sunt denumite după numele microorganismelor din care au fost izolate.
Numele enzimelor încep cu un acronim format din trei litere: prima literă
a acronimului este prima literă din genul bacteriei din care a fost izolată
enzima, următoarele două fiind cele două litere ale speciei. Acestea sunt
urmate de litere sau cifre suplimentare pentru a indica serotipul sau tulpina,
apoi o cifră romană pentru a indica cronologia identificării. De exemplu,
prima endonuclează izolată din Escherichia coli, tulpina RY13 este
denumită EcoRI iar HindIII este a treia endonuclează izolată din
Haemophilus influenza, serotipul d (www.sigmaaldrich.com).
Fig.49: Modul de formare al capetelor coezive (5' sau 3') sau al capetelor
boante prin utilizarea enzimelor de restricție specifice
(adaptare după www.thermofisher.com)
192
La ora actuală se cunosc aproximativ 3800 de enzime de restricţie

din care aproximativ 611 sunt disponibile comercial (Roberts și col., 2007)
fiind utilizate în mod curent în laboratoarele din întreaga lume. În tabelul
23 sunt prezentate câteva exemple de enzime de restricție, situsurile lor de
recunoaștere precum și microorganismele din care sunt izolate.
Tabel 23
Exemple de enzime de restricție și situsurile lor de recunoaștere
(după Roberts, 1980)
Sursa de Secvenţa Situsul de restricţie/ modul de

Enzima extracție recunoscută tăiere
Arthrobacter 5'AGCT 5'---AG CT---3'
AluI*
luteus 3'TCGA 3'---TC GA---5'
Bacillus 5'GGATCC 5'---G GATCC---3'
BamHI
amyloliquefaciens 3'CCTAGG 3'---CCTAG G---5'
5'GAATTC 5'---G AATTC---3'
EcoRI Escherichia coli
3'CTTAAG 3'---CTTAA G---5'
5'CCWGG 5'--- CCWGG---3'
EcoRII Escherichia coli
3'GGWCC 3'---GGWCC ---5'
Haemophilus 5'GGCC 5'---GG CC---3'
HaeIII*
aegyptius 3'CCGG 3'---CC GG---5'
Haemophilus 5'AAGCTT 5'---A AGCTT---3'
HindIII
influenzae 3'TTCGAA 3'---TTCGA A---5'
Haemophilus 5'GANTC 5'---G ANTC---3'
HinFI
influenzae 3'CTNAG 3'---CTNA G---5'
5'CAGCTG 5'---CAG CTG---3'
PvuII* Proteus vulgaris
3'GTCGAC 3'---GTC GAC---5'
Staphylococcus 5'GATC 5'--- GATC---3'
Sau3AI
aureus 3'CTAG 3'---CTAG ---5'
Thermus 5'TCGA 5'---T CGA---3'
TaqI
aquaticus 3'AGCT 3'---AGC T---5'
* = generează capete boante
N = C sau G sau T sau A
W = A sau T
193
2.7.4 Tehnica HRM (engl. „High resolution melting”)
Tehnica HRM (Topirea de înaltă rezoluție; engl. „High resolution

melting”) a fost inventată de Idaho Tehnologie și Universitatea din Utah
(www.dna.utah.edu) și este o metodă recent dezvoltată pentru detectarea
rapidă, post-PCR a mutațiilor sau a variațiilor genetice în secvențele de
ADN dublu catenar (Reed și col., 2007). Prin utilizarea metodei HRM,
probele analizate pot fi diferențiate în funcție de secvența lor, conținutul în
nucleotide GC și lungimea acestora (Reed și col., 2007). Această tehnică
permite cercetătorilor să detecteze rapid variațiile genetice (de exemplu:
polimorfismul unei singure nucleotide - SNP, inserții și / sau deleții de
perechi de baze) sau să identifice noi variante genetice, fiind astfel o
tehnică utilă pentru genotipizare. Mai mult, tehnica oferă economii
considerabile de timp, muncă investită și costuri, în comparație cu alte
metode utilizate pentru a studia variațiile genetice (Er și Chang, 2012).
Principiul metodei se bazează pe comportamentul de disociere al

ADN-ului expus la creșterea temperaturii și constă în monitorizarea în timp
real a procesului de topire al produșilor obținuți prin amplificarea PCR în
prezența unui colorant fluorescent care se leagă de molecula de ADN dublu
catenar, permiţând astfel analiza curbei de topire a ampliconilor folosind
un PCR în timp real și un software de analiză. Avantajul metodei este acela
că nu necesită nici o prelucrare manuală post-PCR, reacția realizându-se
într-un sistem cu tub închis.
Analiza HRM se efectuează pe probe de ADN dublu catenar și

permite studierea în detaliu a denaturării termice a acestuia. Prima etapă a
analizei HRM constă în amplificarea regiunii sau a genei de interes în
prezența unui colorant de legare a ADN-ului dublu catenar, folosind tehnica
PCR. După amplificarea PCR începe analiza HRM. Procesul constă în
194

încălzirea ampliconilor (ADN-ului dublu catenar) de la aproximativ 50°C
până la 95°C (figura 50). În timpul acestui proces se atinge temperatura de
topire (Tm) a ampliconilor analizați având ca rezultat separarea celor două
catene ale ADN-ului (www.gene-quantification.com). Următorul pas este
de a monitoriza acest proces în timp real, lucru posibil prin utilizarea unui
colorant fluorescent, a unui echipament care colectează datele de
fluorescență la rezoluție termică foarte mare și a unui software special care
utilizează algoritmi pentru curbele de fluorescență și reprezentarea grafică.
Fig.50: Modul de topire al ampliconilor și separare a ADN-ului dublu

catenar în timpul HRM (adaptare după www.gene-quantification.com)
Coloranții utilizați pentru HRM au proprietatea de a se lega în mod

specific la ADN-ul dublu catenar emițând fluorescență. În absența ADN-
ului dublu catenar, nu au de ce să se lege și în consecință sunt slab
fluorescenți în stare nelegată. Pentru analiza HRM se pot utiliza mai multe
tipuri de coloranți fluorescenți. SYBR Green este prima generație de
coloranți utilizați pentru PCR în timp real iar LC Green a fost primul
colorant saturat utilizat pentru HRM. Odată cu dezvoltarea acestei tehnici,
noi coloranți fluorescenți au fost dezvoltați cum ar fi: LC Greens1 (Idaho
Technology Inc.), EvaGreens (Biotum), Syto9s (Invitrogen) respectiv
LightCyclers 480 ResoLight Dye (Roche) (Vossen și col., 2009). Acești
coloranți au caracteristici ușor diferite și adesea necesită tampoane și
condiții de reacție PCR ușor diferite.
La începutul analizei HRM (imediat după terminarea amplificării

regiunii de interes în prezența colorantului fluorescent, folosind tehnica
PCR) va fi detectat un nivel ridicat de fluorescență cauzat de miliardele de
copii ale ampliconului în stare dublu catenară. Dar, datorită faptului că
195
probele sunt încălzite (de la aproximativ 50°C până la 95°C) și are loc
separarea celor două catene, în absența unui ADN dublu catenar,
fluorescența va fi extrem de redusă. Pe măsură ce temperatura este mărită,
secvența specifică a ampliconului determină comportamentul de topire.
Echipamentul pentru analiza HRM (un PCR în timp real cu un software
special), prezintă un sistem de urmărire a acestui proces prin măsurarea și
monitorizarea fluorescenței în timp real și ulterior generarea unui grafic
cunoscut sub denumirea de curbă de topire care arată nivelul de
fluorescență vs. temperatură (figura 51). Schimbarea în fluorescență pentru
fiecare probă este utilizată pentru alinierea curbei de topire. Regiunea post-
topire este utilizată de către software-ul instrumentului pentru a determina
punctul de fluorescență 0% în care fiecare amplicon este monocatenar.
Profilul de topire al ampliconilor analizați va permite astfel discriminarea
între diferitele variante genetice (homozigot dominant, homozigot recesiv
și heterozigot).
Fig.51: Curba de topire a ADN-ului în timpul analizei HRM
Temperatura de topire a ampliconilor depinde de compoziția

bazelor nucleotidice ale ADN-ului. Dacă sunt investigate două probe
provenite de la doi indivizi identici din punct de vedere genetic pentru un
locus analizat, acestea ar trebui să dea exact aceeași formă a curbei de
topire a ampliconilor. Dacă unul dintre indivizi are o mutație în regiunea
de ADN investigată, acest lucru va modifica temperatura la care ADN-ul se
topește generând astfel două curbe de topire diferite (figura 52).
196
Fig.52: Curbele de topire ale ADN-ului în timpul analizei HRM pentru

două probe diferite (homozigot T și homozigot G)
Pentru analiza HRM se utilizează observațiile curbelor de topire

care sunt similare ca formă, dar se disting una de cealaltă prin diferența
temperaturii de topire a ampliconilor (www.gene-quantification.com). În
mod obișnuit curbele de topire ale heterozigoților afișează o formă
intermediară comparativ cu homozigoții dominanți și homozigoții recesivi
(figura 53).
197

diferitele variante genetice: albastru = homozigot A, roșu = homozigot B
și verde = heterozigot (colecția Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru
Creșterea Bovinelor - Arad)
Datorită faptului că diferențele dintre curbele de topire sunt mici,

pentru vizualizarea acestora se folosește un grafic de diferență în care
curbele de topire sunt raportate la una dintre probe. Astfel, probele
analizate provenite de la indivizi cu diferite variante genetice (homozigot
normal, heterozigot, homozigot mutant) prezintă o temperatură de topire
uşor diferită, ceea ce permite evidențierea lor şi detectarea acestora cu
ajutorul diferențelor existente între curbele de topire. Această analiză
prezintă variaţiile între indivizi sub forma unui grafic de diferențe (figura
54).
198
Fig.54: Graficul diferențelor curbelor de topire pentru trei tipuri de

variante genetice: albastru = homozigot A, roșu = homozigot B și verde =
heterozigot (colecția Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea
Bovinelor - Arad)
2.7.5 Polimorfismul ADN-ului asociat bolilor la diferite

specii
Variațiile genetice care au loc atât la nivelul regiunilor de codificare

(exoni) cât și în regiunile non-codificatoare ale genelor (introni), prin
efectele lor asupra expresiei genelor și a funcției proteice, conduc la
diferențe în fenotipul, trăsăturile de caracter manifestate sau în riscul de
dezvoltare al unei boli. Aceste variații genetice se prezintă sub mai multe
forme în funcție de mărimea și tipul variațiilor genomice care stau la baza
schimbării genetice. Astfel există: variații genetice mici (<1 Kbp) care
includ substituția de perechi de bază și indel-urile (inserții/deleții de
199
nucleotide) și variații genetice mari (>1 Kbp) (Griffiths și col., 2002).
Ambele tipuri de variații genetice exercită efecte de diferite grade asupra
funcției genelor respective.
Sute de boli ale animalelor de fermă (bovine, ovine, caprine, suine,

cabaline, păsări) sunt considerate a fi cauzate de variații ale secvențelor
din structura unei singure gene. La o mare parte din acestea s-au identificat
mutațiile cauzale (Ibeagha-Awemu și col., 2008). Tabelele 24 și 25 prezintă
un rezumat al genelor și tipurilor de mutații implicate în mai multe boli la
animalele de fermă (Online Mendelian Inheritance in Animals).
200

Tabel 24
Gene cu implicație în patologia speciei Bos taurus
(denumire, localizare, primeri și tehnica folosită pentru punerea în evidență a mutațiilor cauzatoare)
Cromozom/ Gena/ localizarea Referințe
Boală Primeri sens și antisens Tehnica
pe cromozom/ poziția pe genă bibliografice
Deficiența de 1/ ITGB2/ g.145114963A>G/ tccggagggccaagggcta Shuster și col.,
PCR-RFLP
adeziune leucocitară c.383A>G gagtaggagaggtccatcaggtagtacagg 1992
11/ ASS1/ g.100802781C>T/ ggccagggaccgtgttcattgaggacatc Padeeri și col.,
Citrulinemia PCR-RFLP
c.256C>T ttcctgggaccccgtgagacacatacttg 1999
Deficiența de uridin 1/ UMPS/ g.69756880C>T/ gcaaatggctgaagaacattctg Ghanem și col.,
PCR-RFLP
monofosfat sintaza c.1213C>T/ gcttctaactgaactcctcgagt 2006
3/ GON4L/ g.15079217delC/ gagtcaagcagctcaaaccc Schwarzenbacher
Piticism (Fleckvieh) RT-PCR
c.4285_4287delCCCinsCC agccaagtcagtttctccatt și col., 2016
21/ FANCI/
gctcaagtagttagttgctccactg Charlier și col.,
Brachyspina g.21184870_21188198del/ c.526- PCR
ataaataaataaagcaggatgctgaaa 2012
64495_526-67824del
Deficiența 27/ F11/ g.15367048/ cccactggctaggaatcgtt Marron și col.,
PCR
factorului XI c.1406ins76 caaggcaatgtcatatccac 2004
Albinism oculo- 20/ SLC45A2/ g.39829806G>A/ gctccatgtcaaatccacct Rothammer și
PCR-RFLP
cutanat de tip 4 c.134G>A cccagcctacctagcctacc col., 2017
Malformația 3/ SLC35A3/ g.43412427G>T/ cacaatttgtaggtctcatggca(t/g) Kanae și col.,
PCR-PIRA*
vertebrală complexă c.538G> T cgatgaaaaaggaaccaaaaggg 2005
Atrofia musculară 24/ KDSR/ g.62138763G>A/ atcgccaccatgaaggaac Krebs și col.,
PCR-RFLP
spinală c.562G> A ctgggctgaaaggaatcaat 2007
*PIRA - primer introduced restriction analysis
201
Tabel 25
Gene cu implicație în patologia speciilor animalelor de fermă
(denumire, localizare)
Cromozom/ Gena/ localizarea pe cromozom/ poziția pe
Boală Specia
genă
Hipertemia malignă Sus scrofa 6/ RYR1/ g.42868983C>T/ c.1423C>T
Hemofilia A Ovis aries X/ F8/ c.3107del10ins11
Hipertrofia musculară Ovis aries 2/ MSTN/ g + 6223G> A/ c.1232G> A
13/ PRNP/ g.46225765G>A/c.512G>A (alela Q);
g.46225660C>T/ c.407C>T (alela V);
Encefalopatia spongiformă Ovis aries
g.46225714G>A/c.461G>A (alela H);
g.46225674C>T/ c.421C>T (alela F)
1/ SLC24A5/ g.141660611_141661239del/ c.875-
Albinism oculo-cutanat de tip VI Equus caballus 340_1081+82del (alela 2);
g.141677402A>T/ c.272A>T (alela 1)
Piticism Equus caballus 14/ B4GALT7/ g.4535550C>T/c.50G>A
Hipertemia malignă Equus caballus 10/ RYR1/ c.7360C>G
Albinism Gallus gallus 1/ TYR/ c.817_822del6
202
3.1 ADN-ul mitocondrial – ADN de tip

procariot. Particularități în segregarea
acestuia în viitoarele celule fiice. Boli
mitocondriale
Mitocondria reprezintă un organit intracitoplasmatic cu genom

propriu, a cărei funcție de bază este de a produce adenozintrifosfat (ATP)
prin procesului fosforilării oxidative, ca sursă esențială de energie pentru
desfășurarea proceselor metabolice de la nivel celular. Numărul
mitocondriilor la nivelul fiecărei celule este diferit în funcție de necesitățile
energetice, afectarea numărului și funcției acestora fiind în strânsă legătură
cu afecțiuni ale organelor și sistemelor ce necesită cantități mari de ATP,
precum: sistemul nervos central (consumă aproximativ 20% din cantitatea
totală de ATP produsă în organism), țesutul muscular, ficatul, rinichiul
(Jorde și col., 2010).
Deși mitocondriile au dimensiuni reduse, organizarea

compartimentului lor interior este deosebit de complexă, prin conținutul în
ADN mitocondrial (ADNmt), ARN mitocondrial (ARNmt), ribozomi
mitocondriali și proteine ribozomale (Grădinaru, 2017).
203
ADN-ul mitocondrial reprezintă aproximativ 1% din totalul ADN-

ului celular, este de tip procariot, dublu catenar. La om are o lungime de
16569 perechi de baze, infomația codificată făcând referire la sinteza a
două specii de ADN ribozomal (endogen), 22 specii de ARN de transfer
(endogen) și 13 polipeptide implicate în procesul fosforilării oxidative
(Rosenberg și col., 2008; Dakubo, 2010; Jorde și col., 2010; Suzuki și col.,
2011). Arhitectura ADN-ului mitocondrial nu urmărește asocierea acestuia
cu proteinele histonice și nici condesarea cu formarea de cromozomi, fiind
aranjat circular și nu liniar precum ADN-ul din nucleu. Dacă ne referim la
genomul mitocondrial, acesta este de dimensiuni semnificativ mai mici față
de cel nuclear, conține un număr limitat de gene în structura cărora nu se
găsesc secvențele non-codificatoare numite introni (Solcan și Sisea, 2012).
Interacțiunile regăsite în cazul genelor ADN-ului nuclear nu sunt specifice
celor ale ADN-ul mitocondrial, fiind însă discutată posibilitatea de
interacțiune a celor două genomuri (nuclear și mitocondrial).
Fiecare mitocondrie conține între două și zece genomuri ce sunt

diferite ca infomație codificată față de genomul nuclear. Așadar, genomul
mitocondrial este poliploid, în timp ce genomul nuclear al fiecărei celule
somatice normale la om și animalele superioare, este diploid, acesta din
urmă formându-se prin fuzionarea genomurilor haploide ale gameților de
sex opus, în cursul procesului de fecundare. Genomurile conținute de
fiecare mitocondrie pot fi de același tip, sălbatic sau mutant (stare de
homoplasmie) ori diferite, sălbatic și mutant în conținutul aceleiași
mitocondrii (stare de heteroplasmie) (Dakubo, 2010). Fiecare mitocondrie
poate fi purtătoarea unei ponderi diferite a ADN-ului mitocondrial normal
și ADN-ului mitocondrial mutant, fapt ce determină expresii fenotipice
variate în afecțiunile mitocondriale (Dudek, 2010).
ADN-ul mitocondrial se caracterizează printr-o susceptibilitate

ridicată la mutații, comparativ cu ADN-ul nuclear (de 10-17 ori mai mare),
cauzată de lipsa relativă a mecanismelor reparatorii ale ADN-ului
204

mitocondrial, lipsei acțiunii protective a proteinelor histonice și non-
histonice care complexează ADN-ul nuclear, și daunelor produse de
acumularea radicalilor liberi eliberați în cursul procesului de fosforilare
oxidativă (Dakubo, 2010; Jorde și col., 2010).
Mutațiile apărute la nivelul ADN-ului mitocondrial perturbă

funcționarea normală a mitocondriilor, cu afectarea proceselor metabolice,
mai ales de la nivelul neuronilor și mușchilor scheletici. Dintre cele mai
cunoscute sindroame diagnosticate în medicina omului cauzate de
afectarea mitocondriilor sunt următoarele: MELAS (engl. „Mitochondrial
Myopathy, Encephalopathy, Lactic Acidosis, and Stroke-like Episodes
Syndrome), MERRF (engl. „Myoclonic Epilepsy with Ragged Red Fibers
Syndrome), LHON (engl. „Leber’s Hereditary Optic Neuropathy) (Dudek,
2010).
Transmiterea ADN-ului mitocondrial în viitoarele generații de

celule fiice (somatice sau sexuale) implică unele particularități față de
transmiterea ADN-ului nuclear. Astfel, replicarea precedentă a ADN-ului
mitocondrial are loc întâmplător și independent de faza „S” a ciclului
celular ce corespunde, în mod strict, replicării ADN-ului nuclear.
Replicarea ADN-ului mitocondrial poate afecta doar o parte din genomurile
unei mitocondrii, fapt ce presupune că unele dintre acestea se pot replica
de câteva ori, iar altele pot să nu se replice. Segregarea ADN-ului
mitocondrial în viitoarele celule fiice poate fi inegală, prin faptul că
mitocondriile segregă în mod întâmplător în conținutul citoplasmatic al
celulelor ce se formează (independent de faptul că segregarea ADN-ului
mitocondrial în viitoarele mitocondrii fiice este realizată într-o manieră
echilibrată). Deși celulele sexuale masculine conțin aproximativ 100 copii
de ADNmt, majoritatea cercetărilor în domeniu au arătat că acestea nu se
transmit în structura viitoarei progenituri. Așadar, în cazul ADN-ului
mitocondrial moștenirea de-a lungul generațiilor de indivizi se consideră a
fi pe linie maternală (a celor aproximativ 250 000 molecule de ADNmt din
conținutul ovulului participant la fecundare), ADN-ul mitocondrial de
205
origine paternă fiind degradat printr-un proces mediat de proteina
ubiquintina (Dakubo, 2010, Strachan și col., 2015). Cercetările recente
prezintă câteva excepții de la această dogmă, fiind demonstrată
transmiterea ADN-ului mitocondrial pe linie paternală, cel puțin la om. De
exemplu, Luo și col., (2018) cercetând nivelul de heteroplasmie al ADN-
ului mitocondrial la un total de 17 indivizi, a observat chiar posibilitatea
transmiterii ADN-ului mitocondrial după un model asemănător celui
autozomal dominant din ereditatea nucleară.
3.2 Particularități în analiza moleculară a

ADN-ului mitocondrial
Variațiile de la nivelul ADN-ului mitocondrial au fost investigate în

numeroase rânduri, fiind în centrul multor studii genetice datorită
importanței evolutive mai mari comparativ cu cea a ADN-ul nuclear. La
nivelul ADN-ului mitocondrial uman cea mai studiată regiune este regiunea
D-loop.
Regiunea D-loop a ADN-ul mitocondrial (buclă D sau regiunea de

control, engl. „D-loop”) este o regiune necodificatoare cu o dimensiune de
1,1 kb (1100 nucleotide) care este implicată în reglarea transcrierii și
replicării (Bandelt și col., 2006). Această regiune este una foarte polimorfă
în comparație cu restul genomului ADNmt și conține trei secvențe
hipervariabile (HVS): HVS-I, HVS-II și HVS-III (Guba și col., 2011).
Diversitatea nucleotidică medie în aceste secvențe este de 1,7% (Aquadro
și Greenberg, 1983) iar dintre cele trei regiuni hipervariabile, cele mai
multe secvențe polimorfe se întâlnesc la nivelul HVS-I și HVS-II, acestea
fiind obiectul maimultor studii și cercetări ale evoluției umane (Nesheva,
2014).
206

ADN-ul mitocondrial este un instrument adecvat pentru
determinarea originii populațiilor iar datele cu privire la variațiile de la
nivelul acestei molecule pot fi utilizate pentru crearea arborilor
genealogici. În afară de studiile de genealogie, ADN-ul mitocondrial este
un obiect important de studiu și în alte domenii, cum ar fi antropologia
evolutivă, genetica populației și genetica medicală (Nesheva, 2014).
Până la această dată, la nivelul ADN-ului mitocondrial uman au fost

evidențiate mai multe haplogrupuri notate cu litere de la A la Z. Primele
haplogrupuri au fost L1, L2 și L3 care au dat naștere la alte macro-
haplogrupuri și ramuri ale arborelui filogenetic global în timpul undelor de
migrație din Africa în întreaga lume. Din haplogrupul L3 s-au desprins
macro-haplogrupurile M și N care au apărut în nord-estul Africii și s-au
răspândit în Europa și Asia. Din macro-haplogrupul N s-au desprins
haplogrupurile H, I, J, N1b, T, U, V, W și X care se regăsesc în Europa, iar
haplogrupurile A, B, C, D, F și G, întâlnite în Asia, au derivat din macro-
haplogrupurile M și N (Shriver și Kittles, 2004; Nesheva, 2014).
La bovine, la nivelul ADN-ul mitocondrial au fost identificate două

haplogrupuri majore, T și I la Bos taurus și, respectiv, Bos indicus.
Folosind variațiile de la nivelul regiunii D-loop a ADNmt, la Bos taurus au
fost identificate și clasificate cinci sub-haplogrupuri (T1, T2, T3, T4 și T5) iar
la Bos indicus două sub-haplogrupuri (I1 și I2). Față de cele două
haplogrupuri majore T și I, au mai fost identificate alte cinci haplogrupuri
P, Q, R, C și E (Noda și col., 2018). Haplogrupul T este structurat geografic
astfel: T1 este cel mai frecvent în Africa, T2 în Orientul Mijlociu și Asia de
Vest, T3 este dominant în Europa, T4 este caracteristic raselor din Asia de
Est iar T5 este foarte rar întâlnit (s-a evidențiat la rasă italiană Valdostana)
(Ginja și col., 2010; Bonfiglio și col., 2010).
În afară de studiile de genealogie, variațiile de la nivelul ADN-ului

mitocondrial au fost asociate cu diferite forme de cancer, diabet, boli
cardiovasculare, tulburări neurodegenerative, precum și cu procesul de
îmbătrânire. Mai mult, mutațiile la nivelul ADNmt sunt utilizate și ca
207
biomarkeri în mai multe forme de cancer la om datorită faptului că această
moleculă poate suferi mutații ca răspuns la factorii carcinogeni. Până la
această dată au fost identificate mai multe mutații în regiunea D-loop și
regiunile codificatoare care au fost asociate cu cancerul pulmonar. Aceste
mutații pot contribui la carcinogeneză prin scăderea energiei celulare sau
prin creșterea stresului oxidativ mitocondrial, însă mecanismul exact nu se
cunoaște (Sun și Wang, 2017).
Metodele de analiză ale ADN-ului mitocondrial sunt comune cu

cele care se pretează pentru analiza ADN-ului nuclear. Aceste metode au
fost îmbunătățite considerabil în ultimul deceniu astfel încât analiza
secvențelor hipervariabile HVS-I și HVS-II (unde se întâlnesc cele mai
multe secvențe polimorfe) de la nivelul ADNmt se efectuează prin
amplificare PCR urmată de secvențiere sau chiar secvențierea completă a
întregului genom mitocondrial.
208
1. Abbott U.K., Craig R.M., Bennett E.B., 1970 – Sex-linked coloboma

in the chicken, The Journal of Heredity, 61(3):95-105;
2. Abramson D.H., 2005 – Retinoblastoma in the 20th century: past
success and future challenges, Investigative Ophthalmology and
Visual Science, 46(8):2684-2691;
3. Ackerman L., 2011 – The Genetic Connection – A Guide to Health
Problems in Purebred Dogs, 2nd Edition, AAHA Press, Colorado;
4. Adds J., Larkcom E., Miller R., 2004 – Genetics, Evolution and
Biodiversity, Revised Edition, Nelson Advanced Science,
Cheltenham;
5. Alters S., 2000 – Biology, Understanding Life, 3rd Edition, Jones and
Bartlett Publishers, Massachusetts;
6. Altshuler M.L., 2006 – PCR Troubleshooting: The Essential Guide,
Caister Academic Press;
7. Aquadro C.F., Greenberg B.D., 1983 – Human Mitochondrial DNA
Variation and Evolution: Analysis of Nucleotide Sequences from
Seven Individuals, Genetics, 103(2):287–312;
8. Archunan G., 2004 – Genetics, Sarup and Sons, New Delhi;
9. Arora S., 2006 – Excel with complete genetics, Golden Bells, Laxmi
Publications PVT., LTD., New Delhi;
10. Baatar D., 1990 – Lethal grey colour in sheep, Ovtsevodstvo, 1:12;
11. Bailey E., Brooks S., 2013 – Horse Genetics, 2nd Edition, CABI,
Oxfordshire and Boston;
12. Baldini M., Lohman I.C., Halonen M., Erickson R.P., Holt P.G.,
Martinez F.D., 1999 – A Polymorphism in the 5' flanking region of
209
the CD14 gene is associated with circulating soluble CD14 levels
and with total serum immunoglobulin E, American Journal of
Respiratory Cell and Molecular Biology, 20:976-983;
13. Bandelt H.J., Macaulay V., Richards M., 2006 – Human
Mitochondrial DNA and the Evolution of Homo sapiens, Springer
Berlin Heidelberg New York;
14. Banerjee S., 2010 – A lethal genetic factor in Garole Lambs – A case
study, World Applied Sciences Journal, 10(4):397-401;
15. Bansal G., Bhatnagar M.C., 2009 – Cell Biology and Genetics,
Krishna Prakashan Media (P) Ltd., Meerut;
16. Bartlett J.M.S., Stirling D., 2003 – PCR Protocols. Methods in
Molecular Biology, Humana Press, New Jersey;
17. Bateson W., 1909 – Mendel's Principles of Heredity, Cambridge
University Press, U.K.;
18. Beet E.A., 1946 – Sickle cell disease in the Balovale District of
Northern Rhodesia, East African Medical Journal, 23:75-86;
19. Bell J., Haldane J.B.S., 1936 – Linkage in man, Nature, 138:759-760;
20. Benirschke K., Garner F.M., Jones T.C., 1978 – Pathology of
laboratory animals, Vol.I, Springer Verlag, New York;
21. Bennett R.L., French K.S., Resta R.G., Doyle D.L., 2008 –
Standardized human pedigree nomenclature: update and assessment
of the recommendations of the National Society of Genetic
Counselors, Journal of Genetic Counseling, 17(5):424-433;
22. Bennett R.L., Steinhaus K.A., Uhrich S.B., O'Sullivan C.K., Resta
R.G., Lochner-Doyle D., Markel D.S., Vincent V., Hamanishi J.,
1995 – Recommendations for standardized human pedigree
nomenclature. Pedigree Standardization Task Force of the National
Society of Genetic Counselors, American Journal of Human
Genetics, 56(3):745-752;
23. Birch. D.E., Kolmodin L., Wong J., Zangenberg G.A., Zoccoli M.A.,
McKinney N., Young K.K.Y., 1996 – Simplified hot start PCR,
Nature, 381(6581):445–446;
210

24. Blaney K.D., Howard P.R., 2013 – Basic and applied concepts of
blood banking and transfusion practices, 3rd Edition, Elsevier,
Amsterdam;
25. Blixt S., 1975 – Why didn't Gregor Mendel find linkage? Nature,
256(5514):206;
26. Boehm C.D., 1989 – Use of Polymerase Chain Reaction for
Diagnosis of Inherited Disorders, Clinical Chemistry, 35(9):1843-
1848;
27. Bonca G., 2007 – Elemente de genetică medicală animală, Editura
Eurostampa, Timișoara;
28. Bonca G., Frunză I., 2008 – Compediu de lucrări practice şi
seminarii la genetică medicală veterinară, Editura Eurobit,
Timişoara;
29. Bondoc O.L., 2008 – Animal breeding: principles and practice in the
Philippine context, The University of Philippines Press Diliman,
Quezon City;
30. Bonfiglio S., Achilli A., Olivieri A., Negrini R., Colli L., Liotta L.,
Ajmone-Marsan P., Torroni A., Ferretti L., 2010 – The Enigmatic
Origin of Bovine mtDNA Haplogroup R: Sporadic Interbreeding or
an Independent Event of Bos primigenius Domestication in Italy?,
PLoS ONE 5(12): e15760;
31. Boopathi N.M., 2013 – Genetic Mapping and Marker Assisted
Selection: Basics, Practice and Benefits, Springer, India;
32. Bormann J.M., 2015 – Equine Genetics, în: Molecular and
Quantitative Animal Genetics, p.107-120, Khatib H. (Ed.), John
Wiley & Sons Ltd., New Jersey;
33. Brink P.A., Ferreira A., Moolman J.C., Weymar H.W., van der
Merwe P.L., Corfield V.A., 1995 – Gene for progressive familial
heart block type I maps to chromosome 19q13, Circulation, 91:1633-
1640;
34. Brock T.D., Freeze H., 1969 – Thermus aquaticus, a Nonsporulating
Extreme Thermophile, Journal of Bacteriology, 98(1):289–97;
211
35. Brooks S., 2015 – Molecular Genetics of Coat Color: It is more than
just skin deep, în: Molecular and Quantitative Animal Genetics,
p.187-196, Khatib H. (Ed.), John Wiley & Sons Ltd., New Jersey;
36. Bucătaru N., 1993 – Genetică, Editura Universitas, Chişinău;
37. Buckingham K.J., McMillin M.J., Brassil M.M., Shively K.M.,
Magnaye K.M., Cortes A., Weinmann A.S., Lyons L.A., Bamshad
M.J., 2013 – Multiple mutant T alleles cause haploinsufficiency of
Brachyury and short tails in Manx Cats, Mammalian Genome, 24(9-
10):400-408;
38. Buckingham K.J., McMillin M.J., Feldkamp M.L., Bamshad M.J.,
2008 – Sacral agenesis, T-box genes, and independent evolution of
short tails in Manx Cats, American Society oh Human Genetics,
2008 Meeting, disponibil on-line la:
http://www.ashg.org/2008meeting/abstracts/fulltext/f22175.htm;
39. Cardona C.J., Plumer K., 2004 – Colobomas of the iris in a flock of
rosecomb bantam chickens, Avian Diseases, 48(3):686-690;
40. Cavanagh J.A., Tammen I., Windsor P.A., Bateman J.F., Savarirayan
R., Nicholas F.W., Raadsma H.W., 2007 – Bulldog dwarfism in
Dexter cattle is caused by mutations in ACAN, Mammalian Genome,
18(11):808-814;
41. Charlier C., Agerholm J.S., Coppieters W., Karlskov-Mortensen P.,
Li W., de Jong G., Fasquelle C., Karim L., Cirera S., Cambisano N.,
Ahariz N., Mullaart E., Georges M., Fredholm M., 2012 – A Deletion
in the Bovine FANCI Gene Compromises Fertility by Causing Fetal
Death and Brachyspina, PLoS One 7(8):e43085;
42. Chen B.Y., Janes H.W., 2002 – PCR Cloning Protocols, Humana
Press, New Jersey;
43. Chial H., 2008 – Rare Genetic Disorders: Lerning About Genetic
Disease Through Gene Mapping, SNPs, and Microarray Data,
Nature Education, 1(1):192;
44. Chiras D., 2011 – Human Biology, Seventh Edition, Jones & Bartlett
Learning;
212

45. Chua S.(Jr.), Lomax K.G., Leibel R.L., 2005 – Molecular genetics of
rodent and human single gene mutation affecting body composition,
în: Handbook of Obersity: Etiology and Pathophysiology, 2nd
Edition, p.201-254, Bray G.A., Bouchard C. (Eds.), Marcel Dekker
Inc., New York and Basel;
46. Chua T.H., Chong Y.V., 2012 – Role of Polymerase Chain Reaction
in Forensic Entomology, Polymerase Chain Reaction, Hernandez-
Rodriguez P. (Ed.), InTech, disponibil on-line la:
http://www.intechopen.com/books/polymerase-chain-reaction/role-
of-polymerase-chain- reaction-in-forensic-entomology;
47. Cieslak M., Reissmann M., Hofreiter M., Ludwig A., 2011 – Colours
of Domestication, Biological Reviews, 86:885-899;
48. Ciupercescu D.D., 1986 – Curs de genetică și eredopatologie, Ed.a
II-a, Tipo Agronomia, Cluj-Napoca;
49. Clevenger S., 1975 – A technique for the analysis of epistatic gene
action, I. The method of analysis, American Journal of Botany,
62(8):780-783;
50. Commings K., 1999 – Manx Cats, Barron's Educational Series, New
York;
51. Confederat M., Solcan C., 2002 – Biologie celulară, Editura Terra
Nostra, Iaşi;
52. Covrig I., Oroian I.G., Pătruțoiu T.C., 2013 – The C locus: rabbit
genetics for full color development, chinchilla, seal, sable, pointed
black and red-eyed full white, Rabbit Genetics, 3(1):23-32;
53. Crawford R.J., 1986 – Linkage between pea comb and melanotic
plumage loci in chickens, Poultry Science, 65:1859-1862;
54. Creangă Ş., 1999 – Elemente fundamentale ale eredităţii animale,
Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi;
55. Cummings M.R., 2014 – Human heredity – Principles and issues,
10th Edition, Books/Cole Cengage Learning, USA;
56. Dabrowska M., Juzwa W., Krzyzosiak W.J., Olejniczak M., 2018 –
Precise excision of the CAG tract from the Huntingtin gene by Cas9
nickases, Frontiers in Neuroscience, 12:75;
213
57. Dagoon J.D., 1989 – Husbandry of Farm Animals and Poultry in the
Tropics, Rex Book Store, Philippines, Quezon;
58. Dakubo G.D., 2010 – Mitochondrial Genetics and Cancer, Springer-
Verlag Berlin Heildelberg;
59. Damjanov I., 2016 – Pathology for the Health Professions, 5th
Edition, Elsevier Health Sciences;
60. Doolittle D.P., 1986 – Population Genetics, Basic Principles,
Springer-Verlag, Berlin Heidelberg;
61. Dordea M., Coman N., Crăciunaș C., Andraș C., 2000 – Genetică
generală și moleculară – abordare practică, Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca;
62. Drăgănescu C., 1979 – Ameliorarea animalelor, Editura Ceres,
București;
63. Duck R.W., 1921 – Mendelism in Fur Sheep Crosses, Journal of
Heredity, 12(9):410-413;
64. Dudek R.W., 2010 – Genetics, Lippincott Williams and Wilkins,
Philadelphia;
65. Duhl D.M., Stevens M.E., Vrieling H., Saxon P.J., Miller M.W.,
Epstein C.J., Barsh G.S., 1994 – Pleiotropic effects of the mouse
lethal yellow (Ay) mutation explained by deletion of a maternally
expressed gene and the simultaneous production of agouti fusion
RNAs, Development, 120(6):1695-1708;
66. Edwards K., Saunders N., 2009 – Real-Time PCR: Current
Technology and Applications, Caister Academic Press;
67. Enger E.D., Ross F.C., Bailey D.B., 2007 – Concepts in Biology, 12th
Edition, McGraw Hill Higher Education, New York;
68. Er T.K., Chang J.G., 2012 – High-resolution melting: Applications
in genetic disorders, Clinica Chimica Acta, 414:197–201;
69. Erlich H.A., 1989 – PCR Technology. Principles and Applications
for DNA Amplification, Stockton Press, U.K.;
70. Fani L., Bak S., Delhanty P., van Rossum E.F.C., van den Akker
E.L.T., 2014 – The melanocortin-4 receptor as target for obesity
214

treatment: a systemic review of emerging pharmacological
therapeutic options, International Journal of Obersity, 38:163-169;
71. Flanders F.B., Gillespie J.R., 2016 – Modern Livestock and Poultry
Production, 9th Edition, Cengage Learning, Massachusetts;
72. Fontanesi L., D'Alessandro E., Scotti E., Liotta L., Chiofalo V.,
Russo V., 2012 – Analysis of the KIT gene in a Sicilian Pig
population and identification of the Id allele at the Dominant White
locus, Options Méditerranées, A(101):25-29;
73. Fontanesi L., D'Alessandro E., Scotti E., Liotta L., Crovetti A.,
Chiofalo V., Russo V., 2010 – Genetic heterogeneity and selection
signature at the KIT gene in pigs showing different coat colours and
paterns, Animal Genetics, 41(5):478-492;
74. Frandson R.D., Wilke W.L., Fails A.D., 2009 – Anatomy and
Physiology of Farm Animals, Seventh Edition, Wiley-Blackwell;
75. Frankham R., Ballou J.D., Briscoe D.A., 2009 – Introduction to
conservation Genetics, 2nd Edition, Cambridge University Press,
U.K.;
76. Franklin A., Edwards A.W.F., Fairbanks D.J., Hartl D.L., Seidenfeld
T., 2008 – Ending the Mendel-Fisher controversy, University of
Pittsburgh Press, Pittsburgh;
77. Freeman W.M., Walker S.J., Vrana K.E., 1999 – Quantitative RT-
PCR: pitfalls and potential, Biotechniques, 26:112–22, 124–5;
78. Garrett R.H., Grisham C.M., 1999 – Biochemistry, Cengage
Publisher;
79. Gelehrter T.D., Collins F.S., Ginsburg D., 1998 – Principles of
Medical Genetics, Second Edition, Williams and Wilkins, USA;
80. Genetics Home Reference, 2018 – FGFR3 Gene, U.S. National
Library of Medicine, disponibil la:
https://ghr.nlm.nih.gov/gene/FGFR3#sourcesforpage;
81. Gersen S.L., Keagle M.B., 2005 – The Principles of Clinical
Cytogenetics, 2nd Edition, Humana Press, New Jersey;
82. Ghanem M.E., Nakao T., Nishibori M., 2006 – Deficiency of uridine
monophosphate synthase (DUMPS) and X-chromosome deletion in
215
fetal mummification in cattle, Animal Reproduction Science, 91(1-
2):45-54;
83. Ginja C., Penedo M.C., Melucci L., Quiroz J., Martínez López O.R.,
Revidatti M.A., Martinez-Martinez A., Delgado J.V., Gama L.T.,
2010 – Origins and genetic diversity of New World Creole cattle:
inferences from mitochondrial and Y chromosome polymorphisms,
Animal Genetics, 41:128–141;
84. Giriyan S.S., Agrawal A., Bajpai R., Nirala N.K., 2017 – A1 and A2
sub-types of blood group „A”: A reflection of their prevalence in
North Karnataka Region, Journal of Clinical & Diagnostic Research,
11(5): EC40-EC42;
85. Giuffra E., Evans G., Törnsten A., Wales R., Day A., Looft H.,
Plastow G., Andersson L., 1999 – The Belt mutation in pigs is an
allele at the Dominant White (I/KIT) locus, Mammalian Genome,
10(12):1132-1136;
86. Grădinaru A.C., 2017 – Baze citologice și moleculare în genetica
medicală veterinară, Editura Bioflux, Cluj-Napoca;
87. Grădinaru A.C., Ilie D.E., Creangă Ș., 2013 – Milk protein genetic
variants in Romanian Spotted, Holstein Friesian and Montbéliarde
cows and some correlations with milk parameters, Research Journal
of Biotechnology, 8(11):3-9;
88. Griffiths A.J., Miller J.H., Suzuki D.T., Richard C.L., Gelbart W.M.,
2000 – An Introduction to Genetic Analysis, 7th Edition, Freeman
W.H.&Company, New York;
89. Griffiths A.J., Gelbart W.M., Lewontin R.C., Miller J.H., 2002 –
Modern Genetic Analysis: Integrating Genes and Genomes, Freeman
W. H. Publisher;
90. Groenewald H.B., 1993 – Ultrastructure of the myenteric ganglia in
the rumen, reticulum, omasum and abomasum of grey, white and
black Karakul lambs, Onderstepoort Journal of Veterinary Research,
60(3):189-195;
91. Guba Z., Hadadi E., Major A., Furka T., Juhasz E., Koos J., Nagy K.,
Zeke T., 2011 – HVS-I polymorphism screening of ancient human
216

mitochondrial DNA provides evidence for N9a discontinuity and
East Asian haplogroups in the Neolithic Hungary, Journal of Human
Genetics, 56:784–796;
92. Guénet J.L., 2004 – Chemical mutagenesis of the mouse genome: an
overview, Genetica, 122:9-24;
93. Guetta E., Peleg L., 2008 – Rapid detection of fetal Mendelian
disorders: Tay-Sachs disease, Methods in Molecular Biology, 444:
147-159;
94. Gupta P.K., 2009 – Genetics, 3rd Edition, Rastogi Publications, New
Delhi;
95. Harper P.A., Latter M.R., Nicholas F.W., Cook R.W., Gill P.A., 1998
– Chondrodysplasia in Australian Dexter Cattle, Australian
Veterinary Journal, 76(3):199-202;
96. Hartl D.L., 2011 – Essential Genetics – A Genomics Perspective, 5th
Edition, Jones and Bartlett Publishers, Massachusetts;
97. Hartl D.L., Jones E.W., 2005 – Genetics, analysis of genes and
genomes, Jones and Bartlett Publishers, Massachusetts;
98. Hermel M.B., Wohl M.A., 1969 – Keratoderma palmaris et
plantaris: Roentgenologic aspects, Radiology, 92(5):1101-1102;
99. Holmes S.J., Schofield R.O., 1917 – Inheritance of white forelock,
Journal of Heredity, 8(8):359-360;
100. Howard I.P., 2012 – Perceiving in Depth, Other Mechanisms of
Depth Perception, Vol.III, Oxford University Press Inc., New York;
101. Hutt F.B., 2003 – Genetics of the fowl – The classic guide to poultry
breeding and chicken genetics, Norton Creek Press, Blodgett,
Oregon;
102. Ibeagha-Awemu E. M., Kgwatalala P., Ibeagha A. E., Zhao X., 2008
– A critical analysis of disease-associated DNA polymorphisms in
the genes of cattle, goat, sheep, and pig, Mammalian Genome,
19(4):226-45;
103. Imsland F., Feng C., Boije H., Bed'hom B., Fillon V., Dorshorst B.,
Rubin C.J., Liu R., Gao Y., Gu X., Wang Y., Gourichon D., Zody
M.C., Zecchin W., Vieaud A., Tixier-Boichard M., Hu X., Hallböök
217
F., Li N., Anderson L., 2012 – The Rose-comb mutation in chickens
constitutes a structural rearrangement causing both altered comb
morphology and defective sperm motility, Plos Genetics,
8(6):e1002775;
104. Ishino S., Ishino Y., 2014 – DNA polymerases as useful reagents for
biotechnology – the history of developmental research in the field,
Frontiers in Microbiology, 5:465;
105. Israil A.M., 2000 – Biologie moleculară, Prezent și perspective,
Editura Humanitas, București;
106. Ivancia M., 2005 – Ameliorarea animalelor, Editura Alfa, Iași;
107. Jackson I.J., 2001 – Coat Colour Genetics of Mouse, Man and Other
Animals, în: Encyclopedia of Genetics, p.311-318, Reeve E.C.R.
(Ed.), Fitzroy Dearborn Publishers, Chicago and London;
108. Jin S., Zhu F., Wang Y., Yi G., Li J., Lian L., Zheng J., Xu G., Jiao
R., Gong Y., Hou Z., Yang N., 2016 – Deletion of Indian Hedgehog
gene causes dominant semi-lethal Creeper trait in chicken, Scientific
Reports, 6:30172;
109. Johansson I., 1953 – A new type of achondroplasia in cattle,
Hereditas, 39(1-2):75-87;
110. Jorde L.B., Carey J.C., Bamshad M.J., 2010 – Medical Genetics, 4th
Edition, Mosby Elsevier, Missouri;
111. Kanae Y., Endoh D., Nagahata H., Hayashi M., 2005 – A method for
detecting complex vertebral malformation in Holstein calves using
polymerase chain reaction-primer introduced restriction analysis,
Journal of Veterinary Diagnostic Investigation, 17:258-62;
112. Kashyap H.V., 2001 – Advanced Topics in Zoology, Orient Longman
Limited, India;
113. Kessler C., Manta V., 1990 – Specificity of restriction endonucleases
and DNA modification methyltransferases a review, Gene 92:1-248;
114. Khordadpoor-Deilamani F., Akbari M.T., Karimipoor M., Javadi G.,
2015 – Sequence analysis of tyrosinase gene in ocular and
oculocutaneous albinism patients: introducing three novel mutaions,
Molecular Vision, 21:730-735;
218

115. Killeen A.A., 2004 – Principles of Molecular Pathology, Humana
Press, New Jersey;
116. Kingston H.M., 2002 – ABC of Clinical Genetics, BMJ Publishing
Group, London;
117. Krebs S., Medugorac I., Röther S., Strässer K., Förster M., 2007 – A
missense mutation in the 3-ketodihydrosphingosine reductase FVT1
as candidate causal mutation for bovine spinal muscular atrophy,
PNAS, 104:6746-51;
118. Krishna V.S., 2006 – Comprehensive Biotechnology II, Including
Cell Biology, Genetics, Microbiology and Immunology, New Age
International Publishers Ltd., New Delhi;
119. Kumar D., 2000 – Continuity of Life, în: Competition Science Vision,
p.972-982, Mahendra J. (Ed.), Swadeshi Bima Nagar, New Delhi;
120. Lamason R.L., Mohideen M.A.,Mest J.R., Wong A.C., Norton H.L.,
Aros M.C., Jurynec M.J., Mao X., Humphreville V.R., Humbert J.E.,
Sinha S., Moore J.L., Jagadeeswaran P., Zhao W., Ning G.,
Makalowska I., McKeigue P.M., O'donnel D., Kittles R., Parra E.J.,
Mangini N.J., Grunwald D.J., Shriver M.D., Canfield V.A., Cheng
K.C., 2005 – SLC24A5 a putative cation exchanger affects
pigmentation in zebrafish and humans, Science, 310(5755):1782-
1786;
121. Lamoreaux M.L., Delmas V., Larue L., Bennelt D.C., 2010 – The
Colors of Mice, A Model genetic Network, John Wiley & Sons, West
Sussex;
122. Lancaster F.M., 1918 – Multiple allelomorphs in the Duck, în: The
inheritance of plumage colour in the common duck (Anas
platyrhynchos linné), p. 323-341, Springer, Dordrecht;
123. Lancaster F.M., 1963 – The inheritance of plumage colour in the
common duck (Anas platyrhynchos Linné), Bibliographia Genetica
XIX: 317-404;
124. Landauer W., Bliss C.I., 1943 – Studies on the Creeper fowl XV.
Maternal inheritance in survival of Embryos from reciprocal crosses
involving the Creeper factor, Genetics, 28:218-226;
219
125. Leipold H.W., Morris L.N., 1979 – Polydactyly, în: Spontaneous
Animal Models of Human Disease, Vol.II, p.216-218, Andrew E.J.,
Ward B.C., Altman N.H. (Eds.), Academic Press, New York;
126. Lewis B., Jurmain R., Kilgore L., 2012 – Understanding humans.
Introduction to physical anthropology and archaelogy, 11th Edition,
Wadsworth, Cengage Learning, Massachusetts;
127. Lorenz T.C., 2012 – Polymerase Chain Reaction: Basic Protocol
Plus Troubleshooting and Optimization Strategies, Journal of
Visualized Experiments, 63:e3998;
128. Lorin de la Grandmaison G., 2003 – Sickle cell hemoglobinopathy
and sudden death, în: Focus on sickle cell research, p.125-130,
Plasmar R.L. (Ed.), Nova Biomedical Books, New York;
129. Lukefahr S.D., Cheeke P.R., Patton N.M., 2013 – Rabit production,
9th Edition, CABI, Oxfordshire and Boston;
130. Luo S., Valencia A., Zhang J., Lee N.C., Slone J., Gui B., Wang X.,
Li Z., Dell S., Brown J., Chen S.M., Chien Y.H., Hwu W.L., Fan
P.C., Wong L.J., Atwal P.S., Huang T., 2018 – Biparental
Inheritance of Mitochondrial DNA in Humans, Procedeengs of the
National Academy of Sciences of the United States of America,
115(51):13039-13044;
131. Lupașcu G., Sandic Ș., Gavzer S., 2013 – Factorii genetici implicați
în controlul transgresiilor elementelor de productivitate la Triticum
aestivum L., Buletinul AȘM., Științele vieții, 1(319):79-86;
132. Luzzatto L., 2012 – Sickle cell anemia and malaria, Mediterranean
Journal of Hematology and Infectious Diseases, 4(1):e2012065;
133. Luzzatto L., Nwachuku-Jarrett E.S., Reddy S., 1970 – Increased
sickling of parasitised erythrocytes as mechanism of resistance
against malaria in the sickle-cell trait, The Lancet, 295(7642):319-
322;
134. Lyons L., 2015 – DNA mutations of the cat – the good, the bad and
the ugly, Journal of Feline Medicine and Surgery, 17:1-16;
135. Mader S.S., 1998 – Biology, WCB/McGraw-Hill;
220

136. Markoulatos P., Siafakas N., Moncany M., 2002 – Multiplex
polymerase chain reaction: a practical approach, Journal of Clinical
Laboratory Analysis, 16(1):47-51;
137. Marron B.M., Robinson J.L., Gentry P.A., Beever J.E., 2004 –
Identification of a mutation associated with factor XI deficiency in
Holstein cattle, Animal Genetics, 35:454-456;
138. McCann L.P., 1916 – Sorrel color in horses, Journal of Heredity,
7(8):370-372;
139. McDonald J., Pyeritz R.E., 2000 – Hereditary hemorrhagic
telangiectasia, în: Adam M.P., Ardinger H.H., Pagon R.A., și col.
(Eds.), GeneReviews® [Internet], Seattle (WA): University of
Washington, Seattle; 1993-2018, disponibil la:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1351/;
140. Mendel G., 1866 – Experiments in Plant-Hybridization, Read at the
Meetings of the 8th February and 8th March, 1865, Verhandlungen
des naturforschenden Vereines in Brünn, Bd.IV, Abhandlungen, 3-
47, traducere: Royal Horticultural Society, disponibil la:
http://www.esp.org/books/bateson/mendel/facsimile/contents/bateso
n-mendel-3-peas.pdf;
141. Michaud E.J., Bultman S.J., Klebig M.L., van Vugt M.J., Stubbs L.J.,
Russell L.B., Woychik R.P., 1994 (a) – A molecular model for the
genetic and phenotypic characteristics of the mouse lethal yellow
(Ay) mutation, Proceedings of the National Academy of Science
U.S.A., Genetics, 91:2562-2566;
142. Michaud E.J., Bultman S.J., Stubbs L.J., Woychik R.P., 1993 – The
embryonic lethality of homozygous lethal yellow mice (Ay/Ay) is
associated with the disruption of a novel RNA-binding protein, Genes
and Development, 7:1203-1213;
143. Michaud E.J., van Vugt M.J., Bultman S.J., Sweet H.O., Davisson
M.T., Woychik R.P., 1994 (b) – Differential expression of a new
dominant agouti allele (Aiapy) is correlated with methylation state and
is influenced by parental lineage, Genes and Development, 8:1463-
1472;
221
144. Miglani G.S., 2006 – Developmental Genetics, I.K.International
Publishing House Pvt. Ltd., New Delhi;
145. Miller J.R., 1990 – X-linked traits, A catalog of loci in non-human
mammals, Cambridge University Press, Canada;
146. Moore R., 2001 – The „Rediscovery” of Mendel's Work”, Bioscene,
27(2):13-24;
147. Morford A., 2014 – The German Shepherd Big Book – All About the
German Shepherd Breed, Speedy Publishing LLC., Newark;
148. Morgan T.H., 1910 – Sex Limited Inheritance in Drosophila,
Science, New Series, 32(812):120-122;
149. Moskowitz S.M., Chmiel J.F., Sternen D.L., Cutting G.R., 2001 –
CFTR – Related Disorders, Includes: Congenital Absence of the Vas
Deferens, Cystic Fibrosis, în: Gene Reviews, Pagon R.A., Adam
M.P., Ardinger H.H., Wallace S.E., Amemiya A., Bean L.J.H., Bird
T.D., Fong C.T., Mefford H.C., Smith R.J.H., Stephens K. (Eds.),
University of Washington, Seattle, disponibil la:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1250/;
150. Muhittin Y., Cem O., İlhami G., 2012 – Principles of Nucleic Acid
Separation by Agarose Gel Electrophoresis, Gel Electrophoresis -
Principles and Basics, Sameh M. (Ed.), InTech;
151. Muraru M., Anton M., 1999 – Genetică și patologie, Editura ALL,
București;
152. Neal D., 2004 – Introduction to population biology, Cambridge
University Press, Cambridge, U.K.;
153. Negruțiu E., Petre A., Pipernea N., 1969 – Genetica și ameliorarea
animalelor, Editura Didactică și Pedagogică, București;
154. Nel J.A., Louw D.J., 1953 – The lethal factor in greu Karakul sheep,
Farming in South Africa, 28:169-172;
155. Nesheva D., 2014 – Aspects of ancient mitochondrial DNA analysis
in different populations for understanding human evolution, Balkan
Journal of Medical Genetics, 17(1):5-14;
156. Nicholas F.W., 2010 – Introduction to Veterinary Genetics, 3rd
Edition, Wiley-Blackwell, West Sussex;
222

157. Nicolae I., 1996 – Genetică – Lucrări practice, exerciții și probleme,
LitoUȘAMV București;
158. Noda A., Yonesaka R., Sasazaki S., Mannen H., 2018 – The mtDNA
haplogroup P of modern Asian cattle: A genetic legacy of Asian
aurochs?, PLoS ONE 13(1):e0190937;
159. Noyd R.K., Krueger J.A., Hill K.M., 2014 – Biology – Organisms
and Adaptation, Cengage Learning, Massachusetts;
160. Online Mendelian Inheritance in Animals, OMIA, Sydney School of
Veterinary Science, World Wide Web URL: http://omia.org/;
161. Ostrer H., 1998 – Non-Mendelian Genetics in Humans, Oxford
University Press, New York;
162. Padeeri M., Vijaykumar K., Grupe S., Narayan M.P., Schwerin M.,
Kumar M.H., 1999 – Incidence of hereditary Citrullinaemia and
bovine leucocyte adhesion deficiency syndrome in Indian dairy cattle
(Bos taurus, Bos indicus) and buffalo (Bubalus Bubalis) Population,
Archiv fur Tierzucht, 42:347-352;
163. Pelt-Verkuil E., Belkum A., Hays J.P., 2008 – Principles and
Technical Aspects of PCR Amplification, Springer Publisher,
Netherlands;
164. Perry W.L., Copeland N.G., Jenkins N.A., 1994 – The molecular
bases for dominant yellow agouti coat color mutations, Bioessays,
16:705-707;
165. Petre A., Pop M., Vlaic A., Trifa A., 1985 – Lucrări practice de
genetică animală, Ed. a III a, Tipo Agronomia, Cluj Napoca;
166. Popescu-Vifor Ș., 1978 – Genetică animală, Editura Ceres,
București;
167. Porter V., Alderson L., Hall S.J.G, Sponenberg D.P., 2016 – Mason's
World Encyclopedia of Livestock Breeds and Breeding, 6th Edition,
CABI, Oxfordshire;
168. Prakash M., 2008 – Molecular Biology of Genetics, Encyclopaedia
of Molecular Biology-2, Discovery Publishing House PVT.LTD.,
New Delhi;
169. Punnett R.C., 1922 – Mendelism, CosimoClassics, New York;
223
170. Pusta D.L., 2010 – Genetică fundamentală animală, Editura Alma
Mater, Cluj Napoca;
171. Rasool A., Sabir S., Ashfaq M., Farooq U., Khan M.Z., Khan F.Y.,
2015 – Gilbert's syndrome – a concealed adversity for physicians
and surgeons, Journal of Ayub Medical College Abbottabad,
27(3):707-710;
172. Reed G.H., Kent J.O., Wittwer C.T., 2007 – High-resolution DNA
melting analysis for simple and efficient molecular diagnostics,
Pharmacogenomics, 8(6):597–608;
173. Roberts M., 1986 – Biology – A functional approach, 4th Edition,
Nelson, Cheltenham;
174. Roberts M., Reiss M., Monger G., 2000 – Advanced Biology, Nelson,
Cheltenham;
175. Roberts R.J., 1980 – Restriction and modification enzymes and their
recognition sequences, Nucleic Acids Research, 8 (1):63–80;
176. Roberts RJ., Vincze T., Posfai J., Macelis D., 2007 – REBASE-
enzymes and genes for DNA restriction and modification, Nucleic
Acids Research, 35:D269–70;
177. Rodriguez-Lazaro D., 2013 – Real-Time PCR in Food Science:
Current Technology and Applications, Caister Academic Press;
178. Rosenberg R.N., DiMauro S., Paulson H.L., Ptáček L., Nestler E.J.,
2008 – The Molecular and Genetic Basis of Neurologic and
Psychiatric disease, 4th Edition, Lippincott Williams and Wilkins,
Philadelphia;
179. Rothammer S., Kunz E., Seichter D., Krebs S., Wassertheurer M.,
Fries R., Brem G., Medugorac I., 2017 – Detection of two non-
synonymous SNPs in SLC45A2 on BTA20 as candidate causal
mutations for oculocutaneous albinism in Braunvieh cattle, Genetics
Selection Evolution 49:73;
180. Ryugo D.K., Menotti-Raymond M., 2012 – Feline Deafness,
Veterinary Clinics of North America: Small Animal Practice,
42(6):1179-1207;
224

181. Saiki R.K., Gelfand D.H., Stoffel S., Scharf S.J., Higuchi R., Horn
G.T., Mullis K.B., Erlich H.A., 1988 – Primer-directed enzymatic
amplification of DNA with a thermostable DNA polymerase, Science
239(4839):487–489;
182. Sambrook J., Russell D., 2012 – Molecular Cloning - A Laboratory
Manual, Cold Spring Harbor Laboratory Press, New York;
183. Schafer S., 2016 – Genetics, The Science of Life – Heredity, Taylor
and Francis Group, London and New York;
184. Schwarzenbacher H., Wurmser C., Flisikowski K., Misurova L.,
Jung S., Langenmayer M.C., Schnieke A., Knubben-Schweizer G.,
Fries R., Pausch H., 2016 – A frameshift mutation in GON4L is
associated with proportionate dwarfism in Fleckvieh cattle, Genetics
Selection Evolution, 48:25;
185. Setty R.S., 2006 – Biotechnology, Cell Biology and Genetics, Part I,
New Age International (P) Ltd., New Delhi;
186. Shihab S.N.A., 2012 – Your easy way to chromosomes, 1st Editon,
Author House, Indiana;
187. Shriver M.D., Kittles R.A., 2004 – Genetic ancestry and the search
for personalized genetic histories, Nature Reviews Genetics,
5(8):611–618;
188. Shukla A.N., 2009 – Encyclopaedia of Genetics – I, Genetic material
and analysis, Discovery Publishing House PVT. LTD., New Delhi;
189. Shull G.M., 1948 – What is „heterozis”? Genetics, 33(5):439-446;
190. Shuster D.E., Kehrli M.E., Ackermann M.R., Gilbert R.O., 1992 –
Identification and Prevalence of a Genetic Defect That Causes
Leukocyte Adhesion Deficiency in Holstein Cattle, Proceedings of
the National Academy of Sciences of the United States of America
89:9225-9229;
191. Simmons P., Ekarius C., 2009 – Storey's Guide to Raising Sheep,
Breeding, Care, Facilities, 4th Edition, Storey Publishing LLC.,
Massachusetts;
225
192. Sleiman R., Kurban M., Succaria F., Abbas O., 2013 – Poliosis
circumscripta: overview and underlying causes, Journal of the
American Academy of Dermatology, 69(4):625-633;
193. Smith L.B., Bannasch D.L., Young A.E., Grossman D.I., Belanger
J.M., Oberbauer A.M., 2008 – Canine fibroblast growth factor
receptor 3 sequence is conserved across dogs of divergent skeletal
size, BMC Genetics, 9:67;
194. Snustad D.P., Simmons M.J., 2015 – Principles of Genetics, 7th Ed.,
John Wiley and Sons, New York;
195. Solcan C., Sisea C.R., 2012 – Biologie moleculară, Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iași;
196. Soni N.K., Soni V., 2010 – Fundamentals of Botany, Vol.1, Tata
McGraw Hill Education, Private Limited, New Delhi;
197. Sorensen J.B., Grant W.J., Belnap L.P., Stinson J., Fuller T.C., 2001
– Transplantation of ABO group A2 kidneys from living donors into
group O and B recipients, American Journal of Transplantation,
1(3):296-299;
198. Sponenberg D.P., Rothschild M.F., 2001 – Genetics of Coat Color
and Hair Texture, în: The Genetics of the Dog, p.61-87, Ruvinsky A.,
Sampson J. (Eds.), CABI, Oxfordshire;
199. Steeh J.A., 1978 – The complete book of cats, Galahad Books, New
York;
200. Stellwagen N.C., 1998 – DNA gel electrophoresis. Nucleic acid
electrophoresis laboratory manual, Tietz D. (Ed.), Springer Verlag,
Berlin-Heidelberg, New York;
201. Stevens L., 1991 – Genetics and evolution of the domestic fowl,
Cambridge University Press, U.K.;
202. Strachan T., Goodship J., Chinnery P., 2015 – Genetics and
Genomics in Medicine, Garland Science, Taylor and Francis Group,
New York and London;
203. Strain G.M., 2011 – Deafness in dogs and cats, CABI, Oxfordshire;
204. Strain G.M., 2015 – The Genetics of Deafness in Domestic Animals,
Frontiers in Veterinary Science, 2:29;
226

205. Stufflebeam C.E., 1982 – Genetics of Domestic Animals, Prentice
Hall, New Jersey;
206. Sun H., Wang X., 2017 – Mitochondrial DNA and Diseases, Springer
Nature Singapore;
207. Suzuki T., Nagao A., Suzuki T., 2011 – Human Mitochondrial
tRNAs: biogenesis, function, structural aspects, and diseases,
Annual Review of Genetics, 45:299-329;
208. Svensson L., 2011 – Chemical basis of ABO subgroups. Insights into
blood group A subtypes revealed by glycolipid-analysis, Doctoral
Thesis, Department of Clinical Chemistry and Transfusion Medicine,
Institute of Biomedicine, The Sahlgrenska Academy at University of
Gothenburg, Gothenburg, Sweden;
209. Tartof K.D., 1973 – Regulation of ribosomal RNA gene multiplicity
in Drosophila melanogaster, Genetics, 73:57-71;
210. Taylor L.W., 1934 – Creeper and single-comb linkage in the fowl,
Journal of Heredity, 25(5):205-206;
211. Temtamy S.A., Aglan M.S., 2008 – Brachydactyly, Orphanet Journal
of Rare Diseases, 3:15;
212. Thiruvenkadan A.K., Kandasamy N., Panneerselvam S., 2008 – Coat
colour inheritance in horses, Livestock Science, 117:108-129;
213. Thomas A., 2013 – Thrive in Genetics, Revision Guider, Oxford
University Press, Oxford, U.K.;
214. Țîrdea Gh., Creţu L., 1998 – Genetică – lucrări practice, Centrul de
multiplicare al UŞAMV Iaşi;
215. Tyagi R., 2009 – Understanding Genetics, Discovery Publishing
House PVT. LTD., New Delhi;
216. Vaid N., Choudhary P., Bansal P., Bhargava K., Bhargava D., 2016
– Polymerase Chain Reaction and its applications in dentistry,
European Journal of Pharmaceutical and Medical Research,
3(12):185-189;
217. van Bueren E.T.L., Myers J.R., 2012 – Organic Crop Breeding, John
Wiley & Sons Ltd., West Sussex;
227
218. van Gorp L., 2009 – Gregor Mendel: Genetics Pioneer, Teacher
Created Materials Publishing, Minnesota;
219. Venugopal S., 2016 – Biology, New Saraswati House, PVT., LTD.,
New Delhi;
220. Vidricaire G., Jardine K., McBurney M.W., 1994 – Expression of the
Bracgyury gene during mesoderm development in differentiating
embryonal carcinoma cell cultures, Development, 120(1):115-122;
221. Vintilă I., 1981 – Mutații genice care determină culoarea la
animalele de blană și pielicele, Editura Ceres, București;
222. Vlaic A., Oroian T.E., 2002 – Elemente de genetică pentru
zootehniști, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca;
223. Vockley C.W., 2007 – Pedigree analysis and risk assessment, în:
Molecular Pathology in Clinical Practice, p.49-61, Leonard D.G.B.
(Ed.), Springer Science + Business Media LLC., New York;
224. Vossen R.H., Aten E., Roos A., den Dunnen J.T., 2009 – High-
resolution melting analysis (HRMA): more than just sequence
variant screening, Human Mutation, 30(6):860–866;
225. Wang P., Seng A., Huff A., O’Malley T., Berman L., Foureman P.,
Ellinwood N.M., Vite C., Henthorn P.S., Haskins M.E., Giger U.,
2005 – Mucopolysaccaridosis in dogs and cats: clinical signs to DNA
tests, Tufts’s Canine and Feline Breeding and Genetics Conference;
226. Whitney L.F., 1928 – The Bases of Breeding, Fowler E.C. Publisher,
New Haven;
227. Wu R., Ma C.X., Casella G., 2007 – Statistical Genetics of
Quantitative Traits: Linkage, Maps, and QTL, Springer
Science+Business Media LLC., New York;
228. Yadav M., 2003 – Genetics, Discovery Publishing House, New
Delhi;
229. Ziegler A., König I.R., 2010 – A Statistical Approach to Genetic
Epidemiology: Concepts and Applications, Second Edition, Wiley-
Blackwell, Germany;
230. ***https://www.24genetics.com;
228

231. ***https://www.abmgood.com/marketing/knowledge_base/polymer
ase_chain_variation_system.php
232. ***https://antisensescienceblog.wordpress.com;
233. ***www.carlroth.com
234. ***https://www.dna.utah.edu;
235. ***https://www.gene-quantification.com;
236. ***https://www.khanacademy.org/test-prep/mcat/biological-
sciences-practice/biological-sciences-practice-tut/e/reverse-
transcriptase-polymerase-chain-reaction--rt-pcr--of-a-uv-dependent-
gene
237. ***https://www.labce.com/pcr_fundamentals.aspx;
238. ***https://laboratoryinfo.com/polymerase-chain-reaction-pcr/;
239. ***https://www.mypols.de/qpcr-probe-2x-master-mix/;
240. ***https://www.ncbi.nlm.nih.gov/gene/?term=FGFR3[sym];
241. ***https://www.omim.org/entry/141200;
242. ***http://omim.org/entry/301050?search=alport&highlight=alport;
243. ***https://www.premierbiosoft.com;
244. ***https://www.primerdigital.com;
245. ***www.sigmaaldrich.com;
246. ***https://www.synevo.ro;
247. ***https://www.thermofisher.com/ro/en/home/life-
science/cloning/cloning-learning-center/invitrogen-school-of-
molecular-biology/pcr-education/pcr-reagents-enzymes/pcr-
cycling-considerations.html;
248. ***www.qiagen.com.
229
230
Fig.1: Elemente de morfologie cromozomială...................................... 14

Fig.2: Structura genetică a unui locus: genotipurile homozigot
dominant („AA”), heterozigot („Aa”) și homozigot recesiv („aa”)… 16
Fig.3: Evenimente de interes genetic din cursul metafazei mitotice… 18
Fig.4: Evenimente de interes genetic din cursul anafazei mitotice…… 19
Fig.5: Evenimente de interes genetic din cursul anafazei reducționale. 23
Fig.6: Segregarea caracterelor în monohibridare și interpretarea
raporturilor genotipic și fenotipic de segregare din F2 ………………. 30
Fig.7: Schema segregării caracterelor în experimentele de dihibridare. 34
Fig.8: Schema segregării caracterelor în experimentele de trihibridare
pentru exemplul plantelor de mazăre diferite după caracterele de
formă a bobului, de culoare a acestuia și de culoare a tegumentului
seminței………………………………………………………………. 38
mazăre cu fenotip dominant diferite printr-o singură pereche de
caractere (culoarea bobului).................................................................. 43
mazăre cu fenotip dominant diferite prin două perechi de caractere...... 44
Fig.11: Schema segregării caracterelor în dominanța incompletă
pentru exemplul plantelor de Antirrhinum majus diferite după
culoarea florilor………………………………………………………. 65
231
Fig.12: Schema segregării a două caractere în dominanța incompletă
pentru exemplul plantelor de Antirrhinum majus diferite după
culoarea florilor și forma frunzelor…………………………………… 66
Fig.13: Schema segregării caracterelor în supradominanță pentru
exemplul plantelor de mazăre diferite în funcție de înălțimea acestora. 73
Fig.14: Histograma distribuției fenotipice în supradominanță............. 74
Fig.15: Schema segregării caracterelor în letalitate pentru exemplul
șoarecilor diferiți după culoarea părului acestora……………………. 77
Fig.16: Schema segregării caracterelor în pleiotropism pentru
exemplul plantelor de mazăre diferite după culoarea florilor și
culoarea tegumentului bobului de mazăre……………………………. 84
Fig.17: Schema segregării caracterului de culoare în interacțiunea
complementară dintre gene nealele care independent codifică
fenotipuri asemănătoare pentru exemplul plantelor de Lathyrus
odoratus……………………………………………………………… 92
Fig.18: Schema segregării caracterului de formă a crestei la păsări în
interacțiunea complementară dintre gene care independent codifică
fenotipuri diferite ……………………………………………………….96
Fig.19: Schema segregării caracterului de culoare la cal în
interacțiunea epistatică de dominanță……………………………… 99
Fig.20: Schema segregării caracterului de culoare la șoarece în
interacțiunea epistatică de recesivitate…………………………………104
Fig.21: Schema segregării caracterului de culoare a bobului la
plantele de grâu în interacțiunea polimeră aditivă…………………… 107
Fig.22: Schema segregării caracterului de formă a fructelor la plantele
de Traista ciobanului în interacțiunea polimeră neaditivă…………… 111
Fig.23: Histogramele distribuției fenotipice în F2 în polimeria aditivă
/ neaditivă cu două gene implicate în codificarea unui character……. 112
Fig.24: Segregarea caracterelor de culoare a florilor și formă a
grăuncioarelor de polen la plantele de Lathyrus odoratus…………… 116
232

Fig.25: Schema segregării caracterelor de culoare a corpului și de
mărime a aripilor la Drosophila melanogaster (P→F1)………………… 118
caracterele de culoare a corpului și de mărime a aripilor, unde indivizii
de analizat sunt de sex femel….…………………………………………. 118
caracterele de culoare a corpului și de mărime a aripilor, unde indivizii
de analizat sunt de sex mascul….…….................................................. 120
Fig.28: Principiul combinării segmentelor genice în obținerea hărții
cromozomiale………………………………………………………… 126
Fig.29: Schema încrucișării musculițelor de oțet diferite după
caracterul de culoare a ochilor (femele cu caracter dominant, masculi
cu caracter recesiv)…………………………………………………... 137
caracterul de culoare a ochilor……………………………………….. 138
Fig.31: Schema încrucișării musculițelor de oțet diferite după
caracterul de culoare a ochilor (femelele cu caracter recesiv, masculii
cu caracter dominant………………………...………………………. 140
Fig.32: Reprezentarea schematică a încrucișărilor dintre cocoși negri
din rasa Austral-orp și găini porumbace din rasa Plymouth Rock
pentru demonstrarea principiului autosexării indivizilor din generația
F1........................................................................................................... 143
exemplul prezenței / absenței coarnelor la oaie.................................... 146
exemplul tipului de penaj la rasa Hamburgh........................................ 148
Fig.35: Reprezentarea transmiterii albinismului la om sub forma unui
pedigree………………………………………………………………. 156
Fig.36: Multiplicarea exponențială a ADN-ului țintă cu ajutorul
reacției PCR.......................................................................................... 159
233
Fig.37: Etapele reacției PCR................................................................. 160
Fig.38: Modul de alipire al primerilor (prin complementaritate) la
ADN-ul matriţă...................................................................................... 162
Fig.39: Reprezentarea fazei de platou a reacţiei PCR.......................... 164
Fig.40: Distribuția ADN polimerazelor cu activitate in vitro............... 168
Fig.41: Schema tehnicii multiplex-PCR............................................... 172
Fig.42: Schema tehnicii RT-PCR.......................................................... 173
Fig.43: Schema tehnicii Nested-PCR................................................... 174
Fig.44: qPCR: curbe de amplificare..................................................... 175
orizontală............................................................................................... 180
orizontală............................................................................................... 181
Fig.47: Echipament pentru electroforeză orizontală. A) sursă de
alimentare, B) tanc de electroforeză, C) tavă pentru turnarea gelului,
D) piepteni pentru formarea godeurilor................................................ 186
Fig.48: Reprezentarea schematică a analizei polimorfismului de
lungime al fragmentelor de restricție (RFLP) pentru o genă cu două
alelele ce prezintă un situs de restricție................................................. 189
Fig.49: Modul de formare al capetelor coezive (5' sau 3') sau al
capetelor boante prin utilizarea enzimelor de restricție specifice.......... 191
Fig.50: Modul de topire al ampliconilor și separare a ADN-ului dublu
catenar în timpul HRM.......................................................................... 194
Fig.51: Curba de topire a ADN-ului în timpul analizei HRM............... 195
două probe diferite (homozigot T și homozigot G)................................ 196
234

diferitele variante genetice: albastru = homozigot A, roșu = homozigot
B și verde = heterozigot........................................................................ 197
Fig.54: Graficul diferențelor curbelor de topire pentru trei tipuri de
variante genetice: albastru = homozigot A, roșu homozigot B și verde
= heterozigot.......................................................................................... 198
235
236
Tabel 1. Caractere investigate la plantele de Pisum sativum............... 27

Tabel 2. Segregarea caracterelor în încrucișarea monohibridă cu
plante de Pisum sativum……………………………………………. 32
Tabel 3. Categorii genotipice și fenotipice în dihibridare (generația
F2)…………………………………………………………………... 35
Tabel 4. Segregarea independentă în dihibridare a celor două sisteme
alelice.................................................................................................. 35
Tabel 5. Caractere alelomorfe la plantele de mazăre și localizarea
genelor codificatoare în structura cromozomilor................................ 36
Tabel 6. Algoritm de calcul în vederea stabilirii numărului de gameți
produși de hibrizii F1 și a numărului de clase fenotipice și genotipice
în F2 în funcție de numărul de perechi de gene care
segregă................................................................................................ 41
Tabel 7. Algoritm de calcul în vederea stabilirii numărului de gameți
produși de către hibrizii F1, și al claselor fenotipice și genotipice din
F2, în funcție de numărul perechilor de gene pentru care se aplică
retroîncrucișarea................................................................................. 45
Tabel 8. Caractere alelomorfe la plante și la animale ce respectă
segregarea de tip Pisum…………………………………………….. 47
Tabel 9. Caractere alelomorfe la om ce respectă segregarea de tip
Pisum……………………………………………………………….. 58
237
Tabel 10. Raporturi de segregare pentru două sisteme alelice care
respectă mecanismul dominanței incomplete (exemplul plantelor de
Antirrhinum majus diferite după culoarea florilor și forma frunzelor) 67
Tabel 11. Variantele alelice și genotipurile / fenotipurile identificate
la locii proteinelor majore din lapte prin tehnica electroforezei cu
focalizare izoelectrică (IEF – engl. „Isoelectric Focusing”)………. 70
Tabel 12. Genotipuri / fenotipuri în sistemul AB0 de grupe sangvine
la om (interpretare imunologică)…………………………………… 71
Tabel 13. Ordinea dominanței, genotipurile și fenotipurile seriei
polialelice a locusului „A” la șoarece.................................................. 88
Tabel 14. Ordinea dominanței, genotipurile și fenotipurile seriei
polialelice a locusului „C” la iepure................................................... 89
Tabel 15. Frecvențele observate și cele așteptate în cazul
încrucișărilor dintre rasele White Leghorn și Indian Game………… 94
Tabel 16. Distribuția în clase fenotipice / genotipice în polimeria
aditivă cu două gene implicate în codificarea unui caracter………… 112
Tabel 17. Compararea frecvențelor observate cu cele așteptate în
cazul încrucișărilor dintre plantele de Lathyrus odoratus diferite
după caracterele de culoare a florilor și formă a grăuncioarelor de
polen………………………………………………………………... 117
Tabel 18. Compararea frecvențelor observate cu cele așteptate în
cazul încrucișărilor dintre musculițele de oțet diferite după
caracterele de culoare a corpului și de mărime a aripilor, unde
indivizii de analizat sunt de sex femel……………………………… 119
Tabel 19. Compararea frecvențelor observate cu cele așteptate în cazul
culoare a corpului și de mărime a aripilor, unde indivizii de analizat
sunt de sex mascul……………………………………………………120
Tabel 20. Calculul mediei ponderate pentru aprecierea corectă a
distanței dintre gene în urma mai multor experimente......................... 127
Tabel 21. Simboluri şi relaţii folosite în construirea pedigree-ului ..... 151
238

Tabel 21. Concentraţii ale gelului de agaroză pentru migrarea
moleculelor de ADN........................................................................... 185
Tabel 22. Concentraţii ale gelului de poliacrilamidă pentru migrarea
moleculelor de ADN............................................................................ 187
Tabel 23. Exemple de enzime de restricție și situsurile lor de
recunoaștere........................................................................................ 192
Tabel 24. Gene cu implicație în patologia speciei Bos taurus
(denumire, localizare, primeri și tehnica folosită pentru punerea în
evidență a mutațiilor cauzatoare)....................................................... 200
Tabel 25. Gene cu implicație în patologia speciilor animalelor de
fermă (denumire, localizare)............................................................... 201
239

Analiza+Hibridologică+ R

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza+Hibridologică+ R

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Andrei Cristian Daniela Elena

Editura „Bioflux” Cluj-Napoca

Prof.univ.dr. Șteofil CREANGĂ

Grafică și desene: Ing. Cătălina Mihaela GRĂDINARU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Volum editat în cadrul proiectului ADER 5.2.4./23.10.2015, finanțat de

© Autorii și Editura „Bioflux” Cluj-Napoca

Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE

Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE

Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE

Lucrarea intitulată „Analiza hibridologică și moleculară în

Deși relatări despre ereditatea caracterelor au fost identificate în

Conținutul acestei lucrări include numeroase elemente de noutate

Departe de un conținut exhaustiv, lucrarea se caracterizează printr-

Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE

Genetica este știința eredității și variabilității caracterelor care

Termenul de „ereditate” provine de la latinescul „hereditas” și

Substratul eredității și variabilității organismelor superioare și,

Ereditatea caracterelor poate avea substrat nuclear (cromozomial)

Indiferent de tipul eredității (nucleare sau citoplasmatice),

▪ fenomenul de crossing-over sau de schimb de segmente între

▪ fenomenul de „dans al cromozomilor” sau de segregare independentă

Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE

▪ fenomenul mutațional, datorat diverșilor factori chimici, fizici sau

Manifestarea unui caracter (fenotip - F) are la bază interacțiunea

Acțiunea factorilor de mediu poate fi directă, prin intervenții asupra

Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE

2.1 Genele și cromozomii

Acidul dezoxiribonucleic (ADN) reprezintă substratul eredității

Indiferent de localizarea ADN-ului, structura sa este de tip

Polimerizarea nucleotidelor sau dispunerea înșiruită a acestora se

Două astfel de catene antisens (una cu direcție 5'→3' iar cealaltă

Pentru a încăpea în spațiul îngust al nucleului, molecula de ADN

În structura fiecărui cromozom, cele două cromatide surori sunt

Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE

Fig.1: Elemente de morfologie cromozomială (după Shihab, 2012)

Localizarea și succesiunea genelor în structura ADN-ului este bine

Alelele unei gene se notează cu inițiala caracterului investigat, cu

▪ două alele identice, fie cu acțiune dominantă (genotip homozigot

▪ două alele diferite, una cu acțiune dominantă („A”) și cealaltă cu

Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE

Fig.2: Structura genetică a unui locus: genotipurile homozigot dominant

Datorită procesului mutațional repetat de mai multe ori, la nivelul

În funcție de plasarea lor pe cromozomii autozomi sau heterozomi

2.2 Conservarea informației genetice în

Mitoza reprezintă procesul reproducerii (dividerii) celulelor

Mitoza reprezintă ultima etapă din existența celulelor care se divid,

În urma mitozei, celula de origine (celula mamă) își pierde

Mitoza este o diviziune ecvațională ce decurge în mod indirect,

În profază, materialul genetic nuclear este organizat sub formă de

Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE

În metafază se definitivează formarea fusului de diviziune iar

Fig.3: Evenimente de interes genetic din cursul metafazei mitotice

La trecerea din metafază în anafază are loc contracția fibrelor

În anafază, cromozomii fii monocromatidieni se regăsesc la

Fig.4: Evenimente de interes genetic din cursul anafazei mitotice

În telofază, cromozomii fii monocromatidieni ajung la polii opuși

Dintr-o celulă parentală cu 2n cromozomi bicromatidieni

Andrei Cristian GRĂDINARU Daniela Elena ILIE

2.3 Recombinarea și segregarea

Meioza este diviziunea indirectă a celulelor somatice germinative

Deși celula de origine se caracterizează prin aceeași garnitură

De ce este nevoie de un astfel de proces reducțional și nu se alege