Masterand: Alexandru Cosmin Ionut

Master Financiar Bancar II

Conf. univ. dr. Elena Violeta Dragoi

Continutul riscurilor caracteristice activitatii bancare

Pandemia și incertitudinile ridicate care grevează perspectivele

macroeconomice reprezintă forțele predominante care conturează imaginea
riscurilor pentru instituțiile supravegheate.
La baza evaluării de către Supravegherea bancară a BCE a principalelor
riscuri și vulnerabilități din sectorul bancar se află trei preocupări.

În primul rând, declanșarea pandemiei și măsurile de izolare asociate au

generat o scădere fără precedent activității economice în zona euro în
trimestrul II 2020.[2] Activitatea este proiectată să se mențină sub nivelurile din
perioada pre-pandemie până la mijlocul anului 2022, prognozându-se o redresare
asimetrică la nivelul țărilor și al sectoarelor.[3] Recrudescența virusului către finele
anului 2020 și implementarea de măsuri de izolare suplimentare, deși pe o bază
regională mai țintită, au sporit incertitudinile care grevează perspectivele
economice și riscul unui declin economic prelungit, cel puțin până când un vaccin
eficace devine disponibil pe scară largă.
În al doilea rând, alte riscuri semnificative în sensul scăderii sunt asociate
unor posibile noi tensiuni geopolitice, rezultate îndeosebi din reapariția conflictelor
comerciale. Aceste tensiuni ar putea avea un impact negativ asupra perspectivelor
creșterii economice și, implicit, ar putea reprezenta o amenințare pentru
fundamentele financiare. În linii mari, se anticipează că impactul sfârșitului
perioadei de tranziție aferente Brexit asupra economiei zonei euro va fi redus și
relativ limitat pentru sectorul bancar ca urmare a preparativelor efectuate de
băncile afectate, deși unele instituții sunt încă așteptate să își intensifice eforturile
în această privință.
Cu toate acestea, în scenariul cel mai nefavorabil, conflictele comerciale și
alte tensiuni geopolitice ar putea conduce la o reevaluare abruptă a primelor de risc
și la un nivel pronunțat al reevaluării riscului pe piețele financiare.
În al treilea rând, prețurile activelor financiare au cunoscut o revigorare puternică
de la episodul reevaluării din luna martie 2020, generând temeri privind
posibilitatea unei deconectări de la fundamentele economice pe unele piețe ale
acțiunilor și, implicit, majorând riscul unor corecții în cazul modificării percepției
investitorilor. De asemenea, pe fondul redresării marjelor de credit la nivelurile
Masterand: Alexandru Cosmin Ionut
Master Financiar Bancar II
Conf. univ. dr. Elena Violeta Dragoi

înregistrate în perioada pre-pandemie, segmentul cu randamente superioare al

pieței obligațiunilor corporative pare deosebit de vulnerabil la o posibilă reevaluare
a riscului, date fiind perspectivele economice sumbre și incerte. Prin urmare,
stabilirea prețurilor creditului și adecvarea evaluării riscului de piață și a celui de
credit rămân domenii vizate de procesul de supraveghere.

Gestionarea riscului de credit și soliditatea capitalului

Se anticipează că mediul economic mai puțin favorabil cauzat de pandemie

va conduce la o deteriorare a calității activelor, deși este probabil ca orice astfel de
deteriorare să fie de natură episodică și sectorială. Dificultățile financiare
temporare generate de pandemie care afectează societățile nefinanciare și
gospodăriile populației trebuie diferențiate de efectele pe termen mai lung
provenite din modificări structurale sau mai persistente ale economiei reale.
Reducerile ratingurilor pentru societățile nefinanciare și diminuarea capacității
gospodăriilor populației de a onora serviciul datoriei s-ar putea astfel materializa.

În acest context, riscul de credit este considerat una dintre dificultățile

principale pentru sectorul bancar și autoritățile de supraveghere în lunile
următoare. Vulnerabilitățile externe pronunțate, cum ar fi persistența unor ponderi
ridicate ale datoriei private în PIB, amplifică în continuare posibilul impact negativ
asupra băncilor, care poate compromite sustenabilitatea viitoare a unor societăți
nefinanciare și gospodării ale populației. Societățile nefinanciare din unele sectoare
au consemnat o deteriorare accentuată a profiturilor ca urmare a măsurilor de
izolare și, implicit, un risc mai ridicat de insolvență, îndeosebi în sectoarele cele
mai puternic afectate. Totodată, este probabil ca gospodăriile expuse la aceste
sectoare să se confrunte cu perspectiva unei înrăutățiri a situației pe piața forței de
muncă, care ar putea afecta, la rândul ei, capacitatea acestora de a onora serviciul
datoriei. Aceste evoluții sunt însoțite de o creștere a riscului unei corecții pe piețele
imobiliare. Piețele imobiliare rezidențiale din zona euro s-au menținut, până în
prezent, reziliente, deși prețurile locuințelor au continuat să se majoreze, în pofida
unor indicii de supraevaluare. În schimb, activitatea în sectorul imobiliar comercial
s-a redus deja semnificativ.
Autoritățile guvernamentale au introdus diferite scheme de protecție în
vederea limitării impactului crizei asupra sectorului privat, dar acestea au condus
la creșterea puternică a ponderilor datoriei publice în PIB. De asemenea, majorarea
semnificativă a expunerilor băncilor la datoria publică internă a intensificat
Masterand: Alexandru Cosmin Ionut
Master Financiar Bancar II
Conf. univ. dr. Elena Violeta Dragoi

interacțiunea între bănci și piețele obligațiunilor suverane, care ar putea reactiva

cercurile vicioase din unele țări, în cazul apariției unor temeri legate de
sustenabilitatea datoriei publice.
Măsurile adoptate au fost esențiale pentru sprijinirea economiei reale și
atenuarea șocului nefavorabil la adresa sectorului bancar. Totuși, aceste măsuri vor
înceta atunci când pandemia nu va mai reprezenta o amenințare economică, iar
băncile trebuie, prin urmare, să se pregătească pentru o creștere a volumului de
credite neperformante și, cel puțin, trebuie să reducă efectele de deteriorare abruptă
rezultate din natura temporară a schemelor de sprijin. Comparativ cu ultima criză
financiară, băncile europene au intrat în criză cu poziții de capital mai puternice,
precum și cu o calitate ameliorată a activelor și o reziliență superioară față de
șocuri. Pozițiile de capital ale băncilor au fost sprijinite, de asemenea, de
recomandarea BCE către bănci de a suspenda temporar plățile de dividende
în 2020, de a se abține de la efectuarea acestor plăți sau de a le limita până în luna
septembrie 2021 și de a aplica o moderare extremă a remunerării variabile.
 Privind în perspectivă, o posibilă deteriorare a calității activelor după
încetarea măsurilor de sprijin ar putea reprezenta, de asemenea, o dificultate pentru
adecvarea capitalului băncilor. Prin urmare, băncile trebuie să se asigure că dispun
în mod cert de o strategie cuprinzătoare privind riscul de credit pentru a soluționa
cu promptitudine orice deficiențe în gestionarea și acoperirea riscului de credit. De
asemenea, băncile necesită o monitorizare robustă, cu identificarea timpurie a unei
deteriorări a calității creditului, pentru a garanta constituirea de provizioane
corespunzătoare și gestionarea eficientă a deteriorării calității activelor.

Procesul de gestionare a riscurilor în cadrul Băncii cuprinde mecanismele

adecvate de guvernanță corporativă, liniile clare de responsabilitate la nivel
organizațional (chain of command) și un sistem de control intern bine definit și
eficient. Riscul este inerent activității bancare și trebuie gestionat corespunzător în
toate deciziile luate de către Bancă. Deciziile luate în cadrul Departamentelor și
Oficiilor din Băncă se bazează pe relația dintre risc și obiectivele de afaceri ale
Băncii. Structura de conducere a Băncii se angajează să susțină o cultură a
deciziilor de risc care trebuie să fie solidă, profesională și complet independentă.
Activitățile de asumare a riscurilor în cadrul Băncii sunt supuse unui proces
continuu de monitorizare efectuat atât de Intesa SanPaolo S.p.A. (în continuare,
ISP HO sau Banca-mamă), cât și de Bancă în sine. În special, în fiecare an, Banca-
mamă asignează Băncii limite specifice cu privire la apetitul la risc (în continuare
limite RAF) stabilind limite specifice pe care Banca nu le poate încălca. Pe lângă
limitele asignate de către ISP HO menționate mai sus, în procesul de monitorizare
continuă, activitatea Băncii este limitată și de către limitele Băncii Naționale a
Masterand: Alexandru Cosmin Ionut
Master Financiar Bancar II
Conf. univ. dr. Elena Violeta Dragoi

Moldovei. Riscurile sunt controlate atât în contextul reglementărilor naționale

(cerințe minime de capital), cât și a alocării de capital economic resurselor
disponibile (fonduri proprii). Evaluarea riscului și determinarea capitalului
economic se realizează atât pentru a stabili cerințele minime de capital, cât și
pentru a determina performanța ajustată la risc a Băncii. Cu toate acestea,
asumarea riscurilor nu este un scop în sine, deoarece acesta trebuie evaluat în
raport cu randamentele potențiale ale Băncii. În conformitate cu o politică orientată
spre asumarea riscurilor, acestea din urmă trebuie asumate numai dacă
randamentul așteptat este adecvat nivelului de risc respectiv. Din această cauză,
riscurile aferente tranzacțiilor potențiale ar trebui întotdeauna comparate cu
randamentele lor potențiale. 4 Ultimul obiectiv al procesului de gestionare a
riscurilor este de a facilita o implementare consecventă atât a politicilor de risc, cât
și a altor activități. În funcție de natură, frecvență și dimensiune, riscurile sunt
gestionate prin transfer / minimizare a efectelor, controlul proceselor și
procedurilor, concepute pentru a proteja stabilitatea financiară a Băncii, fiind
evaluate, în același timp, riscurile viitoare care decurg din planurile strategice și de
dezvoltare ale Băncii.