Capitolul 8

TUMORILE RETROPERITONEALE

Tumorile retroperitoneale sunt reprezentate de neoplaziile benigne sau

maligne care se dezvoltă în spaţiul retroperitoneal.

Etiopatogenie:
Tumorile retroperitoneale pot lua naştere din:
- ţesutul conjunctiv areolar, adipos, muşchi, fascii;
- ţesutul vascular, vase limfatice, noduli limfatici;
- ţesutul nervos somatic sau simpatic;
- reminiscenţele (embrionare) aparatului urogenital;

Mofropatologie
- Tumorile retroperitoneale pot fi:
• unice sau multiple, de la dimensiuni mici, până la talii
gigantice;
• solide, chistice sau mixte;
• benigne (predominant chistice) şi maligne (predominant
solide).
- După ţesutul de origine:
• tumori de origine mezodermică;
o ţesut adipos: lipom (benign), liposarcom (malign);
o ţesut conjunctiv: fibrom (B); fibrosarcom (M);
o muşchi: leiomiom, rabdomiom (B); leio- sau rabdo-
miosarcom (M);
o vase limfatice: limfangiom (B); limfangiosarcom (M);
o ganglioni limfatici: limfom hodgkinian sau nonhodgki-
nian;
o vase sanguine: hemangiom (B), hemangiosarcom (M);
• tumori de origine nervoasă:
o teacă nervoasă: neurofibrom (B); schwanom malign
(M);
o sistem nervos simpatic: ganglionerurom (B); neuro-
blastom, simpatico-blastom (M);
• tumori din resturi embrionare:

217
 o chist dermoid, teratom benign (B) teratom malign (M);
• tumori diverse: adenom, sinoviom, carcinom cu ţesuturi
heterotopice, sarcom alveolar, chorioepiteliom.

Tablou clinic
- simptomele precoce sunt vagi sau lipsesc:
• jenă dureroasă abdominală sau lombară;
• discomfort, senzaţie de plenitudine sau greutate;
- simptomatologia din perioada de stare:
• durerea se accentuează, devine permanentă, se extinde şi
iradiază dorso-lombar, spre pelvis, organele genitale şi
membrele inferioare;
• tumora ajunge palpabilă şi se manifestă prin semne de invazie
sau compresiune;
• simptome urinare: polachiurie, disurie, tenesme vezicale,
hematurie, colică nefretică;
• simptome digestive: senzaţia de plenitudine abdominală
postprandială, vărsături, tulburări de tranzit (sindrom sub-
ocluziv), hemoragii, anorexie, scădere ponderală;
• simptome nervoase: tulburări de sensibilitate şi motilitate de
tip radicular, tulburări vegetative (hiperhidroză);
• semne vasculare: stază şi circulaţie colaterală, edem al abdo-
menului inferior, a organelor genitale şi ale membrelor
inferioare (compresiune pe vena cavă);
• semne obiective: masă tumorală abdominală situată profund,
cu contact lombar, dură, de formă regulată sau polilobată,
fixă, sediul iniţial unilateral, apoi ocupă abdomenul şi îl
deformează asimetric;

Explorări paraclinice
- Radiografia simplă abdominală poate pune în evidenţă:
• umbre tumorale cu imagini de dislocări ale cadrului colic;
• ascensiuni ale cupolei diafragmatice;
• calcificări;
- Examenul baritat al tubului digestiv arată:
• amprente, deplasări, dislocări, compresiuni sau invadări de la
nivelul stomacului până la rect;

218
 - Irigografia poate arăta coborârea fluxurilor colice, deplasarea
ventrală a colonului, compresiuni segmentare colice;
- Urografia scoate în evidenţă:
• dislocarea şi deplasarea rinichilor şi a căilor urinare;
- Retropneumoperitoneul poate evidenţia conturul siluetei renale şi
tumorale (explorarea a fost înlocuită de tomografia computerizată);
- Aortografia furnizează imaginile de ansamblu ale aortei şi ale
ramurilor sale principale, evidenţiind:
• modificări de direcţie, compresiuni, neregularităţi de contur;
• îngustări sau amputaţia lumenului;
- Cavografia pune în evidenţă:
• compresiunea trunchiului venos, deplasarea sa, amprente;
• neregularităţi marginale, lacune endoluminale;
• circulaţia venoasă colaterală.
- Limfografia este utilă în limfoame, precizând extensia ganglionară.
- Ecografia descoperă tumorile retroperitoneale nepalpabile:
• poziţia tumorii, limitele, structura;
• rapoartele şi invazia altor organe;
- Tomografia computerizată este cea mai importantă:
• evidenţiază tumora, dimensiunile, consistenţa, conţinutul;
- Explorarea chirurgicală, biopsia, examenul histopatologic extempo-
raneu şi la parafină.

Diagnosticul tumorilor retroperitoneale este, în primul rând, un

diagnostic de excludere a altor tumori abdominale sau renourinare.

Tratament
- Tratamentul chirurgical:
• excizia chirurgicală a tumorilor benigne;
• exereză oncologică în tumorile maligne;
• rezecţii complexe în cazul invadării organelor vecine;
• exereza de reducţie tumorală pentru tumorile mari, cu
posibilităţi tehnice dificile;
- Radioterapia cu energii înalte (5000-6000 Gy) are indicaţii în:
• limfoamele maligne care sunt radiosensibile;
• tumorile inoperabile pentru reconvertire la exereză ulterioară;
• tumorile la care rezecţia a fost incompletă;
• recidivele tumorale;

219
 - Chimioterapia are indicaţii multiple:
• limfoamele nonhodgkiniene – cu cele mai bune rezultate;
• tumorile considerate inoperabile, în asociere cu radioterapia,
pentru reducerea masei tumorale şi reconvertirea într-un
stadiu operabil;
• prezenţa metastazelor;
• în exerezele parţiale, pentru tratamentul ţesutului neoplazic
restant;
• după exerezele totale pentru reducerea recidivelor;
• formele agresive de tumori retroperitoneale;

220