-

I. OCITOCICELE

- Medicamentele ce stimuleaza musculatura uterina

Medicamentele ce cresc contractiile fazice uterine:

a) oxitocina

b) demoxitocina

c) metiloxitocina

Prostaglandine

a) Dinoprostona sau PGE2

b) Dinoprostul sau PGF2α

c) Sulprostona

d) Metenoprostul 

e) Carboprostul

f) Gemeprostul

g) Misoprostolul

Remediile ce măresc predominant tonusul uterin ( in cazul hemoragiilor):

Alcaloizii de ergot

a) Ergometrina

b) Metilergometrina

Derivati sintetici

a) Cotarnina clorhidrat
 1. Medicamentele ce cresc contractiile fazice uterine

Ocitocicele - sunt agenti stimulanti ai contractiilor uterine. Principalii indicatori pentru

administrarea lor sunt :

- inductia travaliului sau stimularea fortelor de contractie

- tratamentul hipo- sau atoniei uterine post-partum

- declansarea avortului terapeutic

a)Oxitocina ( Pitocin, Pitupartin, Sinpitan, Sintocinon, oxistin) reprezinta un monopeptid

secretat de celulele nucleilor hipotalamici supraoptic si paraventricular, stocat in corpurile «Hering»
din hipofiza posterioara. Aceasta actioneaza pe receptori specifici cuplati cu proteinele G, cu
activarea sistemului mesager secund fosfatidil-inozitol-calciu si stimularea contractiei muschiului
neted uterin. Oxitocina stimuleaza si eliberarea de prostaglandine si leucotriene, care cresc
contractilitatea uterina.

În doze mici, oxitocina creste atat frecventa, cat si forta contractiilor uterine, iar in doze mari
determina contractie tetanica uterina, cu risc de ruptura uterina. Daca se administreaza unei gravide
la termen, declanseaza contractii ritmice, fiziologice, care vor avea tendinta de expulsie a fatului.
Presiunea tinde sa stearga si sa dilate cervixul, usurand explusia, iar relaxarea dintre contractii
permite scurgerea sangelui venos matern, asigurand o buna circulatie placentara.

Oxitocina determina si contractia celulelor mioepitaliale din jurul alveolelor mamare, cu

favorizarea ejectiei laptelui.

Indicatii terapeutice:

Este indicata pentru inducerea travaliului pe cale vaginala in caz de riscuri majore pentru

mama si fat, cum ar fi incompatibilitate de Rh, diabet sau hipertensiune materna, preeclampsie,
membrane rupte, sarcina prelungita cu insuficienta placentara.

De asemenea, este indicata pentru sustinerea contractiilor, cand acestea sunt insuficiente, la
inceputul si in timpul nasterii.

În perioada post partum imediat poate fi utila pentru controlul hemoragiilor uterine dupa

nastere transvaginal sau cezariana. Deasemenea pentru a favoriza ejectia laptelui. Uneori este
utilizata si pentru declansarea avorturilor in al doilea trimestru de sarcina sau la avorturile
incomplete.

Supradozarea poate provoca suprastimularea uterina ce poate duce la ruptura de uter,

hemoragii postnatale, scaderea irigatiei sangvine uteroplacentare. Dozele mari pot provoca
convulsii. La fat pot cauza bradicardie, hipercapnee, hipoxie si moarte.

Efecte adverse:
 Ea actioneaza si asupra sistemului cardiovascular, provocind o micsorare a presiunii
sistolice si deseori a celei diastolice, tahicardie, dereglari de ritm. In doze mari poate
manifesta efect antidiuretic, ducind la instalarea edemelor, edemelor cerebrale si
convulsiilor.

Reactiile adverse la fat sau asupra nou nascutului sunt bradicardie, asfixie, icter neonatal,
dereglari ale SNC, hemoragie retinala neonatala.

Este contraindicata la necorespunderea dintre dimensiunile capului fetal si bazinul osos al

mamei, prezentatie transversala sau oblica, iminenta rupturii uterului, BAS, cicatriciu uterin
dupa o cezariana anterioara.

Interactiunea cu simpatomimeticele( Dopamina, isoprenalina, dobutamina) pot reduce

efectul oxitocinei.

b)Demoxitocina, compus de sinteza, are aceleasi proprietati farmacodinamice ca oxitocina.

Efectul ocitocic este mai intens si mai prelungit. Se absoarbe relativ bine prin mucoasa bucala.
Lactatia poate fi favorizata administrand 1/2 comprimat cu 30 minute inaintea suptului.

Se indica in inducerea si stimularea travaliului in insuficienta primara si secundara, involutii

uterine si stimularea lactatiei.

Supradozarea provoaca suferinta fetala – tahicardie, asfixie; materna – hipertonie, tetanie, chiar
ruptura uterului.

Este contraindicat in preeclampsie, insuficienta cardiaca HTA, tahicardie, aritmie.

Interactiune a cu Beta-adrenomimeticele reduc actiunea stimulatoare.

2. Prostaglandinele

Prostaglandinele -  sunt autacoide fiziologice produse in multe tesuturi pornind de la acidul

arahidonic pe calea ciclooxigenazei 1 (COX1)

Prostaglandina E2 (PGE2) si Prostaglandina F2α (PGF2α) au actiune ocitocica puternica si provoaca

contractii uterine fazice pe tot parcursul sarcinii, administrarea lor putand induce nastere si avort.
Prostaglandinele E si F au actiune ocitocica. Provoaca contractii uterine fazice puternice pe tot
parcursul sarcinii, avand drept urmare avortul sau nasterea.De asemenea, inmoaie cervixul prin
cresterea continutului de proteoglican si modifica proprietatile biologice ale colagenului (afecteaza
colagenaza).

Sunt indicate pentru provocarea avortului terapeutic, indeosebi in trimestrul II de sarcina. In

ultima perioada a sarcinii pot perfecta maturarea cervicala, cand aceasta este insuficienta sau cand
exista indicatia medicala de declansare a nasterii (fara caracter de urgenta). Se mai folosesc pentru
inducerea travaliului in sarcina la termen precum si pentru tonificarea uterului si profilaxia
metroragiilor post partum.

Prostaglandinele pot fi cauza de suferinta fetala si spasme uterine, daca doza administrata pentru
inducerea travaliului este prea mare. Alte reactii adverse, relativ frecvente, sunt: greata, voma,
diaree, frisoane, cefalee, ameteli.

Distociile, interventia cezariana in antecedente, suferinta fetala, reprezinta contraindicatii. De

asemenea, prostaglandinele nu trebuie utilizate la femeile cu astm bronsic sau cu glaucom.

Dinoprostona sau PGE2 este o prostaglandina naturala folosita in administrare intravenoasa

pentru provocarea avortului terapeutic in trimestrul II al sarcinii, in caz de avort incomplet sau mola
hidatiforma. Pentru maturarea cervixului, dupa ruperea membranelor sau pentru inducerea
travaliului se administreaza un gel vaginal cu dinoprostona.

Reactiile adverse sunt frecvente, indeosebi pentru perfuzia intravenoasa – se pot produce greata,
voma, diaree, dureri abdominale, uneori hipotensiune, febra. Dozele mari provoaca stimulare
uterina excesiva, cu suferinta fetala si/sau materna.

Dinoprostul sau PGF2α este indicat pentru provocarea avortului in trimestrul II de sarcina

administrat intraamniotic. In caz de avort incomplet sau mola hidatiforma se administreaza
intravenos. Dinoprostul este folosit limitat in scopul inducerii travaliului in sarcina la termen, in
perfuzie intravenoasa.

Reactiile adverse sunt asemanatoare celor ale dinoprostonei. In plus, se poate produce
bronhospasm si dispnee, mai frecvent la bolnavii astmatici.

Sulprostona este un derivat de sinteza al PGE2. Se foloseste pentru dilatarea colului inaintea

intreruperii chirurgicale a sarcinii in trimestrul I, pentru provocarea avortului in trimestrul II si
pentru controlul metroragiei post partum. Este administrata obisnuit in perfuzie intravenoasa.
Reactiile adverse si riscurile sunt aceleasi ca pentru dinoprostona.

Metenoprostul este alt derivat sintetic al PGE2 folosit pentru provocarea avortului in trimestrul
II de sarcina.

Carboprostul un analog de sinteza al PGF2α mai stabil si cu efect mai durabil, se foloseste
pentru provocarea avortului in trimestrul II de sarcina si pentru controlul hemoragiilor post partum.
Reactiile adverse sunt asemanatoare celor ale dinoprostonei. Provoaca uneori cresteri tensionale si
dispnee prin bronhospasm si edem.

Gemeprostul este un analog de sinteza al PGE1 folosit pentru provocarea avortului terapeutic

in trimestrul I de sarcina. Este indicat, de asemenea, pentru intreruperea sarcinii in trimestrul II si
chiar in caz de moarte fetala intrauterina. Se administreaza de obicei intravaginal.

Gemeprostul este relativ bine suportat, efectele sistemice fiind comparativ mai putin importante
in conditiile administrarii intravaginale. Poate provoca greata, voma, diaree, relativ usoare, mai rar
cefalee, ameteli, senzatie de congestie, palpitatii, dispnee, dureri toracice, slabiciune musculara.
Uneori se produc sangerari vaginale si crampe uterine.

Misoprostolul este un derivat de sinteza al PGE1 folosit mai ales pentru profilaxia si

tratamentul ulcerului iatrogen. Se poate administra oral pentru provocarea avortului terapeutic in
trimestrul I de sarcina.

Metode de pregătire a colului uterin

1. Metode medicamentoase

a. prostaglandine · intravaginal, sublingval PG E1 (Misoprostolol), doza iniţială 25mcg, dar nu

mai mult de 50 mcg

b. antiprogestine ·Mifepriston, 200 mg, numai în caz de moarte antenatală sau anomalii de
dezvoltare a fătului

Pregătirea colului uterin se efectuează numai în condiţiile spitaliceşti

Metode de inducţie a travaliului

*Inducţia travaliului la colul biologic pregătit (scara Bishop ≥ 6):

În caz de lipsă a activităţii de travaliu timp de 6 ore a perioadei alichidiene, efectuarea perfuziei de
Oxitocina i/v comform schemei propuse:

- 5 UI Oxitocină se dizolvă în 500 ml 0,9% sol. NaCl,

- perfuzia se începe de la 8-10 pic/min,

- doza se măreşte fiecare 30 min cu 8-10 pic/min pîna la aparitia contractiilor uterine

*Inducţia travaliului la colul biologic nepregătit (scara Bishop ≤5)

Metoda de elecţie a inducţiei travaliului la colul biologic nepregătit (scara Bishop ≤5 puncte) este
declanşarea cu prostaglandine

Schema folosirii prostaglandinelor PG E1 (Misoprostolol) intravaginal sau sublingval:

· se efectuează numai în condiţiile secţiei obstetricale;

· 25 mcg în fornixul posterior sau 50 mcg sublingval;

· doza se repetă peste 4 ore;

· nu se foloseşte mai mult de 50 mcg unimomentan, doză maximală permisă nu mai mult de 200
mcg ;

· folosirea Oxitocinei este posibilă numai peste 6 ore după administrarea ultimei doze de
Misoprostolol şi la col biologic pregătit;
3. Remediile ce măresc predominant tonusul uterin

Alcaloizii de ergot

Ergometrina este un alcaloid de secara cornuta au actiune stimulanta uterina prin actionarea pe

receptorii alfa,-adrenergici si serotoninergici. Sensibilitatea uterului la efectul stimulant al
derivatilor de ergot creste foarte mult in timpul sarcinii prin cresterea dominatiei receptorilor
alfaradrenergici la nivel uterin pe masura progresiei sarcinii.

Dozele terapeutice influenteaza pozitiv toti cei 3 parametri ai contractilitatii uterine: frecventa,
amplitudinea si tonusul. Este caracteristica cresterea tonusului bazal – actiune uterotonica.
Consecutiv maririi tonusului sunt inchise sinusurile venoase din miometru si poate fi oprita
hemoragia – actiune hemostatica uterina. Uterul gravid este foarte sensibil. Initial se dezvolta o
contractie tetanica prelungita, cu miscari contractile ritmice slabe, suprapuse, apoi se produce o
relaxare progresiva, contractiile ritmice devenind mai intense.

Alcaloidul este indicat pentru profilaxia si tratamentul hemoragiilor post-partum si post-

avortum. De asemenea poate fi util in caz de involutie uterina imperfecta si retentie de lohii.

Ergometrina, mai mult decat oxitocina sau prostaglandinele, poate provoca tetanie uterina, cu
diminuarea marcata a circulatiei utero-placentare, ruptura uterina, embolie de lichid amniotic,
traumatizarea fatului (hipoxie, hemoragie intracraniana). Ea nu trebuie injectata inaintea eliberarii
umarului anterior al copilului.

Este necesara urmarirea presiunii arteriale, a pulsului si a raspunsului uterin. Alte reactii
adverse, rare, sunt: greata si voma, cresterea presiunii arteriale (favorizata de anestezia regionala,
vasoconstrictoare sau asocierea altor ocitocice), fenomene alergice (chiar soc).

Ergometrina nu este indicata pentru inducerea travaliului sau in caz de iminenta de avort
spontan, deoarece poate fi cauza de accidente grave.

Hipertensiunea arteriala, bolile cardiace, bolile vasculare obliterante, starile septice, tulburarile
hepatice sau renale impun prudenta.

Metilergometrina obtinuta prin sinteza, are proprietati asemanatoare ergometrinei, dar o

potenta mai mare. Efectul uterotonic apare imediat dupa injectarea intravenoasa, la 2-5 minute dupa
injectarea intramusculara si la 5-10 minute dupa administrarea orala. Se foloseste sub forma de
maleat sau tartrat. Obisnuit se injecteaza intramuscular dupa eliberarea umarului anterior; se poate
repeta dupa 2-4 ore. Administrarea intravenoasa (in aceeasi doza) se recomanda numai in situatii de
mare gravitate; injectarea se face lent (in cel putin 1 minut), sub controlul presiunii arteriale,
deoarece sunt posibile cresteri bruste ale presiunii, chiar accidente cerebrovasculare.

*Preparate uterotonice ( de prima linie) cu eficacitate dovedita in prevenirea hemoragiilor

postpartum:

- Oxitocina 10 ui i/m in primul minut dupa nasterea copilului

In cazul in care ocitocina lipseste se administreaza preparate uterotonice de linia a doua ;

-Ergometrina 0.2 mg i/m peste un minut de la nasterea copilului

-Misoprostol 600 mcg s/l sau rectal dupa nasterea copilului

Administrarea oxitocinei ( 5 ui i/v in calitate de perfuzie de scurta durata) la parturientele cu factor

de risc major reduce semnificativ riscul unei hemoragii postpartum. Gradul de recomandare A

II. TOCOLITICELE

Remediile ce micşorează contractilitatea şi tonusul miomertului:

1. 2-adrenomimetice

a) hexoprenalina (gynipral)

b) ritodrinul (pre-par)

c) salbutamolul (ventolin)

d) fenoterolul (partusisten)

e) terbutalina (bricanyl)

f) izoxuprina (duvadilon)

2. Spasmoliticele miotrope

a) drotaverina (no-şpa)

b) rociverina (rilaten)

3. Anestezicele generale

a) oxibatul (oxibutiratul sodic)

4. Antiinflamatoriile nesteroidiene

a) indometacina

b) ibuprofenul

c) acidul mefenamic

d) naproxenul
5. Diverse:

a) sulfatul de magneziu

b) alcoolul etilic

c) Nifedipina

d) Atosiban

In momentul începerii terapiei tocolitice medicul trebuie să excludă următoarele două situaţii:  -
mascarea unei patologii subiacente cum ar fi infecţia 

-supra-diagnosticarea travaliului prematur

Patologia subiacentă nerecunoscută poate determina complicaţii materne şi fetale iar supra-
diagnosticarea travaliului prematur duce la utilizarea nejustificată a tocoliticelor cu consecinţele
acestora.

Medicul trebuie să stabilească clinic diagnosticul de travaliu prematur la o gravidă cu vârsta

gestaţională între 26 şi 37 de săptămâni de amenoree : 

*contracţii uterine evidenţiate de către medic cu o durată de cel puţin 30 de secunde ce apar de cel
puţin 4 ori într-un interval de 20 de minute sau/şi  modificări de col (scurtarea şi/ sau dilatarea
colului)

Atunci când diagnosticul de travaliu prematur a fost stabilit, medicul trebuie să stabilească
condiţiile de instituire a tocolizei, adică: 

* să stabilească viabilitatea fetală 

*să determine vârsta gestaţională cu cât mai mare exactitate 

*să excludă suferinţa fetală prin monitorizare cardiotocografică pe o durată de cel puţin 30 de
minute 

* în caz de ruptură prematură de membrane să recolteze produs biologic pentru culturi cervicale
pentru examen bacteriologic, culturi şi antibiogramă

* să evalueze starea mamei din punct de vedere clinic şi paraclinic: istoric, examen clinic şi
paraclinic

Contraindicaţiile tocolizei : Inainte de iniţierea tocolizei medicul trebuie să evalueze următoarele

contraindicaţii ale acesteia:

Contraindicaţii absolute:  HTA indusă de sarcină formă severă (preeclampsie, eclampsie, sindrom
HELLP) , oarte fetală in utero, corioamniotită, decolare de placentă, malformaţii fetale,
incompatibile cu viaţa extrauterină, metroragie importantă, suferinţă fetală acută diagnosticată
ecografic sau prin monitorizare cardiotocografică, sarcina peste 37 săptămâni complete de
amenoree, alergie cunoscută la tocoliticul ales

Contraindicaţii relative:  travaliu avansat (col şters; dilatatia orificiului uterin peste 5 cm) 
următoarele boli materne:  HTA maternă formă medie, boală cardiacă maternă, hipertiroidism
matern, diabet zaharat dezechilibrat.

Continuarea cursului sarcinii la gravidele cu preeclampsie, eclampsie sau sindrom HELLP prezinta
riscuri crescute de morbiditate si mortalitate materna.

De prima intentie medicul trebuie sa utilizeze ca medicactie tocolitica una din urmatoarele clase :

Blocanti ai canalelor de calciu ( nefidipina) , blacanti ai canalelor de oxitocina (ATOSIBAN) sau

beta2-simpatomimetice.

Efectele adverse ale beta2-simpatomimeticelor comparativ cu lipsa tratamentului sau placebo includ
palpitatii (48% la beta agonisti versus 5 % la cazurile control), tremor (39% versus 4%) greata (20%
versus 12%),cefalee (23% versus 6%).

Tocoliza de sustinere

Se recomanda medicului sa nu administreze medicatie tocolitica de initiere, de rutina.

Nu există suficiente date pentru a concluziona daca este sau nu utilă tocoliza de initiere dupa
episodul de travaliu prematur.Din aceste motive terapia de initiere nu se recomanda de rutina.

In functie de tocoliticul ales medicul trebuie să monitorizeze aparitia si agravarea efectelor adverse
specifice fiecărui tocolitic în parte:

*În cazul utilizării Magnesii Sulfas ca tocolitic medicul va monitoriza următoarele:

semne vitale materne (TA, AV, Frecvenţă respiraţii): 

- La fiecare 15 min în primele 2 ore 

- La fiecare 30 min în următoarele 2 ore 

- Apoi la fiecare 60 min pe tot parcursul perfuziei cu Magnesii Sulfas 

- BCF continuu

- nivelul magneziului seric în funcţie de doză, la minim 2 ore  la fiecare 60 min pe tot parcursul
perfuziei cu Magnesii Sulfas: 
-intrările şi eliminări de lichide 

-proteinele urinare 

-reflexele osteo-tendinoase 

prezenţa cefaleei,

tulburărilor vizuale sau durerilor epigastrice

ATOSIBAN

Indicatii Indicat pentru întârzierea iminenţei de naştere prematură la gravidele

adulte cu: - contracţii uterine regulate, cu durata de cel puţin 30 secunde,
cu o frecvenţă de ≥ 4 în 30 minute

- dilataţie cervicală de 1 până la 3 cm ( 0-3 cm la nulipare) şi ştergere a

colului uterin de ≥ 50%

- vârsta ≥ 18 ani

- vârsta sarcinii cuprinsă între 24 şi 33 de săptămâni complete de

amenoree

- frecvenţă normală a bătăilor cardiace fetale

Doza pentru adulti - 6.75 mg atosiban în bolus i.v. administrat in bolus în interval de 1
minut, apoi

- perfuzie de încărcare cu un ritm de 18 mg/oră(300 mcg atosiban/ min)

timp de 3 ore, apoi

- perfuzie de întreţinere cu un ritm de 6 mg/ oră (100 mcg atosiban/ min)

până la 48 ore Doza totală administrată în decursul unui ciclu terapeutic
complet nu trebuie să depăşească 330,75 mg. Cel mult 3 repetari ale
ciclului terapeutic

Contraindicatii -vârsta gestaţională mai mică de 24 sau mai mare de 33 de săptămâni

complete de amenoree 

-ruptură prematură de membrane la > 30 săptămâni de amenoree  -

frecvenţă anormală a bătăilor cardiace fetale 

-hemoragie uterină ante-partum, care impune naştere imediată 

eclampsie sau preeclampsie severă, care impune naştere imediată 
moarte fetală intrauterină 

-suspiciune de infecţie intrauterină 

-placentă praevia 
 -dezlipire de placentă 

-orice altă afecţiune a mamei sau fătului, în condiţiile căreia menţinerea

sarcinii prezintă risc crescut 

- hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre

excipienţi

Interactiuni nu

Sarcina si alsptare date insuficiente

Atentie! Efecte adverse

-greata

-cefalee

-tahicardie

-posibil hemoragie in postpartum

-precautie la insuficienta renala si hepatica

NEFIDIPINUM

Tablete de 10mg, 20mg

Indicatii Capsule de 10mg, 20mg

Tablete 20mg retard

Indicat pentru întârzierea iminenţei de naştere prematură la gravidele

adulte

Doza pentru adulţi Tocoliza acută(1):

- Iniţial sublingual: 10 mg la fiecare 15 min în prima oră, până la oprirea

contracţiilor

Tocoliza de întreţinere(1):

- 60-160 mg/zi nifedipinum cu eliberare lentă în funcţie de prezenţa şi

intensitatea contracţiilor uterine

Contraindicaţii - alergie la Nifedipinum

- cardiopatii severe (HTP, tahiaritmie)

- puls peste 120bpm

 - TA < 90mmHg sistolica

- frecvenţă respiratorie > 30/min

- frecvenţă cardiacă > 170/min

- cefalee agravată

- vomă persistentă

- durere precordială/ dispnee

- concomitenţa folosirii:

1. salbutamolum-ului, mai ales i.v.

2. MgSO4

3. antihipertensivelor

4. nitraţilor

Interacţiuni - efectul hipotensor poate fi potenţat de alte antihipertensive

- administrarea simultană a digoxinum poate crește nivelul plasmatic al

acesteia

- cimetidinum crește nivelul plasmatic al nifedipinei

- rifampicinum crește eficacitatea nifedipinei

- sucul de grapefruit administrat concomitent inhibă metabolismul

nifedipinum-ului determinând concentraţii crescute ale acesteia

Sarcină şi alăptare categoria C ( nu pot fi excluse riscuri)

Atenţie! Efecte adverse:

- tahicardie, palpitaţii, hiperemie facială

- cefalee, ameţli

- greaţă, vărsături

Atenţie la:

 TA sistolică < 90 mmHg

 Respiraţii > 30/ min

 Senzaţie de lipsă de aer

 Cefalee progresivă
  Vomă persistentă

 Precordialgii

 Progresia travaliului

HEXOPRENALINUM (GYNIPRAL)

Indicaţii Indicat pentru întârzierea iminenţei de naştere prematură la gravidele

adulte

Fiolă de 5 ml soluţie injectabilă concentrată conţinând 0.025 mg sulfat

de hexoprenalinum

Doza pentru adulţi  Tocoliza acută: 10 mcg diluat cu ser fiziologic sau soluţie glucozată
până la 10 ml se administrează i.v. timp de 5-10 min. În continuare, dacă
este necesar, se administrează prin perfuzie 0.3 mcg/min.

 Tocoliza masivă: se va începe tratamentul cu 10 mcg ca doză de atac,

i.v. lent, urmată de o perfuzie de 0.3 mcg/min. O altă alternativă este
administrarea unei perfuzii de 0.3 mcg/min de fără o injectare prealabilă
a dozei de atac. Administrarea ca perfuzie (20 picături = 1 ml, calculat
pentru trusele de perfuzie obișnuite). Concentrat pentru prepararea
perfuziei (în 500 ml ser fiziologic sau soluţie glucoză 5%). Doza: 0.3
mcg/min

 Tocoliza pe termen lung: doza recomandată este de 0.075 mcg/ min.

Concentrat pentru prepararea de perfuzie (în 500 ml ser fiziologic izoton
cu sângele sau soluţie 5% glucoză; doza: 0.075 mcg/ min

Observaţie: dozele menţionate mai sus sunt doar instrucţiuni generale,

tocoliza necesitând o adaptare individuală pentru fiecare pacientă tratată.

Contraindicaţii - aceleaşi ca pentru nifedipinum

Contraindicaţii speciale:

- hipertiroidism

-afecţiuni cardiace (aritmii tahicardice, miocardite, stenoză aortică

subvalvulară hipertrofică, defecte de valvă mitrală)

- afecţiuni severe hepatice şi renale

- glaucomul cu unghi închis

Interacţiuni - bocanţii receptorilor beta neselectivi reduc sau anulează acţiunea
Gynipralum-ului

- metilxantinele (ca teofilina) intensifică acţiunea Gynipralum-ului

- efectul hipoglicemiant al medicamentelor antidiabetice este redus de

Gynipralum

- administrarea concomitentă a altor medicamente cu activitate

simpatomimetică cum sunt anumite medicamente pentru circulaţie sau
agenţi antiasmatici trebuie evitată deoarece aceasta poate produce efecte
de supradozare

- nu trebuie folosit concomitent cu alcaloizii ergotaminici

- nu trebuie administrat concomitent cu preparate care conţin calciu sau

vitamina D, cu dihidrotahisterol sau cu mineralocorticoizi

Sarcină şi alăptare Catgoria ? (neclasificat de FDA)

Atenţíe! Efecte adverse

- edem pulmonar

- durere precordială

- ischemie miocardică

- hipotensiune

- aritmii

- insuficienţă cardiacă

- hipopotasemie

- hiperglicemie

- dispnee

- greaţă, vărsături

- febră

- moarte fetală/ maternă

- taicardie fetală

- hipotensiune fetală

- hiperinsulinemie fetală
 SALBUTAMOLUM

Indicaţii Aceleaşi ca şi pentru hexoprenalinum

Fiolă de 5ml ce conţine 5mg de salbutamolum

Doza pentru adulţi - 5mg de salbutamolum se adaugă în 100ml de soluţie de clorură de

sodiu 0.9% pentru a obţine o soluţie de 50 mcg/ ml

- se utilizează administrarea cu ajutorul injectomatului: salbutamol

50 mcg/ ml la o rată de perfuzie de 12 ml/ oră (=10 mcg/ min) şi se
creşte doza cu 4 ml/ oră (= 3.3 mcg/ min) la fiecare 30 min până la
încetarea contracţiilor, sau până când pulsul matern atinge 120 bpm,
sau până la un maxim de 36 ml/ oră (30 mcg/ min)

Contraindicaţii Aceleaşi ca şi pentru hexoprenalinum

Interacţiuni Aceleaşi ca şi pentru hexoprenalinum

Sarcină şi alăptare Categoria C

Atenţie Aceleaşi ca şi pentru hexoprenalinum

INDOMETACINUM

Indicaţii Supozitoare conţinând 50 mg

Indicat pentru întârzierea iminenţei de naştere prematură la

gravidele adulte

Doza pentru adulţi - 100 mg intrarectal la 12 ore

 - 4 supozitoare sunt de obicei suficiente

- doza maximă admisă este de 400 mg într-un interval de 48 de

ore

Contraindicaţii Materne:

- leziuni preexistente gastrointestinal

- alergie cunoscută la aspirină sau alte AINS

- tulburări de coagulare sau terapie trombolitică

- disfuncţie hepatică sau renală

Fetale:

- vârstă gestaţională peste 32 de săptămâni de amenoree

- oligohidramnios preexistent

Interacţiuni Indometacinum-ul accentuează efectele anticoagulantelor

cumarinice (interacţiuni de deplasare); diminuă efectele
anticonvulsivantelor, antiparkinsonienelor, efectul
antihipertensiv al beta-adrenoliticelor, captoprilulum-ului,
furosemidum, tiazidelor, prazosinum-ului. Probenecidum-ul
accentuează şi prelungeşte efectul indometacinum-ului;
asocierea cu litiu determină creşterea litemiei şi a efectelor
toxice determinate de aceasta; cu amine simpatomimetice dă
hipertensiune severă.

Sarcină şi alăptare Categoria C

Atenţie! Efecte adverse:

- cefalee (relativ frecvent)

- ameţeli

- anorexie

- iritaţie rectală şi reacţii alergice

- cazuri izolate de hepatită, glomerulonefrită şi R.hematologice

MAGNESII SULFAS (SULFATUL DE MAGNEZIU)

Indicaţii Fiole conţinând 2 g sulfat de magneziu/ 2 ml

Indicat pentru întârzierea iminenţei de naştere prematură la

gravidele adulte
Doza pentru adulţi - doza de încărcare: 4g sulfat de Mg în 100 ml sol Ringer lactat
pe parcursul a 20 min

- ulterior se cresc dozele cu 0.5g la fiecare 15 min până la o

doză maximă de 4g/oră până când pacienta mai prezintă
maxim 1 contracţie la 10 min sau se atinge doza maximă

- doza maximă ( 4g/ oră) se poate menţine până la 48 ore

- doza terapeutică în sânge este de 2-3 mmol/ L sau 4-6 mEq/

L

Contraindicaţii - reacţie alergică

- boala Addison

- hepatită

- miastenia gravis

- insuficienţă renală severă

- deprimare respiratorie

- bloc atrio-ventricular

- leziuni miocardice, hipotensiune arterială

Interacţiuni - potenţează efectul curarizantelor

- prudenţă în asocierea cu barbiturice și alte hipnotice sau

anestezice generale (risc crescut de deprimare centrală)

Sarcină şi alăptare Categoria B

Atenţie! Precauţii/ Interacţiuni:

- toxicitate potenţată în caz de disfuncţie renală

- precauţie la pacienţi digitalizaţi

- frecvent scade alura ventriculară

- poate fi potenţat de nifedipinum, iar administrate împreună

accentuează blocada neuromusculară

- potenţează efectele hipnoticelor şi sedativelor

- accentuează efectul toxic al β-mimeticelor

Semnele de intoxicaţie:

- scăderea reflexelor osteotendinoase

 - sedare, stare confuzională

- dispnee

- hiperemie facială, transpiraţii

- hipotensiune

- colaps cardio-circulator

- stop cardiac

Se anunţă medicul de urgenţă dacă apar:

- respiraţii < 16/min

- diureză < 30 ml/oră

- trombocitopenie

- traseu BCF anormal

Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie “ N. Testemitanu”

Catedra de Farmacologie Clinica

REFERAT
Tema: Actualitati in farmacoterapia rationala cu ocitocice si tocolitice

Efectuat: Romanas Vlada med.rez. anul II

Obstetrica si Ginecologie

Chisinau 2017