Divortu Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, este o sintagmă

care îşi mai găseşte astăzi aplicabilitate practică mai mult în

l si poveşti şi mult mai puţin în viaţa reală. Cuplurile se compun,

se destramă şi se recompun într-o altă configuraţie într-un ritm

efectele
alert, în pas cu viteza şi modernismul societăţii în care trăim.
Cei doi foşti parteneri, în funcţie de resursele emoţionale
personale de care dispun, vor găsi la un moment dat

negativ mecanisme mai mult sau mai puţin adaptate de a face faţă
situaţiei. Dar ce ne facem când la mijloc se găsesc unul, doi,
sau poate chiar mai mulţi copii?

e CO P I LU L T R E B U I E I N FO R M AT

asupra
Fiind foarte intuitiv, copilul simte că se întâmplă ceva şi vrea
să ştie ce. Este de dorit ca părinţii să anunţe împreuna vestea
separării înainte de punerea în practică a deciziei, astfel încât

copiilor
copilul să se obişnuiască cu ideea că nu va mai locui în aceeaşi
casă cu mama şi cu tata.

CO P I LU L T R E B U I E SE C U R I Z AT
E M OŢ I O NA L
Trebuie să asigurăm copilul că nu el nu este responsabil pentru separarea părinţilor şi că n-a
pierdut dragostea părintelui absent. Ideal este că acestuia să i se explice, prin exemple.

Momentul în care se anunţă separarea nu trebuie să conţină reproşuri aduse partenerului, dar
nici gesturi de tandreţe care ar bulversa copilul. Trebuie să se evite replici ca: “Totul ar fi
mers mai bine dacă nu aveam un copil.Este bine ca părintele cu care copilul rămâne să-i
vorbească acestuia despre celălalt părinte, pentru a întreţine în mintea copilului o imagine
realistă, dar nu idealizată a părintelui absent.

PĂ R I N Ţ I I T R E B U I E SĂ AJ U T E CO P I LU L SĂ-Ş I M E N Ţ I NĂ
E C HI L I B RU L :

 să asigure copilul de dragostea şi de înţelegerea lor, evitând criticarea celuilalt părinte;

 să nu încerce să compenseze absenţa din viaţa copilului cu o mulţime de cadouri;
 să respecte în continuare regulile de disciplină stabilite anterior separării;
 să permită copilului să menţină legătura cu bunicii;
 să respecte înţelegerea asupra orelor şi zilelor de vizită;
 să îi aranjeze copilului o cameră sau un colţ al lui, în fiecare dintre cele două cămine;
 să nu se angajeze în dispute în faţa copilului de fiecare dată când se întâlnesc.

Procesul de divorţ este un proces care solicită foarte mult resursele tuturor persoanelor
implicate, atât adulţi, cât şi copii. Deoarece nu întotdeauna părinţii găsesc soluţiile optime
pentru de a gestiona criza, este indicat, în anumite situaţii, să se apeleze la ajutor de
specialitate. Intervenţia unui specialist poate facilita parcurgerea acestui proces dificil prin
restabilirea unui echilibru funcţional la nivelul structurii familiale.

E FE C T E NE GAT I V E P E C A R E L E A R E U N D I VO R Ț AS U PR A
CO P I I LO R :
Efecte pe termen scurt:

1. Anxietatea

Urmărirea unui divorț face ca copilul să devină tensionat, nervos și anxios.Copiii mici sunt
mai predispuși la aceasta decât cei mai în vârstă, deoarece sunt foarte dependenți de ambii
părinți.Unui copil anxios îi va fi greu să se concentreze asupra studiilor sale și poate să își
piardă interesul pentru activitățile pe care le-a găsit cândva atrăgătoare.

2. Stres constant

Mulți copii se consideră, în mod eronat, ca fiind motivul divorțului părinților și își asumă
responsabilitatea de a remedia relația.Acest lucru poate duce la stres și presiune imensă asupra
minții tinere, care poate avea mai multe repercusiuni, cum ar fi gândurile negative și
coșmarurile.

3. Modificări ale dispoziției și iritabilitate

Copiii mici pot suferi modificări ale dispoziției și pot deveni iritabili chiar și atunci când
interacționează cu persoane cunoscute.Unii copii vor bate în retragere, unde vor înceta să
vorbească cu oricine și se vor închide în sine.Copilul va fi liniștit și va prefera să petreacă
timpul singur.

4. Tristețe intensă

Tristețea acută străpunge inima și mintea copilului.Nimic nu este bine în viață, iar copilul
poate ajunge în cele din urmă în depresie, ceea ce reprezintă o manifestare pe termen lung a
acestei tristeți