Proiect de lecție

Şcoala Gimnazială „Victor Ion Popa”, Ivești

Clasa: a III-a
Disciplina: Educație civică
Aria curriculară: Om și societate
Unitatea de învățare: Raporturile noastre cu animalele și plantele
Subiectul: Prieteni necuvântători
Tipul lecției: consolidare și sistematizare a cunoștințelor
Propunător: Necula Monalisa-Simona

Competențe generale:
2. Manifestarea unor deprinderi de comportament moral-civic în contexte de viață din mediul cunoscut.

3. Cooperarea cu ceilalți pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru, manifestând disponibilitate.

Competențe specifice:

2.1. Recunoașterea unor atitudini în raport cu lucrurile, cu plantele și cu animalele.

2.2. Manifestarea unor atitudini pozitive în raport cu lucrurile, cu plantele și animalele.

3.1. Relaționarea pozitivă, în grupuri mici, pentru rezolvarea unor sarcini simple de lucru.

Competențe derivate/ Obiective operaționale:

La sfârșitul orei elevii vor fi capabili:
A. Cognitive:
Cd/O1-Să își exprime gândurile, sentimentele față de animale;
Cd/O2- Să recunoască relațiile care se pot stabili între oameni și animale;
Cd/O3- Să manifeste un comportament adecvat față de animale.
B. Afective:
Cd/O4- Să manifeste interes pentru lectură și participarea la un act de comunicare.

Evaluarea: observare sistematică, evaluare orală.

Strategie didactică:

 Metode și procedee: exerciţiul, explicația, conversaţia euristică, problematizarea.

 Forme de organizare a învățării: activitatea frontală, individuală, pe grupe.

Resurse:
 materiale şi mijloace tehnice de învaţământ: caiete de notiţe, tabla, marker, manual,
conținuturi conform programei școlare.
 capacităţi de învaţare: capacitatea de receptare a elevilor, capacitatea elevilor de a colabora,
cunoştinţele însuşite anterior.
  Timp de lucru: 50 de minute

 Bibliografie:
1. Programa școlară pentru Educație civică, clasele a III-a și a IV-a, București, 2014;
2. Rolf Gollob, Peter Krapf, Predarea democrației, ECD/EDO, volumul VI;
3. Bărbulescu Gabriela, Beșliu Daniela, Cârja Mihaela, Manea Alexandra, Niculae Elena,
Manual Educație civică, clasa a III-a, Editura Litera, București, 2021.

Scenariu didactic

Cd./ Conținutul științific Strategie didactică

Momentele Ob. Activitatea Activitatea Resurse
lecției Op. propunătoarei elevilor Timp Procedee Materiale Forma Forma de
de org. evaluare
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1.Moment Salut elevii. Verific Elevii își 2’ Conversația Frontală
organizatoric prezența și stabilesc pregătesc
materialele necesare pentru materialele
desfășurarea activității. necesare.

2.Verifica- Adresez întrebări pentru a Elevii răspund 3’ Conversația, Caietele Frontală, Aprecieri
rea recapitula informațiile de notițe verbale
discutate ora anterioară. la întrebări. explicația individuală
cunoștințe-
lor
dobândite
anterior

3.Captarea Pentru a identifica Elevii răspund 5’ Conversația, Frontală Aprecieri verbale

atenției subiectul lecției rog elevii solicitării. Descrierea
să descrie, pe scurt,
animalul lor de companie,
fără să menționeze despre
ce specie este vorba.
Astfel, stârnesc
curiozitatea colegilor care
identifică animalele
descrise.
4. Anunțarea Notez titlul lecției și Elevii 2’ Conversația, Caiete de Frontală
temei și a formulez obiectivele. ascultă cu explicația Notiţe
obiectivelor atenție și
notează
 titlul în
caiete.
5. Dirijarea Cd/O1 Realizez lectura-model a Elevii 15’ Conversația, Textul - Frontală, Aprecieri
textului „Cutremurul”,
procesului de Cd/O2 scris de Virgil ascultă lectura explicația, suport, Individuală Verbale
consolidare și Cd/O3 Carianopol. (Anexa 1) textului. Lectura caiete de
sistematizare Cd/O4 notiţe
În continuare, adresez o
a învățării serie de întrebări elevilor: Formulează
răspunsuri
-Care sunt personajele potrivite
textului?
-Care este sarcina pentru fiecare
câinelui Ursu, când întrebare.
ciobanul doarme?
-Unde dorme câinele?
-Care sunt semnele care Notează
arată că Ursu este informațiile.
neliniștit?
-De ce câinele are acest
comportament?
- Ce părere aveți despre
fapta bărbatului, care vrea
să îl împuște pe cățel?
-Ce părere aveți despre
fapta câinelui, care îl
salvează pe cioban?
-Ce sentimente aveți față
de animale?

În continuare, rog elevii

să noteze:
Omul trebuie să
îngrijească și să
ocrotească animalele,
deoarece fac parte din
viața lui.
În semn de respect și
prețuire oamenii
sărbătoresc „Ziua
Mondială a Animalelor”,
pe 4 octombrie.

6. Obținerea Cd/O1 Împart elevii în 3 grupe. Elevii rezolvă 11’ Explicația Ciorne, Pe grupe Observare
Prima grupă trebuie să
performanței Cd/O2 redacteze un mesaj sarcinile de Problematiza- caietele de sistematică
Cd/O3 adresat primarului lucru. rea notițe
Cd/O4 localității pentru a-l
determina să organizeze
campanii de adopție a
animalelor fără stăpân.
A doua grupă realizează
un afiș, cu rolul de a
motiva oamenii să adopte
câinii și pisicile străzii.
A treia grupă caută alte
soluții pentru rezolvarea
 acestei probleme și oferă
exemple de acțiuni
pozitive ale oamenilor
față de animale.
7. Asigurarea Cd/O2 Solicit rezolvarea Elevii 3’ Conversația caiete de Individuală Aprecieri
exercițiului de la pagina
feedback- 58, din manualul digital. citesc Exercițiul notițe Verbale
ului 1. Selectează din lista de cuvintele
mai jos cuvintele care selectate.
spun despre tine că ești o
persoană căreia îi pasă
de animale: iubitor,
nepăsător, grijuliu, bun,
răutăcios, protectiv,
milos, respectuos.

8. Evaluarea Evaluez activitatea Ascultă cu 2’ Conversația Frontală Observare

fiecărei grupe și ofer
calificative elevilor care atenție. sistematică
au răspuns activ.
9. Retenția Rog elevii să Elevii răspund 5’ Conversația Frontală Aprecieri
povestească, pe scurt, alte
situații asemănătoare cu solicitării. Povestirea Verbale
întâmplarea din textul
„Cutremurul”, de Virgil
Carianopol.
10. Transferul Ca activitate Elevii notează 2’ Conversația Caiete Frontală
independentă, tema și de notițe
acasă, au de redactat o adresează
compunere, cu titlul întrebări,
„Animalul meu preferat”. în cazul în
care există
nelămuriri.

Anexa 1

Cutremurul
de Virgil Carianopol

Oamenii citiţi spun despre câini că, animalele acestea cu ochii blânzi şi inima de aur, ataşate de stăpânii lor până la
sacrificiu, simt ca şi alte animale, cu mult timp înainte, marile fenomene ce se vor întâmpla în natură. Unii câini, datorită
acestui simţ, au salvat sate şi oraşe întregi din apropierea vulcanilor, începând să latre şi să se agite atunci când au simţit
că vulcanii sunt gata să erupă.
Despre un asemenea câine am să încerc să vă povestesc acum.Toţi îi spuneau Ursul, pentru că era un câine mare, lăţos,
ager la minte şi neobosit.
Când stăpânul lui se ducea seara la culcare, îl striga, îi arunca o bucată de mămăligă umplută cu caş şi îi zicea:
― Ursule, eu mă duc să mă culc. Să ai grijă de turmă până mă scol!
Şi Ursu, uitându-se în ochii ciobanului, nu se clintea din loc până ce acesta nu termina tot ce avea de spus. Apoi, mândru,
sărind în sus de bucurie pentru că stăpânul avea încredere în el, se învârtea în jurul stânii, până ce stăpânul se trezea.
Câinele avea pe corp multe urme de răni, din luptele cu urşii şi lupii care încercaseră să intre în stână. Toate aceste răni i
le vindecase însă ciobanul. Aşa se ajutau unul pe celălalt. Credincios, câinele îşi urma stăpânul peste tot. De multe ori l-a
salvat de animalele pădurii, care săreau la om.

Vara, ca şi iarna, dormea la uşa stăpânului, pe pământul gol, şi nimeni nu l-ar fi putut mişca de acolo.
Într-o seară însă, Ursu era tare neliniştit.
― Ce ai, măi Ursulică? îl întrebă stăpânul, mergând să închidă oile.
Dar câinele, oprindu-se din când în când şi ciulind urechile, asculta ceva parcă din depărtare. În loc să se joace ca
altădată, începu să sară în sus şi să alerge ca ieşit din minţi, scheunând în jurul ciobanului.
Se ducea în fugă către casa omului, apoi se întorcea şi, ca niciodată, gemea parcă de o durere ascunsă.
― Ce este, măi prietene?îl întrebă stăpânul din nou. Vezi ceva? Auzi ceva? Este vreo primejdie?
Dar Ursu parcă nu avea timp de răspuns. Se ducea, se întorcea şi scheuna în limba lui, de parcă ar fi vrut să vorbească.
― Ce, ai turbat, măi Ursulică, ce ai?
Dar câinele, tot mai neliniştit, luase drumul spre casa omului, se aşeză pe prag şi începu să urle prevestitor.
Când ciobanul se întoarse la casa lui şi voi să intre, Ursu începu să mârâie, să latre la el ca la un stăin şi îi sări în piept,
rupându-i haina.
― Ai turbat, măi Ursulică!strigă ciobanul. Ce, nu mă mai cunoşti?
Dar Ursu, hotărât, se aşeză din nou în uşa casei, pregătindu-se să sară iar asupra stăpânului.
La o nouă încercare de a intra în colibă, câinele îi sări de această dată cu toată puterea în piept, prăbuşindu-şi stăpânul la
pământ.
― Ai turbat, măi Ursulică, îi spuse cu părere de rău ciobanul. Îmi pare rău, dar trebuie să mă despart de tine. Am fost
buni prieteni…
Dar Ursu stătea parcă mai hotărât în pragul casei, urmărind fiecare mişcare a stăpânului său, fără să clipească.
Cu ochii în lacrimi, stăpânul ochi câinele cu arma şi se pregăti să tragă. În acel moment, pământul începu să se
cutremure, iar arma ciobanului trimise glonţul în altă direcţie.
Stâncile din vârful muntelui au început să cadă la vale, smulgând brazii din pământ. O stâncă mai mare se prăvăli peste
casa omului, făcând ca aceasta să se dărâme cu totul. Nimeni nu ar mai fi putut ieşi de sub dărâmături.
De abia în clipa în care simţi câinele lingându-i mâinile, ciobanul îşi dădu seama de la ce moarte îl salvase prietenul său
Ursulică.
― Bravo, măi frate, îi spuse el. De aceea, va să zică, nu m-ai lăsat să intru în casă.
Şi, aplecându-se peste capul câinelui, îl mângâie mult timp, cu recunoştinţă.