Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din

București
Valeriu Stoica Seria
I

Drept civil. Drepturi reale

Examen: 40 de grile (60% din nota finală) + lucrare de semestru (20%) + 10 prezențe active (20%)

03.10.2017
Patrimoniul

31 (1) NCC – definiția patrimoniului

Patrimoniul = totalitatea drepturilor și datoriilor patrimoniale aparținând unei persoane.

– indisolubil legat de persoană =>

1. numai persoanele au un patrimoniu
2. orice persoană are un patrimoniu
3. o persoană poate să aibă un singur patrimoniu

– nu poate fi multiplicat

Patrimoniul = unic + indivizibil (patrimoniul rămâne unitar chiar dacă este divizibil – teoria modernă)

Elementele definitorii ale noțiunii de patrimoniu

1. patrimoniul este alcătuit din elemente pecuniare – 31 (1)
 patrimoniu ≠ drepturile nepatrimoniale
 drepturile patrimoniale (activul) + datoriile patrimoniale (pasivul)
 elementele = fungibile (valoare economică pe care o are bunul/ datoria)
 patrimoniu = doar drepturile și datoriile patrimoniale; ≠ bunurile la care se referă acestea
2. patrimoniul este o universalitate – 31 (1) cuv. „toate”
 universalitatea de drept/ de fapt
 patrimoniul = universalitate juridică: nu cuprinde doar drepturi patrimoniale, ci ȘI datorii
patrimoniale; toate elementele componente sunt fungibile (pot fi înlocuite unele cu altele ca
valoare economică) => în cadrul patrimoniului ca universalitate juridică poate să opereze
subrogația reală generală
 universalitatea de fapt = numai elemente active, NU și datorii – 541 (bunuri = drepturi
patrimoniale)
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

bun = elementul corporal/ incorporal care formează obiectul unui drept patrimonial / chiar
dreptul patrimonial
universalitatea de fapt = bunuri care au o destinație comună
=> nu poate să opereze subrogația reală generală

 sunt universalități juridice și masele patrimoniale în care este divizat patrimoniul;

legiuitorul prevede în cazuri speciale că patrimoniul unei persoane poate fi împărțit în
grupuri de drepturi și datorii patrimoniale în funcție de o anumită afectațiune (scop,
destinație) – 31 (3)
 patrimoniul există ÎN și PRIN elementele componente
3. patrimoniul este un atribut al persoanei – 31 (1)
 numai persoanele pot avea un patrimoniu
 orice persoană are un patrimoniu
 orice persoană are un singur patrimoniu, dar patrimoniul este divizibil în mai multe mase
patrimoniale; deși divizat, patrimoniul rămâne unitar prin comunicarea intrapatrimonială =
chiar atunci când sunt mai multe mase patrimoniale, între ele există o anumită comunicare
(1. la un moment dat încetează afectațiunea maselor patrimoniale și atunci încetează și
divizarea patrimoniului; 2. creditorii au creanțe specializate, adică în legătură cu o anumită
masă de bunuri din patrimoniul debitorilor)
 patrimoniul este inalienabil = patrimoniul există cât există persoana; patrimoniul autorului
se varsă în patrimoniul succesorului – nu patrimoniul se transmite, ci drepturile și datoriile
din el

Titularul are o putere asupra patrimoniului, putere asemănătoare dreptului de administrare.

Modalitățile patrimoniului
1. comunitatea matrimonială
2. patrimoniul profesional comun
3. indiviziunea

Funcțiile patrimoniului
1. permite subrogația reală generală (schimbarea unui subiecte de drept cu altul în cadrul unui raport
juridic / schimbarea unui element patrimonial cu altul în cadrul unui patrimoniu)
 subrogația reală generală = un bun se schimbă cu altul nu privit ut singuli, ci în cadrul
patrimoniului sau în cadrul unei mase patrimoniale (deci schimbarea se face în cadrul unei
universalități) – operează automat
 universală
 cu titlu universal
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

 subrogația reală cu titlu particular = un bun se schimbă cu altul privit ut singuli – este nevoie de o
prevedere a legii, operează numai dacă și numai în măsura în care este prevăzută de lege
2. este garanția comună a creditorilor – 2324. Această funcție este specializată.
3. asigură transmisiunea universală și transmisiunea cu titlu universal

31.10.2017
Regimul juridic al terenurilor și al construcțiilor proprietate privată

Regimul juridic al terenurilor

Art. 44 alin. (2) fraza II din Constituție – incapacitate specială de a dobândi
Legea 17/2014 art. 4 – dreptul de preemțiune: coproprietarii, arendașii, proprietarii vecini, statul prin
agenții
Legea sistematizării și amenajării teritoriului /2001 – plan național + planuri zonale + plan județean
– documentații de urbanism pentru toate localitățile
României
= > suveranitatea statului/ comunității locale VS. dreptul de proprietate
Limitări privind dreptul de a dispune

art. 12 C. civ.
art. 1244 C. civ.
art. 557 alin. (4) C. civ – efectul translativ treptat => cadastrul + carte funciară

Regimul juridic al construcțiilor

Certificatul de urbanism

 Legea sistematizării și amenajării teritoriului

 Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcție

Autorizația de construcție

 Legea 50/1991

Rechiziția, exproprierea și confiscarea

Exproprierea = lipsirea de dreptul de proprietate

Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Art. 44 alin. (3) din Constituție | C. civ. | Legea 33/1994 – caracter general | Legea 255/2010 – caracter
special

Principiile exproprierii
1. Exproprierea se poate face numai pentru cauză de utilitate publică (lucrările de utilitate publică).
2. Această măsură poate fi luată numai pe baza unei despăgubiri juste și prealabile (valoarea reală a
imobilului + despăgubirea pentru prejudiciu).
3. În absența înțelegerii părților, atât exproprierea, cât și despăgubirea se stabilesc prin hotărâre
judecătorească (caracterul judiciar al exproprierii).

Art. 22 alin. (4) din Legea 255/2010 – despăgubirea se dispune prin act administrativ, iar după aceea partea
îndreptățită poate să intenteze acțiune în justiție (invers față de reglementarea generală)

Expropriere = operație juridică având o natură complexă, în structura căreia intră acte juridice și fapte
materiale de drept public și de drept privat, de drept substanțial și de drept procesual, având un dublu efect:

 încetarea dreptului privată și nașterea dreptului de proprietate publică asupra imobilului expropriat;
 plata despăgubirii de către expropriator către expropriat.

Obiectul exproprierii
Art. 2 din Legea 33/1994 – bunurile imobile care aparțin PF/PJ
≠ bunurile proprietate publică a statului || unităților adm-terit
≠ bunurile proprietate privată a statului || unităților adm-terit

Procedura exproprierii
1. etapa declarării utilității publice
2. etapa administrativă
3. etapa judiciară

Efecte exproprierii

 imediate
A. în planul obligațiilor civile
1) nașterea dreptului de creanță a expropriatului la plata despăgubirii și datoria
expropriatorului la plata despăgubirii
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

2) încetarea contractelor de închiriere existente cu privire la imobilul expropriat

B. în planul drepturilor reale
1) stingerea dreptului de proprietate privată în patrimoniul expropriatului și nașterea
dreptului de proprietate publică în patrimoniul expropriatorului
2) stingerea tuturor celorlalte drepturi reale care grevează imobilul (uzufruct, uz,
abitație, superficie; servituțile în măsura în care sunt incompatibile cu exercitarea
dreptului de proprietate publică)
3) luarea în posesie de către expropriator a bunului expropriat
4) subrogația reală cu titlu particular (bun privit ut singuli, regimul juridic al bunului,
numai dacă e prevăzută de legiuitor)
 mediate
1) dreptul de preempțiune al expropriatului la închirierea imobilului expropriat
2) dreptul de preempțiune la cumpărare
3) dreptul la retrocedare

07.11.2017
Dreptul de proprietate publică

 Art. 136 din Constituție – proprietate: publică/ privată

 Art. 553, 554 C. civ.
 Art. 858 – 875 C. civ.
 Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publică

BUNURI DOMENIALE
Domeniu public
(inițial) toate bunurile care se află în proprietatea statului/ a unei UAT
(ulterior) distincție clară între domeniul public și domeniul privat

Domeniu public = nu numai bunurile care aparțin statului și UAT, ci și bunurile care sunt obiect al
dreptului de proprietate privată, dar care au un regim juridic special, întrucât prin natura lor interesează
întreaga comunitate (ex.: operă de artă, bunuri de importanță istorică) – dreptul administrativ ≠ dreptul
civil
Sector public = activitățile economice în entitățile economice asupra cărora statul are un drept de
proprietate privată
și sector privat = activitățile particularilor, persoane fizice sau societăți comerciale, în legătură cu care
există tot un drept de proprietate privată – literatura economică
 Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Privatizare = proces economic și juridic prin care bunurile care formează obiectul dreptului de proprietate
privată a statului trec în proprietatea privată a particularilor ≠ transformarea dreptului de proprietate
publică în drept de proprietate privată

=> Bunuri domeniale = ansamblul bunurilor asupra cărora statul și UAT au fie un drept de proprietate
publică, fie un drept de proprietate privată
Fie statul, fie o UAT a dobândit printr-un mod de dobândire legal acel bun – art. 858 C. civ.
Dovada dobândirii legale a acelui bun este premisa apartenenței acelui bun la domeniul public/ privat.

Bunuri domeniale se împart în:

 domeniul public – asupra lor există un drept de proprietate publică fie al statului, fie al unei UAT
 domeniul privat – asupra lor există un drept de proprietate privată fie al statului, fie al unei
comunități locale
Bunurile din domeniul public – caractere:
1. inalienabile
2. imprescriptibile
3. insesizabile
=> regimul juridic special al dreptului de proprietate publică – NU înseamnă regim preferențial
Între dreptul de proprietate publică și dreptul de proprietate privată NU există un raport de la regimul
preferențial la regimul subsidiar, CI un raport de la regimul juridic special (proprietate privată) la regimul
juridic general (proprietate privată) – art. 554 C. civ.

CRITERIILE DE DISTINCȚIE ÎNTRE BUNURILE DIN PROPRIETATE PUBLICĂ ȘI CELE DIN

PROPRIETATE PRIVATĂ
aproprierea comunitară (proprietate publică) – aproprierea privată (proprietate privată)
I. criteriul destinației bunurilor
utilitate publică (uz public + interes public) = domeniul public
uz public = bunuri care, chiar dacă nu sunt utilizate efectiv de toată lumea, accesul la utilizarea
acestora este deschis pentru public (gratuit/ cu tarif)
interes public = bunuri care, deși nu sunt deschise uzului pentru toți, servesc realizării unui interes
al comunității (ex.: instalații militare)

II. natura bunului

III. voința legiuitorului (pentru a înlătura echivocul posibil care există atunci când natura bunului este
susceptibilă de interpretări diferite)
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Legea 213/1998 obligă pe toți cei care au în patrimoniu bunuri domeniale (statul și UAT-urile) să facă
inventarul bunurilor care aparțin domeniului public. Inventar = act juridic de drept administrativ.
Înscrierea în această listă nu creează o prezumție de proprietate, ci numai o prezumție de apartenență a
bunurilor la domeniul public/ privat. Dacă actul nu este atacat => prezumția se consolidează.

RELAȚIA DINTRE BUNURILE DOMENIALE ȘI NOȚIUNEA DE PATRIMONIU

Patrimoniu = totalitatea drepturilor și obligațiilor cu caracter patrimonial aparținând unei persoane
Bunurile domeniale = o parte din patrimoniul statului/ al unei UAT

DIFERENȚA DINTRE BUNURILE DIN PROPRIETATEA PUBLICĂ A STATULUI ȘI BUNURILE

DIN PROPRIETATEA PUBLICĂ A COMUNITĂȚILOR LOCALE
Art. 860 – criteriul destinației bunului se manifestă în mai multe forme:

 utilitate publică națională

 utilitate publică locală (județ, oraș, comună)

SUBIECTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ

 statul
 UAT

Titularul exercită dreptul de proprietate prin intermediul unor organisme – art. 223

CONȚINUTUL, LIMITELE ȘI CARACTERELE DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ

3 prerogative
– posesia = stăpânirea și aproprierea bunurilor din domeniul public
– folosința (ius utendi și ius fruendi) = statul și UAT exercită aceste prerogative, cu anumite particularități
– dispoziția (materială și juridică) = bunurile pot fi trecute din domeniul public în domeniul privat prin acte
de drept administrativ

Limitele exercitării dreptului de proprietate publică = aceleași ca și în cazul dreptului de proprietate privată
– materiale
– juridice (legale, judiciare, convenționale) → art.862
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Caracterele dreptului de proprietate publică → art. 861 – atât pentru drept, cât și pentru bunurile care
formează obiectul dreptului
– inalienabil

 Nu se poate înstrăina prin acte juridice de drept privat (vânzare, schimb, donație).
 Nu se poate dezmembra.

– insesizabil

 Bunurile care formează obiectul lui nu pot fi urmărite de creditori/ vândute prin licitație publică.
 Bunurile sunt incompatibile cu drepturile reale de garanție.

– imprescriptibil

 Aspect extinctiv + Decădere

 Aspect achizitiv

– absolut, exclusiv, perpetuu

DEFINIȚIA DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ

= dreptul real principal inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, care conferă titularului său – fie statul, fie
o comunitate locală – prerogativele posesiei, folosinței și dispoziției asupra unui bun care, prin natura sa
sau prin declarația legii, este de uz public sau de interes public, atribute exercitate în mod absolut, exclusiv
și perpetuu, cu respectarea limitelor materiale și a limitelor juridice

EXERCITAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ

Dreptul de administrare | Dreptul de concesiune | Dreptul de folosință gratuită
≠ dezmembrăminte ale proprietății
= drepturi reale constituite pe temeiul dreptului de proprietate publică
– se constituie prin acte de drept public
– au o opozabilitate diminuată în raport cu titularul proprietății = sunt opozabile și proprietarului (statul/
UAT), dar numai pentru durata pentru care au fost constituite și numai dacă sunt respectate obligațiile din
actul de constituire → de citit despre fiecare drept în parte din curs + cod
DOBÂNIDREA ȘI PIERDEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PUBLICĂ
Art. 863
* forma autentică pentru donații
* transferul bunurilor din domeniul privat în domeniul public – HG / hotărârea consiliului
Art. 864
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

* transferul – HG / hotărârea consiliului local/ general al mun. București/ județean

Acte de dispoziție juridică = de drept administrativ (NU de drept civil)

14.11.2017
Dezmembrămintele dreptului de proprietate privată

Dezmembrăminte = drepturi asupra bunurilor altora

Dezmembrăminte = drepturi reale principale derivate, care se constituie prin înstrăinarea unor elemente din
conținutul juridic al dreptului de proprietate asupra unui bun către o altă pers sau prin exercitarea
concomitentă a unor elemente din conținutul juridic al dreptului de proprietate, exercitare făcută de nudul
proprietar și titularul dezmembrământului
Nu există alte dezmembrăminte decât cele prevăzute de lege.
Nu se pot constitui dezmembrăminte asupra dreptului de proprietate publică.
Dezmembrămintele în sens larg – dezmembrămintele în sens restrâns

 în sens larg: însăși nuda proprietate

 în sens restrâns: uz, uzufruct, abitație, servitute, superficie

Coexistența dezmembrămintelor

 mai întâi servitute → ulterior uzufruct

 mai întâi uzufruct → ulterior servitute – va fi nevoie și de acordul uzufructuarului
 superficie în formă deplină → servitute/ uzufruct/ uz/ abitație

=> Servitutea și superficia sunt compatibile cu alte dezmembrăminte.

Dezmembrămintele dreptului de proprietate ≠ dreptul de concesiune/ dreptul de folosință cu titlu gratuit
constituit pe temeiul dreptului de proprietate publică al statului

Dreptul de uzufruct

Art. 703

 ius utendi + ius fruendi

 conservarea substanței lucrului
uzufructuarul are și ius possidendi, dar în sensul că poate stăpâni bunul în calitate de uzufructuar
uzufructuarul are parțial și atributul discuției juridice, dar numai în legătură cu uzufructul
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Dreptul de uzufruct = dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, care conferă titularului său în
mod temporar atributul de a stăpâni bunul ca uzufructuar, atributul folosinței și atributul dispoziției juridice
în sensul posibilității înstrăinării uzufructului, cu respectarea limitelor materiale și juridice

Caractere

 dezmembrământ al dreptului de proprietate privată => drept real principal

 temporar (PF – dreptul = cel mult cât viața uzufructuarului; PJ – dreptul = cel mult 30 de ani)
 cesibil, în absența unei dispoziții contrare

Obiectul – art. 706

Modurile de constituire

 act juridic
unilateral – legatul
bilateral – per translationem/ per deductionem
 fapt juridic în sens restrâns
uzucapiunea – situațiile în care obiectul uzufructului este un bun corporal

Drepturile și obligațiile nudului proprietar și ale uzufructuarului

Stingerea uzufructului – art. 746, 747, 748 + moduri generale de stingere a drepturilor

Dreptul de uz și dreptul de abitație

Se pot exercita numai în folosul:

 titularului
 familiei titularului

Titularul unui drept de uz sau de abitație nu poate să înstrăineze dreptul (incesibil).

Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Abitația are întotdeauna ca obiect o locuință, în timp ce uzul poate avea ca obiect orice bun, cu excepția
locuinței.
Art. 973

Dreptul de servitute

Servitute

 în sens larg – art. 755 = sarcină

 în sens restrâns = veritabil dezmembrământ

Clasificare
I. după conținutul juridic al dreptului de servitute
a) pozitive – acțiune
b) negative – inacțiune

a) pure limite de exercitare a proprietății

b) presupun lărgirea sferei de exercitare a atributelor unui drept asupra unui fond și limitarea
exercitării atributelor celuilalt drept asupra celuilalt fond
c) presupun o dezmembrare clară și evidentă – se transferă un atribut al dreptului de
proprietate
II. după caracterul servituții
a) bilaterale
b) unilaterale
III. după natura juridică a fondului dominant
a) urbane – construcție
b) rural – teren
IV. în raport cu modul de exercitare
a) continue – nu presupun exercitarea permanentă de către proprietarul fondului dominant
b) discontinue
V. după modul în care se exercită servitutea
a) aparente
b) neaparente

Caractere

 dezmembrământ al dreptului de proprietate privată => drept real principal

 drept real imobiliar
 presupune existența a 2 imobile (fonduri) vecine
 drept real principal (caracter accesoriu)
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

 nu este predeterminat de lege – configurația concretă rezultă din actul de constituire

 drept perpetuu
 indivizibil

Dobândire

 act juridic: legat/ contract

 fapt juridic în sens restrâns: uzucapiune

Stingere – moduri de stingere specifice + moduri de stingere generale

Dreptul de superficie

→ forma incipientă
→ forma deplină

Caractere

 drept real imobiliar

 numai în forma incipientă este un dezmembrământ pur, în forma deplină este asociat unui drept de
proprietate
 conținut juridic variabil
 imprescriptibil
 temporar

Dobândire

 act juridic
 fapt juridic în sens restrâns

Stingere – C. civ.

21.11.2017
Modalitățile juridice ale drepturilor reale principale
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Art. 555 alin. (2)

Drepturi de garanție
≠ modalități
= obligații complexe (solidare și indivizibile)

Modalități juridice ale dreptului de proprietate privată

Dreptul de proprietate are 2 forme:

 formă pură și simplă – dreptul de proprietate are un singur titular care exercită plenitudinea atributelor
 formă afectată de modalități – dreptul de proprietate are 2/ mai mulți titulari care exercită prerogativele
dreptului de proprietate
 fie concomitent și împreună = proprietate comună
Între proprietari nu există o diferență calitativă.
Fiecare dintre proprietari are certitudinea prerogativelor pe care le exercită.
Fiecare are nu doar o virtualitate de drept, ci un drept propriu-zis cert.
 fie concomitent și diferențiat = proprietate condițională
 proprietate rezolubilă
 proprietate anulabilă
Între titularii dreptului de proprietate există o diferență calitativă: un titular al dreptului de
proprietate condițională are doar o virtualitate de drept, iar celălalt titular are un drept propriu-zis,
dar incert în existența lui viitoare.
 Proprietatea rezolubilă – se naște, de regulă, dintr-un act juridic afectat de modalități
 Proprietatea anulabilă – când un act juridic translativ de proprietate este afectata de o
cauză de nulitate relativă, până când se clarifică situația, vom avea un proprietar propriu-
zis (dobânditorul) și un proprietar virtual (transmițătorul).
Modalitățile proprietății pot coexista.
! Proprietatea aparentă ≠ modalitate a dreptului de proprietate privată = mod de dobândire a proprietății
(proprietarul aparent nu este un proprietar propriu-zis, ci un posesor)
! Modalitățile drepturilor reale ≠ modalitățile actului juridic

PROPREITATEA COMUNĂ = modalitate a dreptului de proprietate privată, în cazul în care există mai
mulți titulari, iar aceștia exercită concomitent și împreună prerogativele dreptului de proprietate
A. pe cote-părți
B. în devălmășie (legea/ un act juridic)

Proprietatea comună pe cote-părți (coproprietatea)

Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

≠ modalitățile juridice ale patrimoniului – afectează o universalitate

= modalitate a proprietății – afectează un drept
= formă a proprietății comune caracterizată prin 2 elemente esențiale:
a) obiectului dreptului de proprietate NU este divizat material (este indiviz)
b) dreptul de proprietate care poartă asupra acestui bun este fracționar, ideal și abstract

Coproprietate:
1. obișnuită – poate înceta și prin partaj judiciar
1) atunci când avem în vedere întregul drept și întregul obiect, trebuie să avem acordul tuturor
proprietarilor = regula unanimității
* regula majorității (în anumite situații)
2) fiecare coproprietar e stăpân pe cota-parte din drept (nu pe dreptul întreg și nu pe bun)
2. forțată – NU poate înceta prin partaj judiciar

 de regulă, caracter accesoriu pe lângă un drept de proprietate în formă pură și simplă

 cea mai importantă = asupra părților comune din clădirile cu destinație de locuință

Exercitarea atributelor coproprietății obișnuite de către coproprietari

Atributul posesiei – toți proprietarii sunt îndreptățiți să posede bunul și toți sunt îndreptățiți să încheie acte
juridice de conservare. Art. 640
Atributul folosinței

 Usus
 acte de utilizare materiale/ juridice
 actele materiale se exercită în mod diferit în funcție de existența/ inexistența unui partaj de
folosință
Acte juridice:
acte de conservare = orice coproprietar
acte de administrare = regula majorității – art. 641 alin. (1) – (3)
acte de dispoziție = regula unanimității – art. 641 alin. (4)
Atributul dispoziției – dacă e vorba de cota-parte din drept, fiecare proprietar e liber să dispună de ea

Încetarea coproprietății obișnuite

 prin act juridic de înstrăinare a cotelor-părți

 prin uzucapiune
 prin moștenire
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

 prin partaj convențional

 prin partaj judiciar

Partajul = transformarea dreptului de coproprietate pe cote-părți în drepturi exclusive (drepturi de

proprietate pură și simplă)
– art. 669 C. civ. = drept potestativ (potentior – titularul dreptului, puterea asupra situației juridice, actul
juridic unilateral prin care se exprimă această putere și care duce la transformarea situației juridice)
– dreptul de a cere partajul VS modul concret de realizare a partajului
– creditorii pot cere partajul NU pentru că au un drept propriu, ci pentru că pe calea acțiunii oblice cer
realizarea dreptului de a cere partajul
– singurul mod în care poate fi blocat partajul este uzucapiunea

Căile de realizare a partajului:

1. prin convenție
2. prin intervenția instanței de judecată

Modalitățile de realizare a partajului:

1. împărțirea materială a bunului (dacă e posibilă)
2. atribuirea bunului unui copărtaș (dacă împărțirea nu e posibilă)
3. vânzarea bunului și împărțirea sumei de bani conform cotelor-părți pe care le-au avut coproprietarii

Efectele partajului: constitutiv (operează pentru viitor) =>

obligația de garanție pentru vicii
obligația de garanție pentru evicțiune

28.11.2017
Moduri de dobândire a drepturilor reale principale

Art. 557

Hotărârea judecătorească
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

 Suplinește uneori consimțământul unei părți la încheierea unui contract, atunci când cealaltă parte nu
își execută obligația de a încheia contractul respectiv, obligație născută dintr-un antecontract încheiat
anterior.
Din antecontract se naște o obligația de a face. Art. 279 alin. (3) & art. 1669
Hotărârea nu este prin ea însăși un mod de dobândire a dreptului de proprietate.
 Hotărârea judecătorească de retrocedare

Tradițiunea

= fapt juridic în sens restrâns + contract

= remitere materială a unui bun (trebuie precedată de contract)

 daruri manuale
 titluri de vânzare la purtător

Ocupațiunea

 lucruri care nu aparțin nimănui

 lucruri mobile
 lucruri comune (părți din acestea)

Lucruri mobile care nu aparțin nimănui

 lucruri fără stăpân care n-au aparținut niciodată nimănui
 lucruri fără stăpân care au fost apropriate la un moment dat, dar au fost abandonate

bunuri fără stăpân ≠ bunuri pierdute

Accesiunea

3 accepții
1) fapt juridic în sens restrâns = unirea unui lucru principal cu un lucru accesoriu
 alipire = unirea lucrului accesoriu cu lucrul principal fără ca acestea să-și piardă individualitatea
 încorporarea lucrului accesoriu în lucrul principal
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

2) drept potestativ de accesiune = faptul juridic în sens restrâns al unirii unui lucru accesoriu cu un lucru
principal naște un drept potestativ de accesiune – odată unirea realizată, proprietarul principal va dobândi
dreptul de accesiune (premisa dobândirii în viitor a dreptului de proprietate)

3) mod de dobândire a proprietății

2 accepții
1) prezumție de proprietate – art. 579
2) regulă de interpretare a actului juridic

2 tipuri de accesiune
1. accesiune imobiliară = bunul principal este bun imobil

 naturală
 artificială

2. accesiune mobiliară = bunul principal este bun mobil

Accesiunea imobiliară artificială
1. art. 580
2. un terț efectuează lucrări asupra bunului altuia cu materiale proprii – art. 581 și 582

Art. 583, 584, 585

Dreptul de creanță al autorului lucrării

05.12.2017
Uzucapiunea

prescripția extinctivă (liberatorie) – prescripția achizitivă (uzucapiunea)

Decret-lege nr. 115/1998 = reglementare asemănătoare
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Uzucapiunea = mod de dobândire a dreptului de proprietate cu caracter complex, format dintr-un fapt
juridic în sens restrâns (posesia, care trebuie să aibă durata și calitățile cerute de lege) și un act juridic
unilateral (prin care se exercită în formă pozitivă dreptul potestativ de uzucapiune)
posesie => dreptul potestativ de uzucapiune => dreptul de proprietate

Uzucapiunea are 2 funcții:

 funcție achizitivă = în măsura în care posesorul invocă uzucapiunea, el dobândește dreptul real
principal asupra bunului posedat
 funcție probatorie

Domeniul general de aplicare a uzucapiunii

 numai drepturile reale principale pot fi dobândite prin uzucapiune ≠ drepturile accesorii nu pot fi
dobândite prin uzucapiune, deoarece nu sunt susceptibile de posesie
 proprietatea publică – în măsura în care posedă un bun și îl stăpânește cu titlu de proprietar și cu
destinația de domeniu public, statul sau unitățile adm.-terit. ar putea dobândi dreptul de proprietate
prin uzucapiune ≠ nu se poate obține de la stat un drept de proprietate publică de către un terț
 numai drepturile care au ca obiect bunuri corporale, individual determinate, aflate în circuitul civil
pot fi obiect de uzucapiune
 uzucapiunea este eficientă și când e vorba de drepturi reale principale imobiliare, și când e vorba de
drepturi reale principale mobiliare (numai dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru dobândirea
dreptului de proprietate prin posesia de bună-credință fără scurgere de timp)

Elementele uzucapiunii
1. Posesia

 să existe => să fie dovedită (să se facă dovada elementului animus și elementului corpus)
 să fie utilă
 să aibă o anumită durată

2. Invocarea posesiei ca temei al dobândirii unui drept real principal (dreptul potestativ de uzucapiune)

I. Uzucapiunea în reglementarea Codului civil din 1864

2 tipuri de posesie (lungă, de 30 de ani; scurtă, de 10-20 de ani) – dreptul potestativ de uzucapiune trebuia
să fie exercitat și această exercitare se făcea în cadrul unui proces

A. Uzucapiunea lungă – condiții

Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

a) să fie îndeplinite cerințele generale referitoare la domeniul de aplicare (sfera bunurilor)

b) posesia să fie utilă
c) posesia să dureze 30 de ani

B. Uzucapiunea scurtă – condiții

a) se aplică doar bunurilor imobile
b) - justul titlu trebuie să fie un titlu translativ de proprietate (sau de alt drept real principal) și să fie
valabil; nu trebuia să provină de la adevăratul proprietar (emana de la un non dominus)
- posesia trebuia să fie de bună-credință (posesorul nu cunoștea și nu putea să cunoască faptul că
titlul său nu provenea de la adevărul proprietar sau avea alt viciu), reală (posesorul avea tot timpul
elementul corpus) și utilă (nu era afectată de niciun viciu)
c) posesia să dureze de la 10 până la 20 de ani (același județ/ alt județ decât cel în care locuia
proprietarul)

Joncțiunea posesiilor = unirea posesiei autorului trecut cu posesia celui actual

 noul posesor începe o nouă posesie în persoana sa, nu e vorba despre o continuare a posesiei
 trebuie să existe un just titlu între vechiul posesor și noul posesor

II. Uzucapiunea în reglementarea Codului civil actual

A. Uzucapiunea imobiliară
a) uzucapiunea extratabulară – art. 930
- cererea de chemare în judecată
- cererea de înscriere în cartea funciară
b) uzucapiunea tabulară – art. 931 = mod de consolidare a titlului nelegitim ≠ uzucapiune propriu-zisă
B. Uzucapiunea mobiliară – art. 939

12.12.2017
Proprietatea aparentă

Securitatea statică = stabilitatea drepturilor existente

 Nimeni nu poate să transfere mai mult decât are.

 Desființarea titlului dobânditorului conduce la desființarea titlului celui care a dobândit de la el

Securitatea dinamică = mobilitatea drepturilor

Art. 17 C. civ.
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Error communis facit ius ~ echitate

Proprietate aparentă

 mod de dobândire a drepturilor reale principale

 starea titularului aparent al dreptului real

Proprietate aparentă = fapt juridic în sens restrâns

 titlu translativ de proprietate de la proprietarul aparent către dobânditorul acelui drept

 elementele obiective ale aparenței (posesia celui care transmite asupra bunului transmis; titlul
proprietarului aparent)
 elementul psihologic al aparenței (eroarea comună și invincibilă)
 buna-credință a dobânditorului

Actul juridic translativ de proprietate încheiat între proprietarul aparent și dobânditor

 trebuie să transfere proprietatea

 obiectul actului este întotdeauna un imobil determinat, obiect al proprietății private
 trebuie să fie cu titlu oneros

Posesia proprietarului aparent

 trebuie să fie utilă

 nu e nevoie să fie reală
 nu e nevoie de nicio durată

Titlul proprietarului aparent

 proprietarul aparent trebuie să aibă un înscris care îi constituie dreptul (contract translativ/ hot. jud.)

Eroarea comună și invincibilă

 e nevoie ca la nivelul comunității în care se mișcă proprietarul aparent și dobânditorul să existe

reprezentarea că cel care are posesia bunului este proprietar
 orice altă persoană aflată în locul dobânditorului n-ar fi putut să-și dea seama că transmițătorul nu
este adevăratul proprietar
 diligență maximă
 titlul proprietarului aparent trebuie să înscris în cartea funciară + trebuie să fie prima înscriere după
deschiderea cărții funciare
Buna-credință a dobânditorului

 diligență maximă
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Efectele proprietății aparente

 achizitiv
 extinctiv

Posesia de bună-credință

Art. 935, 936

Art. 937
1. alin. (1)

 bunuri
 neproprietar
 posesie

2. alin. (2)

 desesizare voluntară
 desesizare involuntară
 uzurparea este clară și brutală
 proprietarul pierde bunul mobil, iar găsitorul îl dă altcuiva
 termenul de 3 ani curge din momentul în care proprietarul s-a desesizat involuntar de bun

! faptul juridic în sens restrâns + invocarea acestuia de către dobânditor (drept potestativ)

19.12.2017
Publicitatea imobiliară

Publicitatea imobiliară = metodă tehnică și juridică prin care actele juridice și faptele juridice în sens
restrâns, actele materiale și orice alte elemente care privesc situația juridică și situația materială a
imobilelor sunt aduse la cunoștința publicului
Metoda tehnică-juridică de aducere la cunoștință a publicului VS. Suportul material, intelectual și
instituțional

Funcțiile publicității imobiliare

1. funcția de informare a publicului – prin publicitatea imobiliară, toți cei interesați pot să cunoască
titularul drepturilor reale imobiliare și transmisiunile acestor drepturi
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

2. funcția de asigurare a opozabilității față de terți – în general, actul prin care se transmite proprietatea
realizează opozabilitatea prin el însuși, cu o excepție: situația în care terții invocă aceleași drepturi pe care
le-a dobândit una dintre părți
3. funcția translativă/ constitutivă de drepturi reale imobiliare – în măsura în care sistemul de publicitate
asigură această funcție, dispare contradicția (înscrierea în CF + actul juridic anterior)
= funcții alternative (un sistem de publicitate nu poate fi întemeiat pe toate aceste 3 funcții în același timp)
=> 3 sisteme de publicitate imobiliare posibile
4. funcția achizitivă – înscrierea în CF, asociată cu alte elemente decât actul translativ de proprietate
5. funcția de a soluționa conflictele dintre terții care invocă aceleași drepturi reale imobiliare în legătură cu
aceleași imobile
6. funcția probatorie

Sistem de publicitate
– personal
– real

Sisteme de publicitate imobiliară în România:

1. sistem personal
2. sistem potrivit Decretului 115/1938
3. sistem cu caracter mixt
4. sistem care funcționează în Ardeal în zonele în care CF au fost distruse sau pierdute din cauza războiului
5. sistemul din Codul civil

Art. 56 din LPA

09.01.2018
Cartea funciară

Noțiunile fundamentale ale sistemului de publicitate întemeiat pe CF

Imobil = teren asupra căruia se află/nu o construcție și care are unul/mai mulți coproprietari
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

876 (3)
Teren + construcție – un singur drept de proprietate asupra unui singur imobil (terenul și ce este pe el)
Dezlipire = terenul inițial se parcelează
Alipire = terenurile vecine dau naștere unui singur imobil
879
Carte funciară = înscris autentic cu caracter public (sens restrâns); înscris + anexe (sens larg)
Registru cadastral de publicitate imobiliară = suma cărților funciare dintr-o UAT

Structura CF
Titlul = nr cadastral + nr de CF
Prima parte = mențiunile prin care se descrie imobilul (suprafața + elementele tehnice)
Partea a doua = înscrierea dreptului de proprietate, a proprietarului, a tuturor transmiterilor succesive a
dreptului de proprietate, a servituților constituite în favoarea imobilului
Partea a treia = sarcinile care grevează imobilul

Principiile care guvernează publicitatea imobiliară în CF

1. Principiul publicității integrale = în CF sunt cuprinse toate elementele privind situația materială și
juridică a imobilului
* excepție parțială – 887
2. Principiul relativității înscrierilor în CF (continuității înscrierilor) = oricine face o înscriere în CF
trebuie s-o facă împotriva celui care e deja înscris
* excepții slabe – 893 b)
– 894
3. Principiul neutralității (disponibilității) = înscrierile în CF se fac la cererea celui interesat
4. Principiul legalității = legalitate formală + legalitate materială
5. Principiul specializării înscrierilor în CF = respectarea cerințelor specifice pe care le presupune
ceea ce se înscrie în CF
6. Principiul priorității înscrierii în CF = ideea de rang e specifică pentru ipoteci
7. Principiul publicității materiale (efectul achizitiv al CF) = 901
Primus – Secundus (min. 3 ani) – Tertius
≠ posesia drept condiție
≠ uzucapiune tabulară
* valoare probantă – 900
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

8. Principiul opozabilității CF = 885

16.01.2018
Apărarea drepturilor reale principale

Ocrotire = prevenirea încălcărilor drepturilor reale principale

Garantare = remediile care intervin în momentul în care drepturile au fost încălcate
– mijloace de drept public în principal (raporturi pe verticală)
Apărare
Protecție
– mijloace de drept privat în principal (raporturi pe orizontală)

3 categorii de mijloace de apărare

1. ACȚIUNI DIRECTE = întemeiate pe drepturi reale
a) acțiuni petitorii
 în revendicare
 confesorie
b) acțiuni posesorii

2. ACȚIUNI INDIRECTE = întemeiate pe drepturi de creanță care sunt legate de drepturi reale

3. ACȚIUNI DE CARTE FUNCIARĂ

*acțiuni de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv

Acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul de proprietate privată

Caractere
1. imprescriptibilă sub aspect extinctiv
2. acțiune petitorie
3. acțiune reală
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

4. caracter de acțiune în realizare

Tipologie
I. Acțiunea în revendicare imobiliară
Titularul dreptului = persoana care se pretinde proprietar
Prescripția = deși imprescriptibil sub aspect extinctiv, dreptul de proprietate este prescriptibil achizitiv
Proba dreptului = oricine face o afirmație trebuie s-o dovedească
Accepțiile termenului de titlu

 mod de dobândire a dreptului de proprietate privată

 înscrisurile care dovedesc modurile de dobândire

Dificultățile probei

 moduri originare de dobândire a dreptului de proprietate

 moduri derivate de dobândire a dreptului de proprietate

Ipoteze probatorii

 ambele părți au titlu de proprietate

 titlurile provin de la același autor
o înscrierea în registrul de publicitate
o data încheierii actului de transmisiune
- titlul are dată certă
- orice mijloc de probă
 titlurile provin de la autori diferiți
o titlu de proprietate mai puternic – până la primul proprietar care are un titlu originar de
dobândire/ mai adânc în timp
 doar una dintre părți are titlu de proprietate
 reclamantul – un titlu care nu emană de la el însuși
 pârâtul
 niciuna dintre părți nu are titlu de proprietate
 posesia mai caracterizată = buna-credință, durata, realitatea

II. Acțiunea în revendicare mobiliară

 dacă terțul dobânditor e de rea credință

 dacă pârâtul e uzurpator
 dacă terțul a dobândit bunul cu titlu gratuit
 dacă terțului dobânditor i s-a desființat titlul de dobândire
Drept civil Facultatea de Drept, Universitatea din
București
Valeriu Stoica Seria
I

Efectele admiterii acțiunii în revendicare – art. 566