TERAPIA OCUPAȚIONALĂ LA PACIENȚII CU

AMPUTAŢII ŞI PROTEZE DE MEMBRU INFERIOR

Asist. Univ. Dr. Andreea Niță

AMPUTAŢIA
• actul chirurgical prin
care se îndepărtează
un segment devenit
nefuncțional și nociv
pt. existenţă
(traumatisme, infecţii,
diabet, boli vasculare
etc.)
• Obiectiv: obţinerea
unui organ funcţional
în vederea protezării
(chirurgie
reconstructivă)
 Tipuri de amputaţii
• amputaţia coapsei
• interilioabdominal - excepţional, în
neoplasme de bazin
• dezarticulaţia şoldului şi amputaţia
la 5cm de la trohanterul mic
• la unirea 1/3 medie cu 1/3 distală -
de elecţie
• osteomioplastică – 4 lambouri
situate în cruce peste os - prin
contracţie mm. se combate atrofia
mm. şi tulb. vasc
• supracondiliană - ca I etapă la copii
pe considerente de creştere
scheletală
• amputaţia gambei
• la 1/2 gambă - de elecţie
• la extremit. proximală -se evită, este
dificil de protezat
• amputaţia piciorului  interepifizară
Syme - permite sprijinul bontului pe sol
• Tarsometatarsiană
• Lisfranc
• transmetatarsiană Sharp-McKittrick
- păstează inserţia gambierului ant.
şi un braţ de pârghie mai lung; se
foloseşte gheată ortopedică pt. mers
• amputaţia degetelor
• în rachetă
• bivalv - nu necesită gheată
ortopedică
 PROTEZAREA
• urmăreşte realizarea unei unităţi funcţionale prin adaptarea
reciprocă dintre bont şi proteză (fitting) în scopul recuperării
invalizilor cu amputaţii ale membrelor
• reconstituirea formei şi fiziologiei segmentului (obţinerea
funcţionalităţii) →crește calitatea vieții
• Potențial funcțional maxim (Oscar Pistorius (amputații
transtibiale bilaterale) 100msprint – record 10.91sec. (aprilie
2007), Usain Bolt 9.69sec (J.O. 2008) )
 Tipuri de amputații
• Închise (boli arteriale)
• Deschise (traumatisme severe, infecții necontrolabile)
• În ghilotină – deschisă , transversală – circulară – pentru
pacienții în stare foarte gravă (infecție masivă, necontrolabilă,
gangrenă gazoasă)
Elementele componente ale unei proteze

• manşonul
• segmentul de înlocuit şi sistemul de susţinere
• dispozitive de suspendare a protezei la corp
 Indicaţii generale
• Șansele de protezare depind de:
• etiologia amputației (rate mici pentru diabet și boli
vasculare)
• nivelul de amputație (rate mici pt amputații proximale)
• vârsta pacientului (rate mici la vârste înaintate)

• Tipul de proteză
• după nivelul amputaţiei,
• evoluţia bontului,
• vârstă,
• sex,
• profesie
 Particularităţi legate de vârsta
pacientului:
• La copii – corecţia şi adaptarea protezei cu vârsta
şi dezvoltarea somatică
• Adultul la 40 de ani – în cazul amputaţiei de
coapsă cheltuiala energetică pentru deplasare
este cu 65% mai mare decât la un adult normal
care se deplasează cu aceeaşi viteză
• Persoanele vârstnice pot beneficia de proteză
numai dacă starea generală şi cea vasculară
permite creşterea capacităţii de efort fizic. Se pot
deplasa pe distanţe scurte cu ajutorul cârjelor.
 RECUPERAREA ÎN AMPUTAŢII ŞI
PROTEZE
• Obiectivul major al recuperării este obţinerea funcţionalităţii
prin utilizarea la capacitate maximă a membrelor restante şi a
bontului cu o coordonare optimă cu proteza.

• Reabilitarea funcțională - 1+2etape

 preamputație
 protezare provizorie - de spital
– se începe reeducarea mersului
– accelerează maturarea bontului
 protezare definitivă - după 6-12 luni
 Faza de preamputație
• Obiective:
• Stabilizarea medicală
• Evaluarea nivelului de amputație
• Controlul durerii
• Sprijinul psihologic

Nivelul amputației
• Chopart (transtarsiană cu dezarticulare), Lisfranc (transometatarsiană
cu dezarticulare) – deplasarea pe distanță scurtă fără proteză/braț de
pârghie scurt - dificultăți în montarea protezei, deformare în varus
equin
• amputația transtibială și Syme –performanță bună a protezei, mers
stabil
 Faza de preamputație
• Program de reabilitare funcțională
• Mobilizări
• Întinderi
• Tonifierea viitoarelor segmentelor restante
• Instruirea pentru mers

Controlul durerii

Sprijinul psihologic – educația pacientului, discuții cu pacienți

protezați
Recuperarea postoperatorie se
desfăşoară în 3 etape:
• perioada imediat postoperatorie - zilele 1-25 (sfârşitul
primei luni)
• folosirea unei proteze de antrenament – 2-6 luni
• după montarea protezei definitive
 Complicaţii:
• Edemul prelungit anormal al bontului
• Tulburări circulatorii la nivelul bontului
• Escare la nivelul bontului
• Neadaptarea corectă a protezei cu bontul
• Tulburări circulatorii
• Atrofii musculare
• Contracturi
• Posturi incorecte
Perioada imediat postoperatorie - zilele 1-25
(sfârşitul primei luni)

• pacientul este la pat,

perioadele de ridicare sunt
scurte – progresive
• Poziționarea corectă!!!
• Prevenirea contracturilor de
șold și genunchi (NU perne
sub genunchi, NU pernă de
abducție CF între MI)

• Mobilizare precoce -
schimbări de poziție,
transferuri
• se pune accent pe exerciţii
respiratorii, circulatorii, exerciţii
generale pentru membrele restante
• după cicatrizarea bontului (zilele 15-
20): exerciţii de tonifiere a
musculaturii bontului – izometrice şi
izotonice

• antrenarea ADL
(autoîngrijire)
Perioada imediat postoperatorie - zilele 1-25
(sfârşitul primei luni)

• Învăţarea îngrijirii bontului

• Controlul edemului
• Bandaje elastice compresive
• Șosete tubulare elastice
• Pansamente rigide fixe/detașabile la amputațiile
transtibiale
Perioada imediat postoperatorie - zilele 1-25
(sfârşitul primei luni)

• Când devine posibil: ridicarea progresivă a pacientului,

antrenarea mersului între bare paralele ( ! nu se ridică
pacientul fără bandajul elastic compresiv, iar ulterior
fără proteza de antrenament)
• Antrenarea ortostatismului și echilibrului – bare
paralele, țopăit, cadru, cârje
Perioada imediat postoperatorie - zilele 1-25
(sfârşitul primei luni)

• Prescriere și antrenament
pentru scaunul cu rotile
• Scaune cu rotile cu
prelungire pentru sprijinul
bontului, mecanisme
antirăsturnare (centrul de
greutate e deplasat în sus și
posterior!!!, mai ales la cei
cu amputații bilaterale))
• Sprijin parțial la nivelul
mulajului
 Folosirea unei proteze de antrenament
ziua 25 - sfârşitul lunii a 2-a (a 6-a)
• învăţarea montării protezei
• învăţarea igienei bontului
• ridicarea cu proteză – verificarea stării acesteia
• exerciţii de echilibru static şi dinamic cu şi fără proteză, reacţii
anticădere (antrenament proprioceptiv)
 Folosirea unei proteze de antrenament
ziua 25 - sfârşitul lunii a 2-a (a 6-a)
• antrenarea mersului – trecere progresivă de la mersul între bare
paralele la mers în afara barelor
• antrenarea unor situaţii curente – scări, mers pe teren accidentat
• exerciţii de creştere a forţei şi rezistenţei pentru membrele restante
sănătoase cât şi pentru musculatura restantă a bontului, atât cu
proteză cât şi fără
• reantrenament progresiv la efort
• reeducarea ADL,
• antrenament cu echipamente adaptative
• activităţi recreative
• terapie acvatică – înot, jocuri acvatice, exerciţii de tonifiere
musculară contra rezistenţei apei
 După montarea protezei definitive:

• Instalarea/ dezinstalarea protezei

• corecţia mersului
• exerciţii funcţionale
• exerciţii generale de recuperare (ca şi în etapa a 2-a dar
progresând în intensitate, durată, complexitate)
• ! Consumul de energie în timpul mersului – oboseală
• Scaun cu rotile pentru distanțe lungi
• Modificări în mediul domestic pentru independența funcțională –
adaptare mobilier (scaun toaletă, duș/cadă)
• (Re)integrare profesională
• Sport adaptat
 Bibliografie

• Braddom Randall, Medicină fizică și de

reabilitare, București, 2015
• Willard&Spackman’s Occupational Therapy
(10 edition). Philadelphia : Lippincott-Raven
Publishers, 2003, pag.767-788