DIASTEMA

Anomalia caracterizata prin existenta unui spatiu, uneori de dimensiuni apreciabile, intre incisivii centrali
permanenti, poarta numele de DIASTEMA. In literatura mai este intalnita ca:

 Diastema adevarata, vera, primara (Kalvelis)

 Diastema interincisiva (Boboc)
 Diastema patologica (Pont, Dechaume)

Referitor la diastema interincisiva, Kalvelis considera ca exista doua forme de diastema, ambele putand lua in
raport cu linia mediana, aspectul simetric sau asimetric:

 Diastema primara sau adevarata – cauzata dezvoltarea exagerata a frenului buzei superioare sau de insertia
sa joasa intre incisivi, aproape contopit cu papila retroincisiva
 Diastema secundara sau falsa – avand alte cauze (anodontia IL, meziodens, etc.)

ETIOPATOGENIE SI ASPECTE CLINICE

La pacientii cu diastema primara (adevarata) putem intalni trei tipuri de fren :

1. Fren lat – genereaza o diastema cu laturi paralele

2. Fren lat cu insertie inalta – genereaza o diastema convergenta ocluzal
3. Fren lat cu insertie joasa – genereaza diastema divergenta pre planul de ocluzie
- Frenul labial lat, jos inserat poate fi insotit de catre o fibromucoasa abundenta, ce mentine dintii departati
- Cand fibromucoasa abundenta se continua in osul profund cu un sept fibros median, radiologic se observa
interincisiv, o imagine de fasii radiotransparente paralele
- In literatura de specialitate, se mentioneaza si posibila transmitere erditara de tip recesiv a diastemei adevarate

La pacientii cu diastema secundara (falsa) putem adauga la cauze incluzia caninului, in pozitie relativ
orizontala. Cand caniniiau contact cu apexul IC si isi reiau potentialul eruptiv intraosos, presand spre mezial apexurile
IC, vor inclina spre distal coroanele acestora, determinand aparitia diastemei divergente catre planul de ocluzie.

Atunci cand diastemei i se asociaza prodentia grupului incisiv sau rotatia incisivilor, acestea trebuiesc
analizate. Diaconescu si Sava propun urmatorul algoritm:

- Prodentia de 0-5’ – se scade 0,5 mm din valoarea initiala a diastemei

- Prodentia de 5-10” – se scade 1 mm
- Prodentia de 10-15” – se scade 1,5 mm
- Prodentia de peste 20” – se scad 2 mm
- Rotatia cuprinsa intre 0-45” – se scade 1 mm
- Rotatia de peste 45” – se scad 2 mm

Examenul clinic pune in evidenta marimea diastemei, aspectul simetric sau asimetric, axele IC care pot fi
paralele, divergente sau convergente catre planul de ocluzie, asocierea cu alte anomalii, eventual cu cea care a
cauzat-o.

Diastema antreneaza tulburari ocluzale minore, dar afecteaza major functia fizionomica, insotita des si de
tulburari ale fonatiei
 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL al diastemei adevarate

1. Diastemele fiziologice – apar in conditiile unei dezvoltari armonioase in dentitia temporara incepand cu 4-5
ani, cand arcadele dentare se pregatesc sagital si transversal pentru permutarea dentara
2. Diastema tranzitorie de eruptie – poate aparea odata cu eruptia IC superiori, dar dispare pe masura ce erup
IL si caninii
3. Spatierile din compresia de maxilar, forma cu prodentie si spatiere – toti incisivii sau intreg grupul frontal
se afla in proalveolodentie marcata -> spatieri
4. Spatierile din dizarmonia dento-alveolara cu spatiere datorata mcrodontiei (absoluta sau relativa)
5. Spatierile interdentare ca rezultat al dezvoltarii exagerate a arcadelor – ca urmare a unor factori
disfunctionali
6. Spatierile dupa extractia unor dinti permanenti – situati aproape de zona incisiva
7. Spatierile rezultate prin migrari ale dintilor in bolile parodontale – se insotesc de fenomene de retractie
parodontala, mobilitate marcata a dintior interesati, sangerare, etc